Odata cu disparitia aproape totala a frontierelor dintre tari si amploarea

pe care a inregistrat-o circulatia informatiilor din toata lumea, cunoasterea

uneia sau a mai multor limbi straine, a ajuns o conditie esentiala a activitatii
eficace a persoanelor in orice domeniu, la un nivel care depaseste cat de cat
mediocritatea. Din aceasta cauza, autoritatile responsabile si specialistii din
domeniul invatamnantului isi intensifica eforturile pentru a spori eficacitatea
predarii/invatarii limbilor straine, in acelasi timp cu rigurozitatea unei evaluari
cat mai obiective, apropriate fiecarei competente.

Evaluarea constitue in zilele noastre elementul de baza al oricarui proces

de predare/invatare, intr-un cuvant : invatamant. Sistemele educationale s-au
adaptat exigentelor cantitative ale organismelor internationale, si char daca
functia de ierarhizare ramane inca prezenta printre sarcinile de evaluare, ea
este asociata cel mai adesea cu diferite alte practici din ce in ce mai motivante
pentru cursanti.

Unul dintre principalele obiective ale evaluării este cel de a furniza

informații cu privire la măsura în care obiectivele de învățare au fost atinse. Nu
trebuie însă neglijat faptul că îmbunătățirea metodologiei, a abordărilor
pedagogice și a practicilor evaluative sunt încă necesare. În acest sens, se
impune, pe baza rezultatelor evaluării, monitorizarea calității predării și,
uneori, trebuie să se ia în considerare si ajustările care îi determină pe elevi să
depășească dificultățile.
 Rezultatele evaluării oferă, in același timp, indicii importante cu privire la
valoarea școlilor, și nu recent, cu privire la competențele lingvistice și
pedagogice ale profesorilor, sub egida Cadrului European Comun de Referință
pentru limbi străine, recent instituit, iar evaluarea competențelor de
comunicare în FLE se concentrează asupra sarcinilor într-un context social.
Cadrul a avut un efect major asupra evaluării în limbi străine, scopul său fiind
standardizarea interpretării nivelurilor de performanță și a descriptorilor și, în
consecință, construirea unor criterii de evaluare care să permită o mai mare
transparență.

În prezent, în ceea ce privește achiziția de limbi străine în domeniul FLE,

în România, procesul autohton de învățământ trebuie să depășească, după
părerea mea, două probleme. Prima problema o reprezintă clasele
supraaglomerate care ajung până la 36 de elevi. Acestea pun în dificultate
profesorul, care nu poate aloca un timp necesar fiecăruia dintre elevii săi
pentru instruire si evaluare (aspect pe care l-am detaliat în capitolul 3). A doua
problemă este reprezentata prin predarea/evaluarea on-line. În cazul în care,
profesorul stăpânești tehnologia adecvata acestui sistem, el poate concepe
materiale interesante și poate efectua o evaluare corecta si rapidă. Acest lucru
poate părea un avantaj, dar rezultatele nu au aceeași precizie ca în evaluarea
clasică. Erorile sunt multiple, iar flashback-ul nu mai reflectă obiectiv nivelul
real de competență al elevului. În acest caz s-a observat ca evaluarea nu mai
reușește să stimuleze interesul pentru învățare.

Prin urmare, am văzut că domeniul evaluării este în continuă evoluție, la

fel ca și metodologiile de predare ale FLE. Prin urmare, profesorii trebuie să fie
informați în mod constant cu privire la aceste schimbări. Acesta este motivul
pentru care mi se pare că realizarea acestei lucrări privind evaluarea
progresului în FLE oferă o actualizare a cunoștințelor privind practicile didacticii
limbilor străine în special și pedagogia în general. În primul capitol am insistat
asupra noțiunilor teoretice care vizează evaluarea în general: definiții, funcții de
evaluare, strategii, tipuri etc.

În capitolul al doilea am abordat metodologia de evaluare, printr-o

prezentare generală a curentelor metodologice în predarea FLE. Am adus
exemple pentru evaluarea fiecărei abilități de comunicare: înțelegere orală și
scrisă, producție orală (în monolog sau interacțiune) și producție scrisă. Trebuie
să menționez că lista propusă de instrumente pentru evaluarea progreselor
înregistrate în predarea FLE nu este exhaustivă și că fiecare profesor va putea
să adapteze aceste exemple la specificul cursanților sau să își creeze propriile
instrumente de evaluare.

În ceea ce privește cel de-al treilea capitol, acesta este construit în jurul
conceptelor teoretice și metodologice prezentate mai sus și include o colecție
de fișe și grile de evaluare pentru cele patru abilități de comunicare în FLE,
începând de la nivelul A1 până la nivelul B2. În proiectarea foilor am încercat să
respect o serie de criterii care permit obținerea de informații relevante cu
privire la progresul cursanților în FLE. Deoarece m-am concentrat pe metode
active și participative, descoperire și căutarea de soluții, cred că prin utilizarea
acestor fișe de evaluare cursanții vor deveni mai receptivi și mai activi în ceea
ce privește propria lor formare.
 Deoarece manualele FLE din România nu conțin prea multe documente
autentice, mai ales documente audio și audiovizuale, am introdus acest tip de
document în toate testele de evaluare care au avut ca punct de plecare un
suport. Materialele folosite au fost alese după mai multe criterii: temele
programului școlar, vârsta elevilor și obiectivele propuse. Mi-am propus să fac
aceste fișe de evaluare plăcute pentru utilizatori. Mi-am dorit ca aceste fise să
nu lase impresia ca elevul e pus neapărat într-o situație de evaluare, ci să-l facă
să descopere cultura și civilizația poporului a cărui limbă o învață.

Pentru că procesul instructiv – educațional are ca parte esențială

evaluarea, în cercetarea mea din capitolul iv am acordat o atenție deosebită
tipurilor de evaluări pornind de la evaluarea inițială și încercând să-mi adaptez
metodele de predare – să evaluez în funcție de nivelul claselor. Am folosit
evaluarea continuă și sumativă, am menținut transparența grilelor de evaluare,
rezultatele le-am discutat tot timpul cu elevii obținând de la ei dorința de a-și
consolida sau îmbunătăți cunoștințele în FLE.

Ca parte a procesului de evaluare a cercetării mele, am folosit atât metode

tradiționale, cât și moderne (teste, proiect de cercetare de portofoliu), intenția
mea fiind cea de a ajuta cursanții să-și fixeze cat mai bine cunoștințele .

Am folosit diverse metode și instrumente de evaluare pentru a le oferi

elevilor multe oportunitati, le-am notatarile au fost facute ritmic și rezultatele
au fost interpretate, de fiecare dată, împreună. Evaluările și notele au fost
scrise în catalogul clasic, dar și în catalogul electronic de pe platforma de
edupage a colegiului. Am respectat criteriile și standardele de evaluare ținând
cont de nivelul elevilor, dar și de solicitările Cadrului European Comun al
Limbilor sau de cerintele examenului de bacalaureat.

Am încercat în cursul cercetării mele să predau – să evaluez pentru a

instrui abilitățile studenților, dar și capacitatea de a se autoevalua și evalua în
mod real și corect alți colegi și le-am explicat importanța autoevaluării,
menționând, de asemenea, importanța înțelegerii corecte a instrucțiunilor
exercițiilor și a grilelor de evaluare.

În timpul orelor le-am cerut mereu elevilor flashback-ul și l-am comparat cu

aprecierile mele. De asemenea, am dezvoltat instrumente specifice pentru
evaluarea online și am încercat să motivez cat mai mulți elevi să-și exprime
opiniile și să fie creativi, oferindu-le mereu posibilitatea de a-si corecta, a-si
îmbunătăți sau a-si ajusta cunoștințele, dar și notele, ținând cont și de cauza
emoțională a pandemiei.

În concluzie, pot sa afirm ca evaluarea nu este un scop în sine; nu se

pune problema de a evalua pentru a pune un scor. Acesta este un fenomen
mult mai complex, care nu exclude eroarea si are in vedere progresul, care
urmărește elevul în demersul sau plecand din diferitr puncte de referință
precise și care servește la identificarea punctelor forte și a punctelor slabe ale
cursanților, pentru a preda într-un mod mai eficient. În acest fel, va fi posibilă
eliminarea acumulării de dificultăți, a lipsei de motivație și, în cele din urmă, a
eșecului școlar.