Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
REFERAT
pe tema:
Politica antimonopol a Republicii Moldova: probleme, eficacitate
pentru unitatea de curs
,,Teorie economică I”
A elaborat:
studenta gr. CT11Z
Natalia Bîlici
___________________
A coordonat:
asis. univ. Lilia Chiseliov
___________________
Bălți, 2024
Introducere.......................................................................................................................................3
1. Contextul politicii antimonopoliste din Republica Moldova...................................................4
2. Probleme din domeniul antimonopolului în Republica Moldova............................................5
3. Eficacitatea politicii antimonopol în Republica Moldova........................................................7
Concluzie.........................................................................................................................................9
Referințe bibliografice...................................................................................................................10
2
Introducere
Concurența determină ca întreprinderile să concureze la nivel de preț, calitatea produsului
sau serviciului pe care îl prestează și inovare. Este acceptat faptul că concurența are un efect
pozitiv asupra creșterii economice ale unei țări, contribuind la utilizarea rațională a bunurilor
limitatea, dezvoltarea tehnologiilor și o calitate superioară a produsului. Odată cu dezvoltarea
sectorului concurențial s-au dezvoltat și legi care să combată practicile care restricționează
concurența pe piață și abuzurile de poziții dominate de către unele întreprinderi.
Politica antitrust sau politica antimonopolistă sau legea concurenței este un instrumet
esențial pentru a realiza o piață internă liberă, dinamică și funcțională și a promova bunăstarea
economică generală. Politica antimonopolistă permite ca întreprinderile să concureze în limite
egale astfel încurajându-le să depună eforturi ca să ofere pe piață produse de o înaltă calitatea, la
prețuri reduse pentru consumatori. Acest lucru stimulează inovarea și oferă un impuls în
creșterea economică a țării. Politicile atitrust se aplică în majoritatea țărilor din lume, inclusiv în
Republica Moldova. [9]
Primele politicile antimonopoliste, în vederea protejării concurenților pe piață au fost
adoptate în Canada în anul 1889 și în Statele Unite ale Americii în anul 1890, în contextul celei
de-a doua revoluție industrială. Prin urmare scopul politii atitrust în S.U.A a fost de a interzice
abuzurile de poziție dominantă și controlul asupra unor ramuri economice de către întreprinderile
monopoliste.
În Europa politicile antimonpoliste au fost create la mijlocul secolului XX, odată cu
crearea pieții europene comune. La baza politicilor europene au stat politicile implimentate în
Canda și S.U.A, însă cu două motificări cruciale, prima fiind acțiunile și inacțiunile
concurențiale ale statului erau considerate interzise, iar a doua este dezvoltarea unei ramuri noi a
politicii concurențiale și anume- controlul ajutorului de stat. [10]
Formarea politicilor antimonopol în Republica Moldova au început din anul 1991, o dată
cu obținerea independenței. Aceste politic s-au format destul de greu, dat fiind faptul că în timupl
perioadei sovietice, Republica Moldova a avut un sistem economic centralizat de comandă, fiind
o țară cu principalele sectoare economice de stat monopolizate, de către întreprinderi mari sau
foarte mari.
3
1. Contextul politicii antimonopoliste din Republica Moldova
De la Independență încoace, Republica Moldova a purces să treacă de la sistemul
economic de comandă, la sistemul economic de piață, cu ajutorul reformelor și legilor
implimentate în domeniul concurenței. În cazul economiei de piață, concurența este un pilon
în dezvoltarea economică, asigurând creșterea economică. Prima lege adoptată de Republica
Moldova a fost în 1992, după care a fost modificată după standartele UE sub denumirea de
Legea Nr.183 din 11.07.2012, sau Legea Concurenței. La baza formării legii concurenței au
stat prevederile din art. 101–106 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene din 25
martie 1957, prevederile Regulamentului (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie
2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurenţă prevăzute la articolele 81 şi 82
din tratat, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L1 din 4 ianuarie 2003, şi,
parţial, prevederile Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004
privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi, publicat în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene nr. L 24 din 29 ianuarie 2004. [3]
Legea dată stabilește cadrul juridic al protecţiei concurenţei, inclusiv al prevenirii şi
al contracarării practicilor anticoncurenţiale şi a concurenţei neloiale, al realizării
concentrărilor economice pe piaţă, stabileşte cadrul juridic privind activitatea şi competenţa
Consiliului Concurenţei şi responsabilitatea pentru încălcarea legislaţiei în domeniul
concurenţei. Scopul legii constă în reglementarea relaţiilor ce ţin de protecţia, menţinerea şi
stimularea concurenţei în vederea promovării intereselor legitime ale consumatorilor. [1]
Legea Nr. 139 din 15.06.2012 sau Legea cu privire la ajutorul de stat la fel este o lege
de bază în mediul concurențial din Republica Moldova. Această lege are ca obiectiv
modalităţile de autorizare, monitorizare şi raportare a ajutorului de stat acordat beneficiarilor
din toate sectoarele economiei naţionale, cu excepţia sectorului agricol, în vederea menţinerii
unui mediu concurenţial normal. [2]
Autoritatea care deține atribuții privind îndeplinirea legilor enumerate mai sus este
Consiliul Concurenței. Consiliul Concurenţei este o autoritate publică autonomă,
responsabilă faţă de Parlament, ce asigură aplicarea şi respectarea legislaţiei din domeniul
concurenţei, ajutorului de stat şi publicităţii în limitele competenţei sale. Scopul activităţii
Consiliului Concurenţei este asigurarea respectării legislaţiei în domeniul concurenței, prin
acţiuni de preîntîmpinare a practicilor anticoncurențiale, înlăturarea încălcărilor
concurențiale, promovarea și creșterea culturii concurențiale. Formarea mediului
concurențial loial este o misiune importantă, pentru că doar cu eforturi comune ale mediului
de afaceri,ale autorităților statului, mass-mediei, societății civile și evident a Consiliului
Concurenței poate fi menținut un mediu concurențial loial. [1]
Legea Concurenței în Republica Moldova funcționează după anumite principii care
sunt stipulate în legea dată și sunt respectate de către întreprinderile, entitățile din țară. Cele
mai importante principii sunt:
1) Statul asigură libertatea activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale şi
apărarea drepturilor şi intereselor întreprinderilor şi ale cetăţenilor contra practicilor
anticoncurenţiale şi concurenţei neloiale.
2) Preţurile la produse se determină în procesul liberei concurenţe, pe baza cererii şi
ofertei, dacă legea specială nu prevede altfel.
3) Pentru sectoarele economice în care concurenţa este restrânsă sau nu există,
precum şi în împrejurări excepţionale (cum ar fi: situaţiile de criză, dezechilibrul major
dintre cerere şi ofertă), Guvernul este în drept să dispună şi/sau să aplice măsuri cu caracter
temporar pentru a împiedica sau chiar pentru a bloca creşterea excesivă a preţurilor. [1]
Consiliul Concureței este instituția publică care asigură respectarea legilor și punerea
lor în funcțiune. De-a lungul anului 2022, fiind un an inflaționist Consiliul Concurenței a
monotorizat creșterea prețurilor în vederea identificării unor eventuale disfuncționalități ale
mediului concurențial, care ar fi generat efecte asupra nivelului prețurilor. O prioritar pentru
autoritatea de concurență a fost reacția promptă și eficientă în cazul semnalelor parvenite de
la reclamanți, din spațiul public și de la mediul de afaceri, ce vizează presupuse acorduri
anticoncurențiale, abuzuri de poziție dominantă și alte încălcări ale legislației concurențiale.
[7]
2. Probleme din domeniul antimonopolului în Republica Moldova
Cu toate că în Republica Moldova sunt legi care nu permit formarea monopolului în
țară, acest lucru se întâmplă, iar companiile mari preiau controlul pe piață, închițind
companiile mai mici. Republica Moldova are doua tipuri de monopol, cel de stat și cel a
companiilor care absorb concurenții mai mici.
Monopolul statului - situaţia în care un număr limitat de agenţi economici sînt
învestiţi de către organele administraţiei publice cu dreptul exclusiv sau cu drepturi exclusive
pentru desfăşurarea într-o anumită sferă a activităţilor economice: de producere, transportare,
comercializare şi procurare a mărfurilor (serviciilor). Se consideră monopol al statului
domeniile de activitate, prin intermediul cărora organele respective ale administraţiei publice
îşi exercită funcţiile legate de apărarea şi securitatea statului, precum şi cele în care sînt
produse şi comercializate anumite tipuri specifice de mărfuri (servicii). [1]
Din întreprinderile monopolistice controlate de către stat fac parte Poșta Moldovei și
Moldovagaz. Poșta Moldovei are o poziție dominantă pe piața serviciilor poștale, fiind
principalul furnizor de servicii poștale în țară. Deși există și alți furnizori de servicii poștale
în Moldova, precum companii private sau alte servicii de curierat, Poșta Moldovei este cea
mai extinsă și bine cunoscută rețea poștală în întreaga țară. Moldovagaz - este principalul
furnizor de gaz natural în Republica Moldova, deținut în comun de Gazprom și Guvernul
Republicii Moldova. Deasemenea statul controlează sectorul jocurilor de noroc prin
intermediul companiei S.A ,,Loteria Națională a Moldovei”, aceasta reprezentând un monopl
de stat. [4] Pe lângă aceste instiuții care au o poziție dominantă în stat este și Tutun-CTC,
care este singura fabrică deținută de stat, care produce țigări.
Pe lânga monopolul instituit de către stat, există și monopol a companiilor mari
prezente pe piața Republicii Moldova. Un monoplist în țară este considerată Uzina
metalurgică de la Rîbnița. Chiar dacă sunt și alte companii care prestează sericiile de
colectare a fierului și metalelor uzate, uzina deține cea mai mare pondere în sectorul dat.
Confor spuselor șefului interimar a întreprinderii Metalferos, Uzina de la Rîbnița trebuie să
treacă sub monopol fiscal, adică statul să devină singurul furnizor de metale și să domine
sectorul metalurgic. Un an mai târziu, în 2023, Ministerul Dezvoltării Economice și
Digitalizării a anunțat că examinează un proiect prin care să instituie un monopol de stat
asupra activității de livrare a resturilor și deșeurilor de metale feroase, aceasta fiind doar un
proiect. Uzina de la Rîbnița rămâne a fi și astăzi un monopolist în industria metalurgică a
țării. [11]
Un alt monopol, care a fost descoperit și investigat, se referă la Portul de Pasageri și
Mărfuri Giurgiulești. S-a constat că în singurul port cu ieșire spre mare controlat de stat
activează doar patru agenți economici, toți interconectați între ei. Aceștia stabilesc regulile
de joc și domină o piață și așa aflată sub monopol. Orice încercări ale altor companii de a
obține statutul de agent portuar, care le-ar permite să activeze în port, s-au ciocnit, în ultimii
ani, de blocajul conducerii întreprinderii de stat. Cele patru întreprinderi care activează în
Portul Giurgiulești sunt: „Molincom Exim”, „Condaline”, „Vovicris-Com” și „Translogistic
Sistem”. Trei dintre ei au sau au avut același proprietar, iar a patra companie are și ea
legături cu celelalte trei. Orice încercări ale altor agenți economici de a obține statut de agent
portuar în portul controlat de stat au eșuat. În consecință, cei care doresc să transporte
mărfuri prin intermediul Portului Giurgiulești trebuie să se adreseze celor patru companii,
care stabilesc prețul, data și disponibilitatea pentru transportarea produselor. [13]
Pe piața uleiului din Republica Moldova la fel este o situație de monopol. În anul
2022 circa 90 % din producția de ulei, iar 95 % din exporturi, era deținută de holdingul
TransOil, cea mai importantă afacere a companiei fiind fabrica de ulei din Bălți ,,Floarea
Soarelui”. O investigație arată că TransOil deține controlul pe piața prețurilor, prin faptul că
la începutul luni mai a anului 2022, prețurile la ulei s-au majorta cu 30 %, de la 38-38 de lei
per sticlă, până la 48-50 de lei. Experți, dar și reprezentanți ai guvernării au acuzat, în
repetate rânduri, că de scumpirea uleiului de floarea-soarelui s-ar face vinovat monopolistul
„Trans-Oil”. Pe 18 mai, abia la două săptămâni de la creșterea prețului, Comisia pentru
Situații Excepționale a introdus uleiul pentru consum în lista produselor social importante,
unde adaosul comercial este plafonat până la 20%. Asta înseamnă că prețul unei sticle de ulei
de un litru nu ar trebui să depășească 35 de lei, în condițiile în care prețul de producător al
monopolistului „Trans-Oil” este de 29,10 lei. După circa 10 zile în care decizia nu a fost
respectată, la 27 mai, unele magazine au redus prețul uleiului cu circa 30%, de la 46- 48 de
lei la 34-35 de lei. Decizia a venit după ce „Trans-Oil” a dat asigurări că va menține prețul de
29,10 lei. În urma cercetărilor efectuate s-a constat că TransOil are o poziție dominantă pe
piața uleiului încă din anii 2000, oficial însă s-a constat 2013 de către Consiliul Concurenței
dominația acestei întreprinderi. Pe lângă fabrica de ulei din Bălți sunt și alte întreprinderi
prestatoare de acest serviciu, precum „Danova Prim” SRL din Ungheni, fiind al doilea cel
mai mare producător de ulei, SC „Lemncompact” SRL, „Olioterra” SRL și „Vitalcomus”
SRL. [12]