Curs nr.

1. Rolul progresului tehnic în dobândirea şi menţinerea avantajului concurenţial

Progresul tehnic contribuie la creşterea competitivităţii firmei, deci la creşterea

capacităţii acesteia de a rezista concurenţei. Pentru a studia rolul progresului tehnic în dobândirea
şi menţinerea avantajului concurenţial se întreprind activităţi specifice, cunoscute ca veghe
tehnologică şi prognoză tehnologică.

1.1. Veghea tehnologică

Veghea tehnologică reprezintă activitatea de structurare, finalizare şi prezentare a

rezultatelor căutării de informaţie externă.
Este procesul de captare, analiză și diseminare a informațiilor legate de o anumită zonă
tehnologică. Aceasta include de obicei:
Ultimele inovații și IP (proprietate intelectuala)
Tendințe și evoluții emergente
Companiile active și strategiile lor de cercetare și dezvoltare
Startup-uri noi și inovatorii
Impactul adoptării noilor tehnologii
Impactul potențial al schimbărilor tehnologice
Noi oportunități de piață
Veghea tehnolgică are ca obiective:
- informarea asupra stadiului cunoaşterii din alte firme şi tendinţele dezvoltării;
- detectarea noutăţilor susceptibile de a fi integrate în sistemele deja existente (tehnici noi,
aparate, dispozitive, tehnologii);
- identificarea potenţialilor concurenţi;
- depistarea zonelor în care firma se poate extinde datorită unor avantaje: performanţele
produselor, costurile convenabile, concurenţa redusă, piaţa favorabilă etc.
Informarea întreprinderii asupra apariţiei noului în zona de preocupări cunoaşte mai
multe stadii. La început se semnalează sporadic, elemente ce prefigurează o viitoare dezvoltare.
În etapa următoare, informaţiile devin mai coerente şi consistente şi valorificarea lor poate aduce
un avantaj economic, sau dimpotrivă, momentul favorabil a fost depăşit. La durată de timp mai
mare, avantajele economice scad, datorită extinderii concurenţei.
Informaţiile pe care trebuie să le obţină întreprinderile pot fi de natură diferită şi anume:
ştiinţifice, tehnice, tehnologice, tehnico-economice, legislative, de protecţie a mediului,
oamenilor, (producători şi consumatori), marketing, comunicaţii, organizare, formare.
 Informaţia este prelută ca informaţie brută, devine apoi informaţie prelucrată, ce se poate
utiliza şi difuza.
a) Informaţia brută este diversă, vastă, necesitând resurse importante pentru culegere.
Statistica arată că firmele investesc în culegerea şi prelucrarea de informaţii utile sume ce
reprezintă sub 1% din cifra de afaceri în Europa şi 1,5% din cifra de afaceri în Japonia.
Sursele din care se procură informaţiile pot fi primare, secundare şi neformalizate.
Sursele primare sunt considerate revistele de specialitate, volumele conferinţelor,
congreselor ştiintifice şi simpozioanelor, brevetele de invenţii, tezele de doctorat. Se găsesc in
biblioteci, sau pe suport electronic şi se apelează prin internet şi intranet. Conţin informaţii de
ultimă oră, în detaliu.
Sursele secundare pot fi: revistele de rezumate, ziare, cărţi,, bănci de date, reviste
specializate în veghea tehnologică ( FUTURETECH, HIGH TECH MATERIALS ALERT,
INSIDE R&D ş.a. în SUA.), mijloacele mass-media, internet. Conţin informaţii prezentate
relative succinct.
Sursele neformale sunt cu mult mai diverse. Cele legale sunt materialele publicitare,
prospectele, manualele tehnice de utilizare a produselor, expoziţiile, colocviile, saloanele
tehnice, sesiunile de comunicări. Informaţii se mai pot obţine din atelierele de service, de la
furnizorii de materiale, din vizite în întreprinderi, călătorii de studii, contractele de cercetare, din
contactul direct cu angajaţii unei alte firme etc.
Un alt mod de a privi sursele de informaţii consideră existenţa unor surse:
- “deschise” ce pot reprezenta 70% din totalul informaţiilor;
- “închise” , cu o pondere de 20%;
- spionaj economic (10%), pentru care se iau măsuri speciale de delimitare. Nu este de
neglijat în domenii ca produse farmaceutice, aeronautică, materiale speciale, industria
automobilelor etc.
b) Informaţia prelucrată
Prelucrarea informaţiei are drept scop înţelegerea ei şi eliminarea informaţiilor inutile.
Trebuie făcută în timp scurt de la culegere pentru a fi utilizabilă.
Prelucrarea informaţiei urmează mai multe etape:
1. completarea informaţiei sumare cu detalii. Se apelează la cărţi, articole din reviste,
brevete în original, banca de date etc.;
2. trierea informaţiei, prin extragerea elementelor utile;
3. evaluarea prin apelare la cunoştinţele specialiştilor întreprinderii;
4. verificarea;
5. sinteza, sub formă de rapoarte cu volum acceptabil, care să ajute la dezvoltarea
întreprinderii.
c) Difuzarea informaţiei
Informaţia prelucrată trebuie difuzată şi stocată pe suport de hârtie, sau electronic şi
difuzată, mijloacele de difuzare devenind astfel surse de informaţii.
 Iată cum veghea tehnologiei poate sprijini atingerea obiectivelor cheie:
Înțelegerea valorii tehnologiilor emergente
Cei vare adopta tehnologiile timpurii cresc și câștigă piața mai repede decât cei care le
implementeaza mai tarziu. Dar pentru a implementa devreme aceste tehnologii, este esențial să
fii conștient ca ele pot perturba potențialul afacerii. Veghea tehnologica, nu numai că va urmări
tehnologiile incipiente, ci va oferi și o perspectivă asupra valorii pe care ele le aduc.
Companiile bazate pe inovare folosesc veghea tehnologica pentru a identifica noi
descoperiri și invenții cu potențial ridicat într-un domeniu încă de la început. Aceasta implică
studierea brevetelor relevante, aplicarea tehnologiei, starea inovației și implementarea. Acest
lucru îi ajută să ia decizii mai bune și mai informate cu privire la produsele tehnologice.
Consolidarea portofoliul de tehnologie
Având în vedere așteptările actuale de pe piață și presiunile competitive, eforturile de
inovare care oferă beneficii mari sunt esențiale. Acest lucru necesită consolidarea portofoliului
de inovare prin eliminarea IP-urilor mai puțin profitabile și adăugarea celor care oferă valoare
strategică.
Rapoartele privind veghea tehnologiei includ informații strategice asupra competitorilor
de top, tehnologiilor / produselor, domeniilor de aplicare, inventatorilor / universităților /
institutelor de brevete, bazate pe cercetări aprofundate ale PI. Aceste perspective evidențiază
potențialele oportunități de colaborare sau parteneriat de cercetare pentru organizatii in scopul
imbunatatirii procesului de inovare si a investițiilor în tehnologie.
 Asigurarea de noi oportunități de piață
Identificarea de noi piețe și căi tehnologice neexplorate este cheia creșterii și
supraviețuirii afacerilor. Cu toate acestea, obținerea acestora necesită o înțelegere aprofundată a
tehnologiilor si pietei. Cunoștințele despre caracteristicile și maturitatea pieței, reglementările
guvernamentale / industriale, comportamentul consumatorilor și tendințele economice sunt
cruciale pentru a viza piața potrivită. Veghea tehnologică poate oferi aceste informații bazate pe
cunoștințele colectate din bazele de date de brevete, reviste științifice, rapoarte de piață, etc.

Veghea tehnologica ne ajuta, pe baza informatiilor pe care ni le furnizaeaza, sa luam

decizii corecte, indiferent daca compania este la inceput sau este foarte cunoscuta si ca
organizatia sa ramana competitiva pe o piata intr-o continua schimbare.

1.2. Prognoza tehnologică

Perioada actuală este definită prin progresul rapid al ştiinţei, tehnicii, scurtarea duratei de
la apariţia unei invenţii la transpunerea ei în practică. Estimarea corectă, fundamentată ştiinţific a
tendinţelor de evoluţie a unui domeniu apelează la studii de prognoză.
Prognoza reprezintă evaluarea probabilă, ştiintifică a evoluţiei calitative şi cantitative a
unui domeniu într-un interval de timp.
Limita de timp se denumeşte orizont şi poate fi scurt, mediu şi lung. Alegerea
dimensiunii orizontului prognozei are în vedere scopul urmărit Se estimează evoluţiile posibile
ale domeniului, probabilitatea de atingere a acestor evoluţii, pentru a stabili strategia de atingere
a unor obiective şi mijloacele necesare de realizare.
Alegerea orizontului studiului de prognoză depinde de:
- scopul urmărit;
- beneficiarul studiului: serviciu, firmă, guvern, organizaţie naţională/ internaţională;
- importanţa deciziilor ce trebuie luate;
- stabilitatea studiului. Sistemele stabile evoluează diferit faţă de sistemele turbulente, deci
studiile de prognoză se apropie mult de adevăr;
- costurile pentru punerea la punct a tehnicii de realizare a prognozei, de corecţie pentru
actualizare şi pentru comparare cu alte metode;
- uşurinţa în aplicare.
Studiile trebuie să fie precise, deci marja de eroare trebuie să fie în limite acceptabile.
Marja de eroare acceptată depinde de natura procesului prognozat, scop, tehnica folosită,
orizontul de timp. Se exprimă prin valori numerice pozitive şi negative (de exemplu: + 5 % ).
După domeniul abordat se diferenţiază mai multe tipuri de prognoze: tehnologice,
economice, sociale, politice etc.
Studiile de prognoză se realizează de specialiştii din interiorul firmelor, sau din firme
specializate. Se apelează la diverse tehnici, calitative sau cantitative.
 Tehnicile cantitative se fac de obicei pe orizonturi scurte de timp, apelând la date
statistice ale evoluţiei trecute, pe care le extrapolează. În cele mai multe cazuri se apelează la
tehnici de regresie şi metode de prognoză prin filtraj adaptiv.
Tehnicile calitative au în vedere orizonturi de timp medii şi mari, iau în considerare o
multitudine de factori în evoluţia lor, corelaţiile dintre ei, probabilitatea de apariţie a
perturbaţiilor, frecvenţa şi intensitatea acestor perturbaţii.
De exemplu, în domeniul construcţiei avioanelor civile, firmele americane alocă
aproximativ 70-75 % din fondurile de prognoză pentru studii pe orizont de maxim 5 ani, 20-25
% pentru studii pe 10 ani şi aproximativ 5 % pentru prognoze pe termen lung.
Rezultatul acestui tip de prognoză nu se exprimă numeric, ci prin aprecieri asupra
tendinţelor şi limitelor de evoluţie posibilă. Ca metode de lucru se utilizează diverse metode, din
care se exemplifică metoda curbelor logistice.
Metoda curbelor logistice
Evoluţia unui produs pe piaţă, a unei tehnologii etc. poate fi descrisă matematic de o
ecuaţie logistică cu formula:
y = p/(1+ae-bx)
unde: - y reprezintă performanţa urmărită; - p este valoarea maximă a lui y la care funcţia
tinde tangenţial, când x tinde către infinit; - x este timpul; - a,b sunt parametri de care depinde
înclinarea părţii ascendente a logisticii faţă de axa Ox şi ordonata la origine.
Alura unei curbe logistice este prezentată în figura de mai jos.

Fig. Evoluţia unei tehnologii după o curbă logistică.

Pe curbă se distind următoarele zone:

OA = perioada de iniţiere, când tehnologia este emergentă, sau născândă;
AB = perioada de creştere, de dezvoltare;
BC = perioada de plafonare, când tehnologia nu se mai dezvoltă;
CD = perioada de declin;
DE = perioada de dispariţie, cănd tehnologia este depăşită şi trebuie înlocuită.
Asadar curba logistică corespunde perioadelor de evoluţie a unei tehnologii: perioada
emergentă, evolutivă, de maturitate şi de declin.
 In perioada de declin poate apare pe piaţă o nouă tehnologie, sau un nou produs, ce
evoluzează după o curbă logistică proprie, care însă pleacă de la altă origine (performanţă).
Procesul se repetă în timp cu alte tehnologii. Curbele logistice au o tangentă comună, numită
înfăşurătoare (fig.).
Deşi interesul oricărei firme este să dispună de sisteme tehnologice cât mai avansate care
să-i permită o creştere cât mai rapidă, momentul de lansare a unei tehnologii determină nivelul
cheltuielilor. Acestea vor fi mari sub aspect economic dacă lansarea se face prematur, fără a ţine
seama de elementele încă insuficient studiate (de exemplu, beneficiile lansării la o anumită dată a
avionului Concorde nu au acoperit cheltuielile de cercetare-proiectare necesare pentru corectarea
deficienţelor).

Fig. Succesiunea dezvoltării unei tehnologii pentru trei variante tehnologice

Pe de altă parte, dacă tehnologia nouă este lansată cu întârzire, eforturile financiare vor fi
mai mici, deoarece problemele din sfera cercetării au fost rezolvate, dar nici beneficiile nu vor fi
prea mari (cazul tehnologiilor “oferite” ţărilor din lumea a II-a, după ce au atins perioada de
plafonare.
Efectele economice ale momentului de lansare a unei noi tehnologii sunt prezentate în
figura urmatoare:
 Fig. Efectele economice ale unei noi tehnologii
1-curba “optimă”; 2-curba reprezentând lansarea prematură a tehnologiei;
3- curba reprezentând lansarea cu întârziere a tehnologiei
Curba trasată continuu (1) reprezintă situaţia "optimă" a evoluţiei unei noi tehnologii
lansate la timp. Eforturile financiare încep în momentul I, mult înainte de momentul O când (pe
graficul de sus) se lansează noua tehnologie. In perioada I-F se fac cercetări fundamentale apoi,
în F-O, studii în instalaţii pilot şi semi-industriale, care presupun eforturi financiare mari. In
perioada G -A` eforturile financiare se materializează în investitii, care însa încep să fie acoperite
din producţia noii tehnologii. In domeniul A`-B`-C` beneficiile sunt substanţiale, apoi în C`D`
ele scad.
Când beneficiile tind spre zero (punctul D`), tehnologia nu mai este rentabilă şi se
renunţă la ea.
Totalul eforturilor financiare este dat de suprafaţa cuprinsa între curba I-F-G-A` şi axa
Ox, iar totalul beneficiilor e dat de suprafaţa între curba A`- B`-C`-D` şi axa Ox.
Totalul beneficiilor trebuie să depăşeasca totalul cheltuielilor, deci succesul tehnologiei
va fi cu atât mai mare cu cât diferenţa între suprafaţa de deasupra axei Ox şi cea de sub axa Ox
este mai mare.

2. Strategii de perfecţionare tehnologică

Strategia tehnologică se plasează în domeniul optimizărilor, în condiţii de incertitudine

sau risc.În literatura de specialitate sunt descrise diferite metode de alegere a unei strategii,
metode bazate pe aprecierea globală, de ansamblu, a situaţiei (de exemplu: metoda grilei de
evaluare a lui Arthur D. Little ş.a.
 În funcţie de natura efortului depus în obţinerea tehnologiei se face distincţie între
strategia dezvoltării tehnologice şi o strategie a achizăţiei/vânzării de tehnologie, adică a
transferului de tehnologie.
Strategia dezvoltării este o strategie de inovare, ca rezultat al unei activităţi de cercetare-
dezvoltare continue şi care asigură un avantaj concurenţial cert şi o poziţie de lider (naţional sau
mondial) firmei care o adoptă.

O strategie de inovare este esențială pentru companiile care doresc să obțină un avantaj
competitiv. O strategie eficientă de inovare ar trebui să fie inspirată și să adauge ceva unic
produsului sau serviciului dezvoltat.
O strategie de dezvoltare inovatoare este un set de obiective si reguli de luare a deciziilor și
modalitățile prin care compania dezvolta si implementeaza inovațiile - tehnologice, de produs,
organizaționale, manageriale, economice, sociale – precum si poziționarea companiei pe piețe
competitive pentru bunuri și servicii.

Exista trei strategiile inovatoare :

A. Ofensiva - vizează dezvoltarea de noi soluții tehnologice pentru implementarea unei strategii
de creștere sub formă de patrundere sau diversificare a pieței. Acest tip de strategie de inovare
este tipic pentru firmele care își bazează activitățile pe principiile concurenței antreprenoriale.
Are un risc ridicat. Este nevoie ca inovațiilor științifice și tehnologice, capacitatea de a oferi noi
perspective și schimbări de piață, să se implementeze rapid în bunuri sau servicii. În majoritatea
cazurilor, este necesară concentrarea asupra cercetării în combinație cu utilizarea noilor
tehnologii. Ex: startup-uri de tehnologie
b. Defensiva - are ca scop menținerea poziției competitive a companiei pe piețele existente.
Funcția principală a unei astfel de strategii este de a activa raportul cost-beneficiu în procesul de
inovare. Acest tip de strategie de inovare implică, de asemenea, un risc ridicat și este potrivit
pentru firmele care pot profita într-un mediu competitiv. Pentru a face acest lucru, organizatiile
trebuie să aiba o cotă de piață semnificativă. După cum arată experiența marilor companii,
succesul este așteptat de acele firme care au poziții puternice în producție și marketing. În același
timp, este necesar să se mențină un potențial științific și tehnic suficient pentru a răspunde rapid
la inovațiile introduse de un concurent. Ex: companii de tehnologie medii și mari.
c. Strategia de imitație - utilizată de firme cu poziții puternice de piață și tehnologice. Strategia
de imitație este utilizată de firmele care nu sunt pionieri în lansarea anumitor inovații pe piață. În
același timp, sunt copiate proprietățile de bază ale consumatorilor (dar nu neapărat caracteristici
tehnice) ale inovațiilor lansate pe piață de către firmele inovatoare mici sau firmele de vârf.
Alternativ, o nouă tehnologie este achiziționată de la alții, de exemplu, prin achiziționarea de
licențe. O licență poate costa mult mai puțin, poate fi achiziționată mai repede și poate acționa
mai fiabil decât propriile sale dezvoltări și invenții. Ex: companii cu poziții puternice pe piață

3. Etapele dezvoltarii și implementarii unei strategii inovatoare.

 a. Definiți obiectivele și abordarea strategică a inovației
Primul pas în procesul de dezvoltare a unei strategii inovatoare este de a determina exact la ce te
gandesti sa realizezi. Cu alte cuvinte, trebuie să efectuați lucrări analitice, să evaluați starea
actuală a lucrurilor în compania dvs. și apoi să indicați clar obiectivele și direcțiile inovatoare ale
strategiei dvs. inovatoare.
Definiți: ce doriți să obțineți prin inovație? Gândiți-vă la obiectivele dvs. de afaceri pe termen
lung și la lucrurile care pot promova afacerea dvs. chiar și după un timp.
b. Cunoașteți-vă piața: explorați clienții și concurenții
Acesta este cel de al doilea pas extrem de important în crearea unei strategii inovatoare, si anume
studierea pieței țintă și a segmentului de public țintă pentru care produsul / serviciul dvs.
Pentru a putea inova în mod eficient și a satisface nevoile clienților dvs., trebuie să înțelegeți ce
doresc cu adevărat clienții dvs. și să eliminați toate lucrurile inutile. Pentru a putea face acest
lucru, este important să știm clar ce se întâmplă pe piață, dinamica și tendințele acesteia.
c. Stabiliți valoarea propunerii (ideii) de inovare.
Următorul și probabil cel mai important pas este să determinați ce face idea dvs. unică și
valoroasă. Cât de exact vei câștiga? Ce inovații îi vor permite companiei să utilizeze această idee
și să obțină un avantaj competitiv?
Deoarece scopul inovației este de a crea un avantaj competitiv, ar trebui să vă concentrați pe
crearea de valoare care fie vă economisește banii și timpul clienților, fie îi face să dorească să
plătească mai mult pentru idea dvs., oferă beneficii sociale mai mari, vă face produsul mai
eficient sau mai convenabil de utilizat sau mai durabil și mai accesibil decât cel disponibil pe
piață.
Pentru a putea crea o propunere sau o idee unică, aveți nevoie de capacitatea de a identifica și
utiliza noi piețe neexplorate. Furnizarea de avantaje se realizează datorită faptului că concurența
nu contează. Pentru a reuși, trebuie să adaptați produsele sau serviciile existente doar prin
diferențierea și reducerea costurilor.
d. Creați-vă propriile metode și sisteme inovatoare
Pentru a putea implementa strategia lor inovatoare într-un mod scalabil și integrat, trebuie să
aflați de ce metode și sisteme inovatoare aveți nevoie pentru a putea conecta împreună
elementele infrastructurii de inovare. Care vor fi cele mai importante sisteme care sprijină și
ajută la măsurarea rezultatelor unei strategii de inovare?
Economistul britanic Christopher Freeman definește sistemele de inovare ca „o rețea de instituții
din sectoarele public și privat ale căror activități și interacțiuni inițiază, importă, modifică și
diseminează noi tehnologii”.
Acestea includ următoarele elemente:
• Rolul companiilor de cercetare-dezvoltare, în special în ceea ce privește tehnologia
• Rolul educației și formării legate de inovație
• Structura de conglomerat a industriei
• Sisteme de producție, marketing și finanțare.

e. Implementați-vă strategia
După ce ați ales abordarea strategică a inovației și ați comparat toate cele mai importante
elemente legate de aceasta, este timpul să vă implementați strategia inovatoare. Obiectivele
strategice pe termen lung vor forma cursul acțiunii și vă vor sprijini munca inovatoare.
Strategia achiziţiei de tehnologii vizează :
- cooperarea cu alte firme (joint venture) pentru dezvoltarea de noi tehnologii;
- cumpărarea de licenţe, ceea ce permite accesul la tehnologiile dezvoltate de alţii şi
reduce termenul de implementare a noilor tehnologii;
- cumpărarea de componente care înglobează tehnologii noi, asamblarea şi vânzarea
produselor eventual sub marca firmei.
Strategia vânzării este specifică firmelor care nu doresc să-şi valorifice, cu efort propriu,
tehnologiile pe care le-au dezvoltat şi le oferă spre cumpărare celor interesaţi. Este cazul
ofertelor tehnologice făcute de firme puternice către ţări mai puţin dezvoltate. Oferta este făcută
de cele mai multe ori, în momentul în care tehnologia respectivă a atins pragul plafonării în ţara
de origine. De regulă, tehnologiile performante nu pot fi cumpărate de ţările mai puţin dezvoltate
fie datorită costului prohibitiv, fie pentru evitarea unor noi concurenţi pe piaţă.
Dar transferul de tehnologie poate avea loc chiar în interiorul firmei, de la sectorul de
cercetare către sectoarele productive, în cadrul unei strategii globale de dezvoltare a
întreprinderii, care ţine cont de momentul introducerii tehnologiilor noi şi de caracterul
producţiei (continuă, omogenă, neomogenă etc..)

Business Model Innovation - Bing video