Anastasia Funica, MAAF 191

Salariul – prețul muncii

Salariul reprezinta "expresia baneasca a valorii fortei de munca", "pretul fortei de
munca", "plata fortei de munca". Mai simplu, salariul este definit ca "plata, de regula in forma
baneasca, a unei activitati depuse", "pretul muncii", "plata muncii" - RESPECTAND Codul
muncii.
Salariul este pretul muncii prestate exprimat in bani. Atunci cand munca se desfasoara
pentru sine , este o munca indiferenta si produce venit ; in situatia in care se realizeaza pentru o
terta persoana este o munca dependenta si produce venit ( salariu).
Salariul reprezinta obiect, dar si cauza fiind un element esential a contractului
individual de munca .
Salariul este deci COST ( depinde de munca ) si VENIT ( depinde de rezultate).
Din punct de vedre al salariatului, cea mai mare importanta o are salriul real care
influenteaza comportamentul salariatului.
- daca salariul real nu corespunde aspiratiilor sale, salariatul va munci mai mult sau isi
va schimba locul de munca .
- daca salariul real corespunde aspiratiilor sale, salariatul va munci mai putin .
Confruntată cu mediul economic şi social în plină transformare, contabilitatea se caută pe
sine, se caută prin raportare la viitor, examinându-şi trecutul şi viitorul.
În procesul de producţie, munca se manifestă în starea sa activă. Stimularea salariaţilor
pentru munca prestată se realizează prin remuneraţia/salariul primit.
Dreptul la salariul, corolarul dreptului la munca , constituie o prerogativa fundamentala a
individului afirmata in Declaratia Universala a Drepturilor Omului.
Deci, salariul “nu constituie decât un mod de remunerare, nu absolut şi unic, ci relativ
recent în istoria economică, care nu s-a generalizat decât o data cu organizarea capitalistă şi
patronală modernă...”
P.A.Samuelson, laureate al premiului “Nobel” pentru economie,arata ca “omul este mai
mult decât o marfă. Cu toate că este adevărat că omul închiriază serviciile sale pentru un preţ.
Acest preţ este nivelul salariului, care este de la distanţă cel mai important preţ.”
Prin conţinutul său, lucrarea urmăreşte evidentierea formelor de salarizare din Romania ;
documentele contabile care stau la baza evidenţei salariilor; determinarea salariului si a factorilor
care influenteaza nivelul salariului; politica salarialain procesul reformei economice; relatia de
calcul a venitului impozabil ; indexarea salariului şi o analiză a resurselor umane.
 SALARIZAREA – noțiuni generale

Salariul apare ca venit ce revine factorului muncă datorita participării nemijlocite a lui la
activitatea economică.

SALARIUL reprezinta remunerarea celui mai activ factor de productie -;

forta de munca. SALARIUL reprezinta un venit al unui om care

munceste pentru altcineva de care este dependent , fie juridic , fie economic.

Substanta salariului a cunoscut obiectul unor numeroase conceptii , care se pot

clasifica in doua categorii: moniste si dualiste .

Conceptiile moniste explica substanta salariului printr-un singur factor. Una din teoriile

moniste despre salariu are ca substrat costul fortei de munca , salariul reducandu-

se la strictul necesar lucratorului ca sa traiasca si sa-si intretina

familia , sau acel minim fara de care forta

de munca nu poate exista si nu se poate reproduce.

Teoriile dualiste explica substanta salariului prin combinarea a doi factori: costul fortei

de munca si productivitatea muncii. Se considera ca ceea ce se da

salariatului reprezinta o parte a produsului muncii , care este conditionata

de nivelul productivitatii muncii, dar in asa fel incat marimea salariului sa se

situeze cel putin la nivelul costului fortei de munca.

Atat la teoriile moniste cat si dualiste , substanta salariului o

reprezinta acea parte din venitul national care se formeaza in procesul folosirii

fortei de munca si se distribuie in mod direct salariatilor , mai ales

sub forma valorica , dar uneori si sub forma naturala , astfel incat sa le permit
acestora sa duca o viata normala
 Salariul nu a existat in toate timpurile, cu toate că factorul muncă a participat în toate
timpurile la procesul de producţie. De fapt, este de neimaginat proces de producţie, în general,
activitatea economica, fără prezenţa factorului muncă. Atunci, apare limpede că salariul, privit ca
venitul persoanelor care participă prin munca lor proprie la procesul de producţie, este o
categorie economică, care a apărut în anumite condiţii social economice, odata cu apariţia în
societate a unor oameni lipsiţi de toate condiţiile necesare pentru organizarea şi desfăşurarea
producţiei, in afară de forţa muncii lor, care, pentru ei, apărea ca singur mijloc de existenţă.

În condiţiile în care posesorul forţei de muncă devine liber din punct de vedere juridic şi
lipsit de mijloacele de existenţă (deci liber din punct de vedere economic) el va închiria -pe baza
unui contract- aptitudinile lui de a munci celor care posedă celelalte condiţii(factori) de
producţie. “Condiţiunile juridice ale noii orânduiri sociale au decretat pe lucrători cetăţean liber,
egal îndreptăţit ca şi toţi ceilalţi”. Starea economică l-a împins, însă, înapoi, la raportul de
dependenţă anterioară (lipsa mijloacelor de existenţă s.n.), lucrătorul fiind silit să vândă pe piaţă
forţa sa de lucru, prin încheierea unui contract, legal liber, cu proprietarul mijloacelor de
producţie cu întreprinzătorul.
În urma încheierii acestui contract rezultă şi drepturile băneşti ale lucrătorului, ca rezultat
al încheierii capacităţii lui de a munci şi, neîndoios, ca rezultat al muncii prestate. Deci, salariul
apare ca venit obţinut de către posesorul forţei de muncă, ca urmare a încheierii şi folosirii
acesteia de către cei ce dispun şi de ceilalţi factori de producţie. Salariul nu este un venit
oarecare, ci este “preţul unei munci închiriate şi întrebuinţate de un antreprenor”.
În condiţiile contemporane, salariul reprezintă cea mai frecventă formă de venit, nivelul
lui condiţionând situaţia economică a unui număr însemnat de personae.
El exprimă atât retribuirea muncii de execuţie a lucrătorilor propriu-zişi, cât şi
remunerarea muncii celor ce execută activităţi de concepţie şi conducere. Numitorul comun este
dat de faptul că se închiriază capacitatea de muncă şi a unora şi a altora de către cei care au
nevoie de ea. Deci, acestea din urmă plătesc preţul necesar pentru obţinerea şi folosirea
capacităţii de a munci, a posesorilor acesteia.

Deci, salariul apare nu pur şi simplu ca preţ al muncii, ci ca preţ al închirierii forţei de
muncă, a capacităţii de a munci, a unor oameni liberi juridic şi economic şi, desigur, ca preţ al
serviciilor aduse prin munca depusă de către aceşti oameni. Desigur, se pot da şi alte interpretări
categoriei de salariu. Economiştii marxişti îl consideră ca preţ al mărfii forţă de muncă, respectiv
ca expresie banească a valorii acesteia.
Alţi economişti se opresc a preciza că salariul este venitul persoanelor care participă prin munca
lor proprie la procesul de producţie, alţii spun pur şi simplu că salariul este preţ al muncii, nu mai
aducând aici nici o precizare.
Cert este că salariul, în condiţiile contemporane, constituie pentru toate ţările, cel mai
important venit din societate. P.A.Samuelson apreciază că el reprezintă cca 80% din venitul
naţional al ţărilor dezvoltate. În această situaţie este firesc ca salariul să stea în atenţia atât a
teoriticienilor, cât şi a practicienilor, să stea în atenţia, putem spune, a marii majorităţi a
populaţiei unei ţări. Desigur, problemele care se ridică în legătură cu el sunt în special cele
referitoare la nivelul lui, ca şi formele de salarizare (de calcul al salariilor) practicate într-o
ramură sau alta, într-o întreprindere sau alta.
Înainte de a analiza problemele legate de nivelul salariului să ne oprim puţin asupra
formelor pe care le îmbracă salariul.

VENITURI DIN SALARII

Veniturile din salarii sunt veniturile în bani şi/sau natură obţinute de o persoană fizică
care desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă, indiferent de perioada la
care se referă, de denumirea veniturilor sau de forma sub care ele se acordă exclusiv
indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă, de maternitate şi pentru concediul
privind îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani; plătitorii de salarii şi venituri asimilate
salariilor au obligaţia de a calcula şi de a reţine impozitul aferent pentru a-l vira bugetului de stat
la termenul stabilit.
Sunt asimilate salariilor în vedera impunerii:
- indemnizaţiile din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii de demnitate publică,
stabilite potrivit legii;
- drepturile de soldă lunară, indemnizaţii, prime, premii, sporuri şi alte drepturi ale cadrelor
militare, acordate potrivit legii;
- indemnizaţia lunară brută, precum şi suma din profitul net cuvenite administratorilor la
companii la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar,
precum şi la regiile autonome;
- sumele primite de membrii fondatori ai S.C.;
- veniturile realizate din încadrarea în muncă ca urmare a încheierii unei convenţii civile de
prestare de servicii;
 -sumele primite de reprezentanţii în adunarea generală a acţionarilor în consiliul de
administraţie şi în comisia de cenzuri;
-alte drepturi şi indemnizaţii de natură salarială.

DETERMINAREA VENITULUI DIN SALARII

Venitul brut din salarii reprezintă suma veniturilor realizate de salariat pe fiecare loc de
realizare a venitului.
Venitul net din salarii se determină prin scăderea din venitul brut, determinat potrivit
precizărilor precedente, a următoarelor cheltuieli:
-contribuţiile pentru pensia suplimentară, pentru protecţia socială a şomerilor şi pentru
asigurările sociale de sănătate;
-o cotă de 15% din deducerea personală de bază, acordată cu titlu de cheltuieli profesionale, o
dată cu deducerea personală de bază la acelaşi loc de muncă.
Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar reprezentând plăţi
anticipate, care se calculează şi se reţine la sursă de către plătitorii de venituri.
Impozitul lunar se calculează astfel:
- la locul unde se află funcţia de bază, prin aplicarea baremului lunar prezentat
asupra bazei de calcul determinate ca diferenţă între venitul net din salarii aferent unei
luni şi deducerile prezentate acordate pentru luna respectivă;
- pentru veniturile obţinute în celelalte cazuri, prin aplicarea aceluiaşi barem lunar
asupra bezei de calcul determinate ca diferenţe între venitul brut şi contribuţia la
asigurările sociale de sănătate, pe fiecare loc de realizare a acestuia.
Impozitul calculat pe veniturile primite de reprezentanţi cu organisme tripartite este final
în situaţia în care contribuabilul care le-a realizat justifică cu documente virarea veniturilor la
organizaţiile sindicale pe care le-a reprezentat.
În cazul diferenţelor de salarii care privesc perioade anterioare lunelor în care se plătesc,
în cadrul anului fiscal, acordate în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase definitive, acestea se
defaldrează în vederea impunerii, pe lunile la care se referă.
În cazul diferenţelor de salarii care privesc perioade anterioare lunilor în care se plătesc,
acordate în baza unei hotărâri judecătoreşti rămase definitive, recalcularea impozitului se
efectuează de plătitorul de venit sau organul fiscal competent pe baza documentaţiei transmise de
plătitorul de venit.

OBLIGAŢIILE PLĂTITORILOR DE VENITURI ŞI ALE CONTRIBUABILILOR

 Plătitorii de salarii şi venituri asimilate salariilor au obligaţia de a calcula şi de a reţine
impozitul aferent veniturilor fiecărei luni, la data efectuării plăţii acestor venituri, precum şi de a-
l vira la bugetul de stat la termenul pentru ultima plată a drepturilor salariale efectuată pentru
fiecare lună, dar nu mai târziu de 15 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se cuvin aceste
drepturi.
Calculul impozitului pe veniturile din salarii se face pe baza informaţiilor cuprinse în fişa
fiscală.
Plătitorii de venituri au obligaţia să solicite organului fiscal, pe bază de cerere, până la
data de 30 noiembrie a fiecărui an pentru anul următor, formularul tipizat al fişelor fiscale pentru
salariaţi şi pentru persoanele fizice care obţin venituri asimilate salariilor.
Fişa fiscală va fi completată de plătitorul de venituri cu datele personale ale
contribuabilului, menţiunile referitoare la deducerile personale, venituri din salarii obţinute şi
impozitul reţinut şi virat în cursul anului, precum şi rezultatul regularizării impozitului plătit pe
venitul anua sub formă de salarii. Până la completarea fişei fiscale cu datele personale necesare
acordării deducerilor personale suplimentare, salariaţii vor beneficia de deducerea personală de
bază, urmând ca angajatorii sa efectueze regularizarea veniturilor salariale.
Platitorul de venituri are obligaţia sa completeze formularele prevazute pe intreaga durata
a efectuarii platii salariilor,sa calculeze si sa regularizeze annual impozitul pe salarii.
Platitorul este obligat sa pastreze fisa fiscala pe intreaga durata a angajarii si sa transmita
organului fiscal competent si salariatului cate o copie pentru fiecare an pana in ultima zi a lunii
februarie a anului curent pentru anul fiscal expirat.
Datele personale din fisele fiscale se vor completa pe baza de documente justificative.
Deducerile personale suplimentare pentru personale aflate in intretinere se acorda pe baza de
declaratie pe propria raspundere a contribuabilului, insotita de documente justificative.
Platitorii de venituri din salarii au obligatia sa determine venitul anual impozabil din
salarii, sa calculeze impozitul anual si sa efectueze regularizarea ce reprezinta diferenta dintre
impozitul calculat la nivelul anului si impozitul calculat si retinut lunar anticipat in cursul anului
fiscal, pentru persoanele fizice ce indeplinesc cumutativ conditiile:
- au fost angajati permanenti ai platitorului in cursul anului;
- nu au alte surse de venit care se cuprind in venitul annual global impozabil;
- platitorii de venituri din salarii,care la data de 31 decembrie a anului fiscal au un
numar de angajati permanenti mai mic de 10 persoane inclusiv pot efectua calculul
venitului si impozitului annual si regularizarea acestuia;
 - in cazul angajatilor pentru care angajatorii nu efectueaza regularizarea anuala a
impozitului pe salarii, calculul impozitului anual, precum si regularizarea sumelor ce
reprezinta diferenta dintre impozitul calculat la nivelul anului si impozitul calculat si
retinut lunar anticipat se pot efectua, pe baza de cerere, de catre organul fiscal
competent;
- operatiunile prevazute a fi efectuate de catre angajator si respectiv de organul fiscal,
pentru persoanele fizice care detin venituri din salarii, se realizeaza pana in ultima zi a
lunii februarie a anului fiscal urmator;
- persoanele juridice/fizice la care contribuabilul isi desfasoara activitatea sunt obligate
sa ofere informatii organului fiscal competent la data inceperii activitatii de catre
contribuabil, dar si la data incetarii acestuia, termen de 15 zile de la data producerii
evenimentului;
- contribuabilii care isi desfasoara activitatea in Romania si obtin venituri sub forma de
salarii din strainatate, precum si persoanele fizice romane angajate ale misiunilor
diplomatice si ale posturilor consulare acreditate in Romania au obligatia ca, personal
sau printr-un reprezentant fiscal, să calculeze impozitul comform precizărilor, să-l
declare şi să-l plateasca in termen de 15 zile de la expirarea lunii pentru care s-a
realizat venitul.
-
Forme de salarizare în R.M.

Pentru practica economică interesează mai puţin discuţiile cu privire la definirea

salariului, ci mai mult modalităţile prin care se determină mărimea acestuia pentru fiecare
salariat. Formele de salarizare sunt modalităţi de plată, respectiv de determinare a părţii din
produsul muncii ce revine salariaţilor. Formele de salarizare realizează legătura între marimea
produsului muncii, partea ce revine salariaţilor şi activitatea depusă. În aceste condiţii, prin
intermediul lor se determină cât de mare este salariul fiecărui lucrător.
Pe parcursul evoluţiei sale, salariul a cunoscut diverse forme de plată. În esenţă, ele se pot
reduce la două forme de bază:
a) salariul după timpul lucrat;
b) salariul în acord.
Salariul după timpul lucrat sau în regie este forma de salariu prin care plata muncii se
face în funcţie de timpul lucrat:oră, zi, săptămână etc. De regulă, îl întâlnim în cazurile în care
munca este complexă şi dificil de normat. Singura modalitate de determinare a drepturilor
băneşti cuvenite salariaţilor este timpul de muncă lucrat de fiecare.
 Salariul în acord (cu bucata, pe operaţii, etc) este forma de plată pe individ sau în grup, în
funcţie de cantitatea de obiecte realizate de individ sau de grup sau de operaţii executate. El se
aplică la acele activităţi unde se poate norma munca, respectiv munca cheltuită se măsoară prin
cantitatea de produse lucrate sau numărul de operaţii executate. Fiecare dintre acestea sunt plătite
după un anumit tarif. La rândul lui, salariul în acord s-a diversificat, îmbrăcând diverse forme
(acord direct, acord progresiv, acord global etc). Este firesc acest lucru, deoarece fiecare firmă
are dreptul de a-şi alege modalităţile de plată corespunzătoare condiţiilor ei concrete şi a
concepţiei proprii despre stimularea propriilor salariaţi. În această idee, amintim existenţa a
numeroase sisteme de salarizare, care pornind de la cele două forme de bază şi de la progresele
în organizarea producţiei şi a muncii, asigură calculul salariului în conformitate cu contribuţia
exactă a fiecărui salariat la rezultatele întreprinderii. În aceste condiţii este şi firesc să întâlnim
sisteme de salarizare în care cele două forme de salarizare se îmbină între ele, şi mai mult,
acestea se îmbină cu alte modalităţi de stimulare cum ar fi participarea la beneficii, stimularea
bazată pe factori psiho-sociali ş.a.
Indiferent de formele prin care se determină salariul, aceasta capătă expresia bănească.
Sub acest aspect, salariul este cunoscut ca salariu nominal. Acesta este reprezentat de suma de
bani pe care salariatul o primeşte în urma închirierii capacităţii sale de muncă. Mărimea
salariului nominal depinde de o multitudine de factori.
Alături de salariul nominal, categoria de salariu real vine şi întregeşte imaginea asupra
dimensiunii salariului.
Salariul real reprezintă cantitatea de mijloace de subzistenţă şi de servicii pe care
salariaţii şi le pot procura cu salariul nominal. În principal, salariul real, mai bine spus mărimea
lui, depinde de doi factori şi anume: mărimea salariului nominal şi nivelul preţurilor şi tarifelor
mărfurilor şi serviciilor.
Salariul se prezinta sub urmatoarele forme:
- salariul nominal;
- salariul real;
- salariul colectiv;
- salariul social.
Salariul nominal este suma de bani pe care o primeste angajatul pentru munca depusa.
Marimea acestua depinde de:
- sutuatia economico-sociala;
- raportul cerere-oferta de forta de munca;
- politica de salarizare pe criterii nationale, regionale, rasiale, sex etc.;
- alti factori care au fost analizati deja.
Salariul real este cantitatea de bunuri si servivii ce poate fi cumparata de un lucrator cu
salariul sau nominal. El exprima puterea de cumparare a salariului nominal. Factorii care
influenteaza marimea salariului real sunt:
- marimea salariului nominal (relatie directa);
- nivelul preturilor (relatie inversa);
- nivelul impozitelor si taxelor (relatie inversa);
- puterea de cumparare a banilor (relatie directa);
- revendicarile salariatiilor (relatie directa, cand revendicarile sunt satisfacute).

Importanţa salariului real este confirmată de comportamentul lucrătorului, care-l

reportează întotdeauna la cerinţele existenţei sale şi la standardul de viaţă la care aspiră. Când
nivelul salariului nominal este scăzut, lucrătorul va incerca să presteze mai multe ore de muncă
sau işi va căuta o a doua slujbă, în vederea obţinerii unor venituri suplimentare. Dacă salariul
nominal va creşte suficient pentru a ii asigura standardul de viata dorit, lucratorul va renunta
treptat la munca suplimentara sau la cel de-al doilea loc de munca, optand pentru cresterea
timpului liber sau celui destinat altor activitati. In economie, se inregistreaza aparitia unor locuri
de munca vacante. Datorita importantei sale pentru lucratori, salariul real este punctul de plecare
in negocierile dintre sindicate si patronat negocierilor revendicate.
Salariul colectiv se atribuie pentru stimularea salariatilor care au contribuit prin munca
lor la obtinerea de rezultate (profit). El este o suma globala care se acorda tuturor angajatilor
firmei pentru participarea lor la obtinerea de beneficii (distribuirea unor cote procentuale din
profit angajatilor, premii, facilitati la cumpararea de actiuni la firma la care lucreaza).
Salariul social se utilizeaza pentru cresterea veniturilor insuficiente ale unor persoane sau
pentru asigurarea conditiilor normale de viata unor categorii de oameni. El reprezinta acea parte
din venitul national pe care societatea o aloca unor grupuri care se confrunta cu probleme grave
precum accidentele de munca, bolile profesionale, somajul, sau unor categorii de oameni lipsiti
de venituri, care trebuie protejati social.
In cadrul societatilor comerciale sunt analizate si cheltuielile cu salariile pe produs,
acestea fiind determinate de productivitatea muncii; timpul de munca pe produs si salariu mediu,
putand calcula influenta fiecaruia.
Salariatii intreprinderilor sunt acele persoane cu care conducerea unitatii incheie un
contract de munca pe timp limitat sau nelimitat. Principalele preocupari ale managementului
unitatii in legatura cu resursele umane sunt:
- asigurarea salarizarii fiecarui loc de munca avand in vedere motivarea acestuaia in
functie de specialitate;
 - asigurarea mobilitatii salariatilor in cadrul intreprinderilor;
- atragerea si asigurarea intreprinderilor cu un numar de salariati corespunzator
nevoilor.
Incadrarea in munca a unei persoane se realizeaza prin incheierea unui contract
individual de munca intre persoana care presteaza munca si persoana juridica in beneficiul
careia este prestata munca (angajator), prin contractul individual de munca, persoana incadrata in
munca dobandind calitatea de salariat. Aceasta obligatie revine angajatorului, care in termen de
20 de zile de la data incheierii lor are obligatia sa le inregistreze la Inspectoratul Teritorial de
Munca.
Contractul individual de munca cuprinde clauze referitoare la:
- partile contractului (angajatorul/salariatul) si angajatorul (patron);
- felul muncii –stabilite de meserie, pregatire si calificarea profesionala;
- locul muncii;
- durata contractului – poate fi pe durata determinata şi nedeterminata;
- salariul de baza brut lunar – stabilit prin negocieri colective si individuale;
- volumul de munca (norma intreaga sau fractionata);
- locurile de munca cu conditii deosebite;
- sporurile de care beneficiaza salariatul (stres nociv pentru ore suplimentare, pentru
vechime, pentru lucru in timpul noptii etc.);
- adaosurile la salariul de baza (premii din fondul de salarii);
- durata timpului de lucru (ora inceperii si ora terminarii):
- durata concediului de odihna (durata minima de 18 zile lucratoare, in fiecare an
calendaristic, platit).
In contractele individuale de munca contin drepturi si obligatii ale partilor (angajat-
angajator). Drepturile salariatului, potrivit contractului de munca, sunt :
- dreptul la salariu, care sa fie cel putin egal cu salariul brut minim garantat pe
economie, la sporuri şi adaosuri şi concediu de odihnă;
- drepturi legale de protectia muncii;
- drepturi la echipamente de protecţie;
- drepturi la antidoturi;
- drepturi la prestarea muncii de catre salariat potrivit pregatirii profesionale,
principalul drept al unitatii (angajator).
Salariatul se obliga sa indeplineasca atributiile si sarcinile ce decurg din postul detinut,
sa respecte prevederile contractului de munca si sa respecte regulile stabilite prin regulamentele
de ordine interioara.
 Reglementările incetarii contractului de munca in legistalia romaneasca ilustreaza in
mod adecvat ideea garantarii stabilitatii in munca a salariatilor.
Angajatorii care urmeaza sa efectueze disponibilizari prin concedieri colective au
obligatia de a comunica acest lucru organizatiilor sindicale din unitate, iar ca masuri de
protectoie a salariatilor, in acest caz sunt platile compensatorii – sume neimpozabile.
Desfacerea contractelor individuale de munca revine acelorasi organe care au incheiat
contractul (manager, patron). Acest lucru se realizeaza atunci cand persoana incadrata nu
corespunde profesional, incalcă disciplina in munca, expira contractul de munca, atunci cand
durata este determinata, la cererea salariatului, ca urmare a concedierii colective, a starii de
faliment a unitatii sau lichidare.
Salariul poate fi privit dintr-o dubla perspectiva: cea a utilizatorului de munca
(angajatorului) si cea a lucratorului. Din punctul de vedere al angajatorului salariul este costul
mainii de lucru utilizate, o componenta a costului total al productiei. Din punctul de vedere al
angajatului, salariul este venitul pe care-l obtine pentru contributia sa la producerea de bunuri si
servicii. Din aceasta natura duala a salariului (de cost si venit in acelasi timp) rezulta ca marginea
acestuia depinde de cantitatea de munca depusa, dar si de rezultatele obtinute, care se pot stabili
numai la nivelul firmei utilizatoare a muncii, alaturi de alti factori de productie.
Pretul la care se vinde si se cumpara factorul munca este salariul. El manifesta
insa o anumita inflexibilitate, adaptandu-se mai lent la dinamica cererii si ofertei. Salariul
nominal are o tendinta generala de crestere, datorita presiunilor sindicale si miscarilor
revendicative ale salariatilor. Aceasta inflexibilitate face ca piata muncii sa se indeparteze de
modelul pietei cu o concurenta perfecta, iar salariul sa-si piarda capacitatea de a egaliza cererea
cu oferta de munca. El nu se mai formeaza pe baza jocului liber al fortelor pietei, ci este
influentat de mai multi factori, fiind rezultatul interdependentei acestora.
Marimea si dinamica salariului depind de anumiti factori:
- gradul de dezvoltare economica a tarii. Marimea lui difera pe tari, zone, inregistrand o
tendinta generala de crestere in raport cu perioada anterioara.
- Natura activitatii desfasurate. Exista tendinta de diferentiere a salariilor fie ramuri,
subramuri, forme, sectoare, lucratori. Diferentele sunt date de conditiile de munca,
responsabilitatea in munca;
- Nivelul pregatirii profesionale si aptitudinile lucratorilor. Noile tehnologii,
robotizarea, complexitatea sarcinilor, munca in echipa solicita forta de munca din ce
in ce mai bine pregatita profesional;
 - Motivarea in munca. Tanarului caruia i se incredinteaza o responsabilitate importanta,
chiar daca este insufiecient experimentat, se cultiva ambitia, dorinta de afirmare, i se
intretine mandria pentru munca pe care o face, speranta intr-un viitor stralucit;
- Raportul dintre cererea si oferta de munca dintr-un anumit domeniu de activitate.
Daca oferta de lucratori calificati pentru domeniul respectiv este mica, salariul se va
stabili la un nivel mai ridicat;
- Mobilitatea fortei de munca este, deasemena, importanta. Daca mobilitatea este mai
mare si o parte a fortei de munca dintr-o anumita regiune migreaza in alta, unde este
mai bine platita, ceea ce va determina egalizarea salariilor intre diferite zone si o mai
buna utilizare a resurselor de munca;
- Discriminarea in angajare poate favoriza un grup in raport cu altele, in ceea ce
priveste angajarile, salariile sau promovarea pentru alte motive decat capacitatea de a
practica o anumita meserie. Discriminarile in angajarea fortei de munca sunt viu
contestate, deoarece determina inechitatea sociala.

Salariul trebuie sa joace un anumit rol pe piata muncii, acela de a orienta forta de
munca spre sectoarele si meseriile cerute de economie, dar sa raspunda si unor cerinte de
dreptate sociala. Aceasta explica aparitia unor reglementari, uniformizarea grilelor de salarizare,
aparitia drepturilor salariale cucerite etc. Apropierea salariilor nu trebuie insa sa se transfore in
uniformizarea tuturor salariilor. Numai diferentele de salarizare pot intretine interesul pentru
perfectionarea pregatirii profesionale si motivatia de a munci.