FACULTATEA DE MEDICINA SI

FARMACIE GALATI

CIRCULATIA ARTERIALA

PROF. DR. NECHITA AUREL

1
 CIRCULATIA ARTERIALA

Vasele de sânge formează arborele circulator care conţine

artere, capilare şi vene.
Arterele reprezintă vasele de sânge care pleacă de la inimă
spre organe.
Dupa dimensiune, întâlnim artere mari, mijlocii,
mici(arteriole) şi metaarteriole (reprezintă capătul terminal al
arteriolelor, ce se deschide în capilare).

2
Calibrul arterelor scade de la inimă spre periferie.
Toate arterele mari, mijlocii şi mici alcătuiesc sistemul vascular
arterial, care are doua componente : sistemul arterial al marii
circulaţii sau sistemul aortic (circulaţia sistemică) şi sistemul
arterial al micii circulaţii (circulaţia pulmonară).
Structura arterelor relevă existenţa a 3 tunici : internă, medie şi externă.
Tunica internă(intima) este alcatuita din endoteliu si tesut subendotelial.
Endoteliu este format dintr-un strat de celule pavimentoase asezate pe
membrana bazală.

3
4
Functiile endoteliului sunt:

5
Tesutul subendotelial formeaza lamina elastica interna ce
separa membrana bazala endoteliala de fibrele musculare
netede.
In anumite afectiuni se produce proliferarea intimei urmata de
formarea placii de aterom.
Tunica medie este formată din ţesut conjunctiv (în care se găsesc
fibre elastice) şi din ţesut muscular neted. În funcţie de tunica medie
întâlnim artere musculare (predomină ţesutul muscular neted) şi
artere elastice (predomină ţesut elastic).

6
7
Arterele mici şi mijlocii sunt de tip muscular iar cele de calibru
mare sunt elastice.

8
Tunica externă (adventicea) este formată din ţesut conjunctiv în
care predomină fibre de colage şi elastice.

Ea contine vase de sange ce asigura nutritia arterei (vasa vasorum)

si este separata de tunica media prin lamina elastica externa.

9
10
11
Peretele arterial este inervat de fibre simpatice.
Tunicile arterelor sunt hrănite diferit. Intima şi partea internă a
mediei sunt hrănite de plasma sangelui circulant, iar partea externă
a mediei şi adventicea prin capilare, arteriole şi venule care
alcătuiesc "vasa vasorum".
În afara elementelor comune, peretele arterial prezintă elemente
variabile în raport cu diametrul vasului.
Circulaţia arterială este diferită în funcţie de diametrul vaselor.

12
Parametrii circulatiei arteriale:
I) Presiunea arteriala

Presiunea arterială este presiunea pe care sângele o exercită asupra

peretelui arterial.

Tensiunea arterială este egală şi opusă ca sens cu presiunea arterială

şi reflectă apăsarea exercitată de pereţii arteriali, destinşi de jetul de
sânge, asupra coloanei sanguine.

13
Presiunea arterială este determinată de :
- forţa de contracţie a ventriculului stâng;
- calităţile peretelui arterial;
- calităţile sângelui;
- rezistenţa arteriolară periferică.

14
Presiunea arteriala scade progresiv de la aorta ( PAo =100
mmHg) la vasele capilare PVC(0-3 mmHg);
In artere, presiunea este pulsatilă (datorită activităţii cardiace
pulsatile):
• Presiunea in aorta (PAo ) este Psistolică=120-135 mmHg
si Pdiastolică = 60-80 mmHg . Se observa ca
Pdiferenţială=40-55 mmHg

• In arteriole Paa scade progresiv

15
16
Presiunea arteriala medie(Pm) reprezinta valoarea presiunii arteriale
obtinuta printr-o curgere sanguina continua, in conditiile mentinerii
debitului circulator egal cu cel din timpul curgerii pulsatile a
sangelui.

Presiunea medie are o valoare mai apropiată de minimă.

Prin evaluarea Pm se înlocuiesc valorile instantanee (sistolică şi

diastolică) cu o valoare medie constantă de care depinde de fapt
valoarea debitului circulator.

17
Pm se poate calcula:
a.prin planimetria curbei de înregistrare a presiunii sistolice şi
diastolice;
b. cu ajutorul unei formule de calcul (Morand şi colab., 1980)

Ps – Pd Ps = pres.sistolica
Pm= + Pd Pd = pres.diastolica
3

18
 Valorile normale la adult:
Pm scade spre periferie:
- în arterele mici 80-100 mm Hg;
- în segmentul final al arteriolelor este de 30-35 mm Hg.
Valorile cresc cu vârsta şi la subiecţii cu arterioscleroză.

Presiunea arteriala depinde de volumul sanguin si de calitatile

elastice ale vasului.

19
Volumul sanguin din artere depinde de debitul cardiac (= fluxul de
intrare) si de rezistenta totala periferica arteriolara(RPT)(= fluxul de
iesire).

Modificarile debilului cardiac sau a RPT determina modificari

corespunzatoare ale presiunii arteriale.

Reglarea presiunii arteriale se face prin mecanisme rapide,

intermediare si lente.

20
• mecanismele rapide apar in cazul hipotensiunii arteriale si
actioneaza in cateva secunde, fiind declansate de stimulii care
au originea la nivelul baroreceptorilor, chemoreceptorilor
sinocarotidieni sau din crosa aortei, precum si de raspunsul
sistemului nervos central la ischemie.
Raspunsul la ischemie este reprezentat de vasoconstrictie si
cresterea TA, dar depasirea unui interval de 3-4 min de ischemie
determina inhibarea centrilor vasomotori.

21
• Mecanismele intermediare actioneaza in cateva minute si sunt
reprezentate de vasodilatatia reflexa determinata de
acumularea de sange in vas, precum si de vasoconstrictie prin
actiunea sistemului renina- angiotensina -aldosteron.

• Mecanismele lente actioneaza in ore sau zile si sunt reprezentate

de modificarile diurezei sub actiunea aldosteronului si a
hormonului natriuretic atrial.

22
23
Evaluarea valorii presiunii arteriale

Se poate face prin metode directe şi indirecte.

a.Metoda directă
Constă în puncţionarea arterei şi racordarea acului la un
manometru.
Se foloseşte manometrul Ludwig.

24
 În practica medicală se efectuează prin cateterism vascular.
Prin înregistrarea grafică a oscilaţiilor presionale se obţine un
grafic în care se disting mai multe tipuri de oscilaţii.

b.Metodele indirecte sunt cel mai frecvent utilizate în practica

medicală.

Valorile presiunii arteriale determinate în stare de repaus sunt un

indicator concludent al dinamicii circulaţiei.

25
Principiu:
Se echilibrează presiunea sângelui din arteră cu o presiune
exterioară de valoare cunoscută (reprezentata de presiunea
exercitata de manseta tensiometrului).
Metode de determinare:
• metoda palpatorie (Riva Rocci);
• metoda ascultatorie.
Curgerea laminară normala a sangelui nu produce vibraţii ale
peretelui arterial sesizabile cu ajutorul stetoscopului.

26
Spre deosebire de curgerea laminară, curgerea turbulentă generează
vârtejuri caracteristice şi astfel produce zgomote.
Turbulenţa depinde de o viteză critică de curgere.
Zgomotele care se percep în timpul măsurării indirecte (prin metoda
ascultatorie) a presiunii arteriale se numesc zgomotele lui Korotkoff.

27
 VALORILE NORMALE ALE PRESIUNII
ARTERIALE ÎN FUNCȚIE DE VÂRSTĂ ȘI SEX
28
Efectul gravitatiei asupra circulatiei arteriale

29
La nivelul inimii exista “0 hidrostatic”.
Presiunea hidrostatica Ph=ρgh, unde 1cm apă=0,73mmHg

In clinostatism scaderea inaltimii(h) determina scaderea presiunii

hidrostatice.
In ortostatism cresterea inaltimii (h) determina cresterea presiunii
hidrostatice.
La un individ inalt de 180 cm, presiunea hidrostatica din regiunea
corpului situata de la inima spre cap, este de 35mmHg iar presiunea
hidrostatica din regiunea corpului situata de la inima spre picior, este
de 90mmHg.

30
In zona superioara a corpului, circulatia arteriala
(TA =100mmHg) este influentata negativ de gravitatie : Ph = 100 – 35
= 65 mmHg. In hipoTA poate sa apara lipotimia deoarece scade
presiunea de perfuzie a creierului.

In zona inferioara a corpului, circulatia arteriala

(TA =100mmHg) este influentata pozitiv de gravitatie : Ph = 100 + 90
= 190 mmHg

31
II) Viteza de circulatie a sangelui
Scade progresiv în sectorul arterial şi în capilare (minimă) şi creste
progresiv în vene.
* în artera aorta Ao: VMaximă = 45 cm/sec;
* in arterele mici viteza este de 5-6 cm/sec
* in arteriole viteza scade progresiv pana la 0,2 cm/sec
Viteza de circulatie a sangelui este direct proportionala cu fluxul
sanguin expulzat de sistola ventriculara si invers proportional cu
suprafata de sectiune a vasului (vaselor) de sange.
Masurarea vitezei de circulatie a sangelui se face prin ecografie
Doppler.

32
III) Suprafaţa vasculara
Creste progresiv de la Ao (2.5 cm2) la artere mici şi arteriole;
Este crescuta f. mult la nivel capilar (2500 cm2) . Aici suprafaţa este
maximă fiind adaptată schimburilor transcapilare;
2
Vase Suprafaţa de secţiune (cm )

Aorta 2,5

Artere mici 20

Arteriole 40

Capilare 2500

Venule 250

Vene mici 80

33
În circulaţia pulmonară presiunea este mai mica decat in cea
sistemica

In artera pulmonară presiunea este de 15-20 mmHg (în sistolă)

şi 7-12 mmHg (în diastolă);
Ea scade progresiv în capilare şi vene (câţiva mmHg);

La nivelul microcirculaţiei pulmonare Ph<< Poncotică nepermiţând

apariţia fenomenului de filtrare .

Se evită apariţia edemului pulmonar acut (EPA).

34
Proprietatile functionale ale arterelor:
1)Elasticitatea

Este capacitatea arterelor (de obicei a celor mari) de a se destinde si

reveni la forma initiala, direct proportional cu volumul de sange din
interiorul lor.
Arterele mari sunt elastice şi distensibile. Ele servesc ca rezervoare
sanguine. Sistola ventriculară cardiacă determină afluxul unei
cantităţi de sânge în vasele mari.

35
În urma acestui aflux arterele se dilată şi înmagazinează o parte din
energia sistolică.

Diastola ventriculară este urmată de revenirea arterelor la

diametrul iniţial şi de retrocedarea energiei către sânge.

Cele două modificari de calibru pasive, determină o curgere

continuă a sângelui în artere, cu toate că inima pompează
discontinuu.

36
37
Relatia volum sanguin /presiune sanguina defineste complianta
vasculara si se studiaza mai frecvent la nivelul arterei aorta.

38
2) Contractilitatea

Reprezinta capacitatea arterelor mici si mijlocii de a-si modifica

tonusul muscular sub influenta factorilor nervosi si umorali,
fenomen cunoscut sub denumirea de vasomotricitate. Aceasta
proprietate sta la baza modificarilor circulatorii locale in functie de
necesitatile tisulare.

Arterele mijlocii şi mici sunt musculare, având rol de distribuţie a

sângelui.

39
Existenţa fibrelor musculare permite modificarea diametrului
vascular şi implicit reglarea cantităţii de sânge ce ajunge la ţesuturi.

Organele pot să-şi regleze cantitate de sânge ce le irigă prin

actiunea unor substanţe vasodilatatoare locale (CO2, ionul de
hidrogen, scăderea concentraţiei de oxigen , etc.) şi prin reacţiunea
muşchiului neted vascular la modificările de presiune arterială.

40
Pulsul arterial

Evacuarea ritmică a sângelui în artere determină pulsaţii presionale

sincrone în sistemul arterial.

Aceste pulsaţii pot fi percepute ca o senzaţie de lovitură uşoară dacă

se comprimă adecvat artera pe un plan dur (puls arterial).

41
Înregistrarea pulsului arterial (sfigmograma) are aspectul unei
curbe care prezintă:
- o pantă ascendentă (anacrotă);
- o pantă descendentă (catacrotă) care are o incizură
(incizura dicrotă).
Curba presiunii pulsului are aspect caracteristic în funcţie de nivelul
unde se face înregistrarea (în apropierea inimii - sfigmogramă
centrală sau la distanţă de inimă - sfigmogramă periferică).

42
43
44
Viteza pulsului difera de viteza de curgere a sangelui si depinde de
vascozitatea sangelui, elasticitatea vasului, grosimea peretelui
vascular si raza vasului.
Viteza undei pulsului este de :
• 3-5 m/s in aorta
• 7-10 m/s in arterele mari
• 15-35 m/s in arterele mici
Amplitudinea undei pulsului scade progresiv de la aorta la arterele
mici si arteriole.

45
CIRCULATIA SANGELUI IN ARTERE
1) Curgerea laminară a sangelui:

Printr-un vas lung şi neted sângele trece NORMAL cu o viteză

constantă si curge în straturi, cu formă de înaintare parabolică;
* moleculele din stratul de sânge adiacent la peretele vascular se
freacă de perete si viteza lor scade;

* moleculele din stratul superior alunecă peste primele si deci creste

viteza progresiv, pe măsură ce stratul este mai aproape de centru;

* stratul central are viteza maximă

46
47
 b) Curgerea turbulentă a sangelui :
Rezultă prin mişcarea particulelor din sânge în mici curenţi
neregulaţi ce se amesteca continuu;
Se generează forţe de fricţiune crescute si consum de energie
ridicat;
Zgomotul produs de curgerea turbulentă se percepe stetacustic:
* fiziologic: când Vcurgere > Vcritică : în marile artere la
începutul sistolei.
* Patologic: chiar daca Vcurgere<V critică:
- în anemii (vascozitate sanguina scazuta)
- ateroscleroză (pereţii vasculari prezintă rugozităţi).

48
49
Vâscozitatea efectivă (ŋefectivă):

* în artere şi vene: vascozitatea efectivă este aproximativ

constantă
- majoritatea elementelor figurate circulă în axul central, pe
când la periferie este mai multă plasmă;
- teoretic ar trebui ca în ax să fie vascozitatea crescuta iar la
periferie scazuta;
- efectul este antagonizat datorită curgerii cu profil
parabolic, cu viteza maximă în ax şi minimă la periferie
(cu cât viteza este mai mare, cu atât vâscozitatea este mai
mică).

50
* în capilare: vascozitatea efectivă = mult scazuta

- circulaţia nu mai este în straturi, ci într-un singur strat („plug

flow”) iar diametrul unui eritrocit este mai mare decât al
capilarului, deci hematia trebuie să se deformeze ca să-l poată
traversa.

51