CURS 3 – Inovarea

I. Definiţia inovării
II. Cauzele care determină inovarea
III. Sursele potenţiale ale inovării
IV. Indicatorii procesului de inovare. Omul
inovant
V. Clasificarea inovatiilor tehnologice

I.Definiţia inovării
Este relativ nouă, prima definiţie a inovării a fost
dată de Schumpetter în 1941 şi anume inovarea este
acţiunea de a produce altceva sau de a produce
altfel. După alţi autori inovarea reprezintă transferul
unei idei sau a unui concept până la stadiul final al
unui produs, proces sau activitate de service
acceptate de piaţă.
Inovarea = transformarea unei idei într-un produs
vandabil, nou sau ameliorat, într-un proces industrial
sau comercial sau într-o nouă metodă socială.
Schumpetter considera inovare următoarele
activitati :
Inovarea tehnologică:
- crearea de produs nou
- introducerea unei noi metode de fabricaţie
- utilizarea unei noi materii prime
Inovarea economică:
- o nouă organizare a firmei
- intrarea pe o piaţă nouă sau crearea unei pieţe noi
- crearea unei noi imagini a firmei.
În termenii noilor definiţii, aducerea noului presupune, de fapt, trei paşi distincţi ilustraţi în
diagrama urmatoare :

Creativitate ® ® ® Activitate ® Spirit

Rafinarea Fezabilitate inovantă antreprenorial
ideii

(Generarea Ideea este Aplicarea Programe Găsirea

de idei noi) compatibilă ideii este detaliate de: soluţiilor cele
cu politica
justificată de mai bune de
Am adunat firmei? implementar
considerent e, fabricaţie, succes pe
un număr Ideea este o
ele de comercializa piaţă
suficient de soluţie
marketing, re.
idei? pentru una
dintre pieţe,
problemele tehnologie?
firmei?

Surse ale Rezultat:

ideilor:
 - imaginaţie Ceva:

- analiză - nou sau

- observaţii: - mai bun,

- asupra - mai
mediului repede,

- a ceea ce - mai ieftin,

fac alţii
- mai
frumos.

Etapele unui proces de inovare

Pentru materializarea inovarii se realizeaza activitati

diverse, cum sunt :
- activitati de transfer orizontal : elemente de
noutate-noi aplicatii
- activitati de transfer vertical : cunoastere-
cercetare-produs nou/tehnologie noua
- o noua organizare a firmei-o noua imagine

II. Cauzele care determină inovarea în întreprinderi:

A. Nevoia de a păstra sau a dezvolta poziţia ocupată
de o firmă pentru a nu-şi pierde clienţii.
B. Cererea pieţei pentru produse diversificate cu
performante imbunatatite. De obicei întreprinderile
diversifica mai mult produsele decat procesele
tehnologice, deoarece apelează la resursele interne
pe cand pentru tehnologii se apelează la resurse
externe (achizitii).
C. Obligaţia de a respecta legislaţia, o serie de
cerinţe sociale, protecţia mediului şi a
consumatorului (noi standarde).
D. Utilizarea de resurse de materii prime si energie
care pot avea fluctuatii de pret
E. Dezvoltarea întreprinderii (inovare continua)
F. Pozitia si strategia conducerii firmei: conducerea
firmei poate fi de tip conservator (stabilitate)
controlor (urmăreşte aspectele tehnico-economice si
sociale), lider (încurajează dezvoltarea),
întreprinzător (cauta oportunitati) sau creator
(creeaza oportunitati).
G. Concurenta (produse noi mai ieftine pe piata-ex.
Produse farmaceutice )
Din enumerarea principalelor cauze se constată că
inovarea trebuie inclusă în strategia firmei ceea ce
determina alegerea unui personal competent şi a
unei echipe manageriale cu pregătire
multidisciplinară.

Factori care încurajează inovarea :

-conducerea intreprinderii (orientata spre nou, cu
strategie si obiective clare)
-alegerea corecta a personalului (criterii de
competenta}
-existenta unui serviciu de cercetare (cu implicare
totala)
- formare de echipe pluridisciplinare pentru inovare
-cunoasterea opiniei clientilor privind produsele
fabricate
-apelarea la studii de prognoza (politica
firmei,dezvoltare,nou)
-concentrare resurse pe un numar limitat de
proiecte de inovare

Factori care descurajează inovarea :

-concentrarea excesiva a eforturilor pe activitati de
perfectionare
-pozitia conducerii de a nu-si asuma riscul
introducerii noului
-depresiunea (criza) economica (fonduri
limitate,cerere scazuta de produse, risc crescut)
-inertia pietei de a accepta noul (putere de
cumparare scazuta in unele tari)
-schimbarea domeniului de activitate al firmei prin
innoire (frana temporara)
-incertitudini privind fluctuatia preturilor la resurse
de materii prime si energie
-informarea defectuasa
Cu referire la IMM-uri pt fi evidentiati urmatorii
factori de succes in activitatea inovanta :
-deschiderea firmei spre exterior
-resursele umane
-resursele tehnologice
-resursele financiare
-organizarea intreprinderii
-strategia adoptata
-conducerea intreprinderii

Din punctul de vedere al atitudinii faţă de

inovare, întreprinderile pot fi clasificate în
patru categorii :

Clasificarea întreprinderilor după atitudinea faţă de inovare

 Tipul Închisă Stabilă Deschisă Inovantă
întreprinderii

Comportare opusă la răspunde la activă în este

nou o nouă raport cu permanent
cerinţă noul „în faţă“

Mod de opus la nou neentuziast acceptă susţine

conducere faţă de nou noul permanent
noul

Structură birocratică parţial parţial de tip

birocratică birocratică colegial

Inovare slabă redusă moderată Susţinută

Eficienţă mică moderată înaltă Slabă

III. Sursele potenţiale ale inovării

Conform economistului Peter Drucker există 7 surse

potenţiale ale inovării din care 4 sunt reprezentate
de sursele interne ale întreprinderii:

- Neprevăzutul: sunt situaţii care pot aduce succes

sau insucces atunci când sunt exploatate
- Incongruenţa sau discrepanţa dintre realitatea
percepută şi cea adevărată
- Necesităţile procesului realizat în întreprinderi :
multe procese se pretează la inovare
- Schimbări în structura domeniului şi a pieţelor
(fotografia digitală)

Surse externe de stimulare a inovarii :

- Modificările demografice : ca numar, grupe de

vârste, etc. Tinerii impun în multe privinţe o serie de
cerinte pentru produse si servicii, în domeniul PC,
audio-video, moda .
- Schimbările de atitudine : grijă pentru sănătate
(vaccinul, medicamente), protecţia mediului,
programe moderne de alimentaţie (produse
ecologice).
- Noile descoperiri ştiinţifice şi cunoştinţele din
diferitele domenii ale ştiinţei şi tehnologiei sunt
generatoare de inovatie (stiinta materialelor,
energetica, informatica) .

IV. Indicatorii procesului de inovare

Sunt cei prin care apreciem gradul de inovare a unei

întreprinderi. Aceştia urmăresc :
-comercializarea tehnologiei (transferul de la ştiinţa
la idei comerciale de succes)
- transferul de cunoştinţe la toate nivelurile

- receptivitatea faţă de ideile altora (accesul la

cunoştinţele din întreaga lume)

Exemple de indicatori :

- Cheltuieli ale întreprinderii cu inovaţia, inclusiv cu

cercetarea – dezvoltarea (C-D)
- Performante în domeniul patentelor
-Proprietatea rezultată în urma cercetării şi inovării-
este denumită proprietatea intelectuală şi este
protejată prin documente specifice: patente sau
brevete
- Ponderea firmelor care inovează: periodic firmele
unei ţări sunt analizate în ceea ce priveşte inovarea
(procese, produse sau servicii noi) ,GB
- Licenţierea în universităţi, creearea de firme in
mediul universitar -cooperarea firmelor cu instituţii
de învăţământ superior, ele dezvolta parteneriate cu
întreprinderi (parcuri industriale, tehnologice,
incubatoare sau creand noi companii). Spin-offs si
start-ups
-Surse de informatii pentru inovatie (informatii
interne si externe-clienti si furnizori)
- Publicarea cercetarilor in parteneriat universitati-
industrie
- Internaţionalizarea cercetării şi dezvoltării: acest
lucru ajuta partenerii (firma, tara) să aibă acces la
cunoştinţele ştiinţifice de pe plan mondial. Acest
lucru se realizează prin fuziuni între companii.
-Aliantele tehnologice intre firme- acces la cunostinte
globale, piete noi, societati mixte
- Rata de închidere şi înfiinţare a întreprinderii : se
verifică spiritul antreprenorial – abilitatea de a găsi
idei noi de afaceri/noi oportunităţi (rata
intreprinderi noi/rata intreprinderi inchise)
- Viteza de creştere a firmelor: activitatea de creare
de noi firme indica şi gradul de inovare utilizat de
ţara respectiva
-Atitudinea fata de asumarea unor riscuri (invatarea
din propriile greseli)

Omul inovant

Factorul care are o influenţă majoră asupra

procesului de inovare este omul. Capacitatea unui
om de a fi inovant se poate aprecia după o serie de
criterii, între care:
1. Uşurinţa de a rezolva problemele dificile cu
care se confruntă
2. Capacitatea de a-şi asuma riscuri calculate
3. Capacitatea de a conduce un colectiv de
oameni
4. Uşurinţa de comunicare cu oamenii
5. Dorinţa de a se realiza în domeniu
6. Optimism
7. O experienţă bogată în domeniu
8. Multă fantezie
Prezentăm o „matrice“ care ne permite o bună
caracterizare a oamenilor în funcţie de măsura în
care pot face faţă cerinţelor de creativitate şi
inovare.
 + Copiator de Specialist în Creator de excepţie
idei implementarea
(Proiectare ideilor
inversată)

Inovare Operator Om inovant Creator de succes

pedant

- Perdant pe Perdant cu idei Aiurit cu idei

toată linia

- Creativitate +

Matricea de creativitate umană

Matricea ne oferă suficient material de reflexie.

Desigur, nu toată lumea poate fi un creator de
excepţie, dar cine nu are nici calităţi creative şi nici
inovaţionale este bine să nu intre în domeniul
afacerilor. Se mai poate observa că, sub aspectul
succesului în afaceri, calităţile inovante sunt mai
valoroase decât cele de creativitate. S-au făcut
numeroase studii cu privire la trăsăturile oamenilor.
După sociologul englez Kirton, oamenii pot
manifesta trăsături de inventivitate sau, din contră,
de pedanterie.
 Utilizând un test specific, Kirton obţine
distribuţia oamenilor în funcţie de inventivitate sau
de pedanterie după o curbă Gauss.

Distribuţia
oamenilor creativi şi
metodici (Distribuţie
KIRTON)

Testul KIRTON cuprinde un numar de intrebări

dintre care în final se iau în calcul 32. Fiecare
dintre ele cere o autoapreciere în termenii:
Foarte greu, greu, mijlociu, uşor, foarte
uşor, cărora li se acordă note de 1…5 sau 5…1
(fără ca cel ce completează să ştie cum sunt
dispuse notele, direct sau invers). Nota
rezultată în final este nota Kirton, Max = 160,
min = 32, mediana la 96, şi ea exprimă
creativitatea şi spiritul inventiv al celui testat
(mediana s-a notat cu 0), Note sub 96 au
persoanele pedante, a căror deviză ar putea fi:
 „Să facem lucrurile mai bine“
Sunt caracterizaţi de respect faţă de reguli,
conformitate, eficienţă şi îmbunătăţiri continue cu
paşi mici.
Peste 96 sunt cei creativi, oameni cu deviza:
„Să facem totul altfel“
Sunt caracterizaţi de tendinţa de a privi
problemele din unghiuri neaşteptate, dorinţă de
schimbare, indisciplină şi nesupunere.
Trăsăturile oamenilor creativi şi cele ale oamenilor
metodici
Trăsăturile pedanţilor Trăsăturile creativilor
* Sunt caracterizaţi de * Par indisciplinaţi, au un
precizie, constanţă, stil propriu şi uneori ciudat
eficienţă, prudenţă, de a aborda problemele.
conformitate, spirit me-
todic
* Sunt preocupaţi să * Adesea contestă în
rezolve problemele în sus- totalitate sistemul, căutând
pensie ale sistemului soluţii alternative, cel mai
acceptat ca atare. adesea atipice.
 Trăsăturile pedanţilor Trăsăturile creativilor
* Soluţiile problemelor sunt * Caută parcă înadins
căutate după o soluţii complicate şi ieşite
metodologie stabilită şi din comun.
verificată.
* Reduc rezolvarea * Caută să stârnească
problemelor la o controverse, să contrazică
succesiune de paşi ce se părerile comune, adesea
rezolvă în regim de cu intenţia de a „stârni“
continuitate şi stabilitate, noul dintr-o discuţie în
cu o foarte bună eficienţă. contradictoriu.
*Urmăresc cu egală atenţie * Se preocupă aproape
şi scopurile, şi mijloacele de exclusiv de scopul de atins,
a le atinge. fără a da prea multă
atenţie mijloacelor.
* Pot lucra în mod constant * Acceptă doar uneori şi
o lungă perioadă de timp. pentru scurt timp o
activitate de rutină.
* Conduc cu uşurinţă o * Preiau controlul în situaţii
structură stabilizată. atipice, destabilizate.
* Respectă toate regulile şi * Total nerespectuos faţă
regulamentele. de reguli, obiceiuri.
 Trăsăturile pedanţilor Trăsăturile creativilor
* Nu prea siguri de sine. Se * Sunt foarte siguri de sine,
apără de eventualele acuze mai ales când emit şi susţin
argumentând cu idei noi. Nu au nevoie de
respectarea strictă a aprobarea majorităţii
regulilor. Se supun pentru a şi le apăra.
ordinelor primite ierarhic.
* Au un aport major în * Foarte utili în rezolvarea
buna funcţionare a unei crizelor neprevăzute şi
structuri. Este însă bine ca chiar în prevenirea
uneori să fie „reciclaţi“, apariţiei unor asemenea
chiar în exteriorul situaţii.
sistemului.

Este tot atât de interesant de văzut cum

colaborează cele două categorii de oameni. Câteva
asemenea elemente le dăm, tot „în paralel“.
 Modul de colaborare a celor două categorii de
oameni
Pedanţii, atunci când Creativii, în colaborare
colaborează cu creativii cu pedanţii
* Aduc ordine şi stabilitate * Facilitează
în echipă. introducerea noului şi
îndepărtarea de la
teoriile acceptate.
* Menţin coerenţa şi * Au o comportare
cooperarea echipei. care „zgâlţâie“ echipa
(ceea ce, uneori, nici
nu este aşa rău)
* Asigură o bază mai * Aduc dinamismul
sigură inovaţiilor cu un necesar pentru schim-
grad mare de risc. bările radicale, care se
opun osificării
structurilor.

După un alt autor (J.P. Sol, Technique et

methodes de creativité, Ed. Universitaires, Paris,
1971), există trei tipuri principale de structuri
mentale:
 – LOGICUL, cel ce analizează atent situaţiile, este
un perfecţionist
– POETUL, cel ce propune idei originale, intuitiv
şi creativ
– EXPERTUL, cel ce judecă şi emite critici
întemeiate
Este de preferat sa existe oameni din toate
categoriile in echipe. In literatura specifica
domeniului exista liste referitoare la frazele
stimulative pentru creativitate respectiv fraze
ucigase de idei (GI 2001).
Revenind la diagrama Kirton, vom constata din nou
că majoritatea oamenilor nu au calităţi deosebite în
ceea ce priveşte creativitatea. De aceea trebuie dusă
o politică susţinută pentru încurajarea ei.
Între factorii care pot bloca performanţele
creative ale oamenilor, cercetătorii japonezi au
identificat următorii patru:
- Teama (de a nu face greseli, de ridicol, de furt
intelectual)
 - Birocraţia (care poate sufoca realizarea ideilor-
parcurs ierarhic)
- Ierarhizarea echipei (tinerii cu idei au teama
de sa-si promoveze ideile)
- Alegerea greşită a unor teme

V. Clasificarea inovatiilor tehnologice- se face

după mai multe criterii:

A.După obiect exista:

inovarea de produs
Inovarea de proces
Inovarea de produs = cea mai frecvenţă şi constă în :
 schimbarea de concepţie folosind principii
sau tehnologii noi (construirea helicopterului un
produs nou în raport cu avionul);
utilizarea de materiale noi în realizarea
produsului (înlocuirea metalului cu plastic).
Un nou design (automobilele)
Noi utilizări ale produsului (firme de
calculatoare)
Inovarea de produs are pondere mare in perioada de
nastere a tehnologiilor .
Inovarea de proces = vizează aspectele interne de
întreprinderii şi este reprezentată de situaţiile:
Schimbări de fluxuri tehnologice
Schimbări ale procedeelor de fabricaţie
Ameliorări ale operaţiilor din fluxurile
tehnologice (reducere consumuri specifice, crestere
calitate, productivitate). Aceasta ameliorare poarta
denumirea de inovare incrementala. Inovarea de
proces nu este specifică numai industriei, apare şi în
alte domenii de activitate şi este utilizată cu
precădere în perioada de evoluţie a tehnologiilor.

Raportul între inovarea de produs şi inovarea

de proces în diversele etape ale ciclului de
viaţă al unei tehnologii
 B.După gradul de intensitate tehnologică:
inovaţii de ameliorare (incrementale)
inovaţii de adaptare
inovaţii de ruptură

Inovaţiile de ameliorare = cele mai simple şi fac ca

un produs să devină din ce în ce mai performant
(ex.modificări ale unor soluţii constructive, materii
prime noi,inlocuirea unor materiale cu altele).

Inovaţiile de adaptare = menţin principiile de bază

ale produsului dar realizează un salt calitativ la unul
din subansamblele sale (înlocuirea cablului telefonic
de cupru cu cele de fibră optică, telefonie mobila,
avion cu reacţie, motorul Diesel la automobile, TGV).

Inovaţiile de ruptură sunt cele care schimba total

principiile sistemului; este posibilă chiar dispariţia
unei tehnologii şi înlocuirea ei cu o nouă tehnologie
(înlocuirea transportului feroviar cu cel auto, energie
electrica din surse neconventionale).
 Rezolvarea unei tehnologii plafonate prin
perfecţionare (curba punctată reprezintă inovaţia
de adaptare) sau înlocuire (ruptură, cea de a doua
curbă)

Curba logistică de evoluţie a unei tehnologii