Surse straine de finantare

Finantarea afacerii reprezintă totalitatea modalitaţilor prin care

agentul economic reuseste sa dispuna in timp util de resursele
financiare necesare realizarii proiectelor propuse în conditii de
eficienta maxima. Scopul oricarei activitati economice il constituie
maximizarea profitului. In acest sens, procedeaza la analiza financiara
a activitatii, stabilindu-se punctele tari şi punctele slabe ale gestiunii
financiare in vederea fundamentarii unei noi strategii de mentinere si
de dezvoltare intr-un mediu concurential. Astfel, devine de mare
importanta identificarea tipurilor de resurse de finantare care sustin
activitatea economica respectiva.

Analizand datele din documentele contabile de sinteza, rezulta

ca pasivul bilantier, prin componenta sa, evidentiaza modul de
finantare sau de sutinere financiara a activului si exigibilitatea surselor
de finantare. Astfel, categoria de pasiv corespunzatoare finantarii
proprii a activului, asigurata de proprietar, ca investitor, este denumita
capitaluri proprii.
Capitalurile proprii cuprind:
 Aporturile de capital
 Primele de capital
 Rezervele
 Rezultatul reportat
 Rezultatul exercitiului financiar

Sursele proprii sunt nerambursabile si se utilizeaza conform

legislatiei in vigoare, asigurand finantarea permanenta a intreprinderii.
Finantarea straina a activului se regaseste in categoria datoriilor. In
aceasta situatie se afla:
 Creditele bancare si de la alte institutii de credit
 Imprumuturile din emisiunile de obligatiuni
 datoriile comerciale fata de furnizori
 Datoriile fiscale, salariale si sociale
 Datoriile catre asociati rezultate din operatiuni de capital si dividende
 Alte datorii

Avand in vedere termenul de scadenţa al datoriilor, acestea pot fi:

• Pe termen lung- Imprumuturi, datorii fata de terti
• Pe termen scurt- credite comerciale, credite bancare pe termen scurt

Sursele straine au caracter rambursabil şi sunt de regula

purtaoare de dobanzi, asigurand finantarea temporara a intreprinderii.
In funcţie de sursele utilizate, exista doua cai de finantare a afacerii:
 Finantarea prin fonduri proprii
 Finantarea prin angajamente la termen

Tipurile de surse:
1.Surse proprii de finantare ale agentului economic
 Capital
 Prime de capital
 Rezerve din reevaluare
 Rezerve
 Rezultatul exercitiului
 Rezultatul Raportat
 Amortizare
Avantaje:
 Mentinerea independentei si autonomiei financiare
 Nu se creeaza obligatii suplimentare
 Asigura pastrarea capacitatii intreprinderii de a contracta credite
 Constituie un mijloc sigur de acoperire a necesitatilor financiare

2.Surse imprumutate
 Datorii fata de terti (passive si stabile)
 Credite bancare pe termen scurt
 Provizioane
 Credite bancare pe termen lung
 Imprumuturi din emisiuni de obligatiuni
Avantaje:
 Timp scurt de acces la resursele financiare necesare
 Este accesibil in orice moment
 Poate fi obtinut un volum variavil de resurse financiare , in functie de
necesitati
 Posibilitate de negociere a conditiilor de rambursare
 Pot fi finantate activitatii fara sa se consume resurse proprii sau sa se
contracteze credite
 Este pastrata independenta si autonomia financiara

Sursele straine de finantare sunt:

 Datorii pe termen scurt (mai putin de un an)
 Datorii pe termen mediu (durata de finantare este de pana la 5 ani)
Sursele pot fi grupate:
 Datorii fata de terti (passive stabilite sau surse atrase temporar in
circuitul economic al agentului economic)
 Provizioane si ajustari privind deprecierea activelor
 Surse imprumutate pe termen scurt
 Surse imprumutate pe termen lung si mediu
 Creditul bancar

Creditul bancar ca sursa de finantare a afacerii prezinta

urmatoarele avantaje:

 Dobandirea unor noi resurse financiare

 Un nivel ridicat de flexibilitate privind suma acordata, conditiile de
creditare etc.
 Existențta unei priviri de ansamblu asupra planului de afaceri (ideea
afacerii, obiective, strategii eficiente) in vederea recunoasterii
potentialului business-ului de catre institutia bancara
 Asigurarea unui acces mult mai facil la diferite servicii acordate de
institutia bancara, in baza relatiei intemeiate cu aceasta

Printre dezavantajele creditului bancar ca resursa de finantare,

mentionam:

 Abordarea prudenta si usor ezitanta a bancilor privind acordarea

finantarii companiilor la inceput de drum
 Generarea unor riscuri legate de imposibilitatea respectarii obligatiilor
de plata, in cazul falimentului
 Posibilitatea aparitiei unor noi conditii/restrictii legate de mediul de
afaceri
 Existenta unei posibile fluctuatii în ceea ce priveste rata dobanzii

Un aspect important de mentionat consta in faptul ca institutia bancara

impune anumite garantii reale in vederea furnizarii creditului. Prin
intermediul acestor garantii, banca are certitudinea ca datoria se poata
acoperi.
 Pentru a avea o certitudine privind obtinerea unui credit, antreprenorul
trebuie sa pregatească un set cu documentele solicitate de banca si,
totodata, sa acorde o garantie in schimbul acestuia. Garantiile pot
consta in imobile, utilaje sau obiecte aflate in proprietatea companiei,
reusind sa obtina calitatea de ipoteca.

Este important o apreciere corecta a valorii creditului în corespondenta

cu:

 Necesitatile actuale ale afacerii

 Capacitatea companiei de a rambursa valoarea creditului

Imprumut obligatoriu

Imprumutul obligatoriu reprezinta o forma deosebita a creditului pe

termen lung care consta in emisiunea si vanzarea publica a
obligatiunilor.

In efectuarea unui imprumut obligatoriu pot interveni urmatoarele

parti:

 Fiduciarul
 Curtierul
 Banca
 Comisia de valori mobiliare

Principalele caracteristici ale imprumutului obligatoriu sunt:

 Marimea imprumutului obligatar
 Valoarea de emisiune
 Marimea dobanzii
 Durata si modalitatea de rambursare
 Obligatiunile sunt titluri de valoare, negociabile, reprezentand un
drept de creanta asupra capitalurilor imprumutate unei societati. De
obicei, aceste imprumuturi au un costd e procurare mai mic decat
subscrierile la capitalul social si nu afecteaza dreptul de
proprietate al actionarilor. Decizia privind emisiunea de obligatiuni ap
artine Adunarii
Generale a Actionarilor si se realizeaza prin institutii care actioneaza c
a intermediar (societatile de valori mobiliare), in nume propriu sau ca
garant al emisiunii.

Marimea imprumutului obligatar se stabileste in functie de

necesitatile de finantare,valoarea de emisiune a unei obligatiuni
putand fi egala cu valoarea nominala (la paritate), sau mai mica
(subpari), ceea ce le face mai atractive.

Diferenta intre valoarea de emisiune si valoarea nominala este

prima de emisiune,iar diferenta intre valoarea rambursata (mai mare)
si valoarea de emisiune este prima derambursare.

Rambursarea unui imprumut obligatoriu se poate face in mai multe

modalitati:
 Prin amortizari constante si anuitati variabile- rambursarea se face
prin transeegale de imprumut
 Prin anuitati constante si amortizari variabile- pentru a avea anuitati
constanteeste necesar ca rambursarile imprumutului sa varieze
crescator si compensator cu variatia descrescatoare a dobanzii
 Integral la scandenta- este metoda cea mai des utilizata desi are costul
cel mai ridicat, dobanda vccalculandu-se de fiecare data cand se
plateste, la toata valoarea imprumutului. Pentru societatea
imprumutata, prezinta avantajul dispunerii de capitalul imprumutat pe
 toata perioada de acordare a acestuia, compania capitalizeaza
acumularea bruta realizata din exploatarea investitiei
 Prin vanzarea la Bursa de Valori- este interesanta pentru societatea
imprumutata atunci cand cursul bursier al obligatiunilor este inferior
valorii de rambursat, este insa, in multe tari, limite legale privind
numarul de obligatiuni rascumparate