REUMATISMUL ABARTICULAT - PSH

Periartrita scapulohumerala Periartrita scapulohumerală este un sindrom dureros însoţit de limitarea

mişcărilor, datorită afectării structurilor periarticulare.

Are cinci forme clinico-anatomo-funcţionale, relativ bine conturate:

1. Umărul dureros simplu

2. Umărul acut hiperalgic

3. Umărul mixt

4. Umărul blocat

5. Umărul pseudoparalitic

Umărul dureros simplu Este forma clinica cea mai frecventa. Bolnavul acuza dureri moderate in umar
cand se imbraca, se piaptana, sau cand solicita membrului superior respectiv prin purtatea unor
greutati. Durerile pot stanjeni bolnavul in timpul somnului, intensificandu-se in anumite pozitii Are la
bază tendinita, bursita sau tenosinovita, putând prezenta, clinic, un stadiu acut care evoluează spre
subacut, urmat de un stadiu terminal, apoi de vindecare. Umărul acut hiperalgic De obicei are ca
substrat o tendinită calcifiantă în puseu inflamator sau o migrare de elemente calcifiate în bursa
subacromiodeltoidiană.

Umarul acut hiperalgic poate debuta in mod brutal, cu o durere atroce si o impotenta totala a
membrului superior, alteori aceasta forma clinica este continuarea evolutiei unui umar dureros simplu.
Durerile sunt violente, insuportabile ; ele se intensifica noaptea impiedicand bolnavul sa se odihneasca.
De asemenea durerea se intensifica la orice tentativa de mobilizare a umarului, limitarea mobilitatii
nefiind deci mecanica ci antalgica.

Umărul mixt Este asocierea dintre un umăr dureros de origine tendinoasă, tendosinovitică sau bursitică
şi o limitare a mişcării prin contractură musculară antalgică în rotatori, flexori sau abductorii umărului.
Limitarea miscarii in umarul mixt nu se datoreaza numai durerii, ca in formele precedente, ci si unei
redori reale structural

Umărul blocat Blocarea aceasta are ca substrat capsulita retractilă şi se caracterizează, în primul rând,
prin limitarea marcată a mobilităţii umărulu. Este o suferinta frecvent intalnita, care debuteaza cu dureri
moderate ale umarului, exarcerbate nocturn, pretand la confuzia de umar dureros simplu. In timp insa,
evoluand lent se instaleaza o limitare marcata a mobilitatii umarului realizand asa numitul « umar
inghetat ». Durera, prezenta la debut, poate sa persiste cu o intensitate scazuta, sau poate sa dispara si
sa reapara periodic pe parcursul bolii.
Umărul pseudoparalitic Are la bază perforarea, ruptura de diverse grade a manşonului rotatorului,
apărută de obicei pe un fond degenerativ (tendinoze), dar putând fi semnalată şi la tineri, după un
traumatism.

TRATAMENTUL

Tratamentul periartritei scapulo-humerale are ca obiectiv sa calmeze durerea, sa combata inflamatia si

tendinta in fibroza, sa amelioreze mobilitatea articulara. Intensitatea si complexitatea tratamentullui
depind de forma clinica a bolii. Astfel in umarul dureros simplu acut se recomenda repaus absolut al
articulatiei (bratul este sustinut intr-o esarfa). La umarul pseudoparalitic tratamentul este cel chirurgical.
In general in toate fazele de PSH tratamentul se imparte in:

a) igieno-dietetic

b) evolutia starii psihice

c) medicamentos

d) balneofizical:

- hidroterapie

- electroterapie

- masaj

- kinetoterapie

- examen CFM

- terapie ocupationala

e) cura balneoclimatica.

Tratamentul igieno-dietetic

Tratamentul igienic consta in punerea in repaus a umarului afectat. In caz de dureri acute, intense,
repausul trebuie realizat prin imobilizarea membrului superior cu ajutorul unei esarfe, mentinandu-l in
adductie. Repausul nu trebuie exagerat (ca intensitate) si nici prelungit (ca durata), a-vand in vedere
faptul ca el poate contribui la aparitia capsulitei retractile si a sindromului distrofiei simpatice refflexe.

Tratamentul dietetic consta intr-un regim alimentar hiposodat ca urmare a tratamentului cu

antiinflamatoare nesteroidiene.

Tratamentul medicamentos

Acesta este util din faza acuta si va consta in antalgice, vitamine, infiltratii si la nevoie antibiotice. La
umarul dureros simplu ca medicatie se aplica aspirina, se fac infiltratii cu acetat de hidrocortizon. Dupa
ceda-rea durerilor , la umarul dureros acut se administreaza fenilbutazona sau indometacinul. De
asemenea se fac miscari pentru a se evita anchilooza. Deci atat in umarul

dureros simplu cat mai ales in umarul dureros acut, mobilizarea (activa si pasiva) va fi prudenta,
treptata.

In umarul blocat in faza initiala (de infiltratie activa, insotita de du-reri), este utila corticoterapia
generala. In fazele tardive orice tratament medicamentos este inutil. Tratamentul esential este
kineziterapia sau bal-neo-kineziterapia, razele infrarosii (IR), ultrascurtele (US). Unele inter-ventii
chirurgicale ( extirparea focarului calcifiat, sectionarea tendonului bicipital, denervatia articulara) au
indicatii restranse si rezultate greu de apreciat.

In terapia periartritei scapulo-humerale se poate vorbi despre un tratament profilactic si unul curativ.

Tratamentul profilactic

Profilaxia PSH prevede indepartarea focarelor de infectie mai ales din sfere oterino-laringologice si in
acest fel se fac iradierile faringelui cu ultraviolete care alaturi de alte masuri sunt foarte pretioase (CFM,
hidro-terapia si masajul tonifica musculatura si aparatul ligamentar prevenind in feul acesta aparitia
bolii.

Tratamentul curativ

Este complex in functie de faza evolutiva in care se afla bolnavul.

Se aplica:

- tratamentul igieno-dietetic – in faza initiala in care predomina leziunile inflamatoare se recomanda

repausul membrului afectat pana ce fenomenele dureroase se atenueaza. Dieta fara sa ridice un regim
special, este bine sa se prefere un regim hiposodat. Tratamentul cu agenti fizici are un rol important in
toate stadiile bolii; acest tratament cuprinde:

- electroterapia

- hidroterapia

- masajul.

Obiectivele acestui tratament sunt urmatoarele:

- combaterea fenomenelor inflamatorii

- calmarea durerii

- refacerea troficitatii tesuturilor

- recuperarea functionalitatii umarului.

Stadiul acut are doua faze:

- o prima faza in care clinic predomina durerea moderata, iar anatomo patologic leziunile degenerative
necrotice si inflamatorii in tendonul su-praspinosului;

- a doua faza care se manifesta clinic prin durere vie si impotenta functio-nala iar anatomo-patologic
prin extinderea procesului de la tendon la bursa si tesutul celular subdeltoid.In acest stadiu este indicata
numai o te-rapie cu agenti fizici (in conditiile de clinica), asociata terapiei medica-mentoase. In stadiul
cronic al bolii daca bolnavul nu a facut la timpul ne-cesar tratamentulindicat, boala evolueaza si ajunge
la faza a III-a caracte-rizata clinic prin dureri minime, iar anatomo-patologic printr-o anchiloza fibroasa
periarticulara.

Electroterapia

Din procedurile de electroterapie sunt foarte utile in aceasta boala curentii diadinamici, curentul
galvanic asociat, ionoterapiia medicamen-toasa (novocaina, calciu), bai galvanice bicelulare, ultraviolete
in doza eritem.

Tot din electroterapie mai folosim:

- bai de lumina partiala 10-15 minute

- diatermia cu unde scurte in doze medii 8-10 ms

- ultrasunete.

Curentul galvanic

In raport cu localizarea proceselor patologice si de faza lor de evo-lutie, procedam la felul de aplicare a
curentului continuu.

In sindroamele de umar dureros utilizam o aplicare transversala cu doi electrozi egali, unul anterior, altul
posterior, intensitatea curentului va fi mica, 15-20 minute. Aceasta procedura este preferata fata de
oricare alta mai ales in PSH, unde se poate aplica si in faza acuta. Aplicarea unui electrod pe umar se
poate face in cazurile in care dorim sa face o galvani-zare longitudinala de-alungul traiectariei unui vas
sau nerv. In cazul aces-ta, electrodul al doilea va fi pus pe antebrat, palma sau vom utiliza o vana de
maini.

Curentul diadinamic:

a) In mod obisnuit, daca medicul nu prescrie alta indicatie vom incepe cu DF de 100, timp de 15-20”,
durata necesara pentru adaptare, dupa care conductibilitateea electrica a tegumentului ajunge la un
maxim;

b) Reducerea cu 1-2 mA intensitatea si trecem la un curent MF de 50, timp de 15-20”. In acest interval
de timp crestem intensitatea cat se poate de mult, pana aproape de pragul senzatiei neplacute. Este faza
de adaptare a sensibilitatii.
c) La sfarsitul celor 30-40” se poate trece la CDD modulat cu lunga perioada fara sa mai fie nevoie sa
acordam o atentie deosebita intensitatii curentului.

Durata tratamentului este un factor important in terapia cu diadinamici. In general nu este nevoie sa se
prelungeasca o sedinta peste 4-5 minute. De obicei facem o singura sedinta pe zi, la nevoie putem sa
facem chiar doua sedinte pe zi.

In aplicatiile curente obisnuite se fac 6-8 sedinte, urmate de pauza de 6-10 zile, dupa care eventual se
poate incepe cu a doua serie de 6-8 sedinte.

Ultrascurte (UUS)

Pentru ca rezultatele sa fie cat mai bune in terapia cu UUS trebuie sa efectuam procedura cu multa
atentie. La aplicarea UUS trebuie sa se urmareasca: bolnavul, electrozii si aparatul.

Bolnavul este culcat pe o canapea de lemn cu o saltea de burete de cauciuc. Canapeaua sau patul sa nu
aiba piese metalice, deci evitam cana-pelele cu arcuri, cele cu somiere sau paturile de fier. Trebuie
inlaturate toate obiectele metalice de pe bolnav, deoarece ele concentreaza campul electric si ar putea
provoca arsuri la lorul de contact al metalului cu tegumentul (ceas, chei, inele, bratari, etc.). Aparatele
gipsate pot sa ramana pe bolnav tinand seama de faptul ca razele trec prin ele. Bolnavul este rugat sa
pastreze aceeasi pozitie in tot timpul procedurii, deoarece la fiecare miscare se modifica rezonanta,
aparatul se dezacordeaza si scade intensitatea curentului, eliminandu-se astfel efectul.

Pentru procedurile locale preferam electrozii din sticla Scliophake. In periartrita se folosesc monodele si
minodele.

Diatermia cu unde scurte

Nu sunt necesari doi electrozi, nu este nevoie sa se faca acordarea aparatului, nu trebuie sa avem grija
ca se poate modifica rezonanta prin miscarea cat de mica a bolnavului in timpul sedintei.

Bolnavul va fi dezbracat partial, culcat pe o canapea sau va sta pe un scaun intr-o pozitie comoda ca sa
permita iradierea regiunii. Apropiem emitatorul prin mobilizarea bratului de sustinere. Alegem un
localizator circular cand dorim o incalzire maxima la periferia suprafetei iradiate, unul dreptunghiular
cand dorim o incalzire maxima la centrul zonei ira-diatesau unul cilindric atunci cand urmarim o incalzire
uniforma.

Distanta de la fata inferioara a localizatorului pana la tegument va fi de cca. 2-5-10 cm in raport cu

marimea suprafetei pe care o iradiem.

Directia localizatorului va fi de preferinta perpendiculara pe suprafata tegumentului.

Dupa ce am asezat si emitatorul cu localizatorul pe regiunea de tratat, procedam la manevrarea

aparatului.
Dozarea intensitatii este in functie de tensiunea curentului aplicat pe magnetron, de suprafata sectiunii
si dimensiunea localizatorului, de distanta fata de tegument, de directia fasciculului de unde, de
grosimea stratului celulo-adipos al regiunii.

Dozele obisnuite cu care se lucreaza sunt cuprinse intre 40-150 W, respectiv 20-74 mA.

Durata iradierii variaza in limite destul de largi, de 5-30 minute, media fiind intre 10 si 15 minute. Se pot
face aplicatii pe o singura regiune sau aplicatiii succesive pe mai multe locuri. Sedintele se fac zil-nic sau
la doua zile. Numarul total de sedinte pe serie va fi de 7-15, dupa care urmeaza o pauza de 2-3
saptamani; apoi se poate incepe o noua serie de sedinte.

Baile de lumina

Bolnavul dezbracat se aseaza pe pat in decubit ventral sau dorsal, dupa scopul urmarit si se aseazaa baia
de lumina pe regiunea indicata. Pentru a crea un spatiu inchis, se acopera baia impreuna cu bolnavul cu
un cearceaf si o patura. I se aplica o compresa rece pe frunte. In functie de scopul urmarit bolnavul va
sta in baie intre 5-20 minute in functie de boala. Dupa expirarea timpului prescris se aplica bolnavului o
procedura de racire partiala (spalare cu apa la 22°).

Hidroterapia

Definitia si domeniul hidroterapiei au variat atat in epoca empirismului cat si in perioada studiilor
stiintifice. S-a luat de la inceput in considerare numai factorul apa si s-a definit hidroterapia ca fiind acea
parte a fizioterapiei care intrebuinteaza apa la diferite temperaturi si stari de agregare, in aplicatii
interne si externe.

Studiul aplicatiei interne a apei privind toate procesele vitale a trecut mai tarziu in domeniul terapiei
balneare, iar hidroterapia s-a marginit mai mult in aplicata externa. Hidroterapia in aplicatia externa
actioneaza nu numai prin temperatura apei si manipulatiile mecanice cu care se asociaza aproape
intotdeauna.

Procedurile de hidroterapie aplicata in PSH

Procedurile care se aplica au rolul sa recupereze functionalitatea umarului si sunt:

1) – comprese reci – cu actiune antiinflamatoare, la 15°, pe loc dureros, schimbate din 5 in 5 minute sau
cu hidrofor cu o durata de o ora repetate de 2-3 ori pe zi;

2) – comprese Priessnitz – au actiune resorbtiva, aplicate dupa amendarea fenomenelor pe regiunea

afectata si zonele apropiate, cate o ora in timpul zile si in mod permanent noaptea;

3) – dusul cu aer cald – aplicat dupa ce dispar fenomenele inflamatorii, procedura din cadrul
termoterapiei cu o durata de 6-8 minute;

4) – baile ascendente de maini – 35-39°C, timp de 15-20 minute;

5) – baile cu plante medicinale – timp de 10-15 minute;

6) – impachetarile cu parafina sau namol;

7) – kinetoterapia – de 38°, timp de 20 minute;

8) – dusul subacval – cu o presiune de 1,5-2 atmosfere si durata de 6-8 minute;

9) – bai de aburi – timp de 10 minute.

Toate aceste proceduri sunt urmate de masaj si CFM. Tot in PSH mai sunt indicate proceduri termale ca:
aerul cald, lumina, namolul, pro-ceduri a caror tehnica de aplicare, este in stransa legatura cu
procedurile hidrice, intra deasemenea in cadrul hidroterapiei, capatand denumirea co-recta de
hidrotermoterapie.

Masajul in periartrita scapulo-humerala

Masajul este o combinatie de manipulatii, de prelucrari mecanice multlipe, aplicate sistematic asupra
organismului, cu mana sau cu aparate special construite, in scopuri terapeutice sau igienice. Aceste
prelucrari, care se executa in majoritatea cazurilor cu ajutorul mainilor (manipulatii), constau din diferite
forme de neteziri, apasari, framantari, stoarceri, fricti-uni, vibratii, scuturari sau lovituri usosare sau
puternice, numite manevre de masaj. Masajul trebuie adaptat la caracteristica anatomica a regiunii, e-
volutia bolii, starea generala a bolnavului, sexul, varsta si starea psihica a acestuia.

Actiunea fiziologica a masajului

In timpul masajului pornesc spre sistemul nervos central (SNC) impulsuri nervoase, fie prin framantari
care excita proprioceptorii muschilor, tendoanelor si a altor tesuturi, fie prin impulsuri plecate de la
receptorii cutanati, in urma netezirii . Aceste impulsuri aferente, aparute in timpul prelucrarii grupelor
musculare si a altor tesuturi, ajunse la SNC, maresc excitabilitatea si intaresc starea functionala a
scoartei cere-brale. Efectele masajului se reflecta atat prin senzatiile obiective imediate ale bolnavului,
ca: senzatia de caldura placuta in regiunea supusa masajului, senzatia de relatare, de usurare a
miscarilor cat si prin modificarile functionale immediate sau mai indepartate. Putem clasa in doua mari
categorii modificarile produse de masaj:

1) – locale –

a) calmarea durerilor (mialgii, nevralgii, altralgii);

b) hiperemia locala (reflectata prin ridicarea temperaturii locale, colora-rea tegumentului);

c) accelerarea circulatiei locale;

d) indepartarea stazelor locale;

e) accelerarea proceselor de resorbtie;

2) – generale –
a) stimularea functiilor aparatului circular;

b) ale aparatului respirator (cresterea capacitatii vitale, cresterea schim-burilor respiratorii);

c) cresterea metabolismului bazal;

d) imbunatatirea starii psihice;

e) imbunatatirea somnului;

f) indepartarea oboselii musculare.

Indicarea si aplicarea masajului respecta in general principiile de baza ale kinetoterapiei

(individualizarea, dozarea, antrenarea), in raport cu afectiunea pacientului si cu scopul urmarit prin
aplicarea lui. In con-cluzie masajul are influente pozitive asupra circulatiei sanguine si limfa-tice si a
elasticitatiii pielii si a fibrelor musculare. De asemenea un rol deosebit il are indepartarea produselor
patologice din organism, in reface-rea mobilitatii articulatiei scapulo-humerale in periartrita, precum si a
al-tor articulatii in alte boli in imbunatatirea nutritiei pielii si a tesuturilor in influenta psihicului si in
marirea fortei de activitate a fibrei musculare.

Tehnica masajului in periartrita scapulo-humerala

In primul rand inainte de inceperea masajului ne vom asigura ca nu exista contraindicatii, atat in
prezenta unor leziuni cutanate, indiferent ca este vorba de o plaga infectata, un furuncul sau o infectie
tumorala necu-noscuta de bolnav, ce pot fi tumori benigne sub forma de lipom sau

poate ascunde un cancer al pielii, o metastaza. In acest cez recomandam bolna-vului sa se adreseze unui
medic pentru precizarea diagnosticului.

Inainte de efectuarea masajului maseurul se va pala pa maini si va avea grija sa execute masajul numai
pe o piele ingrijita.

Pentru executarea in bune conditii a masajului sunt necesare:

1) – o banca sau o bancheta confectionata din lemn sau metal, cu o rezematoare mobila, pentru cap si
care trebuie sa aiba urmatoarele dimensiuni:

- lungimea 1,95 cm

- inaltimea 72-75 cm

- latimea 60-65 cm

2) – un scaun cu speteaza scurta, pentru a putea manipula usor asupra ce-fei, gatului, umerilor si asupra
partii superioare a spatelui si a toracelui.

3) – cateva scaune rotative pentru pacienti si maseuri.

Masajul acestei regiuni cuprinde:

- masajul regional

- masajul zonal

- masajul selectiv

- kinetoterapia

Se incepe masajul la umar cu cel regional care incepe cu netezi- rea cu amandoua palmele intinse,
incepand de la varful deltoidului cu o mana alunecand pe trapez, iar cu cealalta pe pectoral. Acesta
manevra este de introducere si se executa de 7-10 ori avand scop pentru pregatirea musculaturii, pentru
executarea celorlalte manevre care sunt excitante. Deci este o manevra de incalzire si pregatire pentru
celelalte manevre. O alta forma de netezire este o manevra usoara care produce la inceput o
vasoconstrictie a vaselor sanguine iar facuta in timp mai indelungat produce o vasodilatatie. Ea ridica
temperatura locala deci produce hiperemia si are rol terapeutic. De asemenea netezirea imbunatateste
functia glandelor sebacee, sudoripare, circulatia sanguina si limfatica, are influenta pozitiva asupra
nervilor. Mai are rol mecanic asupra tesutului conjunctiv imediat de sub tegument ce consta din
modificari fizice ce au rol in tesuturi in ur-ma presiunilor executate de mana masorului. In tegument
exista formatiuni nervoase multiple, sensibilitatea la presiune, caldura si durere care se transmite ca
prima senzatie la SNC. Miscarile lente, ritmice, executate cu blandete au efect sedativ asupra SNC. In
tegument exista si o cantitate foarte mare de vase capilare care, sub efectul masajului primesc o cantita-
te foarte mare de sange, deci se deschide un numar mai mare de capilare astfel ca intreg teritoriul sa fie
bine irigat. Prin urmare, circulatia periferi-ca este stimulata. Prin stimularea circulatiei se realizeaza o
intensificare a schimburilor nutritive. Sangele aduce o cantitate mai mare de oxigen cat si de substante
nutritive ca: glucide, lipide, protide, vitamine si substante minerale ce maresc vitalitatea tesutului
afectat. In acelasi timp, prin acti-unea mecanica a masajului este stimulata si circulatia din vasele limfati-
ce. Tot prin netezire se combate procesul de atrofie si hipertrofie a tegu-mentelor stimuland secretia
interna si externa a pielii.

Kinetoterapia

Dupa masajul selectiv urmeaza kinetoterapia, care se face la inceput prin miscari pasive, care sunt la
umar:

- antepulsie – unde tinem priza pe umar si contrapriza pe cot ducand mana bolnavului prin usoara vibra-
tie in antepulsie, pana la un unghi pe care-l poate face bolnavul;

- retropulsie – priza este tot pe umar si contrapriza pe plica cotului care se face tot prin usoara vibratie
miscand mana catre spatele bolnavului.

Miscarile de antepulsie si retroplsie sunt executate in jurul unui ax transversal pe plan sagital:

- rotatie interna (in jurul unui ax vertical)

- rotatie externa (in jurul unui ax vertical)

- abductie si adductie executate in plan frontal in jurul unui ax sagital.

Pe langa aceste miscari elementare umarul poate executa si mikscari combinate ca:

- mana, umar opus

- palma, regiunea cervicala

- circumductie.

Dupa aceste miscari pasive urmeaza miscarile active pe care bolnavul le executa singur, iar dupa acestea
se mai fac miscari active cu re-zistenta in care maseurul tine rezistenta iar pacientul incearca sa execute
miscarile.