Intruparea Fiului lui Dumnezeu

Intruparea Fiului nu trebuie inteleasa in sensul unei necesitati absolute, ca

si cum Dumnezeu n-ar fi putut gasi sau n-ar fi existat pentru El si alt mijloc
de mantuire a omenirii cazute in pacat.

Dumnezeu ar fi putut mantui pe om si in alt mod, insa El a ales intruparea

Fiului Sau ca fiind modul cel mai potrivit pentru, vindecarea neputintei
noastre.

Scopul intruparii Fiului lui Dumnezeu este ridicarea omului cazut, adica
mantuirea lui, dupa cum marturiseste Biserica in Simbolul de
credinta "Care pentru noi oamenii si a noastra mantuire" (art. III).
De ce S-a intrupat Fiul lui Dumnezeu si nu o alta Persoana a Sfintei Treimi,
Sfanta Scriptura nu ne spune nimic. Este o taina a lui Dumnezeu.

Sfantul apostol Pavel, spune: "Taina cea din veci ascunsa neamurilor, iar
acum descoperita sfintilor Sai, carora a voit Dumnezeu sa le arate care
este bogatia slavei acestei taine intre neamuri, adica Hristos cel dintre
voi" (Col., 1, 26-27).

Sfintii parinti, spun ca intruparea Fiului este cea mai potrivita atat cu
insusirile personale ale Fiului, cat si cu aspectele esentiale ale
mantuirii."Fiind Fiul lui Dumnezeu, S-a facut Fiul omului, intrupandu-Se
din Sfanta Fecioara, iar prin aceasta nu S-a indepartat de insusirea Sa de
Fiu".

Mantuirea fiind o refacere in har a lumii, era potrivit ca aceasta sa se faca

prin Acela prin care s-au facut toate (Ioan, 1,3; Evr., 2, 10).
Fiul lui Dumnezeu vine in lume, intrupandu-Se si facandu-Se om adevarat dar fara
pacat "la plinirea vremii" (Gal., 4, 4).

Dumnezeu putea trimite in lume pe Fiul Sau, iar Fiul Sau putea sa Se intrupeze si sa
mantuiasca pe om indata dupa cadere. Dar aceasta ar fi insemnat ca omul sa fie
mantuit in afara de vointa lui, ceea ce nu voieste Dumnezeu.

Omul a cazut in pacat prin propria sa vointa si libertate, de aceea el nu putea fi

mantuit decat tot in libertate si voind el insusi mantuirea. Dar ca sa ajunga aici,
trebuia sa treaca un timp, pentru ca sa se indeplineasca anumite conditii :
1) Era necesar ca oamenii sa cunoasca din proprie experienta si sa se convinga pe
deplin de gravitatea pacatului si a urmarilor lui, ca si de neputinta lor de a se
elibera din robia pacatului numai prin propriile lor puteri. Astfel, trebuia ca ei sa
simta necesitatea ajutorului dumnezeiesc si sa doreasca cu ardoare acest ajutor.

2) Trebuia ca ratacirea religioasa si decaderea morala sa atinga culmea pentru ca

raul sa poata fi desfiintat din radacina si odata pentru totdeauna.

3) Venirea Mantuitorului, timpul, locul si imprejurarile in care Se va arata El,

trebuia sa fie cat mai bine cunoscute si de cat mai multi, ca mantuirea sa fie cunos
cuta si simtita ca bun al intregii omeniri.

4) Omenirea trebuia sa faca si ea un progres printr-un lung sir de pregatiri, iar

acest progres a dus si s-a concretizat in acel "fie!" al Sfintei Fecioare Maria (Luca,
1, 38), prin a carei curatie si sfintenie, Cuvantul lui Dumnezeu sa poata fi primit in
randul oamenilor.