Julien Sorel – personajul central al romanului “Roșu și negru” de Sthendhal – întruchipează arivistul și

parvenitul, care, prin vointa si tenacitate, vrea sa castige o pozitie sociala superioara, pentru a fi admis in
randurile clasei dominante, ce il dispretuia din cauza originii sale umile si paupere. Este un personajrealist,
pentru că nu poate ieși din rolul ce i-a fost repartizat(trăsătură tipică anume personajelorrealiste) – nu
reușește să-și împlinească dorința. Sursa de inspirație pentru acest personaj au fost chiar primii ani de
început de carieră a autorului, cînd acesta se întoarce din Campania din Italia la Paris, încercînd să se
impună în domeniul comercial, literar și seducînd femeile.

Julien Sorel este un personaj complex, inzestrat cu tendinte si trasaturi morale contradictorii: pe de o
parte este dotat cu calitati exceptionale precum inteligența, frumusețea,tenacitatea, voința și ambiția, dar
pe de altă parte își urăște profund contemporanii. Umilinta indurata in casa parinteasca si imposibilitatea
de a obtine o slujba pe masura calitatilor sale, din pricina originii sociale (Julien Sorel fiind fiu de taran-
tîmplar), ii declanseaza ambitia de a parveni cu orice pret. În vederea atingerii acestui tel, el nu da inapoi
de la nimic, actionand in mod foarte calculat. Transportat fiind de veleitate, după lectura Memorialului din
Sfânta Elena al lui Napoleon, conștient că de la Revoluție nu numai nașterea ci și meritul personal are
importanță, eroul visează să devină un nou Bonaparte. Dar cum singurul mod de a ajunge cineva era prin
intermediul Bisericii, acesta se pregateste sa devina preot. Punctul de cotitura al destinului său este
momentul in care,odată ajuns seminarist, primarul orasului, Dl de Renal il angajeaza pentru a fi profesorul
particular al copiilor sai. Acolo o cunoaste pe sotia primarului, , Dna de Renal, in privinta careia ajunge la
concluzia ca este de datoria lui sa o seduca, ceea ce se si intampla; din pacate pentru mîndria bravului erou
romantic, care se considera un as in cucerirea femeilor, Dna de Renal il accepta pe Julien numai dupa ce
acesta incepe sa planga. Astfel, relatia lor dureaza pana cand adversarul politic al primarului afla si incepe
sa imprastie zvonurile. Dna de Renal reuseste sa il convinga pe sotul sau ca zvonurile nu sunt adevarate, iar
pentru a evita alte scandaluri, Julien este trimis la o scoala de preoti, unde prin ipocrizie castiga admiratia
directorului dar gelozia colegilor. Drept urmare este recomandat ca secretar personal al unui marchiz in
Paris

Julien nu reuseste sa se integreze in societatea pariziana care il ,,condamna” inca de la inceput dincauza
originii sale umile. Reuseste insa sa o faca pe Mathilde, fiica marchizului la Mole, sa se indragosteasca de
el, si chiar o lasa insarcinata. In mod evident, cei doi urmeaza sa se casatoreasca, dupa ce marchizul il
innobileaza pe Julien, acesta din urma obtinand in sfarsit rangul ravnit si puterea politica ce ii urmeaza.
Totul ar fi fost bine daca Dna de Renal nu ar fi trimis o scrisoare marchizului incare sa ii spuna ca noul nobil
este de fapt un afemeiat si un manipulator. Astfel ca casatoria este anulata, si pentru a se razbuna, Julien o
impusca pe fosta lui amanta. Din fericire, doamna de Renal este numai ranita de focul de pistol tras de
Julien asupra ei. Desi isi regreta fapta, Julien este condamnat la moarte si executat. Chiar si atunci cand
urca pe esafod, Julien dovedeste acelasi curaj, infruntandu-i pe jurati de pe pozitia clasei lui: „Dar chiar
daca as fi mai putin vinovat, vad oameni care, fara sa le pese de mila ce ar trebui sa le-o trezeasca tineretea
mea, ar vrea sa pedepseasca prin mine si sa descurajeze astfel, pentru totdeauna, categoria aceasta de
tineri care, nascuti intr-o clasa inferioara si oarecum apasata de saracie, au norocul sa dobandeasca o
educatie buna si indrazneala sa se amestece in ceea ce orgoliul bogatasilor denumeste societatea inalta."

La putina vreme dupa moartea lui Julien Sorel, doamna de Renal, care il iubise atat de mult
incat isi pusese in pericol casnicia, datorita sentimentelor puternice pe care le avea pentru el, se stinge din
viata.

Rosu si Negru, titlul romanului, reprezinta simboluri pentru cele doua cariere intre care Julien Sorel a
trebuit sa aleaga pentru a parveni: cariera militara (culoarea uniformelor militare din acea epoca era rosie)
sau cea ecleziastica (negrul sutanelor). . Sub Imperiu, Julien Sorel ar fi putut reusi in viata imbracand
uniforma rosie a armatei, pe cand acum, sub Restauratie acest lucru nu este posibil decat prin Biserica:
„Dintr-odata, Julien inceta sa mai vorbeasca de Napoleon; spunea ca are de gand sa se faca preot si fu
vazut mereu, la joa-garul tatalui sau, invatand pe de rost o Biblie latineasca pe care io imprumutase
parohul." Faptul că ca Julien s-a pierdut in alegerea rosului armatei, sau negrului Bisericii este analog
faptului că si societatea, in special aristocratia acelei vremi este pierduta in alegerea valorilor napoleoniene
sau a celor de dinainte de Napoleon pe care incearca sa le readuca la viata

Restauratia.

Julien Sorel este un personaj literar foarte specific. Pur realist, fără oricare tangențe din romantism sau
alte curente literare, el fascinează prin tenacitatea, perseverența și puterea propriei voințe. Romanul este
foarte interesant anume datorită figurii sale complexe și pronunțate, amuzante fiind uneori chiar
problemele pa care el singur și le crează și care sînt descrise foarte amănunțit, chiar ca într- un roman
psihologic.