Comunicarea de grup se identifica foarte bine cu comunicarea interpersonala,

pe care o poate lua drept exemplu, insa diferenta consta intr-un numar mai mare de
indivizi care participa la acest proces. In momentul unei astfel de comunicari se pot
sesiza foarte usor subiectii care contribuie activ sau pasiv.
Definim grupul considerandu-l “o mica adunare de persoane care se afla in
interactiune,de obicei fata in fata,pentru o oarecare perioada de timp,in vederea realizarii
anumitor scopuri”
“Atunci cand luam in discutie termenul de grup, nu putem sa scapam din vedere
urmatoarea remarca: societatea din care facem parte reprezinta un grup.Campul lexical
al termenului grup include notiuni precum:reguli, reputatie, ţel, munca in echipa, etc.” 12
“Ceea ce o particularizeaza in cadrul comunicarii interpersonale, tine de faptul ca,
desi emitatorul si receptorul sunt persoane diferite, numarul lor, in fiecare ipostaza in
parte, nu este restrictionat la o singura persoana.Tipic pentru acesta forma de
comunicare este comunicarea in grupul mic, unde membrii se afla fata in fata, in contact
direct, ceea ce permite fluxul liber al informatiilor”.13
Ceea ce face diferenta intre comunicarea de grup si cea interpersonala este
numarul mare de mesaje transmise, respectiv de multitudinea solutiilor gasite in
rezolvarea unor probleme stabilite de grup.
Comunicarea în cadrul grupului poate fi considerata cea mai importanta
competenta sociala, cu implicatii în manifestarea si dezvoltarea altor abilitati.
Comunicarea publica este o alta forma a comunicarii interpersonale spre deosebire de
comunicarea de grup, unde pot exista mai multi emitatori.La comunicarea publica exista
doar un singur emitator insa mai multi receptori.

Cum putem comunica eficient in grup

Pentru a comunica eficient, pentru a fi corect întelesi, iar mesajul nostru sa fie
receptat si acceptat, se cer respectate anumite reguli:
- Sa ne precizam mai întâi noua însine ce vrem sa transmitem. Ne vom asigura ca
exprimam corespunzator, clar ceea ce avem de spus. Nu este suficient sa gândim
corect, sa nutrim sentimente pozitive, ci trebuie, în egala masura, sa le exprimam corect.
- Cunoasterea cât mai amanuntita a celor carora ne adresam; pregatirea lor,
gradul de cultura, interesele, motivatiile si atitudinile lor, capacitatea de întelegere si
scopurile pe care le urmaresc.
- Utilizarea unor cuvinte si expresii simple. Eficienta comunicarii este cu atât mai
mare, cu cât vorbim mai direct, limpede si sigur, pe întelesul celor cu care dialogam.
Limbajul simplu, dar nu simplist, are rolul de a optimiza comunicarea, de a favoriza
asimilarea celor transmise.
- Evitarea tendintei de a comunica mai multe informatii deodata. Se recomanda ca
informatiile, faptele, evenimentele sa fie prezentate într-o ordine logica, etapa cu etapa,
începând cu cele elementare si încheind cu cele mai complexe.
- Crearea unei atmosfere favorabile comunicarii si colaborarii. Oricât de
importanta ar fi o informatie, ea devine inoperanta daca nu este luata în seama, retinuta
si utilizata de cei carora ne adresam.
- Atentie la tonalitate, accent, afectivitate si, mai ales, la context. Toate aceste
elemente pot conferi anumite semnificatii, altele decât le au de obicei.
Daca doriti sa aflati în ce masura aveti calitatile necesare unui bun comunicator, iata
câtiva indicatori dupa care va puteti evalua:
- deprinderea de a va pregati în vederea discutiilor pe care trebuie sa le aveti;
- priceperea de a va face înteles, de a individualiza mesajul;
- stabilitatea emotionala necesara evitarii blocarii în cazul comunicarii în fata unui
public;
- capacitatea de autocontrol si de modelare a vocii, de adecvare a gestului, a
mimicii la continutul mesajului si la situatia concreta;
 - taria de a purta discutii în contradictoriu, de a lua parte activ la polemici, fara a
va enerva si a ajunge la certuri;
- dictie buna, voce sonora, clara, pronuntie îngrijita, vocabular variat folosit
diferentiat în concordanta cu nivelul intelectual al interlocutorilor;
- abilitatea de a îmbina emiterea unor mesaje cu aceea de a-i asculta pe
interlocutori cu atentie si dorinta sincera de a-i întelege;
- moderatie si echilibru în afirmatii si judecati, pentru ca mesajele transmise sa nu
genereze antipatie, ostilitate;
- politete si tact în dicutie, spirit de observatie pentru a sesiza corect semnificatia
limbajului nonverbal al partenerilor de discutie;