INOVAREA

TEHNOLOGICA
III
Transferul de tehnologie = transferul cunoştinţelor
necesare pentru *fabricarea unui produs,*aplicarea
unui procedeu sau de *prestare a serviciilor.
Se realizează prin acţiunile:
- vânzarea/cesionarea pe bază de
licenţă a proprietăţii industriale;
- transmiterea de cunoştinţe tehnice
şi experimentarea fundamentală sub forma:
studiilor de fiabilitate, a planurilor, modelelor,
manualelor, formulelor sau instrucţiunilor specifice;
- transmiterea de cunoştinţe
tehnologice pentru: * achiziţionarea, instalarea,
utilizarea maşinilor, materialelor, bunurilor
intermediare, * punerea în
practică a unor proiecte; - material
scris pt. formarea de personal/servicii sau
Elementele transferului tehnologic se împart în
patru domenii corespunzătoare zonei specifice de
funcţionare a întreprinderii:
1) Mediul general caracterizat prin
proprietatea industrială cu formele de transfer
tehnologic: - brevete de invenţii,
- procedee,
mărci industriale (de fabrică, de comerţ, de
servicii) şi atribuţiile lor (culoare, tip etc),
- modele de utilitate (soluţie
tehnică pt. construcţia, montajul, procedeul de
fabricaţie în care sunt incluse invenţiile şi inovaţiile),
- mărci de fabrică, de
comerţ şi servicii (semne distinctive pt.
deosebirea produselor, lucrărilor, serviciilor unei
- nume comerciale (însemn stabil al întreprinderii
pentru a fi identificabilă în raport cu alte unităţi),
- materiale publicitare,
- desene sau modele industriale
(modalitate nouă de prezentare a unui produs, nouă
utilizare a culorilor etc),
- instrucţiuni, ghiduri specifice,
specificaţii, liste de control,
- studii tehnice de
montare, -
asistenţă tehnică,
- formare,
- programe informatice,
- studii de viabilitate,
- liste ale furnizorilor şi clienţilor.
2) Mediul tehnic

- procedee de cercetare şi încercare,

- tehnici de producere şi asamblare,
- tehnici de managementul
producţiei, - tehnici de control
al calităţii, - tehnici de
calcul al preţului, -
tehnici de cumpărare a materiilor prime,
- tehnici de gestiune a stocurilor,
- tehnici de formare a
personalului tehnic.
3) Mediul comercial

- tehnici de studiere a pieţei şi de

prognozare a vânzărilor,
- tehnici de lansare a noilor
produse, - tehnici de
publicitate, promovare a relaţiilor publice,
- tehnici
de organizare şi remunerare a echipelor de
vânzări,
- tehnici de alegere şi optimizare a punctelor
de distribuire
4) Domeniul managementului
- tehnici de contabilitate şi control al costurilor,
- tehnici de managementul bugetului,
- tehnici de evaluare a
proiectelor de investiţii, - tehnici de
reciclare a personalului, -
tehnici de remunerare şi promovare,
- tehnici de motivare,
- tehnici de planificare şi control.
Obţinerea tehnologiilor prin schimb tehnologic
Decizia întreprinderii pentru adoptarea strategiei
generale de a intra în posesia tehnologiei bazată pe:
*dezvoltarea proprie sau prin colaborare, şi
*achiziţia de la terţi
este în funcţie de 3 elemente:
*capacitatea întreprinderii,
*sectorul în care îşi desfăşoară activitatea,
*mediul înconjurător care influenţează întreprinderea.
- IMM caută preponderent tehnologii dezvoltate de
alţi agenţi (având resurse limitate),
- Întreprinderile mari fac investiţii în
C&D pentru a găsi noi tehnologii (având resurse
mari). Managementul propriu din
întreprindere generează următorul flux tehnologic:
 Flux tehnologic în întreprindere
INFORMAŢIA

SURSE
C&D; tehnologie încorporată; tehnologie pură.
(achiziţie bunuri/servicii); (patente,know-how).

Experienţe
Feed-back

Managementul Patente proprii

întreprinderii Feed-back

APLICAŢII
Vânzare bunuri/servicii; Vânzare tehnologie.
(tehnologie încorporată); (tehnologie pură).
Informaţia pentru transferul de tehnologie =
căutare, identificare a oportunităţilor de achiziţie sau
vânzare a tehnologiilor utilizate în respectiva formă,
cu cuantificarea rezultatelor recepţionate de firmă.
Informaţiile se caracterizează prin:
- actualitate, prevăd schimbările tehnologice şi
generează o capacitate de răspundere în manieră
proprie a schimbărilor respective;
- facilitează o utilizare adecvată a
tehnologiilor disponibile pe piaţă.
Fluxul tehnologic se exprimă prin
caracteristicile: -persoane fizice: formare, contacte
personale, mobilităţi tehnice, cooperare, asistenţă
tehnică; -documente scrise,audiovizuale
(uz general/secrete) -produse/părţi ale
echipamentului: maşini, dispozitive, produse şi
Argumente pt. participarea la transfer tehnologic
Titlul de proprietate intelectuală = o anumită
creaţie de natură intelectuală, aparţine autorului său
real sau a celui prin a cărui efort a apărut.
Titular act = vânzător sau cedator de
tehnologie Cumpărător sau receptor de
tehnologie.
Vânzător sau Cumpărător sau
Tehnologia
Cedator Receptor

Feed-back
Experienţă

Protagoniştii interschimbului tehnologic

Acorduri de licenţă mai frecvente decât transferul
de exploatare a unei tehnologii (pe baza brevetului).
Cumpărătorul – plăteşte iniţial o sumă fixă (lump
sum) care acoperă:
*cheltuielile de transfer,
*de formare personal,
*cotă parte din cheltuielile de elaborare a
tehnologiei cumpărate,
iar apoi o “redevenţă” = cotă parte din beneficiile
obţinute pe seama exploatării tehnologiei prelucrate.
Nu are voie să revândă licenţa.
Cel care oferă licenţa, de regulă îşi
păstrează dreptul de a o vinde şi altcuiva şi are
obligaţia de a o proteja (împotriva celor ce vor să o
“fure”, prin a menţine validitatea brevetelor etc).
Contractul de atribuire a licenţei cuprinde clauzele:
- drepturile de proprietate intelectuală la care se
dă acces (listă brevete, elemente de know-how),
- obligaţii ale vânzătorului (furnizarea de
materii prime, specificaţii, metode de recepţie,
testare, persoanele care vor asigura asistenţa
tehnică la transferul de tehnologie, conţinutul
asistenţei oferite, obligativitatea de a pune la
dispoziţia cumpărătorului eventualele îmbunătăţiri
ulterioare, acceptul ca beneficiarul să amelioreze
tehnologia), - obligaţiile
cumpărătorului (capacitatea de producţie şi
distribuţie, clauze de calitate, clauze privind volumul
de producţie), -
obligaţiile comune contra încercărilor de copiere/furt
- clauze privind păstrarea secretului de fabricaţie,
Avantajele vânzătorului de licenţă:
- obţinerea de beneficii economice suplimentare,
- recuperarea unor cheltuieli din
activitatea de C&D, - întărirea poziţiei pe
piaţă, în zone geografice unde nu ar fi putut
pătrunde, extinderea C&D ştiind că tehnologia
poate fi vândută ulterior, - evită
limitarea în pieţe din ţări neindustrializate,
- diminuează riscul
de expansiune a firmelor, - îşi măreşte
beneficiile prin dezvoltarea tehnologiei (prin
redevenţe) fără investiţii în spaţii noi, -
generează cooperare cu întreprinderile receptoare
de tehnologie,
- probarea noilor produse cu riscuri minore,
- obţinerea sprijinului pentru noi investiţii,
Dezavantajele vânzătorului de licenţă:
- creează singur potenţiali concurenţi (diminuat
dacă vinde tehnologii mature),
- pierde controlul total asupra tehnologiei
sale şi asupra cunoştinţelor fundamentale,
- riscuri politice când întreprinderea care
achiziţionează tehnologia este într-o ţară slab dezv.,
Întreprinderea care achiziţionează tehnologia se
confruntă cu probleme privind asimilarea, adaptarea,
îmbunătăţirea acesteia.
Avantajele sunt:
- reducerea riscurilor şi costurilor C&D,
- scurtarea ciclului de viaţă şi al riscului de lansare
a noilor produse,
- iniţierea unui proces de cooperare cu cei care
cedează tehnologia.
Riscurile sunt:
- incapacitatea de a pune în concordanţă
tehnologia achiziţionată la resursele disponibile,
- pierderea gradului de libertate pentru
realizarea planificării strategice,
- posibilele limitări comerciale prin
utilizarea de patente, mărci şi de acces la pieţe.