NURSING ȊN PEDIATRIE ŞI PUERICULTURĂ

Factorii care influențează creșterea și dezvoltarea copilului

1. Condiții prenatale: starea de sănătate a mamei, vârsta, consumul de alcool,

tutun, droguri, alimentația;
2. Familia: asigură securitatea fizică și psihică; promovează învățarea
diferitelor roluri și comportamente; dă informații despre lume și societate;
3. Nutriția: o alimentație adecvată determină satisfacerea nevoilor fiziologice
și dezvoltarea normală;
4. Odihna, somnul, activitățile fizice: echilibrul dintre cele 3 elemente
promovează sănătatea fizică și psihică;
5. Starea de sănătate: împiedică creșterea și dezvoltarea atunci când este
precară;
6. Experiența de viață și procesul de învățare: permit progresarea în planul
dezvoltării;
7. Mediul: clima, condițiile de locuit, situația economică influențează
dezvoltarea negativă sau pozitivă.

Etapele creşterii şi dezvoltǎrii

1. Perioada de nou-născut: cuprinde primele 30 zile după naștere;

- în a 10-a zi atinge greutatea de la naștere (în primele 4-5 zile apare “scăderea
fiziologică” 150-250 gr, apoi ia 25-30 gr/zi)
- crește în prima lunǎ cu aprox. 4 cm;
- n.n. dorm mult, au mișcări dezordonate și necoordonate;
- plânsul este mijloc de comunicare (disconfort, foame, sete).
2. Perioada de sugar: durează de la 1 lunǎ la 1 an;
- sugarul crește în primul trimestru cu 750 gr/lunǎ, în al 2-lea cu 500 gr/lunǎ,
iar în al 3-lea cu 250 gr/lunǎ;
- aprecierea greutății se face prin cântarire zilnică în primele 2 luni,
săptămânal la sfârșitul primului trimestru și bilunar până la 1 an;
- dacă scăderea greutății nu depășește 50 gr nu constituie semn de alarmă;
- creșterea în lungime: în luna 2-3 cu 3 cm, în luna 4 cu 2 cm, iar din luna 5
până la 1 an cu 1 cm lunar;
- în această perioadǎ se dezvoltă funcțiile locomotorii - la 1 an pășește singur;

1
- la 2 luni ține capul și îl ridică pt scurt timp, la 3-4 luni ridică trunchiul câteva
minute, recunoaște adulții după glas, zâmbește, la 4-5 luni ține capul drept,
apucă obiectele cu siguranță, se întoarce din decubit dorsal în ventral, la 6
luni ține câte un obiect în fiecare mânǎ, stă nesprijinit, deosebește persoanele
din familie de necunoscuți; la 7-8 luni stă în picioare, la 9 luni merge sprijinit
de mâini; la sfârșitul primului an pășește singur;
- perioada de veghe se prelungește progresiv, apar primii dinți, se dezvoltă
funcția digestivă ce permite trecerea la alimentație variată;
3. Perioada de copil mic: durează de la 1 la 3 ani;
- mobilitate crescută: urcă și coboară scările cu ușurință, sare coarda, aruncă
și prinde mingea;
- știe ce comportamente se pedepsesc și care se recompensează;
- vocabularul este îmbunătățit (2000-3000 cuvinte);
- numește culorile, părțile corpului;
- caută contacte sociale (copii sau persoane străine);
- se formează reflexele condiționate și deprinderile igienice (utilizarea oliţei,
spălarea mâinilor, alimentația independentǎ).
4. Perioada de preșcolar: durează de la 3 la 7 ani;
- lungimea de la naștere se dublează la 4-5 ani, iar la 6 ani cântărește
aproximativ 20 kg.
5. Perioada de școlar: durează de la 7 la 15 ani;
- apar dinţii definitivi;
- au loc transformări comportamentale, intelectuale și de personalitate
influențate de mediul familial;
- apare o diferența de creștere la cele 2 sexe (fetele sunt mai înalte și au o
greutate corporală mai mare decât băieții până la 16 ani).

Ȋngrijirea nou-nǎscutului

Primele îngrijiri ale nou-născutului:

1. Așezarea nou-născutului pe un câmp steril imediat după expulzie;
2. Aspirarea secrețiilor din cavitatea bucală și nazală;
3. Legarea și secționarea cordonului ombilical:
- pensarea cordonului ombilical între 2 pense hemostatice la 10-15cm de
inserția abdominală;
- secţionarea cordonului între cele 2 pense;
- efectuarea ligaturii la 2-3 cm de inserția abdominală;
- secţionarea cordonului la 1 cm de ligatură;

2
- efectuarea nodului;
- aplicarea unui pansament steril peste bontul ombilical;
4. Evaluarea stării clinice (scor Apgar): ritm cardiac, respirație, tonus
muscular, excitabilitate reflexă, culoarea tegumentelor;
5. Acordarea îngrijirilor în caz de:
Apnee tranzitorie: respirații absente 30 sec-1min, scor 7-8
- se dezobstrueazǎ căile respiratorii prin aspirarea mucozitǎţilor și secreţiilor
nazo-buco-faringiene;
- se efectuează masaj toracic blând;
- se așază n.n. în poziție declivǎ;
Asfixia albastră: respirații absente, cianoză generalizată, bătăi cord sub 100,
scor 5-7;
- se așază nn. în poziție declivǎ pe câmpuri sterile încălzite;
- se dezobstrueazǎ căile respiratorii;
- se face respirație artificială prin metode manuale sau prin insuflare cu un
aparat reanimator portabil (balon Ruben);
- se administrează oxigen;
Asfixia albă: respirații absente, paloare “ca de ceară”, tonus muscular absent,
scor 0-4;
- se așază n.n. pe câmpuri sterile încălzite;
- se ajută medicul la efectuarea intubaţiei endotraheale;
- se aspiră secreţiile din trahee;
- se adaptează la un aparat de respirație artificială;
- se efectuează masaj cardiac extern (prin presiune cu 2 degete pe partea
mediană a sternului, efectuând o înfundare de 10-20mm de 120 ori/min);
- se cateterizeazǎ artera sau vena ombilicală sau se abordează o venă
epicraniană;
- copilului reanimat i se vor urmări: temperatura, R, P, EKG.
Cauzele acestor complicații: imaturitatea sistemului nervos, hemoragii
cerebrale, obstrucția căilor respiratorii prin aspirare de lichid amniotic, naștere
prelungită, sedarea mamei.
6. Aplicarea măsurilor de prevenire a oftalmiei gonococice;
7. Examinarea n.n în vederea decelării unor malformații congenitale vizibile;
8. Stabilirea sexului, identității;
9. Cântărirea și măsurarea perimetrelor (cap, torace abdomen)
Măsurarea perimetrelor se face cu o panglică de măsurat divizată în cm care
se dezinfectează după fiecare copil;
Perimetrul cranian se măsoară trecând cm în jurul capului deasupra arcadelor
sprâncenare- este de 34-35cm;

3
 Perimetrul toracic se măsoară în dreptul unghiului inferior al omoplatului și
peste mameloane, la naștere este 33-34cm;
Perimetrul abdominal se măsoară la nivelul ombilicului, este 33-34cm;
Lungimea copilului se măsoară cu ajutorul pediometrului, talia de la vertex
la plante este de 50 cm;
Cântărirea se face cu cântare de copii, greutatea normală ar trebui să fie
3300g.
- uscarea tegumentelor prin tamponare cu un câmp steril cald pentru a
îndepărta surplusul de “vernix caseosa”
- înfășarea:
- se întinde scutecul de molton pe masa de înfășat, peste acesta se așază
scutecul îndoit în triunghi, iar în mijlocul acestuia scutecul dreptunghiular;
fașă, cămășuța, pieptǎraşul și boneta se pun pe marginea mesei;
- sugarul se așază pe masă de înfășat, se îmbracă mai întâi pieptǎraşul și
cămășuța, se întoarce în decubit lateral pentru a nu rămâne îndoită cămășuța,
se leagă pe umăr, se culcă în decubit dorsal peste scutece, se îndoaie scutecul
dreptunghiular peste abdomen, apoi cel triunghiular se aduce colțul de jos
peste abdomen apoi cele laterale, la fel cu cel de molton, se leagă cu fașă și la
sfârșit se pune boneta;
10.Transport în secția de nou-născuți.

Ȋngrijiri pânǎ la externarea din maternitate

1. Asigurarea microclimatului corespunzător:

- temperatura pt. sugari 20-22 grd, iar prematuri 25-27grd;
- camere călduroase, luminoase, cu ventilație bună;
- cu apărătoare de plasǎ la pat;
- până la 6-7 ani nu necesită pernă.
2. Se observă apariția unor modificări fiziologice:
- icterul fiziologic (apare la 2-4 zile și durează până la 2 săptămâni);
- scăderea ponderală;
- criza hormonală (mărirea sânilor, iar la fetițe o scurgere genitală
sangvinolentă);
3. Efectuarea îngrijirilor igienice:
- toaleta parțială până la căderea bontului ombilical (a 5 a- a 8 a zi) cu apă și
săpun, apoi uscare prin tamponare;
- pe regiunea fesieră se aplică un unguent protector;
- schimbarea lenjeriei de pat și corp de câte ori este nevoie.

4
4. Alimentarea nou născutului:
- în primele 12 ore ceai neȋndulcit prin gavaj;
- după 12 ore este pus la sân la un interval de 3-4 h cu pauză de 6 h noaptea;
- se alternează sânii, iar durata suptului va fi de 15-20 min.
- pregătirea fizică a mamei: halat de protecție cu despicături la sâni, mască,
spălarea mamelonului;
- asigurarea poziției de alăptare (la început în pat, apoi șezând pe un scaun);
- instruirea mamei asupra modului de alăptare la sân:
Mama va întoarce copilul cu fața la sân, va stoarce primele picături de
lapte care pot conține agenți patogeni;
Mama va introduce în gură copilului toată areola mamară în gura copilului
prinzând sânul cu mâna liberă, având grijă să creeze spațiul necesar pentru
respirația copilului în dreptul nărilor copilului;
Va supraveghea ca nr. supturi să fie egal cu nr. deglutiții; dacă nr. supturi
este mai mare decât nr. deglutiții, sânul s-a golit și se mută la celălalt sân;
După supt mama va ridica ușor copilul în brațe sprijinindu-l cu fața
anterioară a trunchiului pe pieptul mamei, capul va fi sprijinit cu mâna peste
umărul mamei și va fi tapotat ușor de câteva ori pe spate până când se produce
eructaţia (se produce zgomotos);
Se va cântări copilul înainte și după supt;
Se așază copilul în pat în decubit lateral stâng, iar peste 15-20 min se
întoarce în decubit lateral drept pt. a ușura golirea stomacului.
- se face educația mamei privind regimul de viață și alimentația în timpul
alăptării, importanţa alimentației naturale pentru dezvoltarea copilului.
5. Vaccinarea BCG:
Materiale necesare: seringi de 0,5-1ml; seringi 2ml; ace pt. injecții; tampoane
sterile; alcool sanitar; fiole de vaccin BCG+fiole solvent.
Tehnică: - spălare cu apă și săpun;
- se observă fiolă de vaccin;
- se aspiră 2ml lichid de suspensie și se amestecă cu vaccinul;
-se dezbracă brațul stâng și se reperează treimea medie
posteroexternǎ;
- se dezinfectează tegumentul, se aspiră 0,1ml suspensie, se
administreazǎ i.d., până la formarea papulei de 6-7mm;
- se extrage acul și se presează cu tamponul dezinfectant;
Interpretarea reacțiilor postvaccinale:
- papula dispare în 30 min;
- la 24-48 h apare un eritem care ține 2-3 zile;

5
- la 7-14 zile apare un mic nodul care crește timp de 1-2 săptămâni, apoi
nodulul se elimina rămânând o crustă ce se elimină și lasă o cicatrice
depigmentatǎ.

!! suspensia trebuie ferită de lumină;

vaccinul se utilizează în maxim 1h de la deschiderea fiolei.

Intervenţii la domiciliu

Cu ocazia vizitelor la domiciliu asistenta trebuie:

- să instruiască mama în vederea efectuării îngrijirilor necesare;
- să evalueze starea de sănătate a copilului, gradul de creștere, dezvoltare și
maturitate a copilului.
1. Asigurarea condițiilor de mediu:
- cameră separatǎ, călduroasă, luminoasă, curățenie;
2. Alimentația:
- să se facă la aceleași ore;
- se stimulează copilul să participe activ la alimentație (să țină biberonul, să
bea cu cana, să folosească lingura la 1 an);
3. Igiena corporală:
- zilnic la aceeași oră, de preferință seara;
- cădița va fi utilizată numai în acest scop;
- temperatura camerei 22-24˚C, iar a apei 37˚C;
- durata maxim 5-8 min;
- ștergerea ochilor se va face cu o compresă sterilă, dinspre unghiul exterior
spre cel interior;
- orificiile nazale și auditive vor fi curățate cu tampoane de vată.
4. Somnul:
- respectarea orelor de somn în funcție de vârstă;
- asigurarea unui mediu adecvat somnului: aerisirea camerei, îndepărtarea
excitanților optici sau auditivi;
- se va evita prelungirea stării de veghe, întârzierea adormirii la ora de somn;
5. Îmbrăcămintea:
- lenjeria de corp va fi confecționată din bumbac de culoare deschisă;
- adecvată vârstei și anotimpului;
- spălată zilnic, fiartă și călcată.
6. Educarea sfincterelor:

6
- după 5-6 luni copilul va fi așezat cu regularitate pe oliță la aceleași ore, după
alimentație sau când se trezește.
7. Climatul familial:
- părinții vor asigura un climat de afecțiune, protecție, calm;
- se va evita atitudinea hiperprotectoare, restrictivă sau de respingere care
poate influența negativ dezvoltarea copilului;
8. Călirea organismului:
- începe de la 2-3 luni;
- factori utilizați: apă, aer, soare.
9. Imunizǎrile active:
- contribuie la creșterea rezistenței organismului față de infecții;
- se fac după calendarul stabilit de Ministerul Sǎnǎtǎţii;
- principalele vaccinǎri sunt: BCG, DTP, antipoliomielitic, antihepatic,
antirujeolic.
10. Prevenirea accidentelor:
- supravegherea atentǎ de către adulți;
- se evitǎ plasarea pe scaun;
- nu se oferǎ jucării din mai multe piese de dimensiuni mici;
- se măsoară temperatura apei de baie și a alimentelor lichide;
- se îndepărtează din preajma copilului obiecte care ar putea fi introduce în
gură; nasturi, monede, butoni, ace;
- alimentarea să se facă cu răbdare, în poziție adecvată, alimentele tăiate în
bucăți mici;
- nu se lasă la îndemână copiilor medicamente;
- se ține copilul în brațe cu ambele mâini;
- se protejează prizele electrice;
- în timpul somnului se ridică barele laterale ale patului;
- în timpul transportului cu mașina se fixează în hamuri.

Intervenţii autonome: alimentaţia sugarului

1. Alimentația naturală:
- se face până la 5 luni la 3 ore, după care se face la 4 ore;
- rația alimentară va fi:
trimestrul I: 100-110 cal/kilocorp
trimestrul II: 90-100 calorii/kilocorp
trimestrul III: 80-90 calorii/kilocorp
- valoarea calorică a laptelui femeii: 650-700 calorii/1000 g lapte;

7
- curba ponderală apreciază dacă mama are lapte suficient: dacă curba
ponderalǎ crește prea rapid ea marchează supraalimentație; dacă n.n este luat
la sân cu mult înainte de următorul supt, își suge degetele, este constipat sau
prezintă oligurie el este subalimentat.
- pentru completarea aportului de vitamine și minerale se introduce din luna a
4-a suc de fructe (mere, portocale) și legume (morcovi), la început ½ linguriță
iar la 6 luni 3-4 lingurițe.
- alimentația la sân poate fi împiedicată de obstacole temporare sau definitive
din partea mamei (ragade, leziuni ale mamelonului) sau copilului (malformații
ale cavității bucale, prematuritate); se procedează la alimentația cu lapte muls
sau alimentație artificială.
2. Alimentația artificială:
- se realizează prin administrarea la 3-4 luni de viață a unui preparat de lapte
în cazul imposibilității efectuării alimentației naturale.
Alimentația nou-născuților:
- apă fiartă și răcită primele 12 ore;
- 30 ml preparat din lapte la 3-4 ore;
- se crește progresiv cantitatea de lapte cu 10-20 ml/ masă/ zi până la 80-100
ml lapte;
Asigurarea condițiilor igienice de alimentare:
- se va alimenta cu biberon și tetină adaptată;
- biberonul și tetina vor fi spălate și sterilizate;
- perforarea tetinei se face cu un ac înroșit lăsându-se orificii mici (proba:
biberonul cu tetina în jos nu trebuie să curgă în jet, ci să picure rar)
Respectarea tehnicii corecte de alimentare:
- se va ține biberonul vertical pe gură copilului cu bula de aer în fundul sticlei
(dacă biberonul este ținut oblic, bula de aer pătrunde în tetină și favorizează
aerofagia);
3. Diversificarea alimentației:
- reprezintă introducerea pe lângă lapte a allimentelor solide pt. a îmbunătăți
aportul nutrițional;
- se preferă să se facă de la 6 luni;
- de la 4 luni se introduce supă de zarzavat (cartofi, morcovi, țelină, pătrunjel)
zilnic;
- de la 5-6 luni piure de legume zilnic și fructe rase (mere, piersici, banană)
cu adaos de biscuiți zilnic;
- la 6-7 luni se introduce carne de pasăre și vacă fiartă și tocată primele 3 zile
(luni-miercuri-joi) și se tatonează toleranța digestivă timp de 7 zile, gălbenuș
de ou fiert tare la prânz, iaurt-zilnic;
- la 7 luni se adaugă ficat de pasăre fiert și tocat la prânz de 3 ori/săptămână;

8
- după 8 luni se pot da alimente asemănătoare alimentației adultului.
Principiile diversificării:
- selectivitatea: în funcție de vârstă;
- progresivitatea: fiecare aliment se introduce în cantități mici care cresc
treptat (ex: supa se da prima zi 10ml, a două zi 20…până la 100ml); un aliment
nou se introduce în 7 zile;
- toleranță digestivă a copilului: fiecare aliment se introduce singur, nu se dau
2 alimente noi odată; se urmăresc apetitul, scaunul, vărsăturile; se întrerupe
alimentarea cu noul aliment în cazul în care nu este tolerat și se încearcă o
nouă tentativă de alimentare după 2-3 zile.
- stimularea copilului pentru a primi noul aliment: masa servită în condiții
igienice și estetice; noul aliment se va administra din linguriță înainte de masă;
copilul nu trebuie forțat ci convins; la 9-10 luni este bines a fie lăsat singur să
mănânce; pt. hidratare i se dă apă fiartă și răcită; se evită supraalimentarea și
hiperzahararea alimentelor.

Intervenţii delegate: asistarea examinǎrii clinice a copilului

- asistenta se preocupă de încălzirea camerei la temperatura optimă astfel încât

copilul dezbrăcat să nu răcească;
- examinarea se face pe masa de examinat acoperită cu mușama și scutec
curat;
- asistenta se spală pe mâini și la nevoie își încălzește mâinile după care
încearcă să se împrietenească cu copilul pt. a-i câștiga încrederea;
- copilul va fi dezbrăcat și așezat pe masa de examinare în decubit dorsal
sugarii și șezând copiii mici, iar cei mari rămân în picioare;
- în timp ce medicul face anamneza și execută inspecția, asistenta pregătește
instrumentarul pt. executarea măsurătorilor și determina greutatea;
- asistenta susține copilul pt. ascultaţie (șezând sau în brațe);
- pt. examinarea organelor intraabdominale asistenta va menține copilul în
decubit dorsal fixându-i membrele superioare;
- examinarea urechilor și ochilor se lasă la sfârșitul examinării pt că pot fi
însoțite de dureri;
- examinarea se încheie cu inspecția cavității bucale și faringelui: asistenta va
lua copilul în brațe, cu fața îndreptată spre lumină, membrele superioare se

9
susțin îmbrățișând copilul și la nevoie se fixează membrele inferioare între
genunchii ei.

Intervenţii delegate: administrarea medicamentelor la

copii

Organizarea secției în vederea administrării medicamentelor:

- asistenta aduce de la farmacie medicamentele prescrise de medic;
- verifică dacă în ambalaj este medicamentul prescris;
- se verifică termenul de valabilitate a medicamentului;
- se verifică doza prescrisă și intervalul de administrare;
- efectuează personal tratamentul;
-supraveghează clinic bolnavul și observă reacțiile alergice sau de intoleranță
și anunță medicul asupra prezenței simptomelor suspecte.

1. Administrarea orală a medicamentelor:

- asistenta se spală pe mâini;
- se pregătesc lingurițe de dimensiuni adecvate: linguriță=5g, lingură de
supă=15g;
- pisează tabletele și drajeurile și le divide după indicația medicului;
- corectează gustul neplăcut prin adaos de zahăr, miere sau le înglobează într-
un aliment păstos;
- se așează în jurul gâtului un prosop curat;
- asistenta asigura poziția corespunzătoare vârstei: decubit dorsal cu trunchiul
ușor ridicat pt. sugari și șezând pt copilul mic și imobilizarea copilului;
- se asigură deschiderea gurii prin stimularea buzelor cu lingurița sau prin
comunicare verbală și se introduce aproape de baza limbii - se varsă conținutul
linguriței pe calea digestive (nu se administreazǎ în inspir);
- se retrage lingurița și se urmărește deglutiția medicamentelor;
! În caz de aspirare accidentală în căile respiratorii se întoarce copilul în
decubit ventral susținut pe mâna stânga şi i se aplică tapotǎri repetate în
zona occipitală și toracică posterioară.
! Nu se administrează tablete, drajeuri la copilul sub 2 ani.
2. Administrarea medicamentelor prin injecții intramusculare:
- i se explică copilului de ce i se face injecția (pt. că trebuie, pt. că este bolnav,
NU pt că e neascultător, rău);

10
- locul injecţiei: masa musculară fesieră, cadranul supero-extern; fața
anterioară a coapsei, treimea mijlocie.
- se așază copilul în decubit ventral, se fixează membrele inferioare cu mâna
pe fața posterioară a genunchiului și regiunea toraco-lombară.
! Nu se pregătește materialul pentru injecție în fața copilului.
3. Administrarea supozitoarelor:
- asistenta se spală pe mâini;
- dezbracă copilul inspectând zona perianalǎ dacă nu prezintă leziuni, infecții,
urme de fecale (se efectuează igiena);
- dezambaleazǎ supozitorul, se adaptează dimensiunile la posibilitățile
copilului;
- se așază copilul în decubit lateral, cu mâna stângǎ se îndepărtează ușor
fesele, iar cu dreapta se introduce complet supozitorul în orificiul anal;
- se strâng fesele între policele și degetele mâinii drepte așteptând cam1min;
- asistenta strânge materialele folosite și se spală pe mâini;
4. Administrarea intravenoasă a medicamentelor:
- se spală pe mâini și se pregătește materialul necesar;
- se alege locul favorabil puncției venoase: venele epicraniene, plica cotului,
fața dorsală a pumnului sau picioarelor, vena jugulară;
- se imobilizează cu blândețe copilul pt. puncționarea venelor jugulare;
- în cazul aplicării perfuziei se imobilizează copilul pt menținerea perfuziei
astfel: pt. braț, picior fixează atelă;
pt. venele epicraniene înfășa copilul cu brațele pe lângă corp;
fixează un colac moale sub capul copilului.
! La indicația medicului, copiii agitați sunt sedati în prealabil pentru a
evita accidentele de tehnică.

Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative la copil

1. Supravegherea temperaturii:
- se pregătește termometrul individual, înainte de întrebuințare se va clăti, se
va lubrefia și i se va controla nivelul mercurului (să fie sub 36˚C);
- termometrul se păstrează într-un borcan cu cloramină 5% care se schimbă
zilnic după spălarea borcanului;
- temperatura se măsoară de 2 ori/24h: dimineața la 6-7 și dupǎamiaza la 16-
17;

11
Tehnica: termometrul lubrefiat se introduce în rect unde se ține 10 min;
copilul va fi ținut fixat cu cealaltă mână;
- valoarea temperaturii rectale este cu 0,3- 0,5 grd mai ridicată față de cea
axilară;
2. Supravegherea pulsului:
- se realizează prin comprimarea unei artere pe un plan osos;
- în mod obișnuit se măsoară de 2 ori/zi;
Tehnica: la n.n și sugar pulsul se poate măsura în timpul somnului la nivelul
fontanelei; la copil se poate măsura aplicând mâna pe regiunea precordială;
VN: la nn=130-140; la 1 an=100-120; la 2 ani=100-110; la 8 ani= 80-90; la
11-16 ani= 80 bătăi/min.
3. Supravegherea respirației:
- se realizează de regulă în timpul somnului;
- se dezbracă fața anterioară a toracelui și se numără mișcările toracelui: se
aplică palma pe torace după care se numără inspir+ expir =1;
- se măsoară dimineața și seara sau de câte ori indică medicul;
VN: n.n=45-50; 1 an=30-40; 2 ani= 30
4. Supravegherea tensiunii arteriale:
- se măsoară cu ajutorul tensiometrelor pentru copii procedând că la adult;
- la copil se poate calcula orientativ după formula:
TA= 80+ 2A (A= vârsta copilului)
5. Supravegherea scaunului:
- în primele 24-48h nn elimină un scaun de culoare verde brun închis
(meconiu) care reprezintă produsul secreției glandelor intestinale amestecate
cu bilă și celule descuamate din timpul vieții intrauterine;
- sugarul alimentat la sân elimină scaune de culoare galben-aurie, se prezintă
ca o pastă moale omogenă, cu grunji mici albi sau gălbui, cu miros acru;
nr. scaunelor=3- 4/24h
- dacă sugarul este alimentat artificial scaunul are culoare galben-deschisă, va
fi mai consistent și inodor; nr scaunelor=1-2/zi;
- din momentul în care se introduc făinoase în alimentația sugarului, scaunul
devine brun închis;
Scaunele patologice prezintă modificări de consistență, cantitate,
compoziție, culoare:
• scaunele muco-grunjoase au consistentă semilichidă, cu mult mucus,
culoare galben-verzuie, în nr de 5-10/24h;
• scaunele lichide și semilichide sunt eliminate în jet, au caracter spumos, nr
lor poate să crească până la 30/24h;
• scaunele mucoase sunt lichide cu mucus, sub formă de grămezi vâscoase,
gălbui, cenușii;

12
• scaunele muco-purulente au culoare galben-verzuie și conțin mucus și
puroi;
• scaunele muco-sangvinolente pot fi formate din mucus, grunji de materii
fecale și sânge sau numai mucus și sânge;
Notarea în foaia de temperatură: scaun normal (I); scaun semiconsistent (/);
scaun apos (-); grunjos (Z); mucos (X);
scaun cu sânge (S) - se notează cu roșu.
Semnele care însoțesc eliminarea scaunului (tenesme, dureri abdominale),
vor fi comunicate medicului.
6. Controlul diurezei:
- se va recolta urina pe 24h;
- se va insista asupra spălării și dezinfecţiei zonei genito-urinare; se folosesc
recipiente foarte curate și dezinfectate în vederea recoltării urinei;
- nu se va recolta urină prin sondaj vezical deoarece tehnica se pretează la
infecții iartrogene;

Observarea clinicǎ generalǎ a copilului bolnav

1. Observarea faciesului și a stării generale:

- asistenta observă față copilului (care exprimă în cele mai multe cazuri starea
generală a acestuia), poziția în pat, comportamentul;
2. Observarea tegumentelor și mucoaselor:
- se observă starea de igienă, integritatea, culoarea, umiditatea, prezența
erupțiilor de orice natură;
3. Observarea sistemului ganglionar și recunoașterea manifestărilor
patologice:
- se observă principalele grupuri ganglionare cu localizare normală și se
anunță medicul despre orice modificare constatată;
4. Observarea sistemului osteoarticular:
- se controlează integritatea membrelor și se observă dimensiunile
fontanelelor la sugari, prezența modificărilor articulațiilor, prezența fracturilor
produse accidental și se semnalează medicul asupra oricărei modificări;
5. Observarea aparatului respirator:
- asistenta observă conformația toracelui, prezența simptomelor respiratorii
(durere, dispnee, tuse, expectorație);
- măsoară și înregistrează în FO frecvența respirațiilor;
6. Observarea aparatului cardiovascular:

13
- asistenta observă prezența simptomelor funcționale cardiace (dispnee
raportată la efort, palpitații, durere, cianoză);
- măsoară pulsul și tensiunea la indicația medicului;
- observă simptomele de insuficiență cardiacă: cianozǎ, creștere bruscă în
greutate la sugari, edem, agitație, dispnee, tuse, vene jugulare turgescente;
- apreciază evoluția simptomelor în raport cu medicația și alimentația
administratǎ;
- notează în caietul de serviciu constatările și informează medicul;
7. Observarea tubului digestiv:
- se observă zona abdominală (dimensiuni, prezența undelor peristaltice),
prezența simptomelor digestive: vărsătură, diaree, constipație, meteorism
abdominal; evoluția simptomelor în raport cu medicația și alimentația;
- recunoaște simptomele de deshidratare: tensiunea fontanelei la sugari,
scădere în greutate, persistența pliului cutanat, față tristă cu ochii înfundați în
orbite, uneori febră;
- recunoașterea simptomelor de abdomen acut: durere intense sub formă de
colici abdominale, oprirea tranzitului de fecale și gaze, meteorism abdominal,
vărsături repetate (ocluzie), durere intensă cu apariția durității de lemn a
peretelui abdominal (peritonită)
! dacă nu se iau măsuri în maxim 6 ore de la debutul acestor semne de
abdomen acut pacientul poate deceda;
! atenuarea durerii după câteva ore și apariția meteorismului abdominal
sunt semne de agravare a evoluției bolii.
8. Observarea aparatului uro-genital:
- se observă regiunea uro-genitală;
- se măsoară diureza;
- se apreciază macroscopic urină: culoare, miros, cantitate;
- se efectuează examenul sumar de urină;
-recunoașterea simptomelor de îmbolnăvire ale aparatului uro-
genital: polakiurie, disurie.
9. Observarea sistemului nervos și organelor de simț:
- se observă deficiențele vizuale, auditive, de sensibilizare tactilă, termică și
dureroasă, precum și tulburările de comportament și se informează medicul
asupra oricărei modificări apărute.

14
 Tehnica ȋngrijirii copiilor prematuri

Prematur= nou-născut viu a cărui masă este de 2500g sau inferioară acesteia
indiferent de durata gestației.
Dismatur= nou-născut viu cu masă mică la naștere, durata gestației fiind
normală.
Obiective Etape de execuţie

1. Asigurarea • se recomandǎ spaţiu suficient (cca 3 mp pentru

condițiilor de fiecare pat)
microclimat • organizarea saloanelor cu maxim 4-5 paturi;
corespunzător • se asigurǎ temperatura de 25-27°C, umidificarea
adaptării aerului cu 50% (vase cu apǎ, prosoape,
funcționale a cearceafuri ude aşezate pe surse de caldurǎ);
copilului • se asigurǎ halate sterilizate pentru personalul
care ȋngrijeste prematurii;

2. Combaterea • se controleazǎ permeabilitatea cǎilor respiratorii;

principalelor • se administreazǎ oxigen ȋn permanenţǎ sau cu
deficienţe intermitenţǎ la indicaţia medicului;
funcţionale: • se administreazǎ oxigen profilactic ȋnaintea
✓ ale meselor şi dupǎ mese;
aparatului • se supravegheazǎ ȋn permanenţǎ respiraţia
respirator copilului pentru depistarea accidentelor
respiratorii;
• se va controla obligatoriu cavitatea bucalǎ (dupǎ
servirea mesei) spre a nu rǎmâne resturi de lapte
neȋnghiţit;
• se vor folosi incubatoarele având temperatura
✓ ale reglatǎ dupǎ greutatea copilului (sub 1500 g la
procesului 34-35°C, peste 2500 g la 32-33°C);
de • ȋn cazul ȋn care nu se poate folosi incubatorul,
termoreglare copilul se ȋnfaşǎ ȋntr-un strat subţire de vatǎ;
• se va ȋncǎlzi patul copilului cu perne electrice,
buiote sau sticle cu apǎ caldǎ, bine ȋnchise;
• ȋn cazul hipotermiilor marcate se pot face bǎi
ȋncǎlzite progresiv de la 37°C la 40°C timp de 5-
10 min repetate la 4 ore;

15
 ✓ ale procesului • se va manipula copilul cu atenţie sporitǎ;
coagulǎrii • se vor elimina manoperele inutile sau prea
laborioase;
✓ ale • se vor respecta normele profilactice pentru
proceselor de infecţiile intraspitaliceşti;
apǎrare contra • asepsia ȋn ȋngrijirea prematurilor trebuie condusǎ
infecţiilor ca ȋntr-o salǎ de operaţie.

3. Asigurarea • se va adopta tehnica de alimentaţie la

unei alimentaţii posibilitǎţile copilului: la sân, cu linguriţa, cu
adecvate pipeta sau prin gavaj;
posibilitǎţilor • ȋn cazul alimentǎrii pe cale artificialǎ se va
prematurului pregǎti materialul necesar ȋn conditii aseptice
corespunzǎtoare.

4. Particularitǎţi • tegumentele se curǎţǎ prin tamponǎri repetate cu

ale ȋngrijirii vatǎ sterilǎ ȋmbibatǎ ȋn ser fiziologic steril
tegumentelor ȋncǎlzit sau cu apǎ sterilǎ;
• baia se va efectua la indicaţia medicului.

16