Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” Iași

Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor

Anul I – ID , Management

Student: Jacotă Gabriel Daniel

Salariul ca recompensă a factorului muncă şi evoluţia sa după 1990

Introducere

În teoria și practica economică,salariul ocupă un loc deosebit de important. Termenul

ca atare este de origine latină. Salarium era suma ce se plătea fiecărui soldat roman pentru
cumpărarea sării. Soldatul era un om dependent și i se acorda salarium ,în virtutea acestei
depentențe un om liber nu primea salarium. Termenul s-a păstrat în timp și a căpătat sensul de
venit al unui om care este dependent de altul, fie juridic,fie economic. Salariul apare ca venit
ce revine factorului de muncă datorită participării nemijlocite a lui la activitatea economică.

Producția reprezintă rezultatul utilizării și combinării factorilor de producție. Prin

urmare, fiecărui factor de producție implicat în activitatea economică i se cuvine de drept un
venit pentru contribuția la activitatea economică, iar recompensarea apare ca necesitate
obiectivă pentru continuarea activității. În caz contrar, dispare motivația economică a
participării factorilor de producție la activitățile necesare societății.

Implicarea factorilor de producție în activitatea economică impune necesitatea

recompensării (remunerării) lor. SALARIUL apare ca venit ce revine factorului de producție
muncă ca urmare a participării directe a acestuia la activitatea economică.

În prezent, salariul este recunoscut pretutindeni ca formă principală de venit,

beneficiind de o tratare amplă. Noțiunile teoretice sunt prezentate și aduse la cunoștința
elevilor încă din liceu, iar una dintre cele mai importante metode de cercetare abordate de
către mine în acest referat a fost reprezentată de cunoștințele dobândite pe parcursul orelor de
economie din liceu.

Salariul, în calitate de componentă esențială a relației de muncă, transcende

dimensiunea financiară, devenind un factor determinant al bunăstării individuale și al
echilibrului social și economic. Analiza evoluției salariilor în România după 1990 devine un
exercițiu complex, deoarece se desfășoară în contextul unei transformări economice majore și
a schimbărilor sociale substanțiale.

Rolul salariului în societatea contemporană

Salariul, în afara funcției sale primare de recompensare a muncii prestate, îndeplinește

un rol crucial în motivarea și satisfacția angajaților. Este un instrument complex, reflectând nu
doar evaluarea monetară a muncii, ci și recunoașterea valorii individului în cadrul societății.
Salariul corect și echitabil devine astfel un stimulent pentru angajați, generând o contribuție
mai susținută și de calitate la dezvoltarea economică.

Factori care influențează nivelul salariilor

 Inflația: Dinamica prețurilor în economie influențează puterea de cumpărare a

salariilor. Este necesară o monitorizare atentă pentru a asigura că salariile evoluează
proporțional cu inflația, menținând astfel stabilitatea financiară pentru angajați.
 Cererea și oferta pe piața muncii: Raportul dintre cererea și oferta de muncă este un
factor definitoriu în stabilirea nivelului salariilor. Profesiile cu cerere ridicată, în
special cele care necesită abilități specializate, pot beneficia de remunerații mai
consistente.
 Productivitatea muncii: Este o relație reciprocă între productivitate și salarii.
Companiile sunt dispuse să ofere salarii mai mari angajaților care aduc valoare
adăugată semnificativă prin creșterea productivității.

Evoluția salariilor după 1990 în România

 Perioada de tranziție: După căderea regimului comunist, România a traversat o

perioadă de tranziție dificilă. Reformele economice și sociale au avut un impact
semnificativ asupra pieței muncii și a salariilor, cu ajustări care au urmărit să reflecțe
noile realități și să aducă echitate în remunerare.
 Creșterea economică post-2000: Anii 2000 au adus o creștere economică
semnificativă în România. Această perioadă a fost marcată de extinderea sectoarelor
economice și de atragerea investițiilor străine, contribuind la creșterea nivelului
salariilor în diverse domenii.
  Aderarea la Uniunea Europeană: Integrarea în Uniunea Europeană în 2007 a
reprezentat un moment de cotitură. Accesul la fondurile europene, standardele
europene și oportunitățile de afaceri au influențat pozitiv evoluția salariilor, mai ales în
sectoarele aliniate cu piața europeană.
 Impactul crizelor economice: Crizele economice, cum ar fi cea din 2008 și pandemia
de COVID-19 din 2020, au reprezentat provocări semnificative pentru evoluția
salariilor. Locurile de muncă au fost afectate, iar presiunile economice au dus la
ajustări și restricții salariale.

Concluzii

Evoluția salariilor în România post-1990 reflectă nu doar schimbările economice, ci și

complexitatea adaptării la noile realități sociale și la provocările globale. Cu toate că există
tendințe de creștere, este crucial să abordăm chestiuni precum echitatea salarială, pregătirea
forței de muncă pentru cerințele viitorului și investițiile în sectoarele cheie pentru a asigura o
evoluție sustenabilă a salariilor și, implicit, a nivelului de trai al populației în România.

În momentul în care se optează pentru un loc de muncă, fiecare persoană acordă o

importanță majoră salariului care i se va oferi pe parcursul în care va fi angajat la o anumită
firmă. Un salariu mai mare va motiva întotdeauna mai mult angajații să iși îndeplinească
responsabilitățile și să muncească în așa fel încât productivitatea muncii să tindă spre maxim.
Într-o societate modernă, factorul muncă nu este omogen și drept urmare contribuția lui în
cadrul activităților din societate este diferită de la individ la individ. Este firesc ca și nivelul
salariului să difere de la o categorie la alta de salariați și chiar în cadrul aceleași categorii de la
un individ la altul. Sunt activități la care pot participa numai indivizi bine educati, cu o
pregătire profesională excepțională. Este firesc ca nivelul salariilor pe care îl vor obține
asemenea indivizi să fie foarte ridicat. Ei înșiși au cheltuit imens pentru educația și formarea
lor profesională, iar contribuția lor la veniturile firmei este considerabilă.

Este cunoscut faptul că salariile diferă de la o persoană la alta în funcție de diferiți

factori, însă există și posibilitatea ca două persoane care au responsabilități și atribuții identice
să aibe salarii diferite. De aceea, firmele impun confidențialitatea salariilor ceea ce reprezintă
pentru ele un avantaj atâta timp cât angajatul nu solicită o mărire salarială.
 Orice factor de producție are echivalentul său valoric iar salariul este considerat ca
fiind recompensa factorului de producție MUNCĂ.

În negocierea salariului, patronatul are tot interesul să stabilească un salariu cât mai
mult sub productivitatea muncii, iar salariatul să se apropie cât mai mult de productivitatea
muncii. Între aceste două tendințe se stabilește prin negocieri, salariul concret la un moment
dat și pentru un anumit interval de timp. Marimea și dinamica salariului depind în foarte mare
masură de factorii economici, dar și de cei extraeconomici cum ar fi modalitatea organizării în
sindicate a salariaților, legislația în vigoare. În teoria și practica economică se folosesc
următoarele tipuri de salarii: nominal, real, colectiv, social.