Printarea 3D. Noţiuni fundamentale.

curs 1

ALEXANDRU VOINEA
Cuprins

Ce este tehnologia de Fabricaţie Aditivă sau Printare 3D?

Scurt istoric
Etape de lucru
Tipuri de procedee
Domenii de aplicare
Materiale
Avantaje şi dezavantaje

2
Definiţie (conform standardului ISO/ASTM 52921/2013):

Fabricaţia Aditivă (FA) sau Printarea 3D reprezintă “procesul de alipire

a materialelor pentru a obţine piese/obiecte pe baza datelor modelului
virtual 3D, de obicei strat peste strat, spre deosebire de fabricaţia prin
eliminare de material și de procedeele de fabricație prin redistribuire de
material”.

Adăugare de
material
Redistribuire de
material

Eliminare de
material

3
Ideea, acum considerată simplă și directă, că un obiect
poate fi format prin suprapunerea de straturi de material
(adică într-o manieră aditivă), spre deosebire de procedeele
de fabricație tradițională prin distribuire de material (cum ar
fi ar turnare, injecție în matriță etc.) sau prin eliminare de
material (cum ar fi găurire, frezare etc.).

Nume alternative: Rapid Prototyping (numele inițial),

Printare 3D, Fabricație strat cu strat, Fabricație Directă,
Fabricație Digitală Directă, Fabricație Stratificată etc.

4
Charles Hull şi prima maşină de Fabricaţie Aditivă (Printare 3D) - SLA 1

5
Scurt istoric
1986 – Brevetul pentru sterelitografie şi prima maşină produsă – SLA,
Chuck Hull
1987 – Brevetul pentru SLS - inventator Carl Deckard (Univ. of Texas)
1988 - Brevetul pentru FDM - Scott Crump (Stratasys Inc.)
1992 - Vânzarea primei maşini de SLS-SinterStation 2000 (DTM Corp.)
1993 - Brevetul 3D Printing (MIT), cumpărat în 1995 de Z-Corporation
Company
1995 – Lansarea Selective Laser Melting (SLM) şi a Direct Metal Laser
Sintering (DMLS)
2002 - Envisiontec GmbH vinde prima maşină Bioplotter
2003 - EOS introduce prima maşină EOSINT M270 pentru modele
metalice
2006 – Apariţia primelor mașini din gama RepRap
2009 - Expirarea brevetului pentru procedeul FDM
2013 – Adoptarea primelor standarde în domeniul FA
2014 - Expirarea a două alte brevete (3D Printing și sinterizarea laser)
2015 – Apariţia tehnologiei revoluţionare CLIP (Continous Liquid
Interface Production)
6
Flux de lucru (etape de lucru) în Printarea 3D:
- Reprezentare/model solid virtual 3D sau de suprafață:
- Aplicații software 3D CAD (cum ar fi: 123D Design, SolidWorks, Solid
Edge, Siemens NX, CATIA, Creo, Rhino, Google Sketchup, OpenCAD,
etc.)
- Nori de puncte, date de scanare generate de un echipament de scanare
3D în abordare de tip Inginerie Inversă (Reverse Engineering (RE))
- Date de scanare medicală de tip Tomografie Computerizată sau
Rezonanță Magnetică
- Modele 3D de pe site-uri dedicate, ex. Thingiverse, GrabCAD etc.
-Secționare: modelul virtual al piesei sau ansamblului este exportat în format
STL sau AMF, importat în software-ul mașinii și secționat cu plane paralele și
perpendiculare pe direcția de construire.
- Generarea traseelor de depunere,solidificare etc. a materialului: datele de
intersecție generate în etapa de secționare reprezintă traiectoriile parcurse de
capul de extrudare, capul laser etc. pentru crearea fiecărui strat.
- Suprapunerea straturilor pentru formarea obiectului.
- Post-procesare.

7
8
 Procedee de fabricatie aditiva
9

 FDM – Fused Deposition Modeling

 SL – Stereolitografie
 SLS/SLM – Selective Laser Sintering/Selective Laser
Melting
 DMLS – Direct Metal Laser Sintering
 Hybrid Manufacturing – Fabricatie hibrida
 3D Printing
 Polyjet
 LOM – Laminated Object Manufacturing
 LENS – Laser Engineered Net Shaping
 CLIP - Continous Liquid Interface Production
Exemple de piese şi aplicaţii FDM

10
 Exemple de piese şi aplicaţii FDM

Modele de
obiecte
FDM

11
 Obiecte obținute prin
stereolitografie

12
Obiecte
SLS

13
 Obiecte
DMLS

14
Exemple de piese 3DP

15
 Obiecte
Polyjet

16
Obiecte obtinute prin procedeul LOM

Eliminarea structurii suport în care este format

obiectul - postprocesare:
https://www.youtube.com/watch?v=PVijnaDz2
Eo

17
Piese LENS

18
Exemple de obiecte obţinute prin printare 3D (1/4)

19
Exemple de obiecte obţinute prin printare 3D (2/4)

https://www.youtube.com/watch?v=wdRswasf
tfI

20
Exemple de obiecte obţinute prin printare 3D (3/4)

21
Exemple de obiecte obţinute prin
printare 3D (4/4)

22
https://www.youtube.com/watch?v=lsTiWYSf
Pck
Mecanisme din metamateriale
23
24
Materiale în FA:

- Plastice: peleţi, pulbere, filamente

- Răşini fotosensibile
- Ceramice
- Pulberi metalice
- Hârtie
- Gheaţă, zahăr, lemn, ciocolată etc.

Materiale pentru FDM: ABS, PLA, PC, PETG, Ultem etc.

25
Avantaje:

- Reducerea timpului și a costului de fabricare a pieselor, prototipurilor

sau ansamblurilor;
- Validarea rapidă a design-ului produselor noi;
- Mai multă libertate în proiectare/design;
- Fabricarea directă a prototipurilor funcționale;
- Lanț mai scurt de aprovizionare;
- Capacitatea de a construi obiecte cu forme geometrice complexe, cu
cavități interioare, obiecte cu structuri poroase deschise, piese complet
conținute în interiorul altor piese, obiecte din materiale multiple etc. –
prea costisitor, dificil sau chiar imposibil de fabricat folosind procedeele
tradiționale;
- Capacitatea de a construi direct ansambluri complete;
- Capacitatea de a construi obiecte color (anumite procedee de FA)
- Capacitatea de a construi direct obiecte multi-materiale (anumite
procedee de FA)

26
Dezavantaje:

- Gama de materiale de construcție este încă limitată - dependenţa

de plastic (probleme de mediu, reciclare etc.);
- Proprietățile mecanice ale pieselor/obiectelor fabricate sunt, de
obicei, inferioare celor obținute prin procedee tradiționale;
- Calitatea suprafeței și precizia dimensională sunt, de obicei, mai
scăzute în comparație cu cele obținute prin utilizarea metodelor
tradiționale de fabricație;
- Fiabilitate şi reproductibilitate scăzute faţă de tehnologiile
tradiționale;
- Producția de unicat și serie mică este mai rapidă decât în cazul
fabricației tradiționale, dar producția de serie mare este
incomparabil mai puțin rapidă atunci când se utilizează procedee
de FA;
- Riscul ca utilizatorii tehnologiei de FA să încalce drepturile de
proprietate intelectuală;
- Lipsa standardizării în domeniu.

27
Formatul STL. RepRap. Alegerea imprimantelor 3D.
Riscuri şi reglementări
- cursul 2 -

ALEXANDRU VOINEA
Cuprins curs

Formatele STL, AMF

Verificarea şi corectarea fişierelor STL – software-ul Netfabb Basic
Proiectul RepRap
Alegerea unei imprimante 3D
Riscuri şi reglementări

2
Formatul STL (Stereolithography, Standard Tesselation Language sau
Standard Triangulation Language)

Formatul STL (1987) este utilizat pentru transferul de date către software-ul
maşinii de FA. Formatul constă într-o listă neordonată de faţete triunghiulare:
<STL file>::=<facet 1><facet 2>...<facet n>
<facet>::=<normal><vetex 1><vertex 2><vertex 3>
<normal>::=<lx><ly><lz>
<vertex>::=<x><y><z>

Există două tipuri de formate STL:

- ASCII

- Binary
3
Avantajele formatului STL:
- Simplu, lista de triunghiuri plane este uşor de utilizat, de înţeles și
de citit de către utilizatori
- Independent de aplicaţia 3D CAD utilizată pentru obţinerea
modelului virtual al piesei/obiectului de imprimat 3D
- Algoritmi simpli de secționare a reprezentării STL
- Posibilitatea de a împărți modelul STL în părți mai mici care pot fi
fabricate în spațiul de lucru al mașinii de FA

Dezavantajele formatului STL - se încearcă înlocuirea lui cu

formatul AMF:
- Suprafețele sunt aproximate prin triunghiuri plane ceea ce are ca
rezultat scăderea calității suprafețelor obiectului printat
- STL are dimensiuni mari (ASCII mai mult decat Binary) din cauza
redundanței acestuia
- Există posibilitatea ca fişierele STL generate să conțină erori
(lipsă triunghiuri, triunghiuri duplicate, triunghiuri degenerate,
triunghiuri care se interesectează etc.) - necesită verificare și
corectare

4
Formatul AMF

Formatul AMF, cunoscut de asemenea şi ca STL 2.0, a fost dezvoltat pentru a

elimina dezavantajele formatului STL. Următoarele softuri de modelare 3D
pot exporta actualmente informaţie în format AMF: SolidWorks, Inventor,
MeshMixer, Rhino şi Sculpteo. Pentru celelalte softuri de modelare 3D poate
fi utilizată aplicaţia AMF Editor.
AMF este bazat pe formatul XML, fiind mai uşor de comprimat, citit şi scris.
Este de asemenea compatibil cu formatul STL. Ca informaţie geometrică, un
fişier AMF conţine vârfuri şi volume; mai întâi sunt definite toate vârfurile
(doar o singură dată, eliminând astfel redundanţele specifice formatului STL),
ordonate, iar apoi sunt definite triunghiuri pentru fiecare set de câte trei
vârfuri. De asemenea, calitatea de aproximare a suprafeţei este îmbunătăţită
prin înlocuirea triunghiurilor plane din STL cu triunghiuri curbe, AMF
permiţând adăugarea vectori normali/tangenţi în anumite vârfuri.
http://amf.wikispaces.com/AMF+test+files

5
Corectarea şi verificarea fişierelor STL – Studiu de caz

Corectarea (repararea) fişierelor STL devine necesară din motivele

menţionate în subcapitolul anterior, în acest scop utilizându-se software-uri
specifice, gratuite sau nu, cum ar fi Netfabb (www.netfabb.com), MeshLab
(meshlab.sourceforge.net), 3Deefab (www.3deefab.com), Magics
(software.materialise.com/magics) etc.

Trebuie verificată validitatea

tuturor triunghiurilor modelului
astfel încât să se asigure că sunt
îndeplinite anumite condiţii:
-fiecare triunghi are câte o
muchie comună cu triunghiurile
adiacente (nu exista gauri)
-triunghiurile se
intersectează doar în vârfurile comune,
triunghiurile
nu au normalele orientate
incorect etc.

6
Se accesează opţiunea Standard analysis din meniul Extras→New
analysis, software-ul identificând goluri în model (suprafaţa piesei – shell nu
este închisă,). Se selectează opţiunea Repair→Automatic Repair şi se
rulează o nouă analiză care indică faptul că fişierul tot nu a fost reparat. În acest
caz este necesar să se aplice alte opţiuni de reparare manuală. Utilizatorul poate
realiza mai multe operaţii de corectare manuală prin adăugare de triunghiuri
(Add triangles), eliminare de triunghiuri (Remove selected triangles), de
noduri (Add nodes) şi prin inversarea normalelor la triunghiuri (Flip
selected triangles).

7
Astfel, se şterge triunghiul al cărui vârf este mult în exteriorul
piesei, triunghiurile care se suprapun şi se aplică apoi opţiunea
de reparare automată pentru a genera noi triunghiuri.
După repararea modelului STL se rulează încă o dată opţiunea
de analiză standard pentru a verifica dacă suprafaţa este
închisă.

8
Hands-on session (cca. 45min):

- Descărcaţi un fişier STL de pe Thingiverse:

http://www.thingiverse.com/thing:223288

- Verificaţi corectitudinea fişierului STL utilizând Netfabb

- Dacă este corect, modificaţi fişierul STL ASCII astfel încât să apară
erori 
- Deschideţi fişierul în Netfabb şi salvaţi-l ca STL ASCII
- Deschideţi fişierul astfel obţinut cu Notepad şi modificaţi
coordonatele unora dintre vârfuri
- Remediaţi erorile apărute

9
RepRap - www.reprap.org - Democratizarea printării 3D

- Proiectul RepRap (abreviere de la Replicating Rapid-prototyper) al

profesorului Adrian Bowyer de la University of Bath
-Construirea unei maşini care se poate „replica” singură. RepRap este
denumirea generică pentru o maşină de FA construită din piese de plastic care
pot fi obţinute tot pe maşini de tip RepRap. Principiul de bază este dezvoltarea
unei maşini accesibile nu doar din punct de vedere financiar, ci şi ca mod de
fabricare (DIY - do it yourself). Toate informaţiile necesare fabricării acesteia
sunt „open source”, software şi hardware
-Costuri scăzute. Cunoştinţele necesare, elementele componente care stau la
baza obţinerii lor (modele 3D, desene etc.), îmbunătăţirile aduse de membri
comunităţii sunt toate distribuite ca informaţii gratuite pe site-uri dedicate
- Pe site-ul comunităţii RepRap se găsesc fişierele STL cu modelele
componentelor care pot fi printate pe o maşină RepRap sau comercială. De
asemenea sunt indicate sursele de unde se pot achiziţiona diverse alte
componente care nu pot fi printate (cum ar fi motoare pas cu pas sau
componente electrice şi electronice).

Tehnologie FFF (Fused Filament Fabrication), dar este, de fapt, FDM.

10
O maşină RepRap constă în patru sub-sisteme:
- Structura mecanică (axe x/y/z cu roţi de curea, curele, axe liniare,
mecanisme şurub piuliţă, ghidaje liniare etc., platformă de fabricaţie
încălzită sau nu, etc.);
- Extruder (capăt rece, capăt fierbinte, filament);
- Software (software de secţionare, G-code, etc.);
- Electronice (controlere, motoare, drivere, etc.).

Imprimante 3D în configuraţie carteziană

În configuraţia carteziană, mişcările pe axele x, y şi z sunt realizate în

diferite combinaţii de capul de extrudare şi de platformă.
De exemplu, în configuraţia cea mai cunoscută, platforma se deplasează
pe axa z, iar capul de extrudare pe axele x, y, dar sunt utilizate şi
configuraţii în care platforma se deplasează pe x şi y şi capul de
extrudare pe z sau platforma este staţionară şi capul de depunere se
deplasează pe x, y şi z.
În cazul imprimantelor 3D carteziene sunt utilizate roţi de curea şi
curele dinţate pentru mişcările pe axele x şi y, şi mecanisme şurub-
piuliţă pentru deplasarea axa z.

11
Imprimante 3D de tip RepRap

Darwin Mendel Max

12
Imprimantă 3D de tip RepRap Imprimantă 3D low-cost prin SL

Prusa Mendel Form 1

13
 Imprimante 3D de tip delta

Quantum Delta

https://www.youtube.com/watch?v=uG-yoiFV85c Delta Rostock

https://www.youtube.com/watch?v=mfjp9i9aJDg
14
Stabilirea orientării de construire:

15
Fabricarea directă a ansamblurilor prin imprimare 3D
(FFF)

- Avantaj al fabricaţiei aditive

- Eliminarea structurii suport dintre componentele ansamblului?
- Atenţie la prescrierea jocurilor dintre componentele ansamblului
- „Cum se printează piese cu joc între suprafețele de contact, astfel încât
acestea să nu se lipească?
- Cât de mare ar trebui să fie jocul?
- Este jocul dependent de proces şi de maşină?
- Este valoarea jocului dependentă de orientarea de fabricaţie?”

16
Alegerea unei imprimante 3D (1/2):

Având în vedere oferta extrem de largă de pe piaţă şi ritmul alert de apariţie

de noi modele, alegerea unei imprimante 3D nu este o sarcină uşoară.
Utilizatorul trebuie să ia în considerare mai mulţi factori, aplicaţia căreia îi
este destinat obiectul reprezentând obiectivul de la care trebuie plecat. În
continuare sunt enumerate o serie de considerente care pot dicta alegerea
unei imprimante:
- preţul imprimantei 3D;
- preţul materialelor consumabile;
- dimensiunile spaţiului de lucru al imprimantei 3D;
- tipul de material utilizat (pulbere, răşină fotosensibilă, filamente de ABS,
PLA, Ultem, PETG sau altele);
-numărul de duze de extrudare necesar (de obicei, o duză sau două duze) în
cazul - imprimantelor bazate pe procedeul FDM/FFF;
- rezoluţia imprimantei 3D (grosimea stratului depus);
- viteza de imprimare;
- platformă încălzită;
- spaţiu de lucru închis;
- termenul de garanţie şi asistenţă tehnică.

17
Alegerea unei imprimante 3D (2/2):

De asemenea se recomandă alegerea unui furnizor cunoscut pe piaţă

pentru a evita situaţiile în care sunt necesare piese de schimb sau
asistenţă tehnică, iar firma nu mai este activă.
Imprimantele 3D low-cost pot fi achiziţionate gata asamblate, iar
utilizatorul trebuie să realizeze calibrarea acestora urmând
instrucţiunile producătorului. Sau, se poate cumpăra un kit, mai ieftin
decât varianta asamblată, dar care necesită mai mult timp şi pricepere
din partea utilizatorului pentru obţinerea unui model funcţional al
imprimantei.
O altă variantă este aceea de a utiliza fişierele 3D CAD ale
componentelor imprimantei care pot fi printate pe alte imprimante 3D,
alături de lista de componente electronice şi de informaţii detaliate
referitoare la paşii prin care se realizează asamblarea tuturor
elementelor imprimantei şi calibrarea acesteia.

18
Riscuri şi reglementari în domeniul
imprimării 3D (1/2):

Imprimarea 3D, pe lângă incontestabilele avantaje

oferite aduce şi o serie de riscuri sau aspecte care
trebuie luate în considerare sau reglementate care
sunt legate de proprietatea intelectuală, aspecte etice
şi bio-etice, precum şi de siguranţă şi mediu.
- Consum de energie ridicat atunci când sunt
utilizate sisteme de FA bazate pe laser, studiile
arătând un consum de energie de peste 50 de ori mai
mare decât injecția în matriţă a unui obiect cu
aceeași greutate;
- Producerea unui număr din ce în ce mai mare de
obiecte din material plastic, cu implicaţii negative
asupra mediului în cazul unei scoateri din uz şi
eliminări necontrolate;
- Riscul producerii obiectelor periculoase sau a celor
interzise (arme, de exemplu);

19
Riscuri şi reglementari în domeniul imprimării 3D (2/2):

- Aspectele etice legate de proprietatea intelectuală (reprezintă dreptul

inventatorilor asupra creaţiilor proprii: opere literare, dispozitive diverse,
simboluri, nume, imagini etc., şi a utilizării acestora în scopuri comerciale)
asupra unor obiecte sau de piraterie digitală (încălcarea dreptului de
proprietate intelectuală în cazul informaţiilor digitale);
- De asemenea, se impune atenţie la utilizarea obiectelor imprimate 3D care
intră în contact cu alimentele sau controlul atent al calităţii obiectelor
utilizate ca proteze, implanturi, ghiduri sau instrumente chirurgicale etc.
- Deşi încă în fază de cercetare, bio-printarea 3D necesită de asemenea
discutarea aspectelor de bio-etică sau de acces egal la aceste facilităţi.

20
Post-procesare. Defecte.
- cursul 3 -

ALEXANDRU VOINEA
Operaţii de post-procesare în imprimarea 3D

Scopul acestei etape este acela de a îmbunătăţi calitatea suprafeţelor pieselor,

proprietăţile lor mecanice (de exemplu pentru a obţine rezistenţă sau rigiditate mai
mare), stabilitatea şi rezistenţa la mediu, funcţionalitate etc. şi constă în:
- Eliminarea manuală a structurilor suport, a răşinii sau a pulberii în exces;
- Curăţirea pieselor în contact cu structurile suport;
- Sablarea, vopsirea obiectului;
- Tratarea sau infiltrarea obiectului.
Metodele de post-procesare depind de tipul de procedeu de FA şi de material. De
exemplu, în procedeul 3D Printing, post-procesarea presupune infiltrarea modelului
„brut” cu un alt mediu (răşină), în timp de obiectele fabricate prin SL sunt tratate cu
ultraviolete. În SLS, operaţiile de post-procesare ale pieselor metalice pot consta, de
exemplu, în acoperiri sau prelucrări mecanice pentru creşterea preciziei lor
dimensionale.
În FDM, structura suport poate fi depusă cu aceeaşi duză cu care este depus materialul
pentru piesă sau se poate depune cu o duză separată. Eliminarea structurii suport se face
prin desprinderea acesteia de pe obiect (suport de tip break-away) sau prin dizolvare
într-o soluţie apoasă (cum este de exemplu cazul pieselor fabricate pe imprimanta Mojo
de la Stratasys).

2
3
Materiale FDM:
PLA (acid polilactic) – plastic obtinut prin procesarea porumbului, nu contine
elemente chimice periculoase, poate intra in contact cu mancarea. Rezistent si
mai rigid decat ABS-ul, se deformeaza la temperaturi mai scazute decat ABS-
ul (aproximativ 65ºC). Temperatură topire 210°C, temperatură platformă
45°C.

ABS (Acrilonitril Butadien Stiren) - plastic dur, rezistent la temperaturi inalte

(incepe sa se deformeze la aproximativ 100ºC) si cu usoara flexibilitate (in
comparatie cu PLA-ul) ceea ce ajuta la realizarea obiectelor ce necesita
imbinare. Este solubill in acetona – cu ajutorul unei pensule imbibata in
acetona, suprafetele pot fi usor finisate, devenind lucioase, iar diversele parti
ale unui obiect se pot lipi intre ele. Contine, in compozitia sa, petrol. La
dimensiuni mari, prezinta risc de deformare. Temperatură topire 250°C,
temperatură platformă 80°C
PETG – poliester, are o duritate mai mare ca a ABS-ului si o rezistenta
ridicata la impact; este flexibil si translucid (lasa lumina sa treaca,
transparenta scazuta), nu se deformeaza si este usor de reciclat, nu se degreaza
in apa, poate fi utilizat in contact cu alimentele. Temperatură topire 240°C,
temperatură platformă 90°C

4
 Factori ce influenţează calitatea şi proprietăţile
mecanice ale pieselor FDM/FFF

https://www.youtube.com/watch?v=O70fJMMBmAI
https://www.youtube.com/watch?v=BBQTD9_34sQ

5
Defecte ale pieselor FDM/FFF

6
Defecte ale pieselor FDM/FFF

7
Reguli de proiectare pentru FDM

- Grosimea minimă a pereţilor verticali ai pieselor FDM depinde de grosimea

stratului. Se recomandă să se evite construirea pereţilor verticali ca formaţi
doar prin depunerea rândului de perimetru pentru că astfel se va fabrica o
piesă fragilă
- O grosime de perete mai mică de 0.2mm este dificil de obţinut prin procedeul
FDM. Mai mult decât atât, specialiştii firmei Stratasys recomandă ca această
valoare să nu fie mai mică decât 1.52 mm.
- Dacă este posibil, se recomandă să se prescrie o valoare a grosimii peretelui
vertical ca multiplu exact al lăţimii rândului de material, astfel evitându-se
formarea golurilor interioare.
- Particularităţile formatului STL şi modul de fabricaţie specific FDM
determină ca găurile circulare să nu poată fi obţinute cu o bună precizie.
Astfel, dacă sunt necesare găuri cu precizie ridicată, se recomandă obţinerea
acestora după fabricarea piesei, în etapa de prelucrare secundară;
- Se recomandă ca dimensiunile minime ale tuturor elementelor geometrice să
aibă valori peste 2mm în planul xy [24];
-Precizia dimensională şi de formă a elementelor geometrice este mai bună în
plan vertical decât orizontal, recomandându-se orientarea piesei în consecinţă.
- Dimensiunea minimă a textului este de 10 puncte bold pe feţe verticale,
respectiv 16 puncte bold pe suprafaţa orizontală de sus a piesei.
8