Munca socială școlară

Cu copii din clasele 11 și 12

-referat-

Apetrei Violeta-Roxana

Studentă an III ,gr 1

Specializarea –Asistență Socială

Ultimii ani de liceu prezintă noi provocări pentru elevi, studenți și familiilor lor.
Acest capitolface referire la aspecte legate de părăsirea liceului. Acesta include
pregătirea pentru absolvire, programe alternative și întâlnire cerințe de testare de
stat și federale pentru absolvire.
Elevii care au fost în plasament în sistemul de îngrijire sunt plasaț în programe
pregătitoare care sunt concepute pentru pregătirea pentru o viață independentă.
Elevii cu educație specială trebuie să colaboreze cu specialiști în tranziție
pentru a-i ajuta la plasarea corectă într-un loc de muncă sau servicii de pregătire
a locurilor de muncă. Ultimii 2 ani de liceu pot deveni un moment de luare a
deciziilor și de a privi înainte spre viitor sau un moment de disperare pentru
acei studenți care nu au îndeplinit cerințele necesare pentru absolvire.

Unii elevi aleg să renunțe sau sunt suspendați permanent înainte de a termina
liceul. Când un elev ajunge la vârsta de 16, indiferent de gradul său în școală,
el/ ea poate alege să părăsească școala cu foarte puține repercusiuni din
sistemul școlar. Agențiile, cum ar fi serviciile de protecție a copilului, acordă
prioritate mai mică sesizărilor conceput pentru elevii cu vârsta peste 16 de ani.
De aceea, elevii care sunt în pericol de abandon devin o preocupare specială
pentru școală socială în ultimii ani de liceu, din cauza lipsei de educație
sprijin judiciar pentru a ține elevii la școală. Asistenții sociali ar trebui să
folosească abilitățile creative pentru a menține elevii cu risc în școală.
Sarcini de bază, cum ar fi monitorizarea progresului zilnic și săptămânal în
clasă și consultarea cu profesorii poate fi adesea fundamentul succesului
elevilor.

Lucrătorii sociali din școli trebuie să-și acorde timp pentru a învăța numele
elevilor care au eșuat la cursurile anterioare, care se repetă care au nevoie de
atenție individualizată. Acest lucru este deosebit util la începutul anului școlar
înainte ca elevul să eșueze și să nu fie prea târziu pentru a-și schimba
programul de clasă.

PLANIFICAREA ABSOLVIRII/TRANZIȚIEI
Absolvirea este identificată ca un factor de stres major pentru adolescenți.
Chiar și elevii care s-au descurcat bine la școală pot începe să experimenteze
dificultăți asociate cu părăsirea școlii și a prietenilor. Lucrătorii sociali din școli
pot coordona serviciile între educatori, familii și din exterior personalul agenției
pentru a se asigura că elevii primesc tot sprijinul pe care îl necesită.

Această coordonare a serviciilor include asistența în planificarea tranziției

pentru rlrvii din învățământul special și asistarea altor persoane elevii fac
planuri pentru a-i ajuta să continue în școală sau să primească
formare de competențe pentru locuri de muncă.
Atunci când un student cu dizabilități are 14 ani, Echipa de plasare a planului
educațional individualizat (echipa IEP) trebuie să abordeze tranziția. De
la vârsta de 16 ani, echipa elevului trebuie să specifice de ce servicii are nevoie
elevul pentru a trece cu succes de la școală la o opțiune postșcolară .
Elevii din învățământul special primesc asistență printr-o tranziție
specialist în timp ce fac tranziția de la liceu la locul de muncă sau
sprijinul comunității. Specialistul în tranziție lucrează adesea îndeaproape
lucrătorii sociali din școli. Unul dintre rolurile cheie deservite de specialiștii în
tranziție este de a trimite familiile și studenții la agențiile comunitare care pot
este o sursă permanentă de sprijin pentru student și familie. Școală
asistenții sociali pot ajuta în acest proces dacă au cunoștințe despre acest lucru
resursele comunitare. Lucrătorul social trebuie să se familiarizeze
toate atelierele protejate, agențiile de sănătate mintală, casele de grup,
și alte servicii comunitare care pot ajuta în această tranziție. Școală
de asemenea, lucrătorii sociali ar trebui să se familiarizeze cu opțiunile de
transport în comunitățile lor pentru a ajuta elevii să călătorească pe cont propriu.
O școală asistenții sociali aranjează studenților să meargă cu transportul public
la și de la școală sau de la muncă pentru a-i ajuta să facă această tranziție.

Elevii și familiile lor adesea nu dispun de cunoștințele sau abilitățile necesare

pentru a beneficia de resursele de care au nevoie. În plus, indivizii
cu boli mintale severe și persistente, cei cu dezvoltare sau dizabilități fizice, și
copiii adoptivi au nevoie de un manager de caz, care poate fi, de asemenea, un
asistent social (Hepworth et al., 2002). Acesti indivizi și familiile lor au pus
situația lor în mâinile societății școlare a muncitorilor sociali și se așteaptă la
competență.
Asistentul social al școlii trebuie să știe managerul de caz și să asiste studentul
și familia sa. Sesizările trebuie să se bazeze pe cunoștințe personale, nu pe
auzite. Dacă lucrătorul social nu face efortul de a se familiariza personal cu
comunitatea agenții și surse de transport, el sau ea se pot întâlni
dificultăți juridice. Un elev sau un membru al familiei ar putea aduce un avocat
și înainta acțiuni împotriva asistentului social dacă serviciile nu sunt cele pe
care le au au fost făcuți să creadă sau dacă sunt inadecvate. Lucrătorii sociali
din școli ar trebui să fie întotdeauna familiarizați cu agențiile și serviciile pe
care acestea le oferă elevilor și părinții lor.
Când se ocupă de elevii cu dizabilități, școala socială și lucrătorul ar trebui să
ajute membrii familiei și adolescenții să înțeleagă legile din statul lor. Multe
state oferă persoanelor cu dizabilități copii din clasele 11 și 12 dreptul de a fi
responsabil pentru deciziile cu privire la viitorul lor la vârsta majoratului.
Elevii trebuie să fie informați cu privire la drepturile și responsabilitățile lor
cu cel puțin un an înainte ca aceste drepturi să fie transferate.
TESTE FEDERALE ȘI MANDATATE DE STAT

Legile care impun trecerea testelor de competență pot deveni obstacole pentru
elevii care se apropie de finalizarea liceului și care nu au reușit să treacă
examenele de competență de bază. Ca urmare a faptului că niciun copil nu este
lăsat în urmă, toate statele sunt obligate să administreze evaluări pentru toți
elevii care frecventează școala publică. În perioada 2005-2006, elevii ar trebuit
să fie evaluați în lectură și matematică în fiecare dintre clasele 3–8 și cel puțin o
dată în clasele 10–12. Școala 2007-2008 elevii trebuie, de asemenea, să fie
evaluați în știință cel puțin o dată în clasele 3–5, 6–9 și 10–12. În multe țări,
elevii trebuie să obțină o anumită pondere a nivelului de competență la testele
standardizate aplicabile pentru a primi un certificat de calificare diploma de
liceu. Pentru unii elevi, aceasta este sursa de stres.

Exemplu de caz
Delsy, o elevă de liceu, avea 17 de ani. Ea provenea dintr-o familie cu opt copii.
Ea a fost informată de către consilierul școlii că a eșuat la matematică o parte
din testul de competență la nivel de stat pentru ultima dată și nu i se va permite
să absolve. Delsy a trimise deja anunțuri de absolvire. Ea plănuia să participe
la școala locală în toamnă. Ea crezuse că va putea trece testul de matematică și
a fost extrem de dezamăgită atunci când ea a aflat că a eșuat. Vorbea cu un
prietenă din clasă când o profesoară a trecut pe lângă ele și a auzit cuvintele „mă
sinucid”.
Profesoara le cunoștea pe amândouă și a chemat-o pe prietenă să vorbească cu
ea în următoarea în clasă. Prietena a recunoscut că a fost rostită expresia „mă
sinucid”pentru că Delsy era foarte supărată. Profesoara a sunat
asistent social școlar care a mers la consilier și au adus-o pe Delsy din clasă.
În timpul conversație a devenit evident că pentru Delsy sinuciderea a fost, într-
adevăr, opțiunea la care se gândea. După o discuție cu Delsy de câteva
ore,asistentul social al școlii i-a cerut lui Delsy să semneze un contract de „no-
sinucigaș”. Delsy a refuzat să semneze contractul motiv pentru care asistentul
social și consilierul școlar au sunat-o pe mama lui Delsy i-au explicat situația.
Mama a făcut aranjamente pentru a se întâlni cu tatăl la școală, și au condus-o
pe Delsy la un spital local pentru o evaluare psihiatrică. Delsy a fost internată în
spital și a petrecut 3 săptămâni sub tratament. În timpul spitalizării sale,
asistentul social, consilierul, și administrația școlii a lucrat la un plan pentru
Delsy de a obține meditații speciale în timpul verii. În iulie, a reușit să
promoveze testul de matematică și a primit diploma.astfel și-a început școala în
comunitate așa cum plănuise inițial. Profesorul a avut un rol esențial în auzirea
amenințării grave și în obținerea ajutorului de la asistentul social școlar pentru
a rezolva problema lui Delsy.
Teste mandatate de stat pentru studenții din învățământul special
IEP pentru elevii din învățământul special ar trebui să identifice modificările
necesare pentru evaluarea de stat și alte teste standardizate. Unele dintre aceste
modificări pot include timp prelungit sau plasarea într-o mică grupă în timp ce
se efectuează testul. În multe țări, Agenția Națională pentru Educație a
prezentat forme de evaluare alternativă pe care școlile le pot utiliza pentru a
demonstr realizările elevilor. De exemplu, un elev cu dizabilități multiple va
păstra un portofoliu al muncii sale în timpul școlii timp de un an care ar putea
arăta îmbunătățiri.
ABANDON
Din 1990 până în 2000, rata de absolvire a liceului a scăzut în toate Șapte
state.Ratele de abandon școlar au continuat să crească în ultimii ani, până la
punctul în care la momentul actual rata abandonului școlar este de unul din trei
elevi. Copiii crescuți în sărăcie sunt mai predispuși să renunțe la școală (Pecora
et al., 2003). Băieții au cu 20-30% mai multe șanse de a renunța decât fetele.
Hispanici și africanii Americani au mai multe șanse decât albii să renunțe
(„studiu nou”, 2003). Intervenția cu elevii aflați în situații de risc care prezintă
potențialde abandon școlar trebuie să se desfășoare pe mai mult de un nivel. În
primul rând, elevii trebuie să aibă competențele necesare pentru a atinge
standardele de absolvire și realizările academice stabilite de școli. Multe școli
nu oferă instrucțiunile necesare pentru ca elevii să facă acest lucru realizat
(Jones, 2005). Dovezile demonstrează că un climat școlar de cultivare are rolul
și puterea de a depăși factorii de risc incredibili în viața copiilor (Benard, 1993).
Realizările elevilor pot fi adesea legate de relație pe care o au cu profesorii lor.
Elevii trebuie să simtă că unor profesori le pasă de ei. Profesorii trebuie să
simtă că elevii încearcă să promoveze clasa lor. Asistenții sociali pot interveni
în situații în care elevii nu reușesc prin conectarea elevului cu profesorul.
Medierea între elev și profesor de către asistentul social școlar pot duce adesea
la realizarea unei relații mai pozitive care să-l ajute pe elev să se simtă conectat
la profesor și subiect și să treacă clasa. Asistenții sociali din școală pot ajuta la
formarea profesorilor pentru a interacționa mai pozitiv cu studenții prin
formarea profesorilor și cursurile continue.

Asistenții sociali sunt învățați să dezvolte înțelegerea, autenticitatea, empatie,

congruență și respect pentru a avea o relație pozitivă cu clienți (Aspy &
Roebuck, 1977). Majoritatea programelor de formare a profesorilor nu include
acest tip de formare, deși aceste calități sunt esențiale pentru profesori pentru a
avea săli de clasă de succes. Profesori ai nevoie de empatie, congruență și
respect pozitiv pentru a construi o relație cu elevii (Aspy & Roebuck, 1977).
Lucrătorii sociali din școli pot antrena profesorii să-și sporească capacitatea de
a dezvolta empatie, congruență și vedere pozitivă prin utilizarea de casete video,
jocuri de rol, șiinteracțiunea cu asistentul social. Asistentul social trebuie să fie
un rol model pentru aceste trei comportamente sau va fi în imposibilitatea de a-
i învăța pe profesori.
Lucrătorii sociali din școli ar putea dori să revizuiască curriculum-ul din clasele
lor de practică și să folosească unele dintre aceleași metode utilizate pe ei de
către profesorii lor de asistență socială ca să predea aceste abilități profesorilor.
De exemplu, Hepworth et al. (2002) au furnizat informații utile cu privire la
empatie și cum să o dezvolți, să o înveți și să o folosești ca pe o abilitate.
Elevii beneficiază de un sentiment de speranță și de convingere că se va merita
timpul lor pentru a rămâne la școală. Cinci criterii care ajută la determinarea
rezultatelor pozitive în dezvoltarea tinerilor sunt :
„(1) competență în domeniul academic, social și domenii profesionale;
(2) încrederea;
(3) legătura cu familia, comunitatea, și egalii;
(4) caracter;
(5) grijă și compasiune” (Roth, 2000).
Citat în Morrissey & Werner-Wilson, 2005, p. 72).
Activități extracurriculare
Asistenții sociali școlari pot ajuta elevii să construiască conexiuni pozitive unii
cu alții prin găsirea unor activități care să le sporească interesul față de școală și
să-și sporească stima de sine. Aspectele pozitive ale participării sportive sunt
bine cunoscute (Wooten, 1994). Elevii care participă activitățile legate de
școală simt mai mult un sentiment de apartenență și au stimulente suplimentare
pentru a participa la școală. Este scump pentru elevi ia parte la unele activități,
cum ar fi trupa și majorete. Cu toate acestea, atletismul și multe cluburi sunt
gratuite și cer doar timp elevilor. De asemenea, uneori, elevii pot deveni
formatori pentru echipele sportive dacă nu au abilități atletice.
Asistenții sociali școlari ar trebui să se familiarizeze cu antrenorii; profesori de
dezbateri, teatru, artă și cor; sponsorii organizației; și administratorii care se
ocupă de activitățile extrașcolare vor ajuta potrivit abilităților și intereselor
elevilor cu clubul sau organizația potrivită. Asistenții sociali ar trebui să
colaboreze cu administratorii pentru a asigura că costul nu este un factor în
limitarea participării elevilor cu oricare statut socioeconomic care doresc să se
implice în activitățile școlare.Mulți administratori de școală au fonduri de
rezervă care pot fi utilizate să plătească costurile de deplasare la activități pentru
elevii care nu-și permit să plătească singuri. Asistentul social școlar trebuie să
servească drept un avocat pentru elevii care doresc să participe la activitățile
școlare.Tinerii beneficiază de participarea la activități de agrement
constructive(Morrissey & Werner-Wilson, 2005, p. 67). „ Percepțiile de sine ale
tinerilor ,valorile și aptitudinile sunt influenţate de relaţiile lor şi constrângerile
sau oportunitățile contextuale care le sunt disponibile” ( Leffert şi colab., 1998,
p. 213, citat în Morrissey & Werner-Wilson, 2005). Când tinerii profită de
oportunitatea de a participa la activități extracurriculare activități , ei pot
construi, de asemenea, relații cu adulți grijulii.Copiii ajută la construirea
rezistenței prin conexiuni pozitive cu suport pentru profesori , cleri, vecini și alți
adulți din afara familiei (Benson, Leffert , Scales, & Blyth, 1998, p. 139).
Descrieți activitatea ideală pentru tineri ca fiind compusă din cel puțin 3 ore în
fiecare săptămână în activități creative, cel puțin 3 ore pe săptămână în
programe pentru tineret,cel puțin 1 oră pe săptămână în activități religioase și
cel puțin 1 oră pe săptămână în serviciul altora (1998, p. 212, citat în Morrissey
& Werner-Wilson, 2005).
Asistenții sociali din școală ar trebui să lucreze cu elevii și familiile
acestorapentru a găsi resurse disponibile pentru elevi după școală între orele de
la 15:00 și 18:00 , în timp ce părinții sunt încă la serviciu. Deoarece cele mai
multe actele delicvente sunt comise în această perioadă de timp decât oricând
alt moment al zilei. De exemplu, perioada cuprinsă între 15:00 și 16:00PM în
zilele de școală este atunci când crimele violente de către vârfuri juvenile
(Snyder și Sickmund , 1999). Dacă elevii au activități pozitive printr-un YMCA,
pentru tineret sau munca, va fi mai puțin probabil să fie implicați în infracțiuni
și alte activități contraproductive.Asistenții sociali pot pleda cu liderii
comunității pentru a crea programe și servicii pentru studenți în aceste ore.
Exemplu de caz
Un district școlar din Texas a plasat centre comunitare lângă multe campusuri
școlare. Directorul serviciilor de tineret din oraș deservit de district, un asistent
social, a făcut aranjamente pentru copii din clasele a 11-a și a 12-a elevii să fie
implicați în sport, jocuri și diverse activități la centrele comunitare . Elevii sunt
plasați pe un sistem de puncte carerecompensează cu un certificat pentru pizza,
băuturi sau cartofi prajiti de la afacerile locale cand frecventeaza un anumit
numar de activități pe parcursul unei luni. Consilierii școlari și lucrătorul social
școlar lucrează în cooperare cu directorul serviciilor de tineret pentru a ajuta la
distribuirea cardurilor de prezență și încurajarea elevilor să participe . Mulți
tineri mai în vârstă rămân implicați și ajută ca mentori pentru cei mai tineri la
baschet, ping-pong și diverse jocuri. Este un pozitiv între districtul școlar și
comunitate în numele copiilor și adolescenților de vârstă școlară.
PROGRAME ALTERNATIVE
Multe districte școlare îndeplinesc nevoile elevilor aflați în situații de risc și
care au eșec prin programe alternative. Aproape 4 milioane de elevi pe an
așteaptă programe alternative. Obiectivele în majoritatea programelor
alternative sunt de a preveni abandonul elevilor , de a îmbunătăți progresul
școlar,și îmbunătățirea performanței elevilor (Lange și Lehr, 1999).
Asistenții sociali din școală sunt adesea implicați în decizia de plasare a elevilor
în programe alternative. Câteva programe alternative pentru adulții ce
frecventează liceul sunt găzduite departe de campusul liceului și includ cursuri
de seară pentru elevii care doresc doar să finalizeze Examen de educație
generală (GED), în timp ce alte programe alternative sunt situate în campusul
liceului. Asistenții sociali din școală pot sprijini aceste programe alternative prin
facilitarea grupurilor pentru elevi ,răspunderea solicitărilor administrative de
consiliere specială a elevilor ,lucrul cu adolescentele însărcinate și asistarea
celor cu probleme mentale de sănătate . De asemenea, asistenții sociali pot oferi
sprijin facultății a programelor alternative prin oferirea de cursuri continue
profesorilor de comunicare , management al comportamentului , probleme de
sănătate mintală sau alte nevoi identificate de profesori. Asistenții sociali din
școală ar trebui să depună eforturi deosebite pentru a stabili un raport și o relație
de lucru cu directorii de programe alternative din districtul școlar.

Elevii ce trăiesc în Asistență maternală

Între 1980 și 2000, numărul copiilor aflați în plasament s-a dublat.Cincizeci la
sută dintre copiii care părăsesc asistența maternală sunt șomeri și 19% dintre
tinere au născut. Cincizeci și cinci la sută sunt africani copii americani și latino-
americani. Vârsta relativ tânără a majorității celor recent intrați în plasament,
combinat cu probabilitatea ridicată că o proporţie semnificativă nu se va
întoarce acasă sau nu va fi adoptat , sugerează că o proporție mare de tineri
părăsesc asistența maternală pentru viață independentă .
Adolescenții reprezintă o parte din ce în ce mai mare a copiilor din plasament.
Aproximativ 20.000 de adolescenți părăsesc plasamentul de îngrijire anual
(Courtney, Terao și Bost , 2004). Ca copii adoptivi începe să îmbătrânească din
asistența maternală și să se emancipeze, lor perspectivele de viitor au devenit
din ce în ce mai sumbre. Acești tineri deja sprijinul parental și, odată cu
pierderea sprijinului de stat, sunt pe cont propriu. De asemenea, părăsesc
sprijinul oferit de public ( Maluccio , 2006).
Treizeci și șapte la sută dintre foștii copii adoptivi nu au terminat şcoală (
Pecora şi colab., 2003). Asistenții sociali din școală pot ajuta la îndeplinirea
provocării de a menține copiii plasați la școală și de a-i ajuta în tranziție și
planificarea când au absolvit. Asistentul social al școlii ar trebui să vizeze
această populație pe tot parcursul liceului și în special în ultimii 2 ani, pentru a
se asigura că rămân la școală.
Tinerii care ies din asistența maternală se confruntă cu situația dificilă de a
trebui să trăiască independent fără sprijin și fără a fi pe deplin pregătit să facă
acest lucru. Tinerilor le ia mai mult timp trecerea la vârsta adultă decât în orice
alt moment al istoriei SUA (Furstenberg, Kennedy,McLoyd , Rumbaut și
Settersten , 2004). Tineri fără plasament de obicei, primesc sprijin emoțional și
financiar continuu în timpul tranziției la maturitate. Tinerii care ies din sistemul
de plasament găsesc ei înșiși încercând să facă tranziția fără a beneficia de
aceste suporturi( Maluccio , 2006). Au nevoie de o continuă
formare,cuprinzătoare,și servicii concrete de sprijin, inclusiv educaționale,
medicale și psihosocial și ajutor cu abilități practice de viață ( Pecora și
colab.,2003).
Programul de independență a asistenței maternale John Chafee (CFCIP), inclusă
în Titlul I din Legea privind independența în îngrijirea maternală din 1999,
permite utilizarea fondurilor federale pentru a egala dolari de stat pentru
sprijinirea tinerilor trecerea de la asistența maternală la viața independentă (
Pecora și colab.,2003). Între o treime și jumătate dintre tineri se apropie de
externare din sistemul de plasament nu au primit servicii care vizează
promovarea vieții independente. Predictori buni ai succesului după plecare
maternală include absolvirea liceului în timpul îngrijirii; acces la postliceal ,
cum ar fi colegiu sau vocațional antrenament ; formare în abilități de viață și
viață independentă; nefiind fără adăpost în termen de 1 an de la părăsirea
îngrijirii; participarea la cluburi sau organizații timpul îngrijirii; probleme
academice minime; și utilizarea minimă de alcool sau droguri ( Pecora et al.,
2003).
Abordarea în echipă
Cea mai eficientă strategie de tratament pentru elevii care părăsesc asistența
maternală este o abordare în echipă, care include părinți maternali, profesori și
adolescenți toți lucrând împreună pentru a crea un plan unificat. Pentru că
educația este principalul predictor al succesului adulților, este esențial să se
ofere un pozitiv academică care va menține copiii plasați la școală( Pecora și
colab., 2003). Eșecul în a-și atinge potențialul educațional este unul dintre cele
mai grave riscuri cu care se confruntă copiii în plasament și are cele mai multe
și grave riscuri pe termen lung. Un sondaj recent a constatat că 38% dintre
copiii adoptivi au primit servicii de educație specială; peste 36% au repetat nota
la scoala; și mai mult de 67% au urmat trei sau mai multe clase elementare în
școli , jumătate dintre cei care urmează cinci s
+au mai multe școli elementare (Garcia, 2004).
Școli care stabilesc așteptări mari pentru toți copiii și dăruiesc au în mod
uimitor sprijinul necesar pentru a se ridica la nivelul acestor așteptări rate
ridicate de succes academic ( Benard , 1993). sprijinul profesorilor a fost legată
de obiectivele educaționale de divertisment (Wilson & Wilson,1992). Practicile
proactive din partea profesorilor includ stabilirea unor reguli clare, o rutină
organizată, întărirea comportamentelor pozitive ,și consecințe consistente pentru
comportamentul inadecvat (Lynn,McKay și Atkins, 2003). Asistentul social
școlar poate crea intervenții precum strategii uniforme de management al
comportamentului în toate sălile de clasă pentru a reduce dificultățile de
comportament ale elevilor (Lynn et al., 2003).
Asistenții sociali pot ajuta profesorii lucrând individual cu plasamentul copilor
și predarea abilităților sociale, conștientizare emoțională, problemă socială
rezolvarea și relațiile între egali (Lynn et al., 2003). asistenți sociali școlari de
asemenea, poate ajuta elevii să-și stabilească obiective pentru viitorul lor.
Abilități de viață/Instruire pentru viață independentă
Un aspect cheie în asigurarea succesului în îngrijirea post-plasament pentru
copiii în plasament este cooperarea asistenților maternali. Sprijinul îngrijitorului
este critic pentru tineriice se pregătesc să părăsească asistența maternală. Una
dintre cele mai bune moduri de a fi parinte adoptiv poate ajuta un copil este de
a-l ajuta să dezvolte comunicarea și de rezolvare a problemelor , încredere în
sine, integritatea personală de a accepta consecințele propriului comportament și
un sentiment de valoare de sine. Teză atributele pot ajuta copilul să devină mai
rezistent în răspunsul la factorii de stres din mediul său. După cum s-a discutat
în capitolul 5,rezistenți demonstrează de obicei competență socială, de rezolvare
, autonomie și simțul scopului și al viitorului ( Benard ,1993). Aceste atribute
ajută la asigurarea succesului în școală, muncă și viață.
Abilitățile necesare pentru a avea succes în școală vor servi și ele elevilor când
se alătură forței de muncă. Pentru a avea un loc de muncă remunerat, o persoana
are nevoie nu numai de abilități de muncă, ci și de maturitatea pentru a se
prezenta la serviciu în fiecare zi și își asumă diverse responsabilități. Părinții
adoptivi pot preda responsabilitate făcându-i pe elevi să răspundă pentru ei
înșiși. Ei ar trebui să aibă locuri de muncă specifice acasă și standarde de
performanță școlară.
Asistenții sociali din școală ar trebui să fie calificați în gestionarea
comportamentului scris planifică și poate transmite informații despre această
abilitate părinților adoptivi.Un plan bun de management al comportamentului
este simplu și ușor de înțeles. Schimbările de comportament trebuie să fie
întărite de factori care contează pentru persoana afectată de plan.

Planul ar trebui să consolideze pașii mici spre comportamentul dorit . Ar trebui

să vină întăriri des și la scurt timp după comportamentul dorit . Părinții și
asistenții maternali ar trebui să petreacă suficient timp individual cu fiecare
adolescent pentru a cunoaște lucrurile care pot servi drept întăriri pozitive, cum
ar fi timpul suplimentar la telefon,timp individual suplimentar în baie dimineața
sau timp suplimentar urmărind programele lor TV preferate.

Abuzul de alcool sau droguri: Ghid de aplicare a legii

Multe districte școlare oferă cursuri de îndrumare cu privire la droguri și alcool
abuz . Unele programe, cum ar fi Elevii de predare a legii (LETS), sunt
parteneriate între forțele de ordine și școlile care învață elevii despre droguri și
alcool. Aceste programe oferă informații excelente și sunt destinate copiilor
mici pentru a servi ca măsură preventivă.
Participarea în cluburi sau organizații În timp ce se află în plasament
Asistenții sociali din școală pot ajuta părinții adoptivi în stabilirea de colegi de
mentorat sau de servicii pentru adolescenții din școală.Participarea civică îi
ajută, de asemenea, pe tineri să caute alte obiective decât cele materiale bogăție
și produce adulți complet rotunjiți (MacArthur Research Networ despre
Tranzițiile la maturitate, 2005, p. 3). Sunt mulți voluntari cluburi și organizații
din școli. Asistentul social școlar poate să fie o verigă în a ajuta copiii plasați să
se implice în organizații de servicii și poate chiar să ofere să servească drept
sponsor al unui serviciu organizat . La fel, asistentul social îi poate ajuta pe
tineri să organizeze specifice de servicii pentru a satisface nevoile comunității,
cum ar fi colectarea școlare pentru victimele dezastrelor naturale.
Instruire pentru părinți/părinții adoptivi pentru a ajuta
Recunoaște-le problemele cognitive și emoționale
Asistenții sociali din școală pot lucra cu părinții adoptivi și îi pot instrui despre
dificultăți cognitive și emoționale la copiii lor adoptivi.Aproximativ 20% dintre
adolescenți suferă de sănătate mintală diagnosticabilă tulburare într-un anumit
an și o majoritate semnificativă a acestor tulburări va continua să-i afecteze pe
măsură ce îmbătrânesc până la vârsta adultă (MacArthur Rețeaua de cercetare
privind tranzițiile la vârsta adultă, 2005). Probleme identificate au variat de la
dificultăți relaționale și de coping și şcolar la tulburări emoţionale şi
comportamentale care provoacă moderată la tulburări severe, cu tulburări de
conduită, tulburări de atenție, agresiv comportamentul și depresia sunt cele mai
frecvente tulburări( Pilowsky , 1995). Aproximativ jumătate dintre tinerii din
justiția pentru minori sistemul are probleme de sănătate mintală, dar doar 15%
până la 20% primesc ajutor.
Părinții adoptivi trebuie să fie instruiți să recunoască și să caute ajutor devreme
pentru cognitiv și probleme emoționale.Este adesea dificil pentru familiile
minoritare și familiile adoptive să caute extern în rezolvarea problemelor de
sănătate mintală. Mulți copii adoptivi trăiau în gospodării cu venituri mici
înainte de îndepărtarea lor. Un fundal a sărăciei include adesea tulburări de
familie, părinți deconectați,stres și probleme sociale. În plus, copiii adoptivi
sunt susceptibili la probleme emoționale și cognitive ca urmare a expunerii
mediului la droguri și alcool comune tinerilor intrarea în sistemul de plasament
(Leslie et al., 2000).Maltratarea, neglijarea și intrarea în sistemul de asistență
maternală toate prezintă provocări emoționale și psihologice pentru copii.
Intrarea în sistemul de plasament matern poate, de asemenea, expune copiii unui
risc semnificativ pentru comportament (Leslie et al., 2000). Maltratare și
neglijare au fost, de asemenea, legate de probleme emoționale. Intrarea în
plasament de îngrijire prezintă o provocare psihologică; copiii trebuie să facă
față cu efectele evenimentelor traumatice precipitând intrarea lor în plasament
îngrijire , se confruntă cu pierderea temporară sau definitivă a unuia sau a
ambilor părinți și adapta la noile familii și situații de viață. Experiențe precum
multiple familii și durata neclară a plasamentului pot contribui la problemele
psihologice.
Legea privind adopția și Legea privind asistența și bunăstarea copilului din
1980(Legea Publică 96-272) a impus necesitatea păstrării plasamentului copiilor
în propriile case ori de câte ori este posibil. Acest lucru i-a determinat pe unii să
sugereze copiii care intră în sistemul de plasament o fac numai atunci când alte
servicii au eșuat. Prin urmare, copiii adoptivi pot fi considerați ca veniți din
circumstanțe mai rele și având mai multe aspecte fizice, de dezvoltare,și nevoile
psihologice decât semenii lor (Leslie și colab., 2000).
ACCES LA POSTSECONDARE
OPORTUNITĂȚI EDUCAȚIONALE:
COLEGIE/FORMARE PROFESIONALĂ
Asistentul social școlar, împreună cu administratorii districtului școlar,pot
dezvolta programe în școli care să ajute să pregătească tinerii pentru munca . În
districtele școlare în care sunt angajați consilieri vocaționali,ai școlii ar trebui
să ajute să facă legătura între elevii aflați în situații de risc și acești consilieri
.Școlile trebuie să se concentreze pe predarea elevilor abilități care vor ajuta ca
ei să primească locuri de muncă. Aceste programe trebuie să fie construite cu
următoarele îndrumări în minte:
1. O continuitate a contactului cu adulții grijulii.
2. Un accent pe centralitatea muncii.
3. Legături cu angajatorii.
4. Opțiuni educaționale contextuale pentru certificarea competențelor.
5. Oportunități de dezvoltare a leadershipului.
6. Sprijin pozitiv de la egal la egal.
7. Oportunități de educație postliceală, și nu doar acces,dar succes (MacArthur
Research Network on Transitions toVarsta adultă, 2005).
Unele programe naționale de succes oferă consiliere în prevenirea violenței și
legături către lideri de afaceri (Fundația de Cercetare MacArthur privind
tranzițiile la maturitate, 2005). Școli și agenții comunitare trebuie să lucrăm
împreună pentru a obține oportunități de muncă și pentru a oferi elevilor
pregătirea și abilitățile interpersonale pentru a-și gestiona locurile de muncă.
Lucrătorii se află într-o poziție unică, deoarece au abilități multiple în consiliere
resurselor și crearea de rețele care pot lucra împreună la construirea de noi
programe și consolidarea celor existente.
Ratele puternice de absolvire a liceului nu sunt întotdeauna predictori
pentruviitor și tranziția cu succes la facultate. Puțin peste 40% din antrenament
plasamentali care au participat la Casey Family Program facultate comparativ
cu peste 50% din populația generală și mai puține peste 11% dintre absolvenți
au primit o diplomă de licență, comparativ cu peste 24% din populația generală
(Garcia, 2004).
PLANIFICARE PENTRU COLEGII
SAU PROGRAME PROFESIONALE
Mulți tineri au nevoie de asistență pentru a face planuri pentru după liceu. Când
familiile își stabilesc așteptări și scopuri încă de la o vârstă fragedă, adolescenți
de obicei au o idee spre ce să țintească. Cu toate acestea, copiii cu risc iar cei
din medii care creează așteptări foarte scăzute au nevoie de ajutor la clarificarea
posibilitatilor pentru viitorul lor. În școală socială lucrătorul poate fi esențial în
a-i ajuta pe elevi să stabilească unele clarificări viitoare .
Printre cele mai bune instrumente pentru a ajuta adolescenții să-și recunoască
abilitățile sunt teste de interes profesional. Asistenții sociali din școală pot lucra
cu școala consilierii să se asigure că aceste teste sunt oferite tuturor elevilor.
Odata ce elevii au susținut testele, asistentul social al școlii îi poate ajuta să-și
înțeleagă propriile forțe și abilități. Consiliere individuală și stabilirea
obiectivelor sunt necesare pentru a ajuta adolescenții să realizeze ce posibilități
lor le pot oferi.
Odată ce punctele forte ale elevilor au fost identificate, școala socială lucrătorul
poate ajuta la organizarea de interviuri și vizite la locurile de muncă pentru care
studentul ar fi potrivit. Asistenții sociali din școală pot chiar să creeze o rețea
conferință cu diferiți profesioniști din comunitate, care ar putea vizita școala și
cunoaște elevii. Întâlnirea cu cineva care are un anumit loc de muncă sau
vizitarea unui loc de muncă poate fi o sursă valoroasă de informații.Dacă
adolescenții au acces la adulți cunoscători care pot răspunde la întrebările lor,
oferă îndrumări și dezvoltă o relație pozitivă cu ele, va compensa multe inf
negative (Heath &McLaughlin, 1994).
CONCLUZIE
Asistenții sociali din școală pot juca un rol esențial în menținerea elevilor în
scoala . Elevii care au nevoi speciale sau care sunt expuși riscului vor beneficia
din serviciile și resursele oferite de un asistent social. Elevii care întâmpină
dificultăți în a trece testele standardizate necesare pentru absolvire vor beneficia
de sprijinul unui asistent social școlar care poate să-iîncurajeze și oferă resurse
suplimentare. asistenți sociali școlari de asemenea, o verigă vitală în sprijinirea
elevilor din învățământul special, care au nevoie informații de rețele comunitare
pentru a face planuri de tranziție. Social lucrătorii pot oferi suport zilnic în
cadrul școlii prin monitorizare prezența pentru a menține elevii la școală care
altfel ar putea abandona școala.Asistenții sociali din școală pot oferi, de
asemenea, consiliere și sprijin elevilor cu dificultăţi legate de droguri şi alcool şi
celor care au nevoie de pregătire pentru viață independentă, pe măsură ce trec
din asistența maternală în sistem . În cele din urmă, serviciile de asistență
socială școlară pot oferi părinților link către programe alternative și suport
opțional, cum ar fi pregătirea GED în clase .
Bibliografie :
1. Linda Openshaw THE GUILFORD PRESS New York London 2008,
Social Work in Schools: Principles and Practice cap 8- School Social
Work with Children in Grades 11 and 12