Sunteți pe pagina 1din 4

󾠯

✅ LARINGOSCOPIA
INDIRECTĂ
= este o metodă utilizată pentru examinarea clinică a laringelui (endolaringelui) și,
parțial, a hipofaringelui.

= permite inspecția endolaringelui.

MATERIALE NECESARE:

sursă de lumină și oglindă frontală;

oglindă de laringoscopie: rotundă, plană, diametru 2,5-3,3 cm; este fixată pe


un mâner cu care face un unghi de 120 grade;

prelungitor pentru mâner;

sursă de căldură (lampă de spirt sau mini-reșou);

comprese;

TEHNICĂ:

bolnavul și medicul se așază pe scaun, față în față, la o înălțime potrivită;

bolnavul este invitat să își proiecteze limba înafară;

cu ajutorul unei comprese, înfășurăm limba pacientului, astfel încât să o putem


tracționa, fără a o leza pe incisivii inferiori;

se fixează corect oglinda frontală;

fasciculul luminos este focalizat la nivelul luetei;

examinatorul prinde limba cu mâna stângă:

policele - pe fața dorsală;

mediusul - pe fața ventrală;

indexul - ridică buza superioară;

✅ LARINGOSCOPIA INDIRECTĂ 1
examinatorul ține în mâna dreaptă, precum un creion, oglinda de
laringoscopie fixată la mâner;

suprafața de sticlă a oglinzii este încălzită la sursa de căldură:

scop = previne aburirea oglinzii, din cauza respirației;

pe fața dorsală a mâinii stângi se verifică temperatura oglinzii, astfel încât


să nu provoace arsuri pacientului;

oglinda de laringoscopie este introdusă oblic, dinspre comisura bucală


stângă înspre linia mediană;

suprafața reflectorizantă a oglinzii este îndreptată în jos;

pacientul este rugat să respire liniștit și să emită vocala ”I”

scop: se ridică vălul palatin și epiglota = vizualizare mai bună a


endolaringelui;

cu dosul oglinzii se ridică lueta, în sus și înspre posterior; este important ca


extremitatea inferioară a luetei să nu depășească marginea oglinzii, întrucât va
apărea pe suprafața reflectorizantă a oglinzii;

se evită atingerea bazei limbii și a peretelui posterior al orofaringelui, pentru


a nu declanșa reflexul de vomă (sunt zone reflexogene).

IMPOSIBILITATEA VIZUALIZĂRII LARINGELUI:

✅ LARINGOSCOPIA INDIRECTĂ 2
pacientul:

reflexe exagerate - anestezierea mucoasei cu xilină 2% sau 1% (alcoolici,


anxioși);

limbă groasă, fren lingual scurt, luetă lungă, gât scurt;

trismus, fractură de mandibulă, anchiloză temporo-mandibulară, anomalii ale


epiglotei;

dificil la copiii<5 ani;

examinatorul:

fasciculul luminos nu este focalizat corect;

oglinda nu este așezată corect: fie nu e înclinată corespunzător, fie nu ridică


lueta.

IMAGINEA LARINGOSCOPICĂ NORMALĂ: în respirație și în fonație:

marginea superioară a oglinzii: porțiunea anterioară a laringelui;

marginea inferioară a oglinzii: porțiunea posterioară a laringelui;

toate elementele sunt prezente în același plan: corzile vocale (situate mai jos)
sunt situate în același plan cu epiglota; pereții laterali apar mai scurtați;

examinarea se realizează de sus în jos:

superior: baza limbii, V-ul lingual, amigdala linguală, valeculele linguale


(separate între ele prin plica gloso-epiglotică);

sub valecule: epiglota - variabilă ca formă, poziție, mărime;

se examinează fața linguală, fața laringiană, marginea liberă;

marginea liberă a epiglotei + pliurile ari-epiglotice = orificiul superior al


laringelui;

sub orificiul superior al laringelui:

comisura anterioară;

corzile vocale = 2 benzi de culoare alb-sidefie; în 1/3 posterioară =


apofiza vocală;

orificiul glotic = cuprins între cele 2 corzi vocale; uneori - peretele


traheal + inelele;

✅ LARINGOSCOPIA INDIRECTĂ 3
comisura posterioară = între aritenoizi;

supero-extern de corzile vocale = benzile ventriculare - culoare roz;

extern de pliurile faringo-epiglotice = sinusurile piriforme - se lărgesc


la închiderea glotei, se îngustează la deschiderea glotei;

pereții laterali și peretele posterior - sunt vizualizați mai slab, din cauză că
fasciculul luminos cade oblic - există 3 tehnici pentru vizualizarea lor:

tehnica Killian: pacient în picioare cu capul flectat, examinator pe scaun -


perete posterior;

tehnica Turck: examinator în picioare, pacient pe scaun - comisura


anterioară, suprafața laringiană a epiglotei;

tehnica Avellis: pacient cu capul înclinat lateral, oglinda pe peretele opus al


faringelui - coarda vocală + spațiul subglotic de partea opusă oglinzii.

✅ LARINGOSCOPIA INDIRECTĂ 4

S-ar putea să vă placă și