OMUL RENAȘTERII – ARTISTUL

Introducere

,,RENAȘTEREA - epocă în istoria Europei, care cuprinde, în linii generale, secolele XIV-
XVI, perioada de tranziţie de la societatea medievală la cea modernă. Renaşterea a început în
Italia, unde au apărut mai întâi germenii relațiilor capitaliste, dar a fost un fenomen general
european, care s-a dezvoltat, mai curând sau mai târziu, în cadrul societății medievale,
cunoscând deosebiri de la o ţară la alta, în funcţie de etapa istorică şi de situaţia specifică, de
tradiţie etc.

În epoca Renaşterii, se dezvoltă burghezia, începe emanciparea ţărănimii, iar nobilimea

pierde treptat supremaţia economică, păstrându-şi doar preeminenţa politico-socială. Cu
excepţia Italiei şi a Germaniei, de exemplu, în care fărâmiţarea politică s-a menţinut multă
vreme, se formează statele centralizate în jurul monarhiei (Franţa, Spania, Anglia), care
încurajează expansiunea comercială, protejează creditul şi sprijină industria. În epoca
Renaşterii au loc marile descoperiri geografice (călătoriile lui Henric Navigatorul, Vasco da
Gama, Cristofor Columb, Fernando de Magellan ş.a.), care au spart limitele vechii lumi
cunoscute, punând bazele comerţului mondial şi grăbind, prin exploatarea noilor teritorii
cucerite, procesul acumulării capitalului.”

(Historia, Renașterea - Istoria unei epoci)

,,Andre Chastel a fost un istoric de artă francez, autor al unei lucrări importante despre
Renașterea italiană. A fost profesor la College de France, unde a deținut catedra de artă și
civilizație a Renașterii în Italia, între 1970 si 1984, a fost ales membru al Academie des
inscriptions et belles-lettres în 1975.”

(Wikipedia – Andre Chastel)

Capitolul Vll din lucrarea ,,Omul Renașterii” aprofundează ideea conform căreia in perioada
la care facem referire termenul de ,,artist” nu exista.
I.Artifex

-,,Artistul izolat, care lucreazá pentru sine in singuratatea propriului atelier, nu există.”
Citatul de mai sus evidențiază nevoia primordială a artistului om, aceea de apartenență, căci
precum curtea joacă regele, așa artistul are nevoie de a aparține așa-zisului ,,trib” pentru a
exista.

-,,Artistul este semnătura”, subliniam mai sus importanța apartenenței la grup, însă realitatea
este ca publicul de rând este adeseori cucerit de un ,,nume”, fără a lua în calcul existența unei
întregi echipe care stă în spatele numelui unui singur artist.

-Unul din aspectele importante care caracterizează epoca este lărgirea orizontului artistului și
deschiderea acestuia către un spectru mai larg al activității artistice, nu doar cel în care acesta
s-a lansat. Un exemplu concret este pictorul Giotto care a preluat postul de inginer pentru
construcțiile din oraș.

-,,În acest caz, artistul refuză promovarea socială prin intermediul costumului.” Astfel se
deschide un nou capitol în istorie în ceea ce privește diferențele sociale dintre artiști. Întrucât,
artistul a avut oportunitatea de a deveni un ,,personaj cultural” și de a culege laurii din partea
clerului în funcție de valorile cu care acesta se identifica.

-Totodată, după apariția contractelor, artistul am putea spune ca presta mai mult sau mai puțin
la comandă, neexistând libertatea acestuia de a crea în propriul său ritm, libertate care apare
abia târziu, undeva în secolul XIX.

II.Doctrina

-,,Pe toată durata Renașterii a existat un fel de luptă între cei care, din rațiuni religioase (...)
priveau cu suspiciune emanciparea artiștilor (...) și de cealată parte cei care (...) înclinau să
privilegieze manifestările artistice.” Astfel artiștii au început să fie priviți diferit și arta ca și
obiect în sine a căpătat alte valențe.

-Arhitectul a devenit un interlocutor privilegiat al puterii, stilul arhitectural însuși trecând prin
multe schimbări, asemenea fațadeleor atelierelor care de la aspectul simplu prind ușor
conturul unui palat.
-Totodată arhitectul este înfățișat ca un model al artei știință și îi este acordat mai mult credit
în societate.

-Am putea face o paralelă cu zilele noastre. Ce influență reală mai are astăzi biserica? Cât
recunoaștem că este încă condus de cler? Deși în mod vizibil influența bisericii pare că a
scăzut considerabil, Vaticanul este în continuare un stat în stat. Un lucru este cert, în perioada
Renașterii viitorul intelectualilor era dictat si decis de biserică, moment în care din ce în ce
mai mulți călugări își descoperă înclinațiile artistice depășind astfel statutul din mănăstire.

III.Virtute și glorie

-,,În epoca Renașterii orgolul nu cunoaște limite.” Apare așadar precum am menționat și la
început tehnica semnării lucrărilor, lucru ce supără biserica, care susținea ca nu este necesar
ca artistul să culeagă laurii muncii sale, ci creația sa în formă pură ar trebui să îi aducă
artistului toată împlinirea.

-Între timp este înființată Academia de desen, iar discriminarea dintre artist și artizan este în
floare.

În concluzie, Renașterea a fost o mișcare culturală care a impactat artistul și formarea

acestuia.
 BIBLIOGRAFIE

- https://historia.ro
- https://en.wikipedia.org/wiki/André_Chastel
- ,,Omul Renașterii” de Eugenio Garin (Capitolul VII – Artistul, Andre
Chastel)