2.5.

a Instrumente care pot măsura nivelul de performanță

Evaluarea nivelului de performanță pentru competențele specifice trebuie să fie structurate pentru
toți elevii, deoarece nu toate vor fi la același nivel de performanță pentru fiecare elev în parte. Din
motive care țin de experiențele, ritmurile de învățare și profilurile cognitive și socio-emoționale, elevii
vor demonstra în mod diferit achizițiile de învățare. Unii elevi vor avea rezultate mai bune la lectură ,
alții vor fi mai performanți la interacțiune orală , dar atât elevii cât și profesorii trebuie să știe care este
nivelul atins . Pentru acestea, este necesară o măsură corectă, obiectivă și prietenoasă a nivelului atins
la fiecare competență în parte. În funcție de acesta se poate organiza activitatea didactică în mod
corespunzător, iar elevul devine conștient de propriul progres în învățare.

Astfel s-a extins gama metodelor de evaluare folosite de cadrele didactice la clasă, vorbindu-se
insistent despre complementaritatea metodelor tradiţionale (evaluări orale, scrise, probe practice etc.)
cu altele noi, moderne (portofoliul, proiectul, investigaţia, autoevaluarea etc.) ce reprezintă de fapt
alternative în contextul educaţional actual, când se cere cu insistenţă deplasarea accentului de la
evaluarea produselor învăţării la evaluarea proceselor cognitive ale elevului în timpul activităţii de
învăţare. Alături de metodele de evaluare tradiţionale, metodele moderne de evaluare vizează pe lângă
obiectivele de învăţare şi pe cele atitudinale şi comportamentale.

Metodele şi tehnicile moderne de evaluare (hărţile conceptuale, metoda R.A.I., tehnica 3-2-1,
proiectul, portofoliul, jurnalul reflexiv, investigaţia, observaţia sistematică a comportamentului elevilor,
autoevaluarea, grilele etc.) au multiple valenţe formative care le recomandă ca modalităţi adecvate de
optimizare a practicilor evaluative, fiind susceptibile, în primul rând, să faciliteze coparticiparea elevilor
la evaluarea propriilor rezultate.