012 Cercetari Istorice Muzeul Istorie Moldovei Iasi 1981 1982 - 405

UN CONFLICT EUROPEAN : "RAZBOIUL CRIMEll" (1853-1856)
GHEORGHE CLIVETI
Conflictul dintre anii 1 853-1 856, cunoscut sub denumirea de "războiul Crimeii", se
înscrie între evenimentele care, prin complexitatea cauzelor ce le-au generat, prin durata, am
ploarea şi consecinţele lor, au marcat profund sensul devenirii relaţiilor internaţionale în se
colul al XIX-lea. Avînd în vedere faptul că, în amintitul secol, delimitat de istorici între
sfîrşitul războa:ielor napoleoniene şi prima conflagraţie mondială 1 , evenimentele internaţio
.
nale se produc în contextul afirmării şi consacrării societăţii moderne, al "renaşterii" na

ţiunilor, precum şi al accentuării interdepenclenţelor dezvoltării diferitelor regiuni ale lumii,
cunoaşterea acestora prezint.l: o importanţă deosebită.
Ca o expresie elocventă a inscrierii sale intre evenimentele internaţionale de importanţă
majoră, conflictul dintre anii 1 853-1856 a suscitat un viu interes din partea istoriografiei, încă
din timpul desfăşurării lui. A rezultat, astfel, o literatud impresionantă 2 - de la lucrări �e
nerale, monografii, studii speciale, la lucrări cu caracter publicistic, memorialistic sau belctris
tic - consacrată evenimentului, clar care se află, totuşi, departe de elucidarea tuturor aspec
telor şi semnificaţiilor privind geneza, desfăşurarea şi consecinţele acestuia. Evident, realitatea
îşi are explicaţia principală în obiectivitatea caracterului inepuizabil al cunoaşterii semnifica
ţiilor evenimentului, privit C3( f;?Jpt istoric. Insă, ceea ce a determinat, în mod deosebit, con
vingerea noastră, nu numai despre posibilitatea, ci şi despre necesitatea revizuirii concluziilor
literaturii de specialitate, în privinţa caracterului conflictului la care ne referim, a fost const:t
tarea manierei deficitare în care a fost abordată, multă vreme, problematica acestuia. Iată
de ce, tocmai În legătură cu evoluţia manierei de abordare a problematicii conflictului, am
considerat necesare, ca preliminarii ale precizării scopului lucrării noastre, unele observaţii
succinte.
Primele lucrări, contemporane evenimentului, s-au plasat, din raţiuni explicabile, pe
. punctul de vedere (...) patriotic" l . Acestea, fiind elaborate, îndeosebi, de publicişti, care în
_.
epocă erau consideraţi ca fiind cei mai în măsură "să scrie istoria evenimentelor contempo
rane" 4, de oameni politici, militari sau diplomaţi, reprezintă, alături de articolele din presă,
sursa de valoare deosebită privitoare la starea de spirit a cabinetelor sau a opiniei publice,
ce tindea să influenţeze tot mai mult mersul politicii generale. Fiind consacrate, în primul rînd,
, Rene Remond, lntroduction a l'histoire de notre temps, voi. 2, Le XIX-e siecle. 1815-
1914, Editions du Seuil, 1 974, p. 7.
2 Vezi, pentru aceasta. Bibliografiile celor două volume ale monografiei lui E. V. Tarie,
Războiul Crimeii (tradusă din limba rusă), Editura de stat pentru literatură ştiinţifică, Bucu
reşti, 1952, p. 433-465 (voi. I) şi p. 539-577 (voi. I l ) ; vezi şi Bibliografia lucrării lui
L. Boicu, Austria şi Principatele române în vremea războiului Crimeii, Editura Academiei
R.S.R., Bucureşti, 1972, p. 455-469.
3 Eugene Fourcade, Histoire des causes de la guerre d'Orient, Paris, 1 854, p. II
(Preface).
4 Kauffmann, La Russie et l'Europe, Paris, (f. a.), p. 86.
www.cimec.ro / www.palatulculturii.ro
GHEORGHE CLIVETI 2
inf0rm ir i i o p 1 n 1e1 publice, <(o are fireasc5. aplecarea lor spre a f<1.ce cunoscute, !>Înă la detalii,
a >poecte le mLlLiare �L diplomatice s, >pre a prezenta atitudinea puterilor beligerante 6 sau neu
tre �. spr e a p l eda [n favoarea cauzel0r na�iona.le B a căror ,.solu�ionare", se credea, u11ma
să fie <.lată cu o cazia încheierii p5.cii, sau >pre a reliefa implicaţiile războiului asupra situaţiei
.economice, polLtice, so ciale �L morale a. d i fe ri tel or state sau a societăţii europene în ansamblu 9.
Ceea ce credem demn de remarcat, aici, este faptul că unele dintre aceste lucrări 10, exprimi
wnvingcr ea contem porani l or evenimentelor despre sensul european al conflictului. Considerate,
i nsă, de po�teritatea � ti i n �i(i c5., ca l ucrări cu caracter angajat, pline de pasiuni, ieşite din focul
even.imt·n tc l or a supra c::iror a timpuJ. nu �i-a exerc itat rolul de judecător suprem, ele au fost, cu rare
excep� ii , date uitir i i , f i i n d menţ ionate, in unele cazuri, doar din raţiuni de ordin biblio
gra fLc .
O d at i înch eiat răzb oiul, dar n u şi p roblematica responsabilităţilor acestuia - caracteris
tică 3 r5.rboai elor din epcca modernă �i contemporană - cercetarea istorică ce i s-a consa
cnt , 1 1rtnarită În ev oluţ i a ei mai b i ne de un .$Ccol 1 1 , a rămas încă multă vreme sub semnul
spi rit11lui an gajat. F aptul, explicabil , este cu atit mai valabil pentru scrierile istorice apărute
in perioad a ime d i a t urmitoare semnării cu solemnitate a tratatului de . pace şi care, aparţinînd
i n d rep reze ntanţ i l or genc ra�iei războiului, s-au oprit, îndcoebi, asupra aspectelor militare sau
d ipl omatice tz . Acea sta deoarece, a spectele militare şi diplomatice au fost considerate şi atunci,
s E. Jouve, GtteTre d'Orient. V oyage a la mite des armees alliees en Turquie, en Va

Jacbie et m Crimee, t. I -II, Paris, 1 85 5 ; G. Fowler, History of the War or a Record of the
E-c:mt5 Politic.zl and M ilicar-v between Turkey and Russia and the Allied Powen, Londra, 1 85 5 ;
W . Simp >on , Der Krieg gege11 Rusland. Politzsch militărisch bearbeitet, t. I-II, Ziirich, 1 8 55- ;
1 8 5 6 ; G. Klap ka, La gz1ene d'Orie n t en !853 et 1854 jMqzl'a la fin du juillet 1855, Geneva,
l"ondr a, Paris , 18 5 5.'
' La Fumee et Ja R1essie. Que rtion d'Orient. Documents, Paris, 1 854 ; N. Boyard, La
Rur>ie et i'E.mpire O tt o man, tels qu'ils s on t et tels qu'ils devraient etre, Paris, 1 8 54 ;
O>trrreieb 1md England, Stuttgart und Tiibin gen, 1 8 54.
J J. ReLtzenheim, L'Att triche dans la crise actuelle, Paris, 1 85 5 ; L' Autriche et 1' Alle
ma gne dans la q uertion d'O rient, Bruxelles, 1 856 ; Lorenz von Stein, Osterreich und der
Frieden, W ien, 1856 ; Saint-Rene Taillander, L' Allemagne pendant le Congres de Paris. La
Pr usre, l'A1�tri che et les h.zts secondaires, în "Revue des deux mondes", t. IV, 1 856.
B A. C. Don dolo, Qr�elques mots mr la question d'Orient en 1853, Corfu 1 8 5 3 ; V. Boe
rescu , Princip a tele mb ţmnct11l de vedeu al echilibmlui ettropean, în D. A. Sturdza, Acte şi
docutMn te r elative la i>toria ren a;te rii României, voi. V, Bucureşti, 1 900-1 909 ; P. Ba
laLLiard, Les Principazeth de Moldavie et de Valachie devant le congres, Paris, 1 8 5 6 ; Louis
J.l.liero�law�kL, De la n a ti onalite polonaise dam l'equilibre europeen, Paris, 1 856 ; Louis Je
Naleche, I..t Moldo-Valachie, P ari s , 1 8 56 ; Edgar Quinet, Les Roumains, în uRevue des deux
rru:Jncle�g. Parjs, t. I-II, 1 8 5 6 ; Joseph Reit zenheim, La, Pologne p4_rmi les slaves et ses
rapports avec la q ues tion d'Orient, Paris, 1 854 ; idem, Les conjerences de !856 et les natio
naJitcs, ParLs, 1 8 56 ; Edmond Texier, Appel au congres en faveur des roumains, Pa.ris, 1 856 ;
[Tk.a lac], Dar se,bische Volk in �einer Bedeutung fur die orientalische frage und /iir die
eu,opăi�cbe Ci'UiJisation, Lei p zig, 1 85 3 .
� K . Marx, Fr. En gels, Opere, vol. IX-XII, Bucureşti, 1959-1962 ; Baillcux d e Manzy,
L' AJit ricbe. Ses jinances et res gra nd e� entreprises d'industrie, in ,.Revue des deux mondes•,
t. IV, 1 8 56 ; La paix consiJe,ee< da1-es ses resultats jJ'Tesents et futurs, (f. 1 1), 1 856 ; H. La
marche, Les T 11rcs et les Rrmer., în ,'Histoire de la guerre d'Orient, Paris, (f. a.) ; Kauffmann,
op. cir.
1� E. Fourcade, op. cit. , p. 279 ; Kauffmann, op. cit., p. 23 ; H. Lamarche, op. cit.,
p. 1 şi urm.
1 1 Brison D. Gooch, A Century of Historiography on tbe Origins of the Crimean War, îrt
"The American Historic;il Review", t. LXII, nr. 1, October, 1 956, p. 33-58, apud L. Boicu,
o0p. cit. , :p. 7 ; vezi şi V:. A. Divin, N. I. Kazakov, Ob osve§cenii nekotoryh voprosov istorii
K1ymskoz voiny v literature poslednih let, În " Vopro sy istorii", nr. 2, 1 95�.
1! A. Debrieux, Le traitc de Paris du 30 mar> f:tudie dans ses causes et ses effets, Pari s,
185 6 ; Edouard Goudron, Histoire d11 Congres de Paris, Paris, 1 8 57 ; A. Gathy, Histoire di-1
plomacique de fa erise orientale, B ru xel les et Leipzig, 1 8 58 ; L. Guerin, Histoire de la derniere
guerre ele Rursie. 1853- 1856, voi. I-II, Paris, 1 858 ; A. W. Kinglake, The lnvasion of the
Crimea, t. I-VI, Leipzig, 1 8 64-1 868 ; [ Drouyn de Lhuys], Histoire diplomatique de la
erise o rientale, Paris, 1 8 58 ; A. Jomjni, Etude diplomatique sur la guerre de Crimee, t. I-II,
SI. Pctersbourg, 1 878 ; L. Chiala, L'alleanza di Crimea, Roma, 1 879.
J UN CONFLICT EUROPEAN : RAZBOIUL CRIMEI! 405
ca întotdeauna de cei ce au fost inwli'caţi în ducerea razboaielor, ca fiind cele ma1 m măsură
să poata face cunoscute, în mod explicit, meritele, ca �i limitele aqiunilor lor. O altă expli
caţie �i, credem, cea fundamentală, în privinţa accentului pus pe aspectele menţionate, re
zida în abordarea, cu predilecţie, a' problematicii relaţiilor dintre state, deci �i a celei a răz
boiului, prin prisma istoriei dip lomatice. Drept urmare, fiind studiat prin intermediul izvo:\
rdor diplomaţiei marilor puten, care au depus eforturi considerabile, din raţiuni asupra cărora
vom reveni pe parcursul lucrarii noastre, în direqiai limitarii desfăşurării �i a soluţionării sale
'
ca moment de "criza orientala", conflictul dintre anii 1 8 5 3- 1 8 5 6 a fost considerat, în con
ţinutul său, ca "oriental" , fiind denumit "războiul Crimeii" sau " războiul din Orient". De
fapt, conţinutul "oriental" a apărut firesc, datorita studierii in litera lor a izvoarelor diploma
tice ale "chestiunii orientale", in timp ce, pentru adoptarea denumirii de "războiul Crimeii", a
putut fi invocat faptul că peninsula cu acest nume a constituit teatrul principalelor opera
ţiuni militare.
Aceleaşi raţiuni, la care pot fi ad:iugate şi altele, legate de evoluţia raportului de forţe
pe plan european, de reconsiderarea aJianţelor, de necesitatea justificării sau a combaterii ten
·dinţelor politicii externe a unor puteri, manifestate şi cu ocazia conflictului la care ne referim 13,
au determinat, ca şi în continuare, preocupările istoriografice, deşi meritorii prin punerea în
circuitul ştiinţific a unui imens materiaJ informativ, sa rămînă tributare vechii maniere de
abordare 14• Considerarea războiului ca "oriental" nu a constituit, însă, un impediment în pri
vinţa evidenţierii originalităţii lui. Astfel, s-a putut constata că "războiul Crimeii" a consti
tuit primul exemplu al desfăşurării, în paralel şi pe întrea,gă durata sa, a operaţiunilor mili
tare şi a acţiunilor diplomatice ·15, el deschizînd, prin aceasta, o nouă "eră" în istoria războaie
lor 16. S-a constatat, totodată, că acest război a fost primt.Cl în legătură cu care dispunem de
o statistică sigură a victimelor ; că a fost primul în care au figurat corespondenţii jurnale
lor ; că a provocat p rimele servicii de Cruce Roşie şi modernizarea serviciilor de intendt;nţă ;
că a fost primul în Cillre s-au utilizat vasele de fier şi s-a modernizat principiul folosirii obu
zelor ; că, în fine, a fost primul "război de poziţii" 17• Cu toate acestea, datorită privirii re
laţiilor dintre state, de fapt dintre marile puteri, în funcţie de politica echilibrului european -
piatra filosofală a istoriei diplomatice a, epocii moderne - a cărui imagine p;;lre să fj fost
aceea a "tablei de şah", pe care fiecare mutare calculată a unei piese o determină pe a alteia,
existînd posibilităţi reduse de abatere de la regu'lă sau de realizare a mudrii fatale părţii
adverse, nţ apare lesne de inţeles de ce nu s-a permis relevarea, la adevărata lor amploare a
implicaţiilor europene ale conflictului. Acestea din urmă, in condiţiile e revalării unghiului
de vedere al istoriei diplomatice, au fost puse pe seama faptului că, odata cu garantarea in
tegrităţii şi independenţei Imperiului otoman, prin semnarea, de .,puterile maritime", a con
venţiei de la Londra din 1 3 iulie 1 84 1 , "chestiunea orientală" devine, de jure, o p roblemă
a echilibrului european. Altfel spus, implicaţiile europene au fost explicate în legatură cu
intervenţiaJ - pe cale diplomatică şi militară a Angliei şi Franţei, pe cale diplomatică a
Austriei şi Prusiei - în scopul soluţionării "crizei orientale", declanşate prin încălcarea, de
către Rusia, a amintitei convenţii.
Explicabilă apare, de aceea, considerarea cauzei salvgardării echilibrului european, pusă
în cumpănă de acţiunea Rusiei în vara anului 1 85 3 , drept temeiul alianţei dintre Franţa
şi Marea Britanie şi al p arti cipării acestora la război ca aliate ale Turciei. In scopul argu
mentării atitudinii puterilor o ccidentale au fost i nvoc ate fără a se depăşi cadrul istoriei
, ,
13 A. Zaioncicovshi, Vostocinaia voina v sviazan s sovremennoi politicescoi obstanovcoi,

voi. I-II, St. Petersbourg, 1 9 1 2.
l4 C. Rousset, Histoire de la guerre de Crimee, t. I-II, Paris, 1 878 ; H. Geffcken. Zllr
Geschichte des orientalischen Krieges 1853-1856, Bedin, 1 8 8 1 ; A. N. Petrov, Voina Rossii
s Trtrciei-Dunaiscaia campania 1853 i 1854 g., t. I-II, Sanct Petersburg, 1 890 ; E. Bapst,
Les origines de la guerre de Crimee. La France et la Russie de 1848 a 1854, Paris, 1 9 1 2 ;
V. Puryear, England, Rttssia and the Straits Question. 1844-1856, Berkley University of Ca
lifornia Press, 1 9 3 1 ; Ch. Guichen, La guerre de Crimee (1854-1856) et l'attitude des pui;
sances europeenrzes, Paris, 1 9 3 6 ; S. Buşuev, Krymskaia voina (1853-1856), Moscova-Lenin
l!;rad, Voenizdat, 1 946 ; B. G. Henderson, Crimean War. Diplomacy and other Historicc�l
Essays, Glasgow, 1947 ; E. V. Tarie, op. cit., voi. I-II.
\5 Fran�ois Charles-Roux, Alexandre Il, Gortchakoff et Napoleon III, P ari s , 1 9 1 3, p ..1.
16 C. Rousset, op. cit., voi. l , p. VII.
f7 E. Daniels, Der erste Stellungskrieg ,Jer Weltgeschichte : Der Krimkrieg, Berlin, 1 926 ;
apud E. V. Tarie, op. cit., voi. I, p. 443 ; vezi şi Histoire universelle (sub direCţia lui
R. Grousset şi E. G. Leonard), voi. 3. De la Reforme a nos jours, Paris, 1958, p. 560.
GHEORGHE CLIVETI
diplom ati�e, şi imerese le l or »orientale" e co n omi :e , politice, strategice, religioase 18 - sau

rolul unor pe�onalită•i În de te nni narea acesteia, ca Palmerston 19, Stratford Canning ""•
Thouvc n el, Nap oleo n al III- lea 21, mai ales al acestu�a din unnă, care, ofensat de ţarul
Nicol:le 1 cu o cazia proclamării sale ca ,.Imparat al Francezilor" :a, dorea să-şi ia revanşa
printr-un război viotorio> În Orien t , menit, to todată să consolideze poziţia internă a "regi
mul u i sau•, iar pc plan extern să-i permită punerea În aplicare a .,programului săuu,
al c5rui obiee1 i v central era anu larea clauzelor antifranceze <tJ sistemului de tra tate din
anul ] 8 15 ��.
Ş i în luc răr i l e ce avut În ve dere atitudinea statelor neutre, a Austriei şi Prusiei,
au
'î ndeosebi, maniera istoriei
Jiplomatice a determinat ca o atenţie deosebită să fie acordată
acţiunilor mon arh ilor, g uvernelo r, diplomaţilor sau pozi ţ iei unor personalităţi sau cercuri
p arla menta re ·•. Nu este Înt l m plător , de aceea, faptul că şi în aceste lu cră ri conf!ittul
a putut să fie conside rat " or i en t a l " , chiar dacă materialul informativ ce-l pun în circuitul
ştiinţifi c evi.den.iază i mp l ica1ii m ult mai l argi, de nivel european, în măsură, credem, să
impună recons i d ernea aprecieri i caracteru l ui acestuia.
[mplica1 i i l e eu ropene ale conflictului au fost şi mai mult evid enţiate de lucrările care
pr i v esc i s;toria g enera l ă a Europei ,.secolului naţionalităţilor" 25 şi, mai ales, de cele care
prives( lo( u l .,ch �sti unilor n a� i o n a le � 2<1 - română, italiană, germană, polonă - devenite
probleme de interes; genera( în c ad rul procesului de transformare a tonfiguraţiei politi ca-sta
ule a contine n tu l ui european. Aceste lucrări au insistat, însă, asupra importanţei acordate
. che>tiunilor nationaleu a m i n tLte, În cadrul conferinţelor diplomatice şi al congresului de pace,
Îll.voc]no:l doar, fără să-�i propună să reju de ce, p unc tele de vedere, în legătură cu caratterul
conflictului, care au fo>t enunţ ate · de lucrările ce au fost consacrate În mod special proble
ma tic i i a ce �roia. Or, c ele din urmă, după c� poate reieşi şi din tonsideraţiile de mai sus,
>Înt " tributare . m anie-rei tradî,ionale", ale cărei li m i te, relevate chiar de unii istorici ce i s-au
c:onfo rmar şi care ş i -au expri mat rezerve În legărură cu denumirea de · .,războiul Crimeii" "',
apar �i mai evidente in c ondiţ iile impunerii noii concepţii a isto.riei relaţiilor dintre state
şi nati uni , privite nu ca ..,relatii diplomatice" dintre guverne, ci ta relatii internaţionak,
determinate de acţiunea ..,forţelor profunde" - economice, politice, sociale, culturale şi, mai
ales, na,io n al e 2B.
A. Rambaud , Franrais et Rresses . Moscou et Sf:vastopol 1812-1854, Nancy şi Paris,

13
t8'f2 V'. Puryear, op. cit. , ; H. W. Temperley, England and the Near East, Londra, 1 936.
;
; � P. Guedala, Pa[meuton, Londra, 1926 ; H. F. Beii, Lord Palmerston, voi. I-II,
L ondra, 1 936 ; apuo:l E. V. Tarie, op. cit., voi. I, p. 4 3 8 .
211 H. Temperley, Stratford de Redcliffe, and the Origins of Crimean War, în " English
Historic:tl Rev iew• , voi. 4 3 , 1 933, p. 601 -621 şi vol. 49, 1934, p. 265-298.
21 A. R ambau d , o p . cit. ; Fr. Charle>-Roux, op. cit., passim.
22 E. Bapst, L'Empereur Nicolas 1 t't la deuxieme republique /ram;aiu, Paris, 1 898,
passim. ; vezi şi F.. V. Tarle, op. cit., voi. I., p. 90 şi urm.
�l A• .1. P. Tay l o r, Boriba za gospodstvo v Evrope. 1848-1918, Izdatelistvo inostra n n oi
literatury, Moscova, 1 958, p. 101 şi wm.
24 G. Rothan, La Prresse et son roi pmdant la guerre de Crimee, Paris, 1 88 8 ; C. Lucius,
RoJe politiq11t de la Prusse peruiant la guerre de Crimee, Paris, 1 9 0 3 ; H. Friedjung, Der
K rimlhie g 11nd die ărterreichische Politik, Stuttgart, 1 9 1 1 ; R. Miller, Die Partei Bethmann
HoUweK 11nd aie orientaliscbe Krise. !853- 1856, .f'Ialle, 1 926 ; K. B or ri es , Preussen im K rim
k rie g. 1 8 53- 1 8 56, Stu ttgart, 1 9 30.
25 CT. We i l l . L'Eterope du XIX-e siecle et l'idee de nationalitc, Pa ri s, 1 9 3 8 ; Ch. Pouthas,
Demom�tirs et Capitalisme. 1848-1860, ( .,Peuples et Civilisations", t. XVI), Paris, 1 94 1 ;
Hi�toirr rmiveHelle (sub direqia lui R. G rouss e t şi E. G. Uo na rd ) , voi. 3. De la Reforme a
nos jOI'm, p. 5>60 şi urm. ; H. Hearder, L 'E1ero pe a11 XIX-e siecle . 1 8 30-1 880, (Histoire dp
l 'Ertrope, t. X), E cl . Si rey , 1 9 7 3 , p. 1 5 8 �i urm. etc4 , •
.26 l\.1. Han delsmann, La gtterre ele Cri m ee, la qu es ti o n polonaise et les origines c!u pro
bl.?-me b11fgau, Paris, ] 932 ; Franz Eck h art, Die detetsche Fra ge 1md der Kri m k rie g , Ost-F.uropa
Verlag, Ber l in , 1 9 3 1 ; V. D. Konobeev, Nacionalinovo-osvoboditelinoe dvizenie v. Bolga rii v.
185 3 - !854 gg . , in �Ucconye z ap i ski i n s tituta slaviano-vedeniia", Moscova. 1 965, t. XXIX,
p. J 3 4 - ] 77 ; L. Boicu, Genna ch estiunii române ca p roble mă internaţională, Junimea, Iaji,
1 97 5 .
�1 E. V . Tarie , op. cit., vol. 1, p . 22.
J. B. D u ro>el lc şi P. Renouvin, fntroductio11 a l'histoire des relations intemationales,
2'5
Pari s, L '?64, passi m.
.5 UN CONFLICT EUROPIEAN : RAZBOIUL CRIMElll 407
Deşi succinte, din cele men�ionate În legătură cu literatura de specialitate, reiese taptu!
că, datorită "manierei istoriei diplomatice", a părut firesc să se tonsidere că declanşarea con
flittului a fost determinată de "cauze orientale" şi că implica�iile europene au fost provocate
de desfăşurarea acestuia. Altfel spus, ra�iunile "orientale" au fost determinante, în timp ce
cele europene au fost implicate. Faptul că o asemenea perspectivă asupra sensului conflictului
a beneficiat de o atît de bogată tradi�ie istoriografită s-a datorat, în mare parte, posibilită�ii
pe care aceasta a oferit-o unei prezentări coerente a cursului evenimentelor. Or, coeren�a
prezentării în "maniera tradi�ională " , se dovedeşte a fi o simplă " agi·ta�ie de suprafa�ă", în
condi�iile coroborării judicioase a faptelor, care, posibilă, datorită imensului• material informativ
pus deja În circuitul ştiinţific, ca şi datorită noii concep�ii a istoriei relaţiilor internaţionale,
evidenţiază sensul europeau al conîlittului. Este ceea ce inten�ionăm, de iapt, să demonstrăm
În l ucrarea noastră. ln acest sens, am Înţeles să insistăm, n� atît asupra măsurii în care
conflictul, considerat ab iuitio "oriental" , a avut implicaţii asupra politicii generale europeno,
cum s-a procedat pînă acum, cît asupra aspectelor de natură să releveze determinarea aces
tuia de contradiqii existente în tadrul sistemului relaţiilor internaţionale, privit în ansam
blu şi nu doar ca rezultat al acţiunii "for�elor profunde de susţinere", ci şi a celor de
"disoluţie" 29, la mijlocul secolului al XIX-lea. Dat fiind, însă, faptul că realizarea unui
asemenea scop, datorită complexităţii problemei, presupune Întocmirea unei lucrări de pro
po�ii mult mai mari, în cea de fa�ă vom căuta, fără a insista asupra chestiunilor de amă
nunt, să probăm oportunitatea punctului nostru de vedere, tonfruntîndu-� fireşte, cu prin
cipalele aspecte legate de cauzele, desfăşurarea şi consecin�ele conflictului.
ln ceea ce priveşte reliefarea măsurii În care cauzele au fost de natură să determine
un conflict european, punerea unei asemenea probleme, pe cît de importantă în cuprinsul
lucrării noastre, pe atît de difitilă, necesită mai întîi unele consideraţii în legătură cu siste
mul rela�iilor intema�ionale instituÎit în aRtll 1 8 1 5 . Aceasta va permite evidenţierea unor cauze
generate de un cadru internaţional mult mai larg decît cel limitat la a fi doar terenul disputei
dintre interesele "orientale" ale marilor puteri 30, precum şi de o perioadă istorică mai întinsă
decît cea imediat anterioară conflictului şi-n care s-a considerat de cele mai multe ori, că
s-au produs evenimentele ce I-au provotat 31• Credem că s-ar putea demonstra, astfel, ceea
ce istoricul englez A. J. P. Taylor s-a rezumat să sugereze doar - e drept i'ntr-o lucrare
în care, datorită vastităţii şi complexită� i i problematicii abordate, nu-şi putea permite
mai mult, în această privin�ă - anume că, judecat într-un context mai larg decît cel
"tradi�ional", conflictul apare desfăşurat "mai curînd în interesul Europei, decît pentr11
soluţionarea problemei orientale (...) împotriva Rusiei, dar nu pentru Turcia" 32 (subl. ns.
- G. C.).
Prezentarea unor trăsături generale ale "sistemului european" am considerat-o nece
sară, mai Întîi, pentru relevarea faptului că, acesta conţinea, prin însăşi modul în care
a fost institui.t şi a fiinţat, germenii cauzelor unui conflict european ; apoi, pentru reliefarea
sensului "problemei orientale" în viaţa internaţională, după 1 8 1 5 , ceea ce va face posibil
să remarcăm şi un alt fapt, deosebit de interesant, anume, că momentele de "criză orientală"
purtau, prin cauzele ş i desfăşurarea lor, posibilităţile declanşării unui tonflict european.
Explicarea raţiunilor ce au determinat ca, multă vreme, producerea unui conflict de acest
gen să fie "evitată", va permite reliefarea acelora ce au făcut inevitabilă declanşarea celui
din anii 1 853-1 856.
Instituirea "sistemului european" din 1 8 1 5, operă a Congresului de la Viena, a repre
zentat, în esen�ă. rezultatul voinţei monarhilor de a restaura "vethea ordine" , atît de pu
ternic zdruncinată de revoluţia franteză şi de războaiele napoleoniene. Proclamînd principiile
legitimităţii monarhice şi al echilibrului, amintitul congres promova totodată şi ideea con
certului european, ca expresie a domina�iei marilor puteri în noile condiţ i i 13• De fapt, după
cum afirma Frederic de Gentz, secretarul Congresului şi "sufletul damnat al lui Metternich" ,
29 Ibidem ; vezi ş i Histoire des relations internationales (sub red. P . Renouvin), voi. V .
L e XIX-e siecle, 1. D e 1 8 1 5 a 1871, Paris, Hachette, 1 954, p . 9 ş i urm.
30 Vezi, E. V. Tarie, op. cit., voi. 1, p. 5 - 1 0 ; V. A. Divin şi N. 1. Kazakov, op. cit.,
p. 143 şi urm.
3 1 E. Bapst, Les origines de la guerre de Crimee, passim. ; E. V. Tarie, op. cit., p. 5
şi urm. ; Radu Plorescu, The Rumanian Principalities and the Origine of the Crimean War,
în "The Slavonic and East European Reviewa, London, nr. 1 00, december 1 964.
32 A. ]. P. Ta:ylor, op. cit., p. 101 şi urm.
33 J. B. Duroselle, L'Europe de 1815 a nor jours, P.U.F., Paris, 1 975, p. 99 şi urm.
'l 0 8 GHEORGHE CLIVETI 6
marile frue .,de reconsuuction de l'ordre social, de regeneracion du syStime politique de

J'Eure>pe, de paix durable fondce sur une j uste repartition des forces ( .. .) se debitaient pour
� ranq u i J i �;er ]e; peu pl es et pour donner a lCtle rcunion solennelle un air de dignite et de
grande ur" ad evăratul scop al "conaraclan�ilor păcii" fiind .,le partage entre les vainqueurs
de> depouilles dLt v ainc u " M. Că LLtind să solu,ioneze problemele teritoriale pe baza unei
concep1 ii apa�inind se colului al XVIII-lea 35, i'ncălcînd cu nonşalan'ă principiul naţionali
u'iţiJo7, afirmat de revo l u tia franceză � i car e tindea să cuprindă întreaga Europă, congresul
monarh i l o r a �reu jOil" să i n stituie un "sistem european" al principiilor şi planurilor, dar nu
şi al Î'1ţt'!egeril"r 30 . De a<.e ea, în faţa a � i unii "fo11elor profunde de disoluţie a ordinii",
p rincipi · iJe pe ca re a fost aşe zată aceasta din urmă s-au dovedit a fi inoperante, determi
nînd, ucon cenul europe an", exp rimat printr-un fel "d'oligarchie diplomatique" 37, să recurgă
<.ieseori ] :a so l u �i i de c ompro m is, de felul confederaţiilor, garanţiilor, protectoratelor 38, toate
acestea pe î oncl ul temerii pe rmane nte de. u n război general, îri care Chateaubriand, ambasa
dorul francez la Londra în 1 822, vedea "la ruine de l'ordre social dans le Vieux Monde" JY.
Tn. :at:are conditii, "ordinea europeană" nu putea fi decît un regim "contra naturii" 40, al
<.ărui >pirit era expri ma t de pactul Sfintei Alianţe, încheiat din iniţiativa ţarului Rusiei,
oc aziona tă de proclam:a,ia acestuia d i n 26 septembrie 1 8 1 5 . Unui asemenea regim, marile
puter] i-:au asigurat, to tu şi, o surprinzător 4 1 de îndelungată existenţă, prin încheierea de
.cei p lt ru" membri ai coaliliei antinapoleoniene a pactului de garanţie din 20 noiembrie
1 g1 5 , ]a cuc, pentru a ie�i din izolarea ];t care era condamnată, va adera şi Franţa în 1 8 1 8 ;
de asemenea, p rin i ni ţ i erea procedeului con ferinţelor diplomatice, ca şi prin recurgerea la
intervenţia în i n teriorul statelor, atunci cind "ordinea" era ameninţată. Or, ameninţarea
va fi pe rm a nentă, determinată atît de cauze izvorîte din imperfeqiunile instiwirii şi fiinlări i.
" o rdinii" , cît, mai ales, de aq i une a " forţelor profunde" - politice, economice, sociale, cul
turale , m o rale, n aţionale, - ce i mp un ea u tot mai mult necesitatea reconsiderării structurale
:a acesteia.
Intre c :auzele de "disoluţie" a "sistemului european", se cuvine să menţionăm pentru
Început, c:a o expresie a cara<.tctrulu i an acronic al acestuia, neînţelegerile dintre marile
p u ter i care l-au instituit �t· organizat. Marile puteri, considerîndu-se singure în drept să
ocupe· fo to l i ile de orchestră ale "concertului european", la adăpostul unei frazeologii ce ex
p rima interesele g enera le, in fapt, u rmăre au cu ardoare şi perseverenţă, fiecare în parte,
s ă- �i realizeze scopul politic funda mental, acela de dominaţie asupra unei regiuni sau asu
pr:a În treg ului continent, ca o cale spre dominaJia mondială. Or, este un adevăr axiomatic,
)nţelegerea nu-�i are raţiu n i le profunde de a fi Între părţile ce urmăresc acelaşi scop ş i
a caro] rea[izare nu �i-o poate apro pia decît una, prin excluderea treptată a celorlalte.
Divergentele din tre marile puteri , îndeosebi cele ruse-engleze, ivite cu ocazia preconi
zării �i aplicării prin cipiului garantării. s t a tu-qu o-ului teritorial şi celui al intervenţiei în
interiorul statelor in c.azul în care "ordinea" ar fi ameninţată, principii fundamentale ale
sistemului europea n " au făcut ca nu după multă vreme - după unele opinii, începînd cu
� nul 1 8 23 �2 - " so ! cl aritatea• pute'rilor să nu mai fie o realitate, nici În limitele celei d ·
t' �
1 8 15. De�i s-au angajat formal în sc op u l menţinerii sistemului de trata�e existente, "ce� mar� ·
au fost p re ocupaţ i, în p rimul rînd, să-şi rezerve o cît mai mare libenate de acţiUne m
vederea rea lizării ob]ectivelor particulare ale politicii lor. E drept, "concertarea" lor va
surveni În faţa perico lului lomun, al revoluţiilor sociale şi naţionale, fără însă, ca prin
a ceasta, să se ajungă la atenuarea divergenţelor dintre interesele lor. Elocventă, din acest
punct de vedere, va fi soarta "în,elegerilor" rus�raustro-prusiene din anul: 1 833 43, ca �i
� A Deb]dour, Histoire diplomatiqree de l'E11rope, voi. 1. La Sainte-Alliance, Paris,

lg9 1 , p. 2.
;,.;; 1-fistoir.e' dl.'s relatiom internationales, loc. cit., p. 7.
3& A. ]. P. Taylor, "". cit., p. 49.
3.7 A. Debido u r, op. cit., p. VII (Pr�face).
3! A. ]. P. Tay[or, op. clt., p. 49 Ş• urm.
:>� Apud Histoire 1miverselle (sub direqia lui R. Grousset şi E. G. Leonard), voi. 3,
p.
·
4 80.
� A. Oebido ur, op. cil ., p. XI (Preface).
4' Histoire aes relatiom i11ternationales, p. 1 27.
Ibid em. p. 1 28.
4:2
A. ]. P. Taylor, op. cit., p. SO şi urm. ; vezi şi Romania Îll relaţiile internaţionale.
0
t 699-1 9)9, Ed. Junimea, laşi, 1 9 80, p. 77.
7 UN 'CONFLICT EURIOPIEAN : RAZBOIUL CRIMEil '109
soana "antantei cordiale" anglo-franceze, ironizată de Metternich în cuvintele : "votre

alliance ( ... ) est celle de l'homme et du cheval, seulement il ne faudrait pas etre le cheval" 44.
Cauzele principale de "disoluţie a ordinii" vor fi generate, însă, de manifestările "for
ţelor profunde", care puneau În <.auză însăşi raţiunea de a fiinţa a acesteia şi în privinţa că
rora "cei mari" s-au considerat În măsură să le stăpînească sau să le neutralizeze. Intre acestea,
tendinţele economice, datorită fap tului că Europa păstra încă un pronunţat aspect general
agrar 45, nu vor reprezenta, decit Începînd cu mijlocul secolului, mobiluri majore ale ini
ţiativelor în cadrul relaţiilor internaţionale 46. Mult mai ameninţătoare se vor dovedi revo
luţiile - sociale, politi<.e, naţionale - toate "dirijate contra ordinii stabilite" 47• Frecvenţa
deosebită a acestora reprezintă, de fapt, "trăsătura cea mai evidentă" a secolului al XIX-lea,
denumit de aceea, pe drept cuvînt, "secolul revoluţiilor" sau "secolul naţionalităţilor". Pri
vit În ansamblu, continentul european oferă, În Wt decursul secolului, imaginea unor pre
f aceri structurale, cauzate de dispute permanente şi inconciliabile, dintre foqele revoluţionare
�i cele tenservatoare 48. Dealtfel, această confruntare, dintre " forţele de conservaţie" şi cole
de "contestaţie" - politică, intelectuală, socială - reprezintă "la ele de la plupan des
evcnements de I'histoire, nationale aussi bien qu'europcenne" 49•
Dintre "forţele de contesraţie", faptul naţional s-a remarcat drept factorul decisiv
dt bouleversement so. Aceasta deoarece, naţiunile deşi privite cu ironie de Metternich ca
"femmes nerveuses" sau "enfants irresponsables" 5 1, reprezintă singurele reali.tăţi istorice ce-şi
pot fi sufitiente lor însele 52, ridicînd pe tapet problema fundamentală a epocii moderne şi
contemporane - aceea a p unerii de acord a naţiunilor cu cadrul necesar afirmării acestora,
statul naţional. Angajate in realizarea acestui obiectiv major, " forţele" sociale, politice sau
culturale devin În esenţă naţionale. Drept urmare, naţiunile se impun ca realităţi de l a care
tind să pornească spre un nou plan de relaţii, toate manifestările internaţionale. Insăşi atir
marea societăţii moderne devine condiţionată de aşezarea a<.esteia pe baze fireşti, ce să
pornească de la recunoaşterea principiului naţiot�alită ţilor. Acest principiu, al naţiunii unice
şi indivizibile, a fost, dealtfel, singurul dintre marile principii ale revoluţiei france.ze din
1 789 care a fost recepta o, aşa cum a fost proclamat la "origini" , în Întreaga Europă, indi
ferent de stadiul de dezvolt'are a societăţii, de clasa socială sau de wrentele politice şi
intelectuale 53. Faptul ne explică de ce, oferind exemplul căii de impunere a unui asemenea
principiu - revoluţia - F ranţa devine "motorul" 54 mişcărilor naţionale în Europa ; de
asemenea, ne explică de ce făuritorii "sistemului european" din 1 8 1 5 au avut drept preocu
pare fundamentală, prin garantarea echilibrului european, stăvilirea revoluţiei, privită, în
fapt, "sub aspectul agresiunii franceze" 55. Aceasta nu va diminua, însă, rolul Franţei i'n
viaţa internaţională. Dimpotrivă, fiind îndreptate Împotriva "ordinii europene", toate miş
cările revoluţionare fran<.eze - cele din 1 830 şi din 1 84 8 sînt edificatoare - au antrenat
acţiunea tuturor "forţelor de contestaţie" de pe cuprinsul continentului, aşa încît, ziarul
le Temps putea să menţioneze că Franţa era m stare oricînd "de dechâner le formidable
jeu des revolutions" 56. Temătoare, însă, să nu provoace o nouă coalizare a marilor puteri
44 Apud Histoire rmiverselle (sub direcţia lui R. Grousset şi E. G. Leonard), voi. 3,

p. sos:
45 C. Ambrosi, M-Baleste, M. Tacei. Histoire et geographie economique des grandes pu
issances a L'epoque contemporaine, Paris, Dclagrave, 1 967, p. 1 32 ; Histoire - generale -des civi�
lirations (publicată sub direqia lui Maurice Crouzet) Tome VI. Le XIX-e riecle. L'apoget de
'
l'expansion europeenne. 1 8 1 5-1914, Paris, 1965, p. 10.
46 Hir toire des relations intemationaler, p. 1 7.
47 Rene Remond, op. cit., p. 7.
48 Erne5t Lavisse, Vue generale de l'histoire politique de !'Europe, Paris, 1927, p. 1 99.
· 49 Rene Remond, op. cit., p. 1 0.
50 lbidtm, p. 1 77 şi urm.
51 Apuci Histoire rmiverselle (sub direCţia iui R. Grousset şi E. G. Uonard), voi. 3,
p. 487.
52 D. Gusti, Cunoaştere şi acţiune Î n serviciul naţiunii, voi. 1 , Bucureşti, (f. a.), p. 3.
53 David Prodan, S11pplex Libellus valachorum, Bucureşti, 1 9 67, passim ; Rene Remonc\.
op. cit., p. 1 78 şi urm.
54 E. Lavisse, op. cit., p. 199 şi urm.
55 A. ]. P. Taylor, op. cit., p. 5 1 .
56 · Histoire des relations intemationales,-.p, 122.·
-f l O GHEORGHE CLIVETI
[mpotriva ci, Fran�a va fi ncvoil'ă să se desolidarizeze, oficial, de revoluţiile din Europa

din anii m en,iona,i.
Revoluţiile soci ale SO'tu naţionale din Europa nu vor reprezenta, se ştie, doar simple
imitafii ale revolufiei fra n ceze, fiecare dintre acestea avînd caracteristici proprii şi orice
analog i e d i ntre ele neputîncl fi decit superfi ci al ă 57. Ideea naţională Ia rîndu-i, nu-şi trage
5eva doar din ideile aceleia�i revoluţii, ci, in primul rînd, din tradiţia istorică a comunităţii
etnice de a cărei voin1ă este ratificată. Iată de ce, "mişcarea naţional�tăţilor" nu poate
fi privită ca omogenă, ci, dimpotrivă, în condiţiilo în care, fiecare diru:re ele, va căuta
să ofere temei uri di ferite - isto rice, politice, sociale, culturale - drepturilor lor, survin
conte sta ţi i ş; animozităţi recip roce, ce a n u nţă implicaţii profunde asupra evoluţiei relaţiilor
interna�ionale.
E v i d enţicrea unor u3s5turi genera l e ale sistemului european, ca cele men\ionate, fac
posibile şi, torodată, ne ce sare, aici, unele p recizări în legătură cu locul ,.chestiunii orientale"
în cadrul rel aţiilo r interna ţionale. Faptul pre?.intă importanţă, deoarece în literatura de spe
cia l i tate , cu rare e x cepţic >B, abordarea d i feritelor aspecte legate de ateastă "chestiune" a l o�
limitată, cel puţin pentru peri oada de după 1 81 5 , la un cadru prea restrîns. Anume; au iose
avute în vedere, în primul rînd, tendinţele de expansiune, considerate ,.orientale" ale Austriei
�i - spre i ronia poziţiei geografice 59 - ale Rusiei, în detrimentul Turciei, ce se afla pe
panta declinului, tendinţe cărora li s-au opus, din interese considerate, în esenţă, tot �ori
entale«, puterile occidentale. Nici măcar invo carea, de acestea din urmă, a principiului
echilibrului eur ope an, ca mobil al atitudinii l o r, nu a fost considera.tă de natură să deter
mine, pent ru a fi cunoscută la dimensiunile ei reale, scoaterea "chestiunii" din tiparele in
care a fost în cad rată atîta vreme. D i mp ot rivă , s-a recurs Ia cuprinderea, de fapt la limitarea,
În cadrul �tradiţi onal• al �d1.es t i unii« ş1 a tendinţelor de emancipare a naţiunilor din sud-estul
european.
O asemenea modalitate de a p rivi »problema orientală" îşi are, evident, explicaţiile
sale. Mai întii, ea se spri j cnă pe o bogată tradiţie istoriografică a aşezării lucrurilor pe un
ase menea teren &O. Apoi, au putut fi invocate şi unele fapte de natură să-i susţină valabili
tatea. Intre acestea, putem menţiona eforturile marilor puteri de a uorientaliza" nu numai
mo m ente le de " criză", ci �i soluţionările dip l omatice ale "problemei". Astfel, Rusia, după
ce 5e opune, în 1 8 15, includerii te ri to riu lui Imperiului otoman În cadrul regimului de ga
ran�ie generală a statu-quo-ului european 61, va căuta să se opună cu înverşunare oricărei
încercări, (.e survenea din par t ea vreunei mari puteri, în sensul Înţelegerii ca "une question
e1Uopeenne " a " afacerilor ruso-turce" &2. Aceasta deoarece, Rusia dorea să-şi rezerve o largi
libenate politicii sale expansioniste 63 pe seama Imperiului otoman, fapt ce reiese limpede
şi din memoriuL redactat de guvernul rus, referitor Ia stadiul relatiilor ruso-turce, pus la
dispoziţia �arului Nicolae I, imediat după suirea sa pe tron 64•
La rîndul lor, _ celelalte puteri europene, mai ales Anglia, opunîndu-se tendinţelor Ru.
sie i fi impu nîn d, prin convenţia Strîmtorilor din 18 41, garantarea integrităţii şi independenţei
Imperiului otoman, au invocat, în acest sens, nu numai principiul echilibrului de forţe dintre
marile puteri, ci şi interesele lor "orientale" 65.
Privite cu a.tenţie şi co roborate judicios, faptele sînt de natură să pună în lumină
!iemnificaţii mult mai largi a l e ,. pr oblemei orientale". Astfel, confruntările dintre puteri în
57 Ibidem, p. 1 55 .
sa Ibidem ; vezi şiA . J- P . Taylor, op. cit., passim.
5� E_ V_ Tarie, op. cit., val. I, p. 21.
60 Semnificative pentru " m aniera tradiţională" de a pnv1 "problema orientală", sînt
de fi ni ţ iile prezentate de lucrarea lui M. Lh eri tie r, Regions historiques. E11rope centrale, Orit!d
mediterra.neen tt qutstion a'Orient, în "Rev ue de synthese historique", t. XIX , 1928, p.
43 -67.
" J:rcques Droz, Hîrtoire dîplomatique de 1648 a 1919, Paris , Dalloz, 1952, p. 284.
62 Gaston de Monicault, La quertion d'Orient. Le traite de Paris et ses suites. 1856-1871,
Paris, 1 89 8 , P- 1 7.
63 Vezi, A. F. Fadeev, Rossia i vortocin_yi crizis 20-h godov XIX veka., Moscova, 1 958,
P- 5 �i urm. ; vezi �i L. Boicu , Geneza " chntiunii române", p. 1 7.
64 Gregoire Jakschitch, La Russie et la Porte Ottomane de 1812 a 1826, în "Revue His
torique", tome 91 , mai-aout 1 906, t_ 92, janvier-avtil 1 907 ; vezi şi România în relaţu
internationale, p . 73.
65 V. N. Vinogradov, Rossîa i ob�dinenk Rumynrkich Knia.jestv, Moscova, 1 96 1 , p. 17.
9 UN CONFLICT EUROPIEAN : RAZBOIUL CRIMEII -i l l
Orient, avînd În vedere cele menţionate mai sus În legătură cu contradiqiile dintre acestea,
nu apar ca fiind generate doar de interese pur "orientale" . Dimpotrivă, chiar Rusia, prin
politica sa expansionistă, demonstrează faptul că, pe terenul "problemei orientale" , ea îşi
disputa nu doar cauza dominaţiei asupra unei zone, ci asupra intregii Europe. In faţa
opoziţiei marilor puteri, in primul rînd a celor otcidentale, ea a fost nevoită să-şi recon
sidere deseori maniera de aqiune, fără să renunţe, însă, cu nimic la realizarea scopurilor
politicii sale. Momentul "analizei" de către comitetul secret al cabinetului ţarist, din 1 829 66,
a poziţiei Rusiei În Orient şi în Europa este edificator în ace!Ot sens. Edificatoare sînt şi
notaţiile lui Nessel rode, din aproximativ aceeaşi perioadă, după care Rusia "pouvait donner
le dernier ocup a la monarchie ottomane. Mais cett.e monarchie reduite a n'exister plus que
sous la protection de la Russie, convenait mieux a ses inter2ts politiques et commerciaux
que toutes combinaisons qui l'aurait forcee soit a trop s'etendre par des conquetes, soit
a substituer a l'Empire ottoman des Eotats qui n'auraient pas tarde a rivaliser avec la Russie,
de puissance de civilisation, d'industrie et de richesse" 67. De fapt, în urma războiuJui
rusa-turc din anii 1 826-1 929, cei mai mulţi dintre guvernanţii Rusiei nutreau convingerea
ci ,.les resultats du traite (de la Adrianopol - n.ns.) qui vient d'2tre <.onclu sant incal
culabies pour l'empire russe( . . . ). Notre cabinet sera, des a present, dans la politique gene
rale, l'astre autour duquel tourneront tous les autres cabinets" 6& (sub!. ns. - G.C.). Iată
cum, prin căpătarea unei poziţii dominante În "afacerile otomane", cărora tratatul de la
Unkiar-Iskelessi din 1 833 - această " fatală alianţă" rusa-turcă 69, cum o numea Palmerston
părea să-i confere o perspectivă durabilă 70, Rusia se credea în măsură să considere această
situaţie formidabilă ca o premisă a dominaţiei sale asupra Întregii Europe sau chiar a lumii.
De asemenea, prin poziţia sa "orientală", Rusia Îşi vedea mărite considerabil posibilităţile
sale de acţiune contra revoluţiilor din Europa, semnificativă În această privinţă fiind ma
niera în care a înţeles să realizeze "acordurile" din toamna anului 1 833 cu Austria şi Pru
sia 71. Ea întrevedea, totodată, în "complicaţiile orientale", mijlocul de a izola Franţa sau
de a evita alianţele dintre puterile occidentale. Faptul ne explică de ce, în urma "crizei
orientale" dintre anii 1 8 39- 1 841 , Rusia, urmărind să prevină realizarea "Înţelegerii fran
to-engleze" 12, cedează deliberat, sprijinind punctul de vedere englez În "afacerile egiptene"
sau în legătură cu garantarea integrităţii şi independenţei Imperiului otoman, chiar dacă
prin aceasta pierdea dreptul de a reglementa fără mediere litigiile sale cu Poarta 73•
Şi altitudinea celorlalte puteri europene este departe de posibilitatea de a fi explicată
numai prin prisma intereselor lor "orientale". In fond, poziţia acestora faţă de "afacerile
orientale" a fost determinată, pe lîngă contradicţiile dintre ele, de preocuparea comună pen
tru a stăvili mişcările revoluţionare în sud-estul european, ce se încadrau în aqiunea
<!_
,. forţelor revoluţionare" la nivel.� ! întregului continent, ca şi
.
e �eama l �r fată de perie� ! �!
_
dominaţiei Rusiei asupra ,mtregu Euro.pe 74. Astfel, Austna, cau.und sa-ş1 _ po •a
Intareasca �J
rn "lumea germană" prin politica sa m Orient, se va arăta ele acord, în 1 833, la Mun
chengraetz ca în schimbul sprijinului Rusiei În "afacerile germane", ea să renunţe la inte
'
resele sale în Imperiul otoman 75. Nu putea fi vorba, Însă, decît de o renunţare formală,
pentru că doar peste doi ani, la Teplitz (septembrie 1 8 35) Metternich a refuzat să se aso
<.ieze oricărui nou demers pe care Nicolae 1 voia să-I întreprindă în privinţa Orientului 76•
66 Vezi, pentru politica marilor puteri faţă de ,.problema orientală", G. Noradounghian,

Reweil d'actes intemationaux de l'Empire ottoman, t. 1-lll, Paris, 1 897-1902.
6 7 Apud Frcderique Dame, Histoire de la Roumanie co11temporaine, Paris, 1900, p. 1 2.
68 Acestea apar cuprinse Într-o scrisoare oficială din Petersburg, datată la 3 octombrie
1 829 şi publicată în "jurnalele" din epocă. Vezi, Kauffmann, op. cit., p. 1 0 .
69 Apud, Histoire des relations internationales, p. 1 1 9.
70 Vezi ş i Vernon J. Puryear, L'opposition de l'Angleterre et de la France au traite
tfUnkiar Iskelessi en 1833, în "Revue Historique", LXIII ( 1 938), tome 1 82, p. 283-3 1 0 .
71 A. J. P . Taylor, op. cit., p. 5 0 �i urm.
72 Histoire des relations internat.ionales, p. 1 20.
73 La politique de la Russie envers la Pologne et la Turquie (par un ancien diplomate
cn Orient), Paris, 1 869, p. 92.
74 A. ]. P. Taylor, loc. cit.
75 Ibidem.
76 Histoire des relations internationales, p. 1 1 9. Pentru politica Austriei faţă de .che�
lianea orientală", vezi Expozeul istoric întocmit asupra "problemei orientale" , de Mettemich, la
S ianuarie 1 826, în Memoires, documents et ecris divers laissees par le prince de Metternich,
-4 12 GHEORGHE CLIVETI 10
La :rîndu-i, Prusia, asumindu-�i �i responsabilitatea susţinerii intereselo r ,.lumii gennane" I'n

Orient, urmărea, de fapt, să-�i întărească, prin aceasta, poziţia în cadrul Confederaţiei ger
m;ne. Pentru ace as ta ea va căuta să împingă tot mai mult Austria spre ,.complicaţiile
orientale•, făcînd, t()todată, concesii Rusiei în Orient, pentru a-şi asigura sprijinul acesteia
În even tuali tatea v re u nei ameninţări la Rhin, din partea Franţei n.
�
Ra ţiun i l e europene au fost cele principale şi În privinţa atitudinii Angliei şi Franţei
fală de - ,.pr oblema orien tală". Cea dintii, e drept, invoca uneori cu insistenţă caracterul
., o riental " al intere>elor sale, dar a'-easta, pe de o parte, din necesitatea delimitării unui teren
favorabil de opoziţie faţă de politica celor trei ,.curţi nordice", mai ales a Rusiei - aparent,
numai În ,.a facerile orientale" , însă, în fond,. faţă de politica generală a acestora - iar pe de
al tă pa ne , din preocupare a de a nu o feri Franlei prilejul ca, făcînd apel la interesele
gonera le, europene, să afle In "complicaţiile orientale" calea spre a impune reconsiderarea
sis1emului de a ratare d i n anul 1 8 1 5. De fapt, ,.izolarea" Franţei a fost miza principală a
., Î n ţelegerilor" La care Anglia şi Rusia lăsau impresia că pO( ajunge în timpul ,.'-rizelor egip
tene" din anii 1 1! 39-1 8 4 1 sau cu ocazia vizitei ţarului Nicolae I la Londra în anul 1 844.
Semnificativ pentru cele menţionate e>te faptul că, în faţa "imprudenţelor" politicii Franţei
În perioada 1 83 9-1 84 1 71, cînd acea>ta risca să împingă "complicaţiile orientale" pînă Ia
declan�area unui ră2boi gtnend european 79, Anglia şi Rusia, în ciuda divergenţelor din,re
interesele lor, recurg la prudeuţă şi, antrenînd Austria şi Prusia, ajung de '-Omun acord,
să afle, În 1 �4 0 , În ga ra n ta re a independenţei şi integrităţii Imperiului otoman, posibilitatea
închiderii ., cr i zei o rientale" , ceea ce va determina ca Franţa să nu mai poată sprijini "cauza
egipteanăQ � i , ameninţată cu pericolul " izolarii" şi al renaşterii coaliţiei "celor patru" din
l li 1 5 , sa depună chiar eforturi 80 pentru a fi p rimită între semnatarele Convenţiei de la
Londr a din U iu lie 1 841 .
Deosebit cle interesant de relevat aici, este faptul că marile puteri vor căuta să se
me n ţi n ă �i d up a 1 8 1 5 în limitele ., tradi�i()nale� ale politicii lor faţă de " problema orientală",
tot el i n raţiuni tu:ropene. Anume , fiind preocupate să "restaureze ve<-hea · ()rdine" în Europa,
ma rile pute ri nu puteau d epăş i , în privinţa " afacerilor orientale" , concepţia politico-diplo
ma tică a sec ol u l ui al XVI Il-lea 8 1, axată pe "problema moştenirii Imperiului otoman", afla.x
pe panta ded inului . Or, în noile condiţii, o asemenea politică se va dovedi contradictorie.
Drept dovadă, de�i vor recurge, În 1 84 1 , la garantarea integrităţii şi independenţei Impe-.
riul ui otoman, c:a p rinci piu al echilibrului şi s tatu-qu o- ului european, cabinetele marilor pu
teri se vor a răta şi în wncinuare animate de pracnicile politicii compensaţiilor ·teritoriale pe
seama aceluiaşi imperiu B2, •
Interfe ren1 ele profunde ale " ch es ti u nii orientale" cu problematica politicii generale
europene, vor fi e v iden ţia te �i de mişcările ele eliberare naţionale din sud-estul european.
Aceste mişcări expri m au procesul formării şi afirmării naţiunilor moderne în această zonă
a Eur opei 63, Înc adrîn d u- se prin obiectivele lor fundamentale - crearea statelor naţionale inde
pendente şi unitare şi înfăptuirea reformelor corespunzătoare stadiului şi perspe<-tivelor dezvol tării
soc ietăţii - in a Cţiunea " forţelor profunde" de "disoluţie" a sistemului european din 1 8 1 5_ 1!>4.
publi.i� par son jils le prince t,'?.ichard de Metternich, t. IV, Paris, 1 8 8 1 , p. 297-300 ; ve zi \i
RomEnia in relaiii inttmaţionale, p. 87.
n A . J. P. Tay l or , loc. cit., p . 5 1 .
7B Hi�toire des rela ti ons internationales, p . 1 1 9.
1� Ibidem , p. 122.
8� A. Debidour, op. cit., vol. l, p. 379, 393 şi urm.
8 1 Vezi,
pen tru aceasta, A. Sorei, La question d'Orimt au XV!ll-e siecle, Paris, 1 902.
1.2 T. G . D j uvara, Cent p roiets de partage de la Turquie (1881-1913), Paris, 1 9 t :\
passim.
83 Les Lumier•s et la fo rmation de la c o iiScience 11ationale chez les peuples de sud-t!s't
euro peen, Bucare>t, 1 970, passim.
8 � I ntere san te şi semnifi cative pentru conţinutul şi perspectivele realităţilor din sud-estul
european, sînt opin iile domnitorului Ţării Româneşti, Gheorghe Bibescu, făcute cunoscute în
1 8 4 6 consulului francez la Bucureşti, Dore de Nion, şi prin intermediul acestuia, lui Guizot·:
"Si vous r:eloutez et avec raison, de voir un jour l'equilibre europeen troublc pour l'ambition
de la Rume, ne devrie z-v o us pas aJlpeler, de vos voeux, encourager de vos sympathies l'orga
nisation de na tion alites autonomes interpos.Ces entre l'Empire des Tsars 'et· celui 'des Suluins ? Et
GfUand sonnera pour ce dernier empire l'heure prochaine de la dissolution, quel râie utile :t>t
glori.eux n'appartiendrait-il · pas si VOU& 1'-aviez VOUlU a CeS populations chretlenneS qui fecon-
11 U N CONFLICT EURIOFlEAN : RAZBOIUL CRIMEII -4 1 3
Jn consetinţă, mişcările de eliberare naţională pot fi pnvlte ca factor decisiv, ce va deter

mina eşuarea eforturilor marilor puteri de a menţine .,problema ori entală" în limitele ei
"tradiţionale". Edificator, în acest sens, este faptul că, unele "chestiuni naţionale" - română,
greacă, sîrbă - se vor desprinde -din cadrul pe care diplomaţia marilor puteri 1-a denumit
al "problemei orientale", fiind recunoscute, Întîi tacit, apoi formal, ca pmbleme de interes
european" 85•
Pornind de la cele -onsemnate În legătură cu locul aşa numitei "probleme orientale"
în cadrul relaţiilor internaţionale, după 1 8 1 5, putem wnstata că şi În determinarea conţi
nutului acesteia, rolul principal 1-a avut confruntarea dintre "forţele de susţinere" şi cele de
"disoluţie a vechii ordini europene". Nu Întîmplător, a existat un raport strîns, menţionat
în literatura de specialitate 86, între momentele revoluţionare din Europa şi momentele de
"criză orientală", toa.te, dealtfel, determinate de cauze ce purtau în sine posibilitatea de
clanşării unui conflict european.
Problema care se impune să fie ridicată în continuare constă În explitarea raţiunilor ce
au dus la "evitarea" pînă în 1 853, a unui asemenea conflict, într-o Europă care, după cum
poate reieşi chiar şi din consideraţiile succinte de mai sus, avea aspectul unei arene asupra
căreia plana pericolul declanşării unui veritabil bellum omnium contra omnes. S-a datorat
aceasta, după cum s-a afirmat 87, eficienţei "sistemului european" instituit În 1 8 1 5 şi "con
certării" marilor puteri În scopul garantării acestuia ? Considerăm nefondat un asemenea
punct de vedere, deoarece, fiinţarea "sistemului euro ean" prin garantarea de marile puteri
y
a statu-quo-ului teritorial şi a "ordinii" în interioru statelor s-a doved�IJ, fapt demonstrat,
destul de "precară" 88. Drept urmare, în explicarea cauzelor menţinerii liniştii europene,
trebuie avute în vedere alte considerente, mai ales cele ce decurg din faptul că, un conflict
european ar fi Însemnat, Înainte de toate, unul dintre "forţele de susţinere" şi cele de "con
testaţie" a "ordinii" generale existente 89• O asemenea punere a probleme\ ne va permite
să ne explităm "recularea naturală" 90 a marilor puteri în faţa perspectivelor declanşării unui
asemenea conflict, care "dechainerait des forces dant nul homme d'etat ne pourrait se vanter
de rester maître" 91. In consecinţă, Rusia, deşi credea că beneficia de o armată considerabilă
şi de o poziţie strategică favorabilă , n-a tentat să forţeze "porţile Europei Centrale" şi nici
să se "folosească" de avantajele sale în "chestiunea orientală" ( ... ) "jusqu'au point ou elle
aurait risque la guerre generale" 92. Nici Imperiul austriac nu-l putea "rista", deoarece , era
convins că un asemenea război ar determina punerea în cauză a existenţei sale, ca şi a ce
lorlalte ,.închisori ale naţionalităţilor". La rîndu-i, Prusia, Între ademenirea posibili,tăţilor
de revizuire a hărţii politice a Europei şi "frica uriaşă" 93 ca aceasta să nu aibă loc prin
sacrificarea intereselor ei, a trebuit să adere la poziţia celorlalte două "curţi tonservatoare".
Complexe, dar şi explicabile, au fost raţiunile "reculării" puterilor occidentale. Ame
ninţate deopotrivă de ,.concentrarea" sub egida spiritului Sfintei Alianţe, a "curţilor con
servatoare", Anglia şi Franţa au înclinat uneori să ,.rişte" un conflict european 94• Ceea ce
le-a oprit din aceasta au fost, atît divergenţele dintre ele în privinţa organizării ,. viitoarei
Europe", tÎt şi teama că un asemenea conflict ar fi putut determina instituirea hegemoniei
"curţilor conservatoare", de fapt a Rusiei, asupra întregului continent.
Dintre "forţele de contestaţie a sistemului european" , mişcările revoluţionare, datorită
desolidarizării oficiale a Franţei de cauza lor, din motivele expuse mai sus, ca şi datorită
faptului că, În unele cazuri - Italia, Germania - ,.partidele revoluţionare" nu au înţeles
dent les rives du Danube, les versants des Carpathes et ceux des Balkans !" Apuci Frcdcric
Dame, op. cit., p. 40 şi urm.
83 L. Boicu, op. dt., p. 76 şi urm. : Gh. Platon, Le , .p robleme roumain" et le "probleml'
orientale" dans la premiere moitie du XIX-e siecle. lnterferences et implications, în "Revue
Roumaine d'Histoire", 2, 1979, p. 373-380.
86 L. Boicu, Austria şi Principatele Române . . , p. 7.
.
87 Jacques Droz, op. cit., p. 271 şi urm.

88 Histoire des relations intemationales, p. 1 28 .
89 Rene Remond, op. cit., p. 7.
90 Histoire des relations internationales, p. 1 27.
' 1 Ibidem, p. 1 28 .
92 Ibidem.
93 A. ]. P. Taylor, op. cit., p. 5 1 .
9 4 Histoire des relatit;ins intemationaler, loc. cit.
GHEO·RGHE CLIVETI 12
n ec:e5iutea a ntren aru Jn lupta a forţelor sociale largi 95, au fost înăbuşire sau limitate, ca arie
de des.fă�u ra.re ori ca efecte pe plan internaţional, de intervenţia promptă, diplomatică şi
militara , a pute rilo r conse rvatoare. A<.estea din urmă vor "reuşi" astfel, să "stmgă" stările
de 1ensiune ce ameninţau să cu p rindă întregul continent - cum părea să se i'ntîmple cu
ocazia. mişcărlfe>r revoluţionare din anii 1 830-1831 - inainte ca declanşarea unui conflict
e u ropean să de vină inevitabilă.
!n ceea ce J? riveş1e m omentele de "criză orientală", marile ·puteri, care se considerau
singure i:n drept sa. le � soluţioneze" vor ajunge, datorită divergenţelor dintre ele, în wl i ziune,
În care se vor l ăsa antrenate numai atît, cît aceastCa se desfăşura în Limitele "tradiţionale"
ale "probltmei orientale�. Atunci cind "complicaţiile orientale" îşi dezvăluiau conţinutul
[or real �i a men i n� u să declanşeze un conflict european 96, marile puteri vor "recula", în faţa
perspectivelor aces tu ia, din motivele expuse mai sus.
Com iderăm S llficie nte cele expllse, în leg ătură cu situaţia "forţelor" de natură să intre
i:n.tr-un con.ll ict european, pentru a ne explica raţiunile ce au determinat, multă vreme, "evi
ta re ac acest uia PJ. In condiţiile arătate, a fost fi resc ca Europa să constituie un context pro
p i cr el aborarii proiectelor de pace şi de "uniune europeană" 9B, toate, însă, fără efect, tiind
p ar că scrise pe luciul apei.
Conditiile �i perspectivele i zb ucniri i conflictului european vor fi, însă, radi<.al modi
ficate de e venimem ele din anii 1 848-1 849. Acesta, posibil în perioada anterioară, devine,
practic, i minent. Nu întlmplăcor, anii amintiţi 99, ai desfăşurării, sau anii 1 850-1 851 w,
in ca re s-J.u resimţit consec i n ţele imediate al e evenimentelor, au fost consideraţi drept incepu
t ul unei noi pe rioade În istoria relaţiilor internaţionale - a "revoluţiilor şi războaielor
na,ionale� - pr i vită , În antiteză cu cea p recedentă, ca "o fază războini<.ă" �� şi care, în
cheiată după unele opinii în 1 871 102, sau, d upă altele mai recente, în 1 878 m, va asigura
triumfu l cauzei "forţelor de contesraţiea a " vech i i ordini europenea 114•
Ca !lzele care puteau să genereze un conflict european, au rămas, în esenţă, aceleaşi
şi după anii 1 8 48-1 849. !nsă, evenimentele care au avut loc în anii amintiţi, ca şi con
se Lin,ele acestora, au determinat, În p rivi n ţa modului de acţiune al "forţelor" de natură
s:ă fie ant renate într-un asemenea conflict, unele mutaţii profunde. Prezentarea, fie şi su c
cintă, a acestor mutaţii, am conside rat- o de o importanţă dooseb•tă, pentru a ne explica
raţiunile ce au făcut i n evitabilă izbucnirea conflictului european, În anul 1 853, cît şi cele
ce au .clete rminat modal i tatea des făşu rării evenimentelor ce vor surveni.
Unele mutaţii profunde au survenit În p rivinţa aqiunii "forţelor profunde de disoluţie

a si stemului europe an u . Dupa Lum estE! şti ut, dezlănţuirea revoluţiilor În anul 1 848, în acea
memorabilă . primăva ră a popoarel oru, a p ă rut dintru inceput de o forţă redutabilă, in
măsură să răs:toarne Întregul edificiu al organizării "vechii Europe". In vederea realizării
acestui obiecti v , conducătorii . partidelor revoluţionare" au cultivat ideea revoluţiti europene,
c rezînd , iniţial, În posibilitatea cuprinderii, În cadrele desfăşurării acesteia, a tu.ruror ten
tativelor revoluţionare. Realităţile de care se vor izbi acestea din urmă, se vor dovedi, însă,
cll mult m ai dure decît au fost Întrevăzute, determinînd înăbuşirea sau limitarea desfăşurării
Lor. Ceea ce ne interesează aici, este tocmai prezentarea, evident, suc<.intă, a cauzelor ce au
determinat infringerea revoluţiilor.
Du p :i cum s-a demonstrat, înăbuşirea revoluţiilor s-a datorat refuzului oficial al Franţei
de a fi "campioana dezinteresata" a ridicării naţionalităţilor oprimate, intervenţiei energice
a " curţi lo r conse rvatoare", a Rus iei indeosebi, ca şi imposibilităţii realizării unităţii de ac-
1'5 Ibidem.
116 Ibidem , p. 120 şi urm.
n E. Lav i sse, op. cit., ll· 22'> şi urm.
?S P. Renou v i n , Le5 idee� et le5 projets d'Union europeennt a11 XIX-e siecle, în "Publi
catio n s de la Conci liation internationale", Bulletin no. 6, Paris, 1 9 3 1 , p. 46J şi urm. ; vezi şi
Histoire tirr re/alions internationale;, p. 21 şi urm.
"' 1-firtoire generale tiu IV-e siecle a nas iours (publ. sub direcţia lui E. Lavisse şi
A. R ambaud) , voi. IV, Rroolutionr et g14erres nationales. 1 848-1870, Paris, A. Calin, 1 899.
.o 1-Iirtoire des relationr internationale5, p. 2'>8 şi urm.
111 1 H irtoire gineralt tie la civilisation, tome VI, p. 9J.
m [n general, istoricii francezi şi germani. Vezi, Rom.lnia În relaţii internaţionalt,

p. 302.
10l România in relaţii internaţionalr, p. 302 şi urm.
104 Histoire du relationr internationalts, p. 2 ; Rene Remond, op. cit., p. 1 87.
13 UN CONFLICT EUROPEAN : RAZBOIUL CRIMEU 415
tiune a " forţelor revoluţionare". Dintre aceste cauze, l a care evident, pot f i alăturate şi
altele, specifice fiecărei revoluţii, o deosebită atenţie a fost a<.ordată, în literatura de spe
cialitate, primelor două, trecîndu-se, după opinia noastră, prea uşor peste a treia. Apare
explicabilă, de aceea, atenţia acordată consecinţelor politice ale evenimenrelor din anii
1 848- 1 849. Anume, s-a remarcat faptul că, din disputa ce a avut loc, a ieşit învingătoare
reacţiunea, a cărei expresie a wnstituit-o reinstaurarea regimurilor conservatoare în interiorul
statelor, regimuri organizate într-o manieră ce să reducă considerabil posibilităţile unor
eventuale noi ridicări revoluţionare. Or, revoluţiile s-au dovedit a fi, În esenţă, naţionale,
manifestîndu-se, În funCţie de condiţiile concrete pe cale politică, socială, economică sau cul
turală ; naţionale au fost, de aceea, nu numai faptele, ti şi consecinţele lor. Iată, de ce,
pentru a ne explica unele tendinţe fundamentale ce se vor resimţi în aeţiunea " forţelor de
contestaţie a sistemului european", după 1 848, este necesar să pornim de la prezentarea
modului În care au fost puse problemele naţionale de revoluţiile izbucn,ite în acel an.
Sensul punerii problemelor naţionale a constat, excepti'nd, în parte, cazul Franţei,
în punerea de acord a realităţilor naţionale cu cadrul necesar afirmării acestora, statul na
ţional, dotat <.u atributele sale fundamentale : unitate, independenţă, instituţii şi reforme in
terne corespunzătoare stadiului şi perspectivelor dezvoltării societăţii moderne. Aceasta pre
supunea, înainte de toate, aplicarea principiului naţionalităţilor, care, după cum am arătat
mai sus, a fost consacrat de marea revoluţie franceză şi a fost " receptat" În întreaga Europă 105.
S-a uezut, de aceea, iniţial, în aplicabilitatea fără dificultăţi a acestui principiu şi, drept
urmare, În cauza revoluţiei europene, considerată În măsură să determine soluţionarea tuturor
cazurilor particulare. Desfăşurarea evenimentelor va pune, însă, În lumină, o Europa aşa
"cum este, cu inconciliabilele sale contraste naţionale, etnografice şi cronologice " 106• Faptul
este explicabil, deoarece ideea naţională - fundamentul principiului naţionalităţilor - ca
şi mişcările revoluţionare, nu au reprezentat doar simple "se<.hele ale revoluţiei din 1 789 " lut,
ci s-au Întemeiat pe realităţile concrete. Insă, ca urmare a Înţelegerii în moduri diterite
a acestor realităţi, Între unele naţiuni s-au manifestat cu putere unele divergenţe şi contes
taţii reciproce, în privinţa drepturilor lor. Astfel, în privinţa frontierelor statului naţional,
În vreme ce unele naţiuni, de fap�. cele latine - au pornit de l a realita tea naţională, invo
cînd vechimea, ("dreptul istoric") şi numărul locuitorilor de acelaşi neam ( "dreptul natural" )
Î ntr-un teritoriu, asupra <.ăruia a veau o idee clară, celelalte naţiuni europene, aproape fără
excepţie, vor porni de la ideea de stat, făcînd -apel la istoria politică a Evului Mediu. Or,
înfăptuirea statelor nationale, în conformitate cu concepţia acelora din urmă, presupunea
reconstituirea hărţii politice a Europei medievale În plină epocă modernă 1 08• Aceste naţiuni
pierdeau din vedere faptul că, unele state medievale, datorită principiilor laice şi religioase
după care erau organizate, şi-au impus dominaţia şi asupra teritoriilor altor popoare, state
<.are vor puna, însă, denumirea etnicului aristocratiei militare-feudale dominante 109• Fără
a intra în detalii, ne putem explica de ce revoluţia maghiară de la 1 848 va reclama re
constituirea regatului Sfîntului Ştefan, ca "stat naţional maghiar" ; de ce revoluţia cehă va
reclama "renaşterea" regatului Sfîntului Venceslas 110 ; de ce revoluţia germană "se v a opri
respectuoasă În faţa trenurilor " 1 1 1 ; de ce revoluţia polonă, mai ales emigraţia, 'invoca
"misiunea europeană" a unei Polonii Mari, cu ieşire la Marea Baltică şi la Marea Neagră ;
de ce "partida naţională" greacă va rămîne În<.ă multă vreme fascinată de ,.marea idee"
ce Însemna "renaşterea" Bizanţului 1 12 ; de ce natiunile slave 011todoxe vor invoca pratele
medievale şi misiunile lor istorice etc.
Contestaţii şi disensiuni s-au manifestat şi în legătură cu drepturile sociale, politice sau
spirituale. Aceasta deoarece, unele naţiuni ....._ cazul celei maghiare este elocvent - conside-
105 Vezi, Jacques Godechot, La Grande Nation. L'exp"ansion revolutionnaire Je la f'rance

dans le monde de 1789 a 1799, voi. l, Aubier, Paris, 1956, p. 10.
106 E. Lavisse, Vue generale de l'histoire politique, p. 230.
107 Rene R�mond, op. cit., p. 1 84.
108 Gh. I. Brătianu, Roumanie et Hongrie. Considerations demographiques et econorniques,
Bucarest, 1 940, p. t 4.
109 G. Sofronie, Principiul naţionalităţilor în tratatele de pace din 1919-1920, Bucu-
reşti, 19 36, p. 1 6 şi urm.
1 �o Rene Remond, op. cit., p. 1 84.
11 1 G. Weber, Histoire univenelle, tome XI, Paris, 1 875, p. 54.
112 Kauffman, op. cit., p. 53.
GHEORGHE CLIVETl
r i n d u- >e, pc baza men1inerii sau reactualizării unor privilegii medievale, "naţiuni elitare",
.au c ontesut :Lccesul aLtora la asemenea drepturi.
Putem con duziona, pe marginea celor consemnate, că Între revoluţiile naţionale de la
1 848, ma rc ate de "o gelozie mutuală reciprocă" ''J, unitatea de acţiune s-a dovedit, practic,
i re aliz:t bi l ă. Revo lu�iile n a�ion ale, de anvergura celor din 1 848-1 849, nu şi-au mai putut
afl a reecl itare.a, şi ::tceasta nu doar ca urmare a faptului că, în Franţa postrevoluţionară a fost
]nsti ruit regimul con>ervato r al lui Louis Napoleon, l'i datorită convingerii, determinată de
t){p erierr�e le :�.nil o r rev o lu ţio nari, că acordurile dintre naţiuni, atîta vreme cît nu vor fi
aflate ciile recu noaşterii reciproce a drepturilor lor, vor fi mai anevoioase decit cele dintre
mo n arh i 1'1<1. Ne putem, astfel, explic a de ce "forţele conservatoare" au ieşit, cu o surprin
zăt oare u �u rin1ă, v i ctori oase din marea confruntare sau de c.e nu au putut prinde viaţă
temui �:e!e emigraţiilor revoluţionare în sensul coordonării eforturilor pentru declanşarea
unei noi .,revol uţ i i eu ropene" .
Re�:ol uţi i l e din an i i 1 848- 1 8+9 nu au ,constituit doar dovada dificultăţilor ci, i'n
pri m ul rind, a mu>ităţii re ali zării s tatel or naţionale. Aceasta reprezintă, de fapt, consecinţ a
t 11ndamenulă a revo[u�iilor asupra relaţiilor internaţionale, ca şi asupra dezvoltării socie
t:.'i ţii c111open.e, În an samb lu:. Nu intîmpl:itor, procesul făuririi statelor moderne unitare
ş1 indepe n d ente, a căror problemă a fost ridicată la 1 848, va sta încă multă vreme sub
semnul s;pirit.ul u.i şi împliniri i p rogramului revoluţiilor dec.lanşate În acel an. Forţele ce vor
fi angaj ate în ace�t sens, ca şi şansele de succes, se vor dovedi " foane inegale" 115• Reali
tate:!. \":! dete rmirra c;t, în. cazul unor naţiuni, să se re�urgă la căi şi principii care, În esenţă,
se v or dovedi <J negare a spiritului paşoptist 1'6• Astfel, unele mişcări naţiOnale, cum a tost
c;:;zul celei genn ane , vor abandona " m itologia romantică" a insureqionării maselor şi îşi vor
e.;:prcm a convcn gerea despre eficien�a "mijloacelor clasice" - diplomaţia şi războiul -
ap ropiirrdu-se prin ·aceasta, in fapt, de tabăra conservatoare ,m. Pe de altă pane, acele na
�inni, ce se c onfruntau cu di ficultă1i serioase În privinţa organizării lor pe baza principiului
rr.a[io TJ aJi.tăji[or - pe care 1-au »receptat" i niţ ial , aşa cum a fost consacrat pe plan politic
şi jur i d i c de revoluţia franceză din 1 ? 89 - vor rec.urge, pentru definirea şi afirmarea con
d i ţiei lor, la ahe princi�ii, dintre care, cel al rasei, ca fundament al ideilor de puritate
etnică �c e n ergie na ţion al a ,_,s, va ave:L repercusiuni profunde asupra relaţiilor internaţionale.
Acea>ta deoarece, prin maniera În care a fost pus şi a fost receptat, principiul rasei oferea
po>il>ilitatea as ocie rii lui nu numai cu ideea naţională 1 19, ci şi cu aceea a dominaţiei unor
naţiuni a>upra altora. Drept urmare, ne putem explica de ce, pe un asemenea principiu, au
Înţe les >ă-şi "intemeieze d repturile·, n a, iu nile dominante În imperiile multinaţionale 120, rap
eul î�i va :Lf!a expresia în tendinţele pan>lavismului şi ale pangermanismului, a căror con
frunt ar e va deveni , inexorabil, una din componentele viitoarelor conflicte internaţionale Tl11•
.Asemenea tendinţe, re�imţite �i pe plan economic sau politic m, vor avea un rol
deosebit În determ inarea sensul ui unor evenimente internaţionale, între care şi conflic.tul la
care ne referim.
m A. D ebido u r, op. cit., voi. II, p. 3.

1 1<4 Ibidem, p. S.
•� His toire tiu reJaliom in terna tiona le, p. 155.
t �e lbiti.t"m , p. 258 ; Rene Remond, op. cit., p. 1 88.
m Jbiticm .
1•1 5 De exem p l l! , lucrarea lui Gobi neau, Er�ai sur l'inegalite des race.s humainer, publicată
intre anii 1 85 3 şi 1 85 ; �1 în care se afirma Între altele, că "chestiunea etnică domină toate
� elel al te probler:' e ale istoriei" şi că · " inegalitatea raselor { . . .) este suficientă pentru a explica
mue:�.ga corrfuz• e a destinel or popoarelor�, deşi nu va avea ecou deosebit În rîndurile naţÎU;
n il or latine, fiind combătută, Între alţii, de Tocqueville, Michelet şi Renan, va afla în Ger
mania un teren fer til peotru cultivarea prin.:ipiului rasei, al cărui sens autorul îl precizează
În chiar ti tlu[ lucrării - Apud Histoire des relationr internationales, p. 259 ; vezi şi Eugene
Pi ttard , Les ract"r ce l'histoire (»L'Evo[ution de l'Humanite, V), Paris, 1 932, p. 7 şi urm.
�li' Vez i , Histoire de PoJogne, Warszawa. 1 9?2, p. 537.
12� Fr. Engels, Germania �i panslavismuJ, în M arx-Engeh, Opere, voi. XI, Bucureşti, Ed.
Politic3 , 196 I, p. 21 O �i urm. ; vezi şi E. Lavisse, c(p. cit. , p. 207 şi urm. .
12 1 Rene RcmOQd,
op. dt., . p . . 1 90 ; vezi � i ]. Aulneau, Germainr l'Ontre Slaver, Paris,
1 9 14.
�� Hj.s eoire des relations intemationales , p. 260 ·şi urm . ; Frederic Mauro, Histoire de
!'economie mondiale, Paris; Sirey, 19?l, p. 54 şi urm. ; Jean .Touchard, Histoire des idees
poli.tîquer, tome 2. D" XV!J/-c siecle a nos jours, Paris, 1 975, passim.
' \ UN CONFLICT EUROPIEAN : RAZBOIU'L CRIMEl!.I '1 1 7
L venimentele din anii 1 84 8 - 1 849 vor avea consecinţe serioase ş i asupra politicii ma
• . 1. '' puteri, exponentele principale ale "forţelor conservatoare" în Europa. Marile puteri,
. • •dlpmtul remnoirii tacite a angajamentelor lor În scopul menţinerii "ordinii europene" ,
• .. , . :'iuta, de fapt, să se folosească de noile condiţii, postpaşoptiste, pentru a-şi realiza
,t"r, t 1 velc fundamentale ale politicii lor. Astfel, În timp ce noile tendinţe şi orientări ale
��·l<t" ii ..puterilor wnservatoare" păstrau şi chiar întăreau posibilitatea "concentrării" lor
" 1 .11-1 m i � cări l or de emancipare ale naţiunilor oprimate, devenise foarte anevoioasă "concer
t ut . 1 " :ll'eloraşi puteri În scopul garantării statu-quo-ului teritorial european. Aceasta deoarece,
p- • r ninJ Je la experienţele anilor 1 84 8- 1 849 şi invocind p angermanismul, Austria şi Prusia
' , ,, diuta să realizeze fiecare sub egida ei, Unificarea Germaniei, concepută, în ambele ca-
' ' " · in aşa fel, încît să asigure hegemonia "iumii germane" asupra Europei 123. La rîndu-i,
H " " ·1 , inuezătoare în poziţia sa faţă de Europa postpaşoptistă, va considera că a sosit
· ••"mc n t u l să transforme panslavismul, dintr-o profesiune de credinţă Într-o forţă materială �"' •
. � ,;j determine înfăptuirea "Marii Rusii", care să cuprindă nu numai popoarele sia ve orto
· 1 · • \ c , ri �i pe cele slave ca tol i ce din "zona ilirică" sau din Centrul Europei. Or, realizarea
· • • · '1 a · L tnCilla p l an ur i , ar fi de t e rm in ată , pe de o parte, coliziunea ruso-e:ermană, adid
. 1 ' " re .. puterile conservatoare" , ceea ce va msemna cîntecul de lebădă al "Sfintei Alianţe"
, , d"r trei coroane" , fapt confirmat de evoluţia evenimentelor viitoare. Pe de altă parte ,
1 " 1 n f d pansl av ismu l ui s:J.u al panger,•rJ.nismului, a.r fi însemnat, după cum credeau contem
l'" ' ·l n i i ; '. pt;nerea in cauză a existenţei Europei moderne ca civilizaţie şi ca realitate isto
' ,, .1 . Nu in t î mplător, a fost cultivată atunci ideea că civilizaţia europeană, rezultată din
. 1 'l"lta .. l u m i i romane" cu .. popoarele barbare " , a ajuns, peste secole, să fie ameninţată, in
1 . 1 1 1 \ .HCa e i , de re cmdescenţa " l umii barbare" ,u. Tot atunci tinde să tapete un sens mu l t
• 1 .11 wmplex ideea de cauz,l europeană. Privită anterior, în mod tranşant, ca o "cauză a
. , l l i<�nalităţilor" sau ca o "cauză a monarhilor", aceasta devine, În faţa m a n i festărilor unor
' " ' " L 1 1 ţe ca cele me n ţ i o n ate , o cauz,l g en e rală , pe terenul căreia se vor în tîl n i atît "forţe re
,. " l u ţionare", cît şi "forţe conservatoare". Cauza wmună va reprezenta, Însă, terenul înt!!
, " , ; ; , dar nu şi al concilierii acestor "forţe", a căror dispută, intrînd În faza decisivă, va
r .1 m i nc fu nd amen ta l ă în cadrul relaţiilor internaţionale.
Prima ocazie cînd, În Europa modernă, a fost re simţită ameninţarea "cauzei gcneraleu,
.1r .. forţele europene" • au reacţionat În maniera menţionată, a fost determinată ele poziţia
•1 de tendinţele Rus:ei din anii 1 84 8 - 1 849 şi din perioada imediat următoare. După cum
� . t e b i ne cunoscut, Rusia nu a suferit pe plan intern, în acei ani, tulb urări revo l uţ i ona r e.
F.1 a căutat, Însă, să se folosească de noile Împrejurări interna�ionale, determinate de
i t b u cn i rea revoluţiilor, pentru a pregăti terenul În vederea instaurării hegemoniei sale asupra
Furopei. Pentru aceasta, va fi preocupată, mai întîi, să îndepărteze pericolul revo l u ţionar
de la frontierele sale, îndeosebi din statele aflate sub protecţia sa m_ Apoi, invocînd "cauza
Furopei conservatoare " , va interveni Î mpotriv a revoluţiilor naţion:;le, eli n P ri nc i patele române
li din Imperiul austriac. Aceasta va determina, pe de o parte, accentuarea protectoratului
R usiei asupra Principatelor române u, iar pe de alta, sporirea t ons i derabilă a influenţei
.1cestei puteri În Europa centrală 111 . Situaţia va determina convingerea ţarului Nicolae 1
li cabinetului său că p ut ere a Rusiei în Europa postpaşoptistă devenise uriaşă 1 'o, că ea putea
�-şi impună punctul de vedere asupra tuturor chestiunilor de interes european 13 1•
123 ]. Aulneau, Histoire de /'Europe Centrale, Paris, Payot, 1 926, p. 20-t.

1c4 Fr . Engels, op. cit., p. 210 ş i urm.
1 5 Ibidem ; H. L amarche, op. cit.

126 Kauffmann, op. cit., p . 8 ; vezi şi Fr. Engels, op. cit., p. 2 1 0 şi urm.
Prin "forţe europene" Înţelegem a�ele " foqe" ale Europei mo Jerne - de la mari
•
puteri, state mici şi mijlocii sau "state secundare•, la mişcările naţionale ore se vor în-
tîlni pe terenul "cauzei generale", am�ninţată , după 1 848, de ten d i n ţele Rusie;_
127 Nesselwde ·C. 'Kotzebue, la 16 martie 1 848, În D. A. Sturdza, (ş. a.), Acte şi do
cumente relative · La istoria renasterii României, voi. 1, Bu c ureşti , 1 'l89, p. 168.
128 In urm:i. conventiei ru�-tur.::e de la Balta Liman � 1 mai 1 S49). Vez i A. D. Xeno
�ol, Istoria RQ'J'IâJJilfii T: . din D.acia Traiană, . ediţia a III-a, voi. XI I, Bucureşti, (f. a.), p. 97
ŞI urm. ; .. . , .
1.9 A. ]. P. Taylor, op. cit., p. 77 şi urm.
r· o S. S . Tati � cev , lmperatori Aleksandri 1/. Ego f:i:mi carstvovanie, voi . I , St.
Petersbourg, 1 903, p. 1 1 9 şi urm.
0 1 Ibidem ; vezi şi E. V. Tarie, op. cit., p. 85 .
-t l 8 GHEORGHE CLIVETJ 16
Convingtrea guvernan�ilor Rusie i Î n atotputernicia ei, va fi determinată n u numai de

noua p ozi�ie strategică a acesteia fa�ă de Europa, ci şi de un factor intern, a cărui impor
tan� co n si der ăm că nu a fost subliniată suficient În literatura de specialitate. Este vorba
des.pre m i �c area pansl avi�ră. pe care �ruJ însuşi o aprecia drept "fdrţa principală" a
R u!>i ei 1J2, Avind o acce ntuată tentă rel igio asă, panslavismul era privit, În interiorul Rusiei,
ca fiind înc ununare a "marii misiuni" pe c are aceasta o avea de îndeplinit în istorie. Astfel ,
R us i a pansla,·istă uebui a �ă devină "produsul definitiv al creştinismului" , identificîndu-se
cu ct reHa �i _,asigurîndu-� i tot viitor u l uman ităţii". h1 (sic !) Oriente lux ! - aceasta devine
deviza biseri( ii r u se, al cărei corespondent laic nu mai putea fi "vechea Ramă decrepită",
c i .,Ro m a viitor u l ni, a treia şi ultima Ramă" U3. De asemenea, mişcarea panslavistă va
cip5 ta �i o pmernic5 e x presie politita, deoarece, prin ea, Rusia trebuia să impună "sup::
r i ori tatea� organ i ză r ii s�l e faţă de cea a " Occiden tului putred" 134, bîntuit Je mişcările
., su bvers i v eu �i s;al vat de " caz acii ţarului" ele la prăbuşi•rea definitivă 135.
l n faţa Utl o r asoeme-nea tendinţe ale Rusiei, cabinetele celorlalte mari puteri, din ratiuni
pani culare, cunos;cute 136, evitînd s;ă dea ex presie dimensiunilor reale ale ameninţării, vor
căuta să-i red ncă efectele cu mij lo acele di plom aţiei , păstrîndu-şi, pe cît posibil, fiecare dintre
ele, li b er tatea de mişcare.
Dimens ilmile �i s;ensu l real iraţil or, ce păreau sa scape "limbajului de cancelarie" 131,
'"or Fi puse În l u mină de manifestările op iniei p ubli ce europene 138• Jn ochii acesteia, Rusia
apă re :a ca Fiind , colo>ul din nord " , a cărui "umbră rece", Întinzîndu-se mereu, ameninţa
cu " î n gheţul" tn rreil ga c i v i lizaţie europeană ; expansiunea ei er:l comp:lrată nu c u "un torent
� are invaclea� i părl)Întu rile, apoi t re ce şi le abandonează", ci cu "marea", c-are, Jeşi cu
momente de flux �i reflux, .,În:lintează pas cu pas �i nu se retrage 1J9. De fapt, Încă din
"
e p oc5 >-a c o n�tat:tt că opinia publ i ca a fost aceea care a dat expresie nu numai convinJ;erii
de� p re i m;nen �:J . ci şi c unoa�terii sensului confl i ctului, ai cărui te rme n i pr i n cip :l l i se con tu r a u :
R ns i a �i F. u ro p a u o.
Termen i i conflic tu l u i , rez ul t ari din amplificarea contradicţiilor ce submina u "sistemul
emopea n " din l 8 1 5, v o r evolua, însă, s i n u os, determinînd o desfăşurare a evenimentelor
cu mu lt m ai c omple x ă, decît au lăsat, i n i tial, aparenţele să se Întrevadă.
Din " ta bău. eur opeG n ă « , " Jorţ e)e revoluţionare" se vor arăta, deschis, interesate de
in trar ea în c o l i z.iune a Rusiei cu "forţele" ce se puteau întîlni pe terenul "cauzei generale".
Aceasta deoarece, inte rvenţ i a armGtă sau diplomatică a marii puteri conservatoare, considerată
" cheia Je boltă a reaq i u n ii europe n e" 141 a constituit una din cauzele lnăbuşirii revoluţiilor
p a ! o p tiste. lată de ce .,p ar t[dele revolu ţionare" p r iveau un conflict declanşat Impotriva
Rusiei ca fiind de n a t u ră să ofere terenul d ispute i dintre "forţele revoluţionare" şi " forţele
conservatoare '' europe ne. Faptul pornea şi din convingerea, exprimată de Comitetul revolu
�ionar europe an de b Londra, că tri u m f u l ..foqelor revolu{ionare" nu va fi posibil fără
î,n frîng�r:� l reco7ls;Jer,:tr :G condit � e! Ru s iei În Eu ropa . Jnsă, în condiţi ile în care, credinţa
Jn posJbJlJtaţ t le dedan�arn . revoluţ1et europene s-a stins, datorită consecinţelor generare de
" Opt ;prezece b r':ffi � r a! l ui Louis Napoleon", " forţele revoluţionare" vor trebui să-�i adapteze
_
ş, mat mult .aq tun d e 10 funcţie Je s i tuaţia specifică fiecărui caJm în care se putea mani
festa - mi�cările n aţionale - ca �i în funcţie de cursul evenimentelor internaţionale.
13.1" J o s eph Rei tz enhe i m , Les cot�/ermces de 1856 et les n:ltionalites, p. 1 8 ;

vez1 şi
E. V. Tarie, op. c·it., p. U &i urm.
133 V . So oviev .. La Russie et l'Eglise universelle, Paris, 1 906, p. 8.
J
13� H r. rtmre uwvers elle (sub d ireq ia lui R. Gro us set şi E. G. Lconard) voi. III, p. 499.
"135 E . V. Tarie, op. cit. , p. 86.
13� Histoire des relatiom i11temationales, passim.
137 H. La m ar che , op. cit . , p. 1 .
1Jjl Despre ol ul opiniei pub l ice europene În preaima şi În timpul confli�tului din anii
r
. _
1 853- 1 856, ve�_., H. Fo_ur:_ade . op c� t., (pre?.intă articole din ,.Revue des Deux
: Mondes") ;
T. Codrescu, Presa frmiceza ��_ Pnnc1patele ,
Romane, Iaşi, 1 856 ; M. Kingsley, Triumf of
rord PaJ��rs:on, Lon dra, 1 9 24 (lucrarea face o trecere în revistă a presei engleze în
. . _ preaj
ma mtran m I'Onfbct
� a put�,n lor occidentale) ; E. V. Tarie, op. cit., p. 10 şi urm. ; H.
.
Hearder, L Europe au XJ)i. -e mele. 1810-1880, p. I l şi urm.
139 Kau ffmann, op. cit., p. 1 0.
140 Jbidrm ; v ez i şi Fr. Engels, op. cit., p. 21 1 .
141 ]. Reitzenheim, op. cit., p . 1 8 .
1 ' UN CONFLICT EUROPOEAN : RAZBOIUL CRIMEII 419
U n conflict c u Rusia, Î n scopul stăvilirii tendintelor politicii acesteia asupra Europei,

. ln�ni,e iminent şi pentru puterile occidentale 142. Edificatoare pentru sensul unui asemenea
, • •n l l ict a fost modalitatea În care Anglia şi Franţa au aflat terenul apropierii, apoi al
• l o .HliCi lor. Fără a insista asupra detaliilor problemei, apropierea nu putea avea loc pe baza
" ''" olierii intereselor lor particulare, de a cărei imposibilitate erau convinse şi cabinetele
l o r . .. < :auza generală" europeană, nemărturisită, dar Înţeleasă, a putut constitui un asemenea
1rrcn. Pentru a se menţine pe acesta, cele două puaeri vor trebui să-şi ad apteze, în funqie
de c\·oluţia evenimentelor, căile ş i metodele realizării obiectivelor politicii lor. Astfel, Franţa,
. lqi viza posibilitatea reconsiderării "sistemului european" din 1 8 1 5, va trebui să persiste
on rcnunprea sa de a ameninţa, ca o veritabilă Pandoră, cu declanşarea furtunilor revolu
l•onare în Europa. E drept, pentru realizarea obiectivului fundamental al politicii sale,
1 r.lnţa va continua să invoce şi chiar să sprijine apli(area "principiului naţionalităţilor",
' "':i aceasta să nu survină pe cale revoluţionară 1 43. Franţa va trebui să afle modalităţi de
r , primare a politicii sale, În aşa fel, încît să nu fie ,.suspectată" de celelalte mari puteri,
o cc.1 ce ar fi determinat recrudescenţa atitudinii lor antifranceze În baza clauzelor "dicta
l o olui" din 1 8 1 5.
Şi Anglia va fi nevoită să i nvoce foarte puţin obiectivele politice particulare, ea tre
huind să-şi fixeze ca scop declarat al aqiunii sale stăvilirea tendinţelor Rusiei în Europa
, enuală sau În Orient, în numele cauzei scumpe diplomaţilor vremii - echilibrul european.
Apropierea franca-engleză, în maniera menţionată, a dat primele semne încă din anul
1 S-19, atunci cînd Rusia, folosindu-se de complicaţiile "chestiunii emigraţilor revoluţionari"
in Turcia, (a şi de cele ale blocării Pireului de flota engleză, va căuta să redeschidă
.. rrit.a orientală" 144.
Spre un conflict cu Rusia, pe terenul "cauzei generale", se orienta, la un moment
dat 145, şi "l umea germană", care se socotea ameninţată direct de noile poziţii şi tendinţe
ale politicii ţariste În centrul Europei. Nesselrode chiar, în circulara sa din 6 iulie 1 848,
menţiona, între altele, că În Confederaţia germană "războiul contra Rusiei a fost prodamat
ca o necesitate a epocii " 146. Statele germane au avut însă raţiuni destul de serioase pentru
.1 .,recula" în faţa perspectivelor declanşării ostilităţilor la frontierele lor cu Rusia. In primul
rind, pentru că nu puteau realiza solidarizarea aqiunilor lor, necesară pentru o asemenea
întreprindere, solidarizare, practic, imposibilă, datorită divergenţelor dintre A ustria, Prusia
�i " statele secundare" ale Confederatiei în privinţa .,afacerilor germane" . Pe de altă parte,
pornind de la experienţele anilor 1 848-1 849, ,.tele trei Germanii" aveau convingerea că,
1n eventualitatea declanşării conflictului, Rusia, datorită situaţiei sale, va fi aceea care va
deţine iniţiativa militara-strategică. La toate acestea, se adaugă teama statelor germane că,
un război cu Rusia, ar transforma Germania În teatrul operaţiunilor militare şi că intervenţia
forţelor franceze şi engleze ce ar fi survenit, ar fi determinat înlocuirea influenţei ţariste in
Centrul Europei, cu o alta, a puterilor occidentale, îndeosebi a Franţei. Temătoare de o
asemenea alternativă, statele germane nu se vor manifesta, desth is, împotriva Rusiei, dar
nici În favoarea acesteia. Ele vor recurge la o linie d e conduită sinuoasă, cu consecinţe
profunde asupra evoluţiei evenimentelor internaţionale. Ca o confirmare a acestei realităţi,
Austria şi Prusia, pentru a evita posibilitatea unei noi intervenţii a Rusiei împotriva tendin
ţelor "paşoptiste" ale ,.lumii germane", vor încheia la 16 mai 1 84 9 alianţa lor împotriva
revoluţiei. Rusia a putut spera atunci în renaşterea Sfin11ei Alianţe, pierzînd insii din vedere
142 A. ]. P. Taylor, op. ci-t., p. 77 şi urm.

143 Vezi, A. Pingaud, La politique exterieure de Napoleon Il/, În .. Revue Historique" ,
sept. 1 927 , p. 41 -49 ; Gh. 1. Brătianu, Napoleon III et les nationalites, Paris, 1 9_H ; P.
Henry, Napoleon Il/ et les peuples, Clermont-Ferrand, 1 943.
144 E . Bapst, op. cit., p. 135 şi urm. ; A . J. P. Taylor, op. cit., p. 78 şi urm.
145 Atun:i cînd, pentru a-şi consolida şi spori influenţa În Europa centrală, Rusia, in
vocînd respectul tratatelor din 1 8 1 5 , va incrimina .,intenţiile" Parlamentului de la Frank
furt În legătură cu Unificarea Germaniei, ca şi cele În privinţa ,.provinciilor baltice", Polo
niei şi ·"ducatelor daneze". Chiar şi Austria şi Prusia, deşi interesate de sprijinul Rusiei îm
potriva revol uţiilor , vor fi nemulţumite de sporirea influenţei acestei puteri în Centrul Eu
ropei. Vezi, A. Debidour, op. cit., voi. II, p. 1 2. In aceste condiţii, s-a dovedit profetică
afirmaţia can:elarului austriac Schwarzenberg, după care Austria "va uimi lumea prin in
gratitudinea ei" . Vezi, ibidem, p. 69.
14 6 A. Debidour, op. cit., voi. II, p. 1 9.
� 20 GHEORGHE CLIVETI 18
fapt.U c a , a[[an�a ausuo- p rusian ă viza n u numai revoluţia, c1 şi tendinţele politicii ţariste
Jn Cenaru l E u ro p ei 1�7 . •
ş; celel :alte state eur opene, deşi erau confruntate tu serioase probleme, generate direct
s�u i n d i recl de criza ge nerală europ eană din perioada postpaşoptistă MII , vor căuta, deşi cu
mai m i ci io-1 n <;e decÎt a le maril o r puteri, sa facă Joc şi aqiuni]or Jor pe terenul "CaU"Zei
generale " . S ensul ati t ud inii lor va ieşi În lumină cu ocazia evenimentelor internaţionale din
anii u rmatori.
J n cee� c:e p rive şte Rusia, exponenta celuilalt termen al marii confruntări, problema
ce care e ra lncă preocupată, era aceea a terenului şi a momentului favorabil pentru dedan
�area aqiun i l o r s�le. l n crezatoare [n calculele ce şi le va face pentru soluţionarea acestei
probleme, " m � rea pu tere nordic ă " va considera că un asemenea teren îl poate constitui
,.proble m a orientală" . Al egerea părea să aibă temeiuri dintre cele mai solide, atît de ordin
intern, cît �i extern.
J n p ri,·in�a teme i u rilor interne, cabine w l ţarist miza p e faptul c ă politica s:� . . orientală"
se b u cura de adeziunea tuauror straturilor societăţii ruse, indiferent de maniera i'n care
era bţele a5ă În fiecare dintre acestea 149• Edificatoare în acest sens, este atirudinea repre
zentan,ilor prin cipalelor curente polit i le din Rusia, Zapodniki ( " occidentaliştii") şi "slavol i l i i " .
C e i dtntîi, dtn dorinţa de a conferi Rusiei o m i siune europeana, considerau c ă aceasta,
prin polit i ca s:a, va t r<� n ş:� în i nteresul Europei "chestiunea Orientului'', care, după istoricul
S o l oviov, unul �]intre princ i palii lor reprezentanţi, era doar " u n moment din lupta sec u l ară
intre Asia � i Europa" 150_ Tn rep l i că, pentru .,slavofil i " , ale căror idei au fost cel mai clar
for mulate a tu n li de K . D anielewski În lucrarea intitu lată semnificativ RuHland rmd Europa,
" che;.riunea Or i entului nu e l u pta între Asia �i Europa, ci doar cea a lumii germana-romane
�i c atoli�·e cu l u mea gr ec o -slavă �i ortodoxă" 151• Ambele curente, însă, erau adepte ale
" m is i u n i i m ui i Rus i i ", ca �i a terenului ales pentru declanşarea aqiunilor în vederea lnde
pl ini r[[ acesreia.
Cit p rive�re temeiur i l e externe, Rusia se considera ca fi'ind, din tre marile puteri, cu cea
m ai so] i(lă po7. i �ie - politi că, strate�ică şi religioasă - în Orient 152• Ea miza pe faptul că
avea po�ib[l[tatea să se foloo;ească de "complicaţiile orientale", invocînd şi supunînd inter
p retării c l a uze ale t ratatelo r sale cu Poarta otomană, Într-o manieră care să lase impresia
că. a q iunile sale nu contravin normelor de drept internaţionaL Cabinetul ţarist credea,
to tod ată, că pu tea să se folosească de dificultăţile ce le puteau pricinui Poqii otomane
mi� Lările n aţ iona le din sud-estul Europei - cum se vor dovedi cele ale muntenegrenilor
�i grecilor. De asemenea, " cornplica,iile · orientale", după cum o dovedise trecutul, îi permi
teau să ţină la remorca politicii sale pe cele două puteri germane, Austria şi Prusia, fie
�uăgÎndn-le In d i ferite combinaţii teritoriale, fie declarîndu-le că va respecta "interesele
germane:" În Orient. Rusia nu risca, În acela�i timp, amestecul direct :tl statelor europene
a nu În(heiaseră tr<� tate În scopul reglementarii .,crizelor orientale". Mai mult, ea spera
că acţiunile sale In Orient nu puteau să provoace nemulţumiri din partea .. for;c lor conser
varoarea din E uro p a, care-i da rorau o " veşnică recunoştinţă", ca urmare a faptului că ea a
fost pe n tru aces rea, În condiţ i i l e anilor 1 848- 1 849. o veritabilă ard\ a S1lvării. A putut
m i z a, de aceea, plecînd şi de la experienţele anilor 1 839- 1 84 1 , pe : :nposibilitatea alianţei
fnnco-eng[eze cu O(azia "crizelor orientale".
Asemenea calcule ale cabi netului ţarist, concepute În aşa fel, încît să ascundă scopul
fund<�menral al politicii sale, reies limpede din avansurile făcute de ţarul Nicolae 1 guvernului
Angliei, cu ocazia celebrelor convorbiri pe care le-a avut, la începutul anului 1 853, cu amba
s adorul acestei puteri l a Saint-Petersbourg, sir Hamilton Seymour. Nu i'nti'mplător, acestor
convorb i ri l i s-a acordat o deosebită atenţie din partea literaturii de specialitate 153, bene-
141A. J. P. Taylor, op. cit., p. 86 ş i urm.

148Vi comte de Gu iche n , Lef f(Tandef qu?stionf mropeemus et la diplomatie dcf p"is
sances m•r> la Seconde R;publique } rcmraise, tome 1, Paris 1 925 şi tome Il, Paris, 1 929.
•g E. V. Tarie, op. cit . , p. 1 3 şi urm.
150 Vez i , .A. �etea, Contribuţii la chestiunea orientală, În A. �etea, Scrieri iftorice
.�u�, Ed. Daci a . Cluj-Napoca, 1 980, p. 71 .
ISI fbicitm.
152 Hi>toi7� def rtlationr internationaler, p. 287 si urm.
15' G. Hcnderson, The Se.ymour converrations. 1853, în "History", 1 933-1 934, voL
l !l , p. 241-247.
19 UN CONFLICT EUROP.EAN RAZBOIUL CRIME!I 421
ficiindu-se, e d rep t, şi de putinţa cunoaşterii lor prin intermediul corespondenţei dintre

H. Seymour ş i cabinetul englez, publicată încă · în epocă 154• Fără să insistăm asupra detaliilor
convorbirilor lare au avut loc din iniţiativa şi credinţa ţarului în posibilitatea "înţelegerii "
rusa-engleze Î n problema moştenirii Imperiului otoman, ceea c e n e int�esează, aici, este
relevarea faptului că cele două părţi se arătau convinse de pericolul declanşării unui război
european, fiecare, însă, privindu-1 din unghiuri diferite. Mai întîi, ţarul a invocat faptul că
"omul bol na v " , oricît ar dori puterile e u ro pe ne să- i p r e l u ng ea scă existenţa, ar putea i nt r - o
bună zi să le cadă "pe braţe" pentru a nu se m a i ridica, eventualitate pentru care Rusia
�i Anglia v or trebui să se " În ţe lea gă" şi să fie "pregătite" , .,delÎt să se expună haosului,
confuziei )i certi t ud i n i i u n u i r,!zlmi eur••peun"' ;5'. Spre deu�cbire de pr, care intenţion ase
să " o ri en.ra l i zeze " sensul problemelor În discuţie, ambasadorul eng lez l ăsase să se inţele a gă
că Între aga Europă era convinsă de i m inen ţ a unui conflict european, dar a cărui cauză nu
rezidă în "afacerea Turcie i " , ci în .,spiritul revoluţiona r" , c a re a izbucnit în anii 1 848-1 849
şi care mocneşte Înlă in .,subteran" ; .,acolo , a fi rm a S eym o u r, este pe ri co l u l şi, fără îndoială,
un ră?.boi în Turcia va fi semnalul no i l or explozii În Italia, Ungaria şi a i u re a " 156.
Deosebirile de vederi, dintre ţarul Ru si e i şi a mb :1sa d oru l englez, poartă În ele şi
explicaţia eşecului "proiectelor" ţarului in legătură cu " Î n ţe l ege rea " rusa-engleză, ex p l i caţ i e
care, mult mai întemeiată decît cea invocînd " neÎnţelege ri le " În privinţa Împăqirii " p răz i i " 1>1,
re pre z i nt ă , totod:�otă, un argument serios pentru considerarea caracte rului european al cauzelor
co n fl i lt u lui dintre anii 1 853-1 856. Dincolo de aparenţe, constînd în calcule şi tatonări c a
cele de mai sus, vor răzbate adevăratele cauze ale coliziunii, cărora, încă în epocă, s-a reuşit
să l i se dea cea mai concisă şi, totodată, cea mai evocatoare expresie : " le danger reel de
!'Europe, voi];! la question ; l a violation des traites, non seulemem consentis er souscrits, mais
imposes, voila le grief ; la situarion des divers peuples de !'Europe au debut de l a guerre,
leurs inter�ts, leurs aspi r at i o ns , leurs passiom, leurs dcsirs justes ou errones, voila les com
plications" 158 .
Din cele wnsemnate mai sus, reiese faptul că .. problema orientală" nu a constitu it
cauza, ci terenu l ales de Rusia pemru disputa cu "forţele europene" în vederea realizării
obiectivului fundamental al politicii sale : hegemonia asupra Europei.
Dintre " foqele europene", cele care puteau să accepte ca pe un asemenea teren să se
opună tendinţelor Rusiei, erau marile puteri, semnatare, împreună cu aceasta din urmă,
a convenţiei de la Londra din 13 iulie 1 84 1 . A ceasta deoarece, În baza clauzelor amintitei
wnvenţii, Anglia, Franţa , Austria şi Prusia puteau să impună Rusiei respectarea s tatu-quo-ului
În Orient. De asemenea, cele patru puteri, acceptînd �ă se opună Rusiei pe terenul "chestiunii
orientale", Înţeleasă voit de ele în maniera "tradiţională", erau singurele dintre " forţele
europene" care puteau să întrevadă în recurgerea la o asemenea atitudine, ati't temeiul ce
să le permită să considere că aceasta le-a fost dictată de necesitatea salvgardării "cauzei
generale" , cît şi posibilitatea realizării unor obiective particulare ale politicii lor ; fiec.are
dintre ele pmea să întrevadă, totodată, şi posibilitatea să urmeze, din raţiunile ce le-am
menţionat, o conduită proprie În condiţiile unui conflict, care, iniţiat de Rusia, ar ameninţa
"cauza generală" europeană. Alături de toate aca;rea, se cuvine să avem În vedere şi un alt
considerenr pentru a ne explica atitudinea puterilor europene. Este vorba despre convingerea
cabinetelor marilor puteri lă, opunîndu-se Rusiei pe terenul "problemei orientale", vor reuşi
astfel să nu ofere prilejul manifestărilor "forţelor revoluţionare", eventualitate care ar ti
pus în primejdie nu numai Rusia, ci, din motive lesne de i'nţeles, şi celelalte puteri europene,
caracterizare, toate, pe plan intern, după 1 848-1 849, prin regimuri po]jtice conservatoare.
Edificatoare În acesr sens este convingerea exprimată de Clarendon, după care "aucune grande
question ne peut erre soulevee en Orient sans devenir une source de desordres en Occident,
et que tOUtes Ies grandes puissances de l 'Oc.ciden t prendront un caractere revolutionnaire et
embrasseront une revision du systerre social tout entier, a Jaquelle ies gouverneme!l1S conti
nentaux ne sant lertainement pas preparesa 159.
154 Vezi, Kauffmann, op. cit., passim.

155 Ibidem, p. 35 ; vezi şi D. A. Sturdza, ş.a., op. cit . , voi. I l , Bucureşti, 1 889, p. 1 3
ş • urm.
15S Kauffmann , op. cit., p. 38.
157 După cum consideră E. V. Tarie, op. ci t., p. 5 şi urm.
158 K auffmann, op_ cit., p. 6.
159 Depeşa lui Clarendon c. H. Seymour din 23 martie 1 853 ; apud K.auffmann
op. cit., p. 40.
� 22 GHEORGHE CLIVETI 20
Oc.lnă ale > 1cre1114l, Rusia s-a arătat preocupată şi de aflarea pretextului pentru marea
Jis p u ră . T re buia aflat, Însă, nu un protex t oarecare, ci unul care, pe de o parte, să-i ascundă
pe cit p o5 i b i l obi enivele reale ale pol itici i sale, iar pe de alta, să nu atragă împotriva ei
ac ţiun ea "co n ce rtată" a p u t er i lor europene. Un asemenea pretext, după calculele ţarului şi
ale (.a binetului său, îl p utea constitui " chestiunea Locurilor Sfinte"'. Aceasta, ca problemă
1 el igio asă , consla in disputa c.lintre b i serica o rtod ox ă şi cea catolică pentru paza şi mgrijirea
�lăca�url l o r 5 fint e" din B eth leem şi Ierusalim. Dar, În condiţiile În care Rusia se erija in
5p riiinitoa re� .,drepturilor'' b i se ri c ii onodo'(e, iar Franţa În cea a "drepturilor" bisericii
c a t ol i ce În Orient, " che ;tiunea" era depa rt e c.le putinţa păstrării unui caracter pur religios,
ea dn enind, In esen �ă, p ol i ti că . Fiind cunoscute detaliile "chestiunii " , ceea ce dorim să
rele văm, a i ci , 5 Int ra�iunile p rincipale ce au determinat Rusia să aleagă un asemenea pretext.
Apo i , pen tru a je1i şi mai mult din c e rc u l strîmt al "chestiunii", se cuvine să relielăm
măsura in c:ue cal culele p ol i tic i i ruse a u putut fi receptionate şi "decodificait'e" de marile
pute ri s au o:le alte "fo rţe e u ropen e " . Faptul n e va permite să ne explicăm, atît modalităţile
În care a Le ste a din u rmă au Înţeles şi au reuşit să aqioneze pe terenul "chestiunii", adusă
de Rmia În stare de l itigi u , cît ş i sensul evenimentelor ce au pu.tu;t fi astfel declanşate.
Pentru Rusia, "ches tiunea Locur i l o r Sfinte"' Întrunea toate atuurile unui pretext care
să. corespundă calculelor politicii sale În vederea disputei ce voia s-o iniţieze pe terenul "pro
blemei orientale " . Mai intii, wn fer ire a unui ideal religios politicii sale în Orient, era de
na tură să alle un puternic ecou În rindurile opiniei publice interne. Nu i'nti'mplător, "slavo
lil i i " vor c ons i d er a că a sosit m ome n t u l aşezării lor la timona vietii politice ruse 160. Apoi,
pe plan e xtern, Rusia credea ca are şansa să apară În postura de "eliberatoare" a popoarelor
cre� tine ort()doxe din 5Ud-escul e ur o pean. De· asemenea, ea se considera în drept să wnlere
" chestiunii" , �inu t a unei " af ace ri " ruso- turce. In acest sens, ea va invoca tratatele sale cu
Poana Otoma nă, începînd cu cel de la Ki.iciiik Ka i na rgi din 1 774, care au consfinţit dreptul
'
său de i m er ven�ie , iar a p o i c.le protecţie a drepturilor bisericii or todoxe din Turcia. Consi
<lerînu, apo i , că dr epturi l e bisericii ortodo'e În Turcia au fost lezate J?rin acordarea de
Poarta otomană a unor n oi p r i vilegii catolicilor, la cererea Franţci, Rusta putea spera i'n
po>ibi l itatea " iz o lăr i i " aces t ei a din urmă. Speranţele sale păreau să n u fie de�arte, din
mome n t ce H. Seymo u r continua la Petersbourg discuţiile sale cu ţarul Nicolae 1 În privinţa
î mpJhţirii Impe riulu i o to m an , între Rusia, Anglia şi Austria, fără participarea Franţei ; din
moment ce l ord u l Russel, �eful Foreign-Office-ului, declara În Parlament că Anglia nu era
de aco rd cu Fran�a în p rivi nţ a chestiunii Locurilor Sfinte 16 t . Asigurînd de peste 15 ori 16�
.cab i n et ul englez că prete nţiile sale se limitează la reglementarea "chestiunii Locurilor Slinte" ,
Rusia, cre zî n d că prin ace as ta va evita aqiunea "concertată" franca-engleză, va căuta să
CÎ�tige de pa rrea sa şi puterile germane, Austria îndeosebi. Ea va considera suficient,_ pentru
aceasta, să vîntule ideea "unei î mp ă rţir i a Strîmtorilor" Între ea şi Austria sau chiar să
propună un "protector3.t c onjo in t " rusa-austriac asupra Balcanilor l6 l.
Obiecti vele reale pe care Ru sia urmărea să le atingă prin folosirea complicaţiilor
"c h esti unii Lo curi lot' S finte " , vor ieşi l a lumină cu ocazia cunoscutei " ambasade" a prinţului
Menşikov la Constantinopol. Ofi ci al, scopul " ambasadei" consta În reglementarea "afacerii
M untenegruluic şi a " chestiunii Locurilor Sfinte " . Cea din.rîi era deja reglementată, datorită
intervenţiei Austriei din i anua rie 1 85}, ocazionată de misiunea contelui Leiningen. Rămînea
în p i cioa re .•c h esti unea Lo c urilor S finte" . Ori, tocmai de aceasta trebuia să se folosească
Men �ikov pentru a solicita sultanului, În secret, printr-un ultimatum, recunoaşterea, prin
încheie rea unui nou t rat at sau conve n� ie, a drepturilor bisericii ş i creştinilor de rit ortodox
din Turcia. Aceast a Însemna însă, transformarea "vechiului drept" de protecţie generală,
de p rincipiu, a Rusiei asupra con fes i u n i i onodoxe din Turcia, În una specială, pol iti că,
asupra creştinilor ortodoxi 'lll 4•
Realizarea obiectivu l u i secret al misiunii lui Menşikov ar fi î nsemn a t>, în fapt, plasarea
Turciei sub protectoratul Rusiei. lnţelegînd aceasta, marile puteri vor înscrie ca principiu
declarat al a titudin ii lor, gar;�.ntare;�. integrit�ii şi independenţei Imperiului otoman. Faptul
va permite, mai Întîi, apropierea franco-engleză. Nu Întîmplător, cabinetul englez va dispune
Intrerupere :a convorbirilor dintre H. Seymour şi ţarul Rusiei pe tema "omului bolnav" . In
M E. V . Tarie, op. cit., p. 1 4 .

1<11 H . I . am a rch e, op. cit., p . 1 5.
1>2 A. D. Xenopol, op. cit., p. 1 5 2 şi urm.
14J Hi�toire de� re/..J tions internationa.ler, p. 288.
1 14 A . D. Xenopol, op. cit., p. 1 5 7.
21 U N CONFLICT EUROPEAN RAZBOIUL CRIMELI "123
noile condiţii, nici propunerea lui Napoleon al I I I-lea din 24 mai 1 85 3, pentru a se ajunge
la o " Înţelegere" franw-engleză contra Rusiei, nu mai apare surprinzătoare 165•
Garantarea integrităţii �i independenţei Imperiului otoman, chiar privită ca principiU
al eclilibrului european, nu se confunda cu cauza generală". Semnificativ, i'n acest sens,
•..
este modul În care au Înţeles să acţioneze sau să ia atitudine " forţele europene".
Pentru marile puteri, din motivele expuse mai sus, era de dorit ca echilibrul european,
pe care credeau că-I vor menţine prin, asigurarea independenţei şi integrităţii Turciei, să fie
privit t:l un termen sinonim cu cel al "cauzei generale". Aceasta deoarece, păstrarea echili
brului european corespundea armelor cu care ele erau capabile să se opună Rusiei, tără să
le fie ameninţată astfel, condiţia proprie. Nu întîmplă.ror, ele vor considera ideea echilibrului
european "expresia nevoii celei mai simţite a Europei, păstrarea neatîrnării, a lumin� şi a
civilizaţiei sale" 166,
,.Forţele revoluţionare" nu puteau, prin natura lucrurilor, să Înscrie ca principiu guver
nator al atitudinii lor integritatea şi independenţa Imperiului otoman. Dimpotrivă, pentru
ele, acest imperiu, ca şi cel austriac şi lei rus, era una din .. Inchisorile naţionalităţilor".
Conştiente, Însă, de pericolul tendinţelor Rusiei pentru .,cauza generală" , .,forţele revoluţio
nare" vor recurge Ia expectativă, legîndu-şi speranţele acţiunilor lor viitoare de înfri'ngerea
Rusiei pe terenul "problemei orientale". Excepţiile, reprezentate de insureL·ţiile grecilor şi
muntenegrenilor, au putut fi privite, de aceea, ca fiind cultivate de Rusia 167• .,Forţele revo
luţionare" europene vor recurge la o asemenea atitudine şi din convingerea, determinată de
experienţele din anii 1 848- 1 849, lă mişcările revoluţionare şi puterea Rusiei în Europa
deveniseră .,termeni corclativi" 168. Anume, că declanşarea revoluţiilor ar fi atras coalizarea
.. forţelor conservato:ue" europene sub ..patronajul" Rusiei. Pentru a evita ca, astfel , să survină
sporirea puteri� şi in fluenţei Rmiei, ,. forţele revoluţionare" se vor menţine in "tăcerea" dictata
de "cauza libertăţii superioare a Europei" 169.
I nteresantă, pentru relevarea sensului "complicaţiilor orientale", generate de "chestiunea
Locurilor Sfinte, s-a dovedit a fi şi atitudinea curiei papale. Evident, aceasta nu putea pnvi
garantarea integrităţii şi independenţei Imperiului otoman ca un scop În sine. Jnsă, i'nţe
legînd sensul "misiunii religioase" a Rusiei, Roma latolică va considera, totoda.tă, după cum
afirma Thouvenel, că .,l'etablissement d'un pouvoir chn!tien a Constantinople est une menace
pour le Saint Siege" 170. Or, punctul de vedere al papalităţii nu reprezenta doar o consecinţă
a disputei multiseculare dintre cele două biserici creştine, ci convingerea sa că, în urma
acordării de sultan a noului firman pentru liber.tăţile religioase, aqiuriea Rusiei nu mai putea
fi dictată decît de mobiluri politile, ce ameninţau nu numai Turcia, ci Europa. lată cum,
degajÎndu-se, În fapt şi În ciuda aparenţelor, de "misiunea religioasă", Rusia s-a trezit, după
expresia lui Drouyn de Lhuys, în postura "cruciatului" împotriva căruia a fost înălţată
,,crucea" 17 t.
Tn ciuda unor asemenea realităţi, pe care, dacă nu le cunoştea, cel puţin le putea bănui,
Rusia va persista În :1-titudinea ei. La Constantinopol, Menşikov nu va reuşi să determine
Poarta otomană să cedeze, chiar dacă va invoca prestigiul ţarului şi al labinetului său .
.. Argumentele" trimisului Rusiei au căzut, datorită intervenţiei ambasadorilor Angliei şi Franţei
la Constantinopol, care a determinat ruperea "chestiunii Locurilor Sfinte" de cea a .. protec
toratului religios". Faptul va determina scoaterea "chestiunii" În litigiu din cadrele unei
simple .. afaceri ruso-turce" şi înscrierea ei ca .,o problemă de politică europeană" 1 72.
Ca o confirmare a faptului că "chestiunea Locurilor Sfinte" a constituit doar pretextul
pentru acţiunea Rusiei pentru realizarea obiectivului menţionat mai sus, cabinetul ţarist va
provoca, prin plecarea lui Menşikov din Constantinopol, ruperea relaţiilor diplomatice cu
Turcia. Apoi, dedarînd că intenţionează să ia garanţii materiale, Rusia va ocupa Principatele
române. Or, aceasta Însemna un caru5 be/li, fie şi în accepţiunea pe care marile puteri o
16 5 Hi5toire des relatiom intemationale5, p. 290.

166 A . D. Xenopol, op. cit., p. 1 63.
167 Kauffmann, op. cit., p. 60 şi 66.
168 E. Four:ade, op. cit., p. IX şi urm.
169 Ibidem.
170 Jacques Ancel, Manuel hi5toriqru de la que5tion d'Orient. 1792-1923, Paris, 1 923,
p. 145.
17 1Kauffmann, op. cit., p. 27.
172 H. Lamarche, op. cit., p. 23 ; vezi şi G. de Monicault, op. cit., p. 42.
GHEORGHE CLIVETI 22
clăde!n in tegrităţii Imperiului otoman 1H, Se confirma, astfel, constatarea ziarului ula Reforme",
încă djn 1 8 4 8 , după care P rutul devenise uRubicon al istorici contcmporauc" 174•
"L'N CONFLIT EUROPHN : .. LA G UERRE DE CRI1ffi E "

( 1 8 53-1856)
R e s u m e
r:l'ous nous sommes propose de relever le sens europeen du conflit des annees 1 8 53-
1 856, connll sous le nom de ,.la guerre de Crimee" . L'idee d'une etude qui traîte un pareil
p robleme, nous a etc >uggeree par la constatation d'une contradiction evidente entre les con
clusions Je la lit terature de specialite, conformcment a laquelle le conflit aurait ete ,.orien
ta l " , et en trc Le materiei documentaire, q u i met en evidence le sens europeen de celui-ci.
D :ans la premiere pJrtie de l'etude, publice, ici, apre> une breve presentation de l'his
toriogra p h ie, nous avons aborde le probJ,�me des �auses du conflit. Pour relever l a me>ure
d ans l aque l l e les causes ont cte de nature a determiner un conflit europeen, nous avons con
>tdere tout d'abord necessaire a faire quelques considerations a propos du systeme des rela
rions inte rna t io n ale>, institue en 1 8 1 5 . Nou> avans reussi de cette maniere, a mettre en cvi
den:e le fait que les ca.uses principale> ont ete gem!rees par un �adre international beaucoup
p l us large que celui du roi-disant .,probleme oriental" , et au>si par une periode historique
p l us la rge q ue celle immediatement anterieure au confl it ou se sont produits les evenements
que l 'ont provoq u c.
La pn!>e n t : n i o n de q uelques trait> generaux du systi:me europeen a permi> de relever
le fa.[t qu'il contenait, par la. mJn iere dan > laquelle il a cte institue et existe, les germes des
ca•Jses d'un conf l i t e• 1ropcen. Cela a aus>i permis a souligner la place du .,probleme orien
ul" Lhns la vie internationale, aprcs 1 8 1 5, ce q u i a rendu possible a remarquer aussi un
autre fa ir, particulil:remem interesant : ]e<; moments "de cr:se orientale" contenaient par les
cau��s et leu dcve l o ppement, les poss: b ilites de l'eclat d'un conflit e uropeen.
L ' explccation des raison 1 qui ont con tribuc bien de temps a "eviter" un parei! �onflit
nou. a parrnis de soul igner les causes q u i ont rendu inevitable le declenchement du confli�
e u ro p ec n Je L8S3 - l 85 6 .
m România in relaţii internaţionale, p. 1 37.

m Ibidem. p. 1 2 8 .

012 Cercetari Istorice Muzeul Istorie Moldovei Iasi 1981 1982 - 405

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

012 Cercetari Istorice Muzeul Istorie Moldovei Iasi 1981 1982 - 405

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UN CONFLICT EUROPEAN : "RAZBOIUL CRIMEll" (1853-1856)

nale se produc în contextul afirmării şi consacrării societăţii moderne, al "renaşterii" na­

s E. Jouve, GtteTre d'Orient. V oyage a la mite des armees alliees en Turquie, en Va ­

13 A. Zaioncicovshi, Vostocinaia voina v sviazan s sovremennoi politicescoi obstanovcoi,

diplom ati�e, şi imerese le l or »orientale" e co n omi :e , politice, strategice, religioase 18 - sau

A. Rambaud , Franrais et Rresses . Moscou et Sf:vastopol 1812-1854, Nancy şi Paris,

marile frue .,de reconsuuction de l'ordre social, de regeneracion du syStime politique de

� A Deb]dour, Histoire diplomatiqree de l'E11rope, voi. 1. La Sainte-Alliance, Paris,

soana "antantei cordiale" anglo-franceze, ironizată de Metternich în cuvintele : "votre

44 Apud Histoire rmiverselle (sub direcţia lui R. Grousset şi E. G. Leonard), voi. 3,

[mpotriva ci, Fran�a va fi ncvoil'ă să se desolidarizeze, oficial, de revoluţiile din Europa

66 Vezi, pentru politica marilor puteri faţă de ,.problema orientală", G. Noradounghian,

La :rîndu-i, Prusia, asumindu-�i �i responsabilitatea susţinerii intereselo r ,.lumii gennane" I'n

Jn consetinţă, mişcările de eliberare naţională pot fi pnvlte ca factor decisiv, ce va deter­

87 Jacques Droz, op. cit., p. 271 şi urm.

Unele mutaţii profunde au survenit În p rivinţa aqiunii "forţelor profunde de disoluţie

m [n general, istoricii francezi şi germani. Vezi, Rom.lnia În relaţii internaţionalt,

104 Histoire du relationr internationalts, p. 2 ; Rene Remond, op. cit., p. 1 87.

105 Vezi, Jacques Godechot, La Grande Nation. L'exp"ansion revolutionnaire Je la f'rance

m A. D ebido u r, op. cit., voi. II, p. 3.

123 ]. Aulneau, Histoire de /'Europe Centrale, Paris, Payot, 1 926, p. 20-t.

1 5 Ibidem ; H. L amarche, op. cit.

Convingtrea guvernan�ilor Rusie i Î n atotputernicia ei, va fi determinată n u numai de

13.1" J o s eph Rei tz enhe i m , Les cot�/ermces de 1856 et les n:ltionalites, p. 1 8 ;

U n conflict c u Rusia, Î n scopul stăvilirii tendintelor politicii acesteia asupra Europei,

142 A. ]. P. Taylor, op. ci-t., p. 77 şi urm.

141A. J. P. Taylor, op. cit., p. 86 ş i urm.

ficiindu-se, e d rep t, şi de putinţa cunoaşterii lor prin intermediul corespondenţei dintre

154 Vezi, Kauffmann, op. cit., passim.

M E. V . Tarie, op. cit., p. 1 4 .

16 5 Hi5toire des relatiom intemationale5, p. 290.

"L'N CONFLIT EUROPHN : .. LA G UERRE DE CRI1ffi E "

m România in relaţii internaţionale, p. 1 37.

S-ar putea să vă placă și

nale se produc în contextul afirmării şi consacrării societăţii moderne, al "renaşterii" na

s E. Jouve, GtteTre d'Orient. V oyage a la mite des armees alliees en Turquie, en Va

Jn consetinţă, mişcările de eliberare naţională pot fi pnvlte ca factor decisiv, ce va deter