METODE DE BUNĂ

PRACTICĂ ȘI TEHNICI
DE TRANSFER
TEHNOLOGIC ȘI
INOVARE PENTRU IMM
 CURS 4’
Introducere
Cursul conține atât elemente teoretice (principii, definiții, conținut) referitoare la
noțiunile de bază:
- antreprenorial;
- inovare;
- proprietate intelectuală;
- proprietate industrială;
- transfer tehnologic,
cât, mai ales, aplicații practice (exerciții individuale și de grup, studii de caz). Aceste
aplicații urmăresc formarea unor abilități necesare managerilor de IMM precum și
stăpânirea unor instrumente și tehnici specifice procesului de inovare și transfer
tehnologic:
- matricea de analizare a participanților la procesul de TT;
- metodologia evaluării ideilor inovative de afaceri;
- tehnica de alegere a strategiei firmei în cazul tehnologiilor inovative;
- modele și indicatori de evaluare a eficienței investițiilor în noile tehnologii.
Aceste noțiuni, instrumente și tehnici ar trebui să crească performanta managerilor de
IMM din România în ceea ce privește managementul procesului de inovare și de transfer
tehnologic, precum și capacitatea firmelor românești de a concura cu succes pe piața
unică europeană.
Obiectivele cursului
Obiectivul general
Obiectivul general al cursului este să contribuie la crearea unei mai bune înțelegeri a
procesului de inovare și de transfer tehnologic (TT) și să îmbunătățească cunoștințele și
abilitățile managerilor de IMM pentru a stăpâni și sprijini aceste procese.

Obiective specifice
La sfârșitul cursului, participanții trebuie să fie capabili să:
■ Identifice grupurile interesate într-un proces de TT, interesele și problemele lor;
■ Evalueze șansele de succes și riscurile unei idei inovative de afacere;
■ Estimeze eficienta unei investiții într-o tehnologie nouă;
■ Aleagă strategia adecvată a firmei în cazul introducerii tehnologiilor inovative.
Metodologie

Metodologia de instruire respectă principiile educației continue a adulților.

Se îmbină prelegerile teoretice cu aplicațiile practice: cele câteva elemente conceptuale
necesare (drepturile de proprietate intelectuală) sunt îmbinate cu exerciții practice,
individuale sau de grup, discuții de grup, studii de caz și prezentări.
Metodele de instruire sunt interactive, de natură a stimula intervențiile participanților.
Procesul de instruire utilizează pe larg echipamentele audio-video, precum și flipchart-ul.
La finalul cursului se face evaluarea instruirii, pe baza unui chestionar standard elaborat în
acest scop.
 Structura cursului
1. Antreprenoriat și inovare. Procesul de inovare.
1.1. Întreprinzător
Întreprinzător (NU antreprenor!) = proprietar și manager
Diferențele principale dintre poziția întreprinzătorului și a managerului sunt prezentate în
tabelul 1.1.
Tabelul 1.1 Întreprinzător vs. Manager
Caracteristica Întreprinzător Manager
Poziția în firmă Proprietar și manager Manager salariat
Obiectivul de dezvoltare Firma Cariera
Obiectivul curent Profitul firmei Salariul de manager
Domeniul preocupărilor Toată firma Poziția managerială
Dinamica Urmărește schimbarea Dorește stabilitatea

Diferențele dintre întreprinzător și manager sunt sesizabile și în ceea ce privește ponderea celor
trei "ingrediente" care fac un bun manager: știința managementului, experiența și talentul de
manager.
Mai trebuie observat că managementul antreprenorial este diferit de managementul
administrativ.
1.2. Antreprenorial
Teorii asupra antreprenorialului:
■ Teoria economică (Scumpeter): procesul antreprenorial este rezultatul inovării - care se poate
manifesta ca:
- inovare de produs
- inovare de proces
- inovare în piață
- inovare organizațională
■ Teoria lui H. Stevenson: antreprenorialul corespunde unui spectru de comportamente între
administratorul perfect și întreprinzătorul perfect.
■ Teoria lui G. Meredith: succesul în afaceri are la bază elemente definitorii (spiritul
antreprenorial, leadership-ul, asumarea riscului, luarea deciziei, planificarea afacerii, folosirea
eficientă a timpului).
■ Teoria lui Th. Harrison: există o « genă antreprenorială » - cu alte cuvinte caracteristicile
definitorii antreprenoriale sunt înnăscute dar ele pot fi și stimulate.
Exercițiu de grup:
Să se comenteze definiția "antreprenorialului" - conform Comisiei Europene (1998):
"Entrepreneurship is a dynamic process by which individuals systematically identify economic
opportunities, to which they respond by deveioping, producing and selling goods and Services. This
process requires qualities such as seif confidence, capacity to take risks and sense of personal
commitment."
1.3. Inovare
Procesul antreprenorial este - prin excelenţă - un proces inovativ.
Elementele procesului inovativ:
- noutatea (de produs, proces, piață, organizațională);
- aplicarea noutăţii;
- orientată către un scop (obiectiv);
- presupune utilizatori;
- utilizatorii percep un avantaj sub forma valorii (nu neapărat financiare).
Tipuri de inovații:
- determinate de cerere ("demand-push");
- determinate de tehnologie ("technology-push").
2. Elemente de proprietate intelectuală / industrială
2.1. Proprietate intelectuală
Proprietatea intelectuală (PI) se referă la creații mentale și țintește spre.
- Protejarea drepturilor de proprietate ale creatorului prin prevenirea copierii și imitării
neautorizate;
- Asigurarea expunerii/vizibilității publice, fapt folositor pentru.
• Imaginea comercială
• Dezvoltarea tehnologică viitoare
• îmbogățirea cunoștințelor generale
Tipuri de proprietatea intelectuală:
■ Drepturile de autor (Copyright)
■ Proprietatea industrială
2.2. Drepturi de autor
Drepturile de autor includ:
- Lucrări literare și artistice;
- Proiecte de arhitectură;
- Creații ale artiștilor;
- înregistrări audio/video și fonograme;
- Programe radio și TV etc.
2.3. Proprietate industrială
Proprietatea industrială include:
- Invenții (patente);
- Mărci comerciale;
- Proiecte industriale (design);
- Indicații geografice de proveniență.
2.4. Site-uri utile
În tabelul 2.1 sunt date adresele unor site-uri utile pentru aprofundarea studiului IP.
Tabelul 2.1 Site-uri utile pentru studiul IP

Organizația Site-ul

TIPO = World IP Organisation http://www.wipo.int/portal/index.html.en

EPO = European Patent Office http://www.european-patent-office.org/index.en.php

USPTO = US Patent Office http://www.uspto.gov

3. Procesul de transfer tehnologic (TT)
3.1. Tehnologia
Tehnologie = set complex de:
- resurse;
- cunoştinţe;
- know-how, organizate pentru obținerea de produse (bunuri și/sau servicii).
3.2. Transferul tehnologic - fig.1

Figura 1. Transferul tehnologic

3.3. Marketingul și comercializarea tehnologiilor
Tehnologia devine un "produs" - obiect al activităților comerciale în care sunt implicați:
- firmele inovatoare;
- consultanții în domeniul IP;
- consultanții în afaceri;
- instituțiile financiare;
- brokerii în domeniul tehnologic.
Ca pentru orice produs, are sens să se vorbească despre "piața" sau despre "marketingul" unei
anumite tehnologii.
Actorii implicați în procesul transferului de tehnologie sunt prezentați și analizați în capitolul 4.
Principalele motive identificate pentru care majoritatea firmelor (IMM) ignoră R&D sunt:
- "Pot trăi și fără";
- Factor competitiv "prea sofisticat";
- R&D aduc numai rezultate pe termen lung și mediu;
- Firmele tind să adopte strategii defensive (principala grijă este funcționarea și nu tehnologia).
Inovația tehnologică = o inovație pentru care tehnologia este factorul determinant.
însușirea unei tehnologii presupune însușirea tuturor componentelor sale (resurse, cunoştinţe,
know-how) precum și capacitatea de a dezvolta tehnologia respectivă.
însușirea unei tehnologii nu presupune exclusivitate.
Accesul la tehnologie se poate face printr-o varietate de mijloace:
- cumpărarea pe bază de catalog;
- cumpărarea pe bază de specificație;
- cumpărarea de echipamente complexe;
- sub-contractarea;
- angajarea de specialiști;
- supraveghere activă a apariției noilor tehnologii;
- instruirea;
- "reverse engineering" (copierea);
- transferul de tehnologie propriu-zis (cumpărarea licenței);
- intraprenoriat;
- rețele antreprenoriale;
- societăți mixte;
- participarea la capitalul social - până la achiziție;
- alianțele strategice;
- cooperarea cu universitățile;
- cooperarea în R&D;
- contractarea R&D;
- R&D proprii.
4. Analiza participanților la procesul de TT
4.1. Introducere
Obiectivul capitolului este realizarea unei capacități de înțelegere comună a intereselor,
motivațiilor, problemelor și obstacolelor diferitelor grupuri de interese care abordează
transferul de tehnologie.

4.2. Grupuri de interes

Numeroși factori majori pot fi implicați într-un transfer de tehnologie și/sau proces de
inovare tehnologică. Toți factorii majori implicați trebuie identificați și caracterizați în mod
clar. Ei formează grupuri de interes.
De multe ori, membrii grupurilor de interes au interese și/sau motivații conflictuale în ceea
ce privește un anumit proces de transfer tehnologic. Aceste lucruri trebuie anticipate, ținând
cont de faptul că numai un câștig care să-i satisfacă pe toți poate fi considerat un adevărat
succes în cadrul unui proces de TT.
În tabelul 4.1 se prezintă o listă simplificată a factorilor majori ce ar putea fi implicați într-un
proces de transfer de tehnologie în contextul din România.
Factori majori Caracteristici Tabelul 4.1
Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM) Organ guvernamental specializat cu autoritate unică pentru asigurarea protejării proprietății industriale:
■ Patente
■ Mărci comerciale
■ Design industrial
■ Topografii pentru circuite integrate
■ Varietăți de plante

Oficiul Român pentru Drepturi de Autor (ORDA) Organ specializat pentru protejarea lucrărilor intelectuale originale - artă, știință, literatură - precum și a drepturilor
conexe audio/video ale producătorilor și cântăreților
Ministerul Educației și Cercetării In subordine: - ANCA & CNCSIS
Agenția națională pentru cercetare științifică (ANCA) Misiune: proiectarea, implementarea, evaluarea R&D și politicilor de inovare ... (din iulie 2005)

Parcuri științifice și tehnologice 7 parcuri științifice și tehnologice

Centre pentru transferul de tehnologie 23 de centre pentru:
■ Transferul de tehnologie
■ Tehnologia informației
■ Incubatoare tehnologice și de afaceri
Institute naționale de cercetări 47 de institute de cercetări - coordonate de 8 ministere
44 de INCD-uri coordonate de Ministerul Cercetarii si Inovarii +ICI in coordonarea Min.
Consiliul Național pentru Cercetare Științifică în învățământul Superior Misiune de coordonare și cofinanțare a activităților de cercetare din cadrul universităților + INCD pentru Imbunatatiri
(CNCSIS) Funciare in Coordonarea MADR
Universități 56 de universități publice
(74/125) 18 universități particulare
Corpul profesoral universitar cu sarcini de cercetare 30,137 profesori și personal de cercetare

Academia Română Coordonează 120 de institute de cercetare

Institute de Cercetare de pe lângă Academia Română
Cercetători profesioniști
Societăți de stat care desfășoară activități de cercetare
Firme particulare care desfășoară activități de cercetare
120 de institute de cercetare coordonate de Academia Română
39,985 cercetători - din care:
 25,968 în activități directe de R&D
 9,219 profesioniști certificați
 8,421 doctori în științe
100 de societăți de stat care desfășoară activități de cercetare
350 firme particulare care desfășoară activități de cercetare

Angajații firmelor care desfășoară activități de cercetare

Firme particulare, în general
4.3. Exercițiu de grup
Identificați - după modelul din tabelul 4.2 - pentru cele patru grupuri de interes prezentate,
următoarele elemente:
- trăsături caracteristice;
- interese, motivații, obiective referitoare la transferul de tehnologie;
- probleme ale grupului, obstacole întâmpinate;
- acțiuni posibile ale grupului.
Pe parcursul acestui exercițiu, faceți apel la experiența dumneavoastră precum și la surse de
date cât mai credibile.
Scopul acestui exercițiu este înțelegerea comportamentului diferitelor grupuri de interes.
Tabelul 4.2 Factori majori implicați în procesul de TT

Grupul de interes Trăsături Interese, Probleme, Acțiuni

caracteristice obiective obstacole posibile
IMM cu nevoi tehnologice -
dar fără capacitate internă

Furnizori de servicii TT
pentru IMM
Universități
Cercetători individuali sau
în echipe
5. Evaluarea ideilor inovative de afaceri

5.1. Introducere
Obiectivul acestui modul de instruire este familiarizarea cu metodologia de evaluare a ideilor
inovative de afaceri - în vederea reducerii riscurilor de eșec și dezvoltării unor afaceri de succes
bazate pe tehnologii noi.
Nu se intenționează dezvoltarea unor aptitudini profesionale sau științifice pentru auditul
tehnologiei, ci inițierea în evaluarea competențelor tehnologice, capacităților și nevoilor IMM-
urilor, în scopul facilitării proceselor de transfer tehnologic și de inovații.

5.2. Evaluarea ideilor de afaceri inovative

în tarile în care cultura afacerilor este bine dezvoltată, evaluarea ideilor de afaceri se face în
conformitate cu metode, metodologii, proceduri specifice bine definite. O astfel de
metodologie a fost stabilită de American SBA (Small Business Administration = Administraţia
SUA pentru micile firme) care coordonează o reţea națională de SBDCs (Small Business
Development Centers = Centre pentru dezvoltarea întreprinderilor mici) de pe întreg teritoriul
SUA.
Metodologia se bazează pe o grilă complexă care conține criterii grupa în cinci secțiuni. Cu mici
schimbări, această metodologie a fost adaptată utilizată pentru evaluarea ideilor de afaceri în
cazul a numeroase debuturi de afaceri în România. Numărul criteriilor variază în funcție de
specific fiecărei afaceri. Pentru informare, în cazul majorității afacerilor, se aplică următoarele
criterii:
(i) Criterii sociale:
 Legalitatea
 Siguranța produsului
 Impactul asupra mediului înconjurător
 Impactul social

(ii) Criterii aferente riscului afacerii:

 Fezabilitatea funcțională a produsului
 Fezabilitatea produsului
 Costurile investițiilor
 Perioada de rambursări
 Profitabilitatea
 Studii de marketing
 Cercetarea și dezvoltarea produselor
(iii) Criterii aferente acceptabilității pieței:
■ Compatibilitatea cu produsele existente
■ Dependența de alte produse și învățarea utilizării corecte
■ Nevoia satisfăcută sau utilitatea furnizată
■ Vizibilitatea
■ Promovarea
■ Distribuția
■ Service-ul

(iv) Criterii pentru analiza cererii:

■ Piața potențială
■ Stabilitatea cererii
■ Tendințele cererii
■ Ciclul de viață al produsului

(v) Criterii legate de concurență:

■ Aparența față de consumatori
■ Concurența existentă
■ Noua concurență
■ Prețul
■ Protecția legală (aspecte legate de dreptul de autor).
Scara evaluării este de l-la-5 (1 = eșec, 3 = 50/50 șanse de succes, 5 = succes). Sunt permise și
consecințele "Nu se aplică" (NA) și "Nu știu" (NS).

După aprecierea consecințelor pentru fiecare criteriu - având și „Nu știu" (fiecare „Nu știu"
înseamnă lipsă de informații, deci potențială sursă de eșec!) - există două modalități de a
prezenta rezultatele: calcularea unui număr mediu de puncte și alcătuirea profilului ideii de
afacere (tabelul 5.1). Ambele sunt recomandate deoarece fiecare dintre ele oferă informații
specifice. Numărul mediu de puncte (scorul) oferă o imagine de ansamblu asupra șanselor de
succes: cu cât este scorul mai mare (mai aproape de 5 care corespunde la 100% șanse de
succes), cu atât mai bine.

Profilul ideii de afaceri ușurează identificarea criteriilor esențiale (scoruri mici) care reprezintă
motive potențiale ale eșecului.

Merită să se reamintească faptul că profesionalismul consultantului de afaceri care efectuează

evaluarea rămâne factorul esențial al unui rezultat solid al evaluării!
Tabelul 5.1
Grila de evaluare pentru idei de afaceri inovative: profilul ideii afacerii
Scor
NA NS
Criteriul 1 2 3 4 5

(i) Criterii sociale:

■ Legalitatea
■ Siguranța produsului
■ Impactul asupra mediului înconjurător
■ Impactul social
….
(ii) Criterii aferente riscului afacerii:
• Fezabilitatea funcțională a produsului
■ Fezabilitatea produsului
■ Costurile investițiilor
■ Perioada de rambursări
■ Profitabilitatea
a Studii de marketing

■ Cercetarea și dezvoltarea produselor

…
(iii) Criterii aferente acceptabilității pieței:
• Compatibilitatea cu produsele existente
■ Dependența de alte produse
■ învățarea utilizării corecte
■ Nevoia satisfăcută sau utilitatea furnizată
■ Vizibilitatea
« Promovarea
» Distribuția
■ Service-ul
…
(iv) Criterii pentru analiza cererii:
■ Piața potențială
■ Stabilitatea cererii
■ Tendințele cererii
■ Ciclul de viață al produsului
….
(v) Criterii ideate de concurentă:
• Aparența fată de consumatori
■ Concurența existentă
■ Noua concurență
■ Prețul
■ Protecția legală (legat de dreptul de autor)
…..
Scor mediu:
5.3. Exerciții
■ Să se evalueze propria idee de „afacere românească", pe baza unei grile de evaluare
elaborată în acest scop (lista de criterii de mai sus trebuie folosită orientativ).
■ Să se aprecieze probabilitatea de succes al afacerii pe baza scorului, mediu.
■ Să se elaboreze o listă de măsuri pentru a creste șansele de succes pentru această
afacere.
■ Să se pregătească o prezentare de 1 pagină destinată unu investitor.

5.4. Evaluarea tehnologiilor

Alte instrumente larg folosite pe plan internațional pentru evaluare; tehnologiilor noi sunt
prezentate în tabelul 5.2.
 Tabelul 5.2
Utilizarea instrumentelor on-line pentru evaluarea tehnologiilor noi
Instrumentul Adresa site-ului
Organizația Utilizarea sa
New Venture http://www.newventuretools.net/project.html
Tools Technology Audit
H.T.T.C. S.A. Tehnologii similare, training, consultanță, instrumente de auto-evaluare, bune practici,
Greece link-uri informative, inovații on-line aplicate, instrumente validate pentru
managementul inovației (audit tehnologic, rețele de tehnologii, baze de date
tehnologice, evaluări de tehnologii, finanțarea inovației, marketingul inovației)
Free Organizational http://www.missionbased.com/content/seifassessment.pdf
Self-Assessment Tool
Corporate Alternatives, Inc. Dimensiunile umane ale inovației (aspectele sociale și organizaționale)
USA Deși fișierul „pdf" (conținând formularul aferent Free Organisational Self-Assessment
Tool) se află sub protecția dreptului de autor, documentul este liber pentru utilizarea,
salvarea și listarea lui pentru folosința în interes necomercial particular (ne se poate
copia sau distribui pentru că astfel se încalcă drepturile de proprietate intelectuală
regulile IPR) - condiții disponibile la:
http: //creativecommons.org/licenses/by-nc/1.0/deed .en_GB
Technology Assessment Form http://www.scu.edu/sts/integratededucation/techassesment.cfm

Centre for Science, Technology and Evaluarea tehnologiilor noi - aplicabil pentru IMM cu bază/orientare tehnologică
Society (CSTS) of the Santa Clara corespunzătoare
University USA
6. Evaluarea eficienței investițiilor în tehnologie

6.1. Introducere
Deoarece finalitatea inovației și antreprenorialului este crearea de valoare, este foarte
importantă cunoașterea metodelor simple, dar eficace, de calculare a valorii unei afaceri.
Obiectivul acestui modul de instruire este înțelegerea noțiunii de eficientă economică /
financiară, precum și a valorii unei afaceri bazate pe o investiție în tehnologie, pe baza calculării
indicatorilor de eficientă:
■ Valoarea netă actualizată (NPV = Net Present Value);
■ Indicele de profitabilitate a proiectului (PI = Profitability Index);
■ Rata internă de rentabilitate (IRR = Internai Rate of Return).
Înțelegerea corectă a noțiunilor, stăpânirea modului de calcul al indicatorilor precum și
înțelegerea relațiilor de interdependență dintre acești indicatori sunt foarte importante pentru
procesul de valorizare / comercializare a tehnologiilor.
În cazul evaluării potențialului comercial al unei tehnologii, calcularea indicatorilor de eficientă
poate ajuta - de exemplu - decizia de alegere între începerea unei noi afaceri (investiția în noua
tehnologie) și acordarea licenței pentru respectiva tehnologie unei alte firme.
6.2. Eficienţa proiectului și eficienta organizației
Deși aparțin și se desfășoară în organizații, proiectele sunt deosebite de organizații.
Managementul, bugetele și evaluarea eficienței sunt diferite, însăși durata planificării financiare
este diferită: bugetele organizațiilor sunt anuale, în timp ce bugetele proiectelor se referă de
regulă la durata implementării.
Eficienta proiectelor. Un proiect are, pe durata implementării sale, eficientă nulă (sau unitară,
depinzând de modul de calcul al indicatorului) deoarece intrările financiare acoperă cheltuielile.
Proiectul este însă eficient prin ceea ce creează, prin rezultatele/impactul creat. De aceea,
indicatorii de eficientă economică a proiectelor, respectând principiile evaluării eficienței
economice, trebuie să țină cont de efectul proiectului (rezultate, impact). Sensul real al eficienței
proiectelor este că proiectele sunt finanțate numai în măsura în care efectele sunt superioare
eforturilor făcute. Devine astfel ușor de înțeles de ce pot exista proiecte eficiente sau nu, în
organizații eficiente sau nu.
Eficienta proiectelor, ca și a organizațiilor, se determină cu respectarea principiilor de evaluare a
eficienței economice/financiare: principiul unității cauzale, principiul unității spațiale, principiul
unității temporale.
În funcție de domeniile spațial-administrative și temporale de calcul al eficienței economice a
proiectelor, se pot imagina patru niveluri de evaluare a eficienței economice (tabelul 6.1).
Nivelul de interes practic este al doilea. Exemple tipice sunt proiectele de investiții în tehnologii noi.

Tabelul 6.1

Nivelul 1 2 3 4
Domeniul Proiectul Organizația Organizația Economia
spațial- națională
administrativ
Domeniul Durata de Ciclul de viață a Durata de Durate anuale sau
temporal implementare a proiectului funcţionare a multianuale
proiectului organizației
Indicatori de Nu are sens un ■ Valoarea Indicatori de Indicatori
eficientă indicator de prezentă netă performanță a macroeconomici,
economică eficientă nulă: ■ Rata internă de organizației, influențați -
costul rentabilitate influențați - indirect - de
proiectului este ■ Indicele indirect - de proiect
acoperit integral profitabilității proiect
de "veniturile" de proiectului
la sursa de
finanțare
6.3. Indicatori de eficientă
La nivelul organizației, eficienta proiectelor se apreciază cu ajutorul a trei indicatori:
- Valoarea prezentă netă;
- Indicele profitabilității proiectului;
- Rata internă de rentabilitate.
■ Valoarea prezentă netă (Net Present Value, NPV): diferența dintre suma actualizată a
profiturilor nete viitoare aduse de proiect (efectul economic), după implementarea sa, și
valoarea actualizată a investiției inițiale (efortul dat de costul implementării proiectului).
Proiectul este eficient dacă este strict pozitiv; cu atât mai viabil financiar cu cât indicatorul NPV
are valori mai mari. Dacă NPV > 0, atunci proiectul este acceptat. în caz contrar este respins.

■ Indicele profitabilității proiectului (Profitability Index, PI): raportul dintre suma actualizată a
profiturilor nete viitoare aduse de proiect (efectul economic), după implementarea sa, și
valoarea actualizată a investiției inițiale (efortul economic). Acest indicator mai este numit și
raport beneficiu/cost.
Proiectul este eficient dacă PI este supraunitar; cu atât mai viabil financiar cu cât indicatorul PI
are valori mai mari. Dacă PI > 1, proiectul este acceptat. în caz contrar, este respins.
■ Rata internă de rentabilitate (Internai Rate of Return, IRR): valoarea coeficientului
de actualizare la care valoarea prezentă netă devine zero.

Dacă primii doi indicatori sunt formele de diferență aritmetică și de raport aritmetic
între efectul economic și efort, al treilea indicator este mai sofisticat și oferă
informații suplimentare. Analizele de eficientă se bazează, de obicei, pe indicatorii
NPV și IRR.

Toți acești indicatori, fără excepție, se calculează pe baza fluxurilor financiare de

ieșire din sistem din perioada implementării (valoarea efortului investițional) și
fluxurilor financiare de intrare în sistem din perioada următoare implementării
(diferența dintre valoarea vânzărilor și a cheltuielilor asociate acestor vânzări - adică
rezultatele proiectului) - toate valorile fiind actualizate.
6.4. Aplicații

Exercițiu
Completați tabelul 6.1 cu alți indicatori de eficientă economică.
Justificați alegerile făcute.

Studiu de caz
Analiza ofertelor arată că există trei variante (tehnologii noi) pentru investirea sumei de 1 000
000 RON (tabelul 6.2).
Se observă că:
■ Varianta X este superioară Variantei Y pentru că, deși aduc venituri egale (1 200 000 RON),
acestea sunt aduse mai rapid (2 ani fată de 3 ani)
■ Varianta Z este superioară Variantei Y deoarece aduce venituri mai mari (1 500 000 RON
fată de 1 200 000 RON), pe aceeași perioadă (3 ani).
 Tabelul 6.2
Efectele unui proiect de investiții într-o tehnologie nouă (variante)
Varianta Venituri [ROM] Perioada
Varianta X 1 200 000 2 ani
Varianta Y 1 200 000 3 ani
Varianta Z 1 500 000 3 ani

Să se aprecieze varianta de investiție cea mai eficientă.

7. Strategii ale IMM în cazul tehnologiilor inovative

7.1. Introducere
Tehnologiile inovative au un impact considerabil asupra deciziilor strategice - mai ales pentru
IMM (care dispun de resurse nu numai limitate dar și reduse).
Scopul acestui capitol este să ofere un cadru metodologic pentru fundamentarea deciziilor
strategice în cazul tehnologiilor inovative.
7.2. Cadrul generai RPV15

Cadrul general RPV constituie tocmai un astfel de model.

Deciziile strategice sunt influenţate de trei categorii de factori:
R = Resurse, P = Procese, V = Valori
Resurse: oameni; relații cu clienții, furnizorii, distribuitorii; echipamente; tehnologii; design-ul
produsului; mărci; informații; resurse financiare.
Procese: tipare de interacțiune, coordonare, comunicare și luarea deciziilor prin intermediul
cărora resursele sunt transformate în produse și servicii cu o valoare mai mare.
Valori: standarde prin care angajații stabilesc priorități și iau decizii (care client este mai
important, ce idee de produs nou este mai atractivă ...)
Tehnologiile inovative pot fi:
■ Tehnologii incrementale (de susținere)
■ Tehnologii disruptive (de salt)
Tehnologia incrementală (de susținere): tehnologia al cărei impact constă în îmbunătățirea pas-
cu-pas a performanțelor produsului.
Tehnologia disruptivă: tehnologia care reprezintă un salt brusc, o discontinuitate pozitivă în ceea
ce privește performanțele produsului.
Exemplu:
Christensen a identificat 116 noi tehnologii care au fost introduse în istoria industriei IT în
fabricația de disk-drive-uri. Dintre aceste tehnologii:
- 111 tehnologii au fost tehnologii incrementale;
- numai 5 tehnologii au fost calificate ca disruptive.
Atunci când capacitățile (procese și valori) cerute de tehnologia inovativă sunt concordante
cu capacitățile curente ale organizației, rămâne doar o problemă de resurse pentru a asigura
implementarea cu succes a noii tehnologii.
Opțiunile strategice - atunci când capacitățile cerute de tehnologia inovatoare nu sunt
concordante cu capacitățile organizației - sunt, principial, trei:
i. Schimbarea capacităților curente ale organizației
ii. Achiziționarea unei alte organizații ale cărei capacități să se potrivească noii
tehnologii
iii. Separarea unei noi organizații, independente și dezvoltarea, în cadrul acesteia, a
noilor capacități cerute de noua tehnologie.

Modelul luării de decizii strategice - în cazul tehnologiilor inovative - este prezentat în tabelul
7.1.
 Tabelul 7.1.
Modelul strategic RPV

Concordanța tehnologiei Gradul de concordanță a tehnologiei inovative cu valorile

inovative cu capacitățile organizației organizației
(procese, valori) Ridicat (tehnologie Redus (tehnologie
incrementală) disruptivă)
În ce măsură foarte Echipe de proiect Echipe de proiect
tehnologia puțin puternice puternice
inovativă este Organizația Trebuie creată o organizație
concordantă principală este autonomă
cu procesele responsabilă
organizației foarte Organizație funcțională Organizație funcțională
mult Organizația principală este Trebuie creată o organizație
responsabilă autonomă