UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE DREPT
MASTER DREPT PRIVAT

REFERAT
,,Specificul insolvenței transfrotaliere”

Coordonator:
Prof. univ. dr. Viorel Găină
Anul I Student(ă)
Grupa M-DP-I-1 Savin Mihaela

Craiova
2023
Cuprins:
Introducere
1. Globalizarea economică
2. Normele mai eficiente privind procedurile de insolvență la nivel transfrontalier
în cadrul UE
3. Domeniul de aplicare a Legii nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a
insolvenței și de insolvență.
4. Excepții de la aplicarea Legii nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a
insolvenței și de insolvență.
5. Cooperarea judiciară în privința insolvenței.
Bibliografie
 Introducerea
Fenomenul insolvenței pe plan internațional care reflectă abordări ale legiuitorului
intern combinate cu logica legiuitorului european sau cu normele model elaborate de
organisme internaționale cum ar fi UNCITRAL, se confruntă cu probleme similare
însă, interesant de observat, dincolo de acuratețea instrumentelor și metodelor de
cercetare științifice și de justețea rezultatelor acestor cercetări este, atât pe plan
național cât și la nivel global, mai ales în condițiile circulației libere a persoanelor,
bunurilor și serviciilor, atitudinea factorului uman și modul în care înțelege să joace
rolul în care se poate regăsi în cadrul unei proceduri de insolvență sau în contexte
conexe acesteia pentru că, de ce să nu recunoaștem, buna credință, speculația,
încercarea de obținere, indiferent de mijloace a unei poziții mai favorabile, atitudinea
constructivă de salvare a cocontractantului aflat în stare de dificultate financiară sunt
comportamente de înțeles, chiar dacă uneori condamnabile din perspectiva dreptului
pozitiv.
Reacțiile societății la diferite fenomene și modul de codificare a acestora reprezintă un
element care nu trebuie ignorat într-o cercetare, pornind în primul rând de la nivelul
cultural specific fiecărui stat și de la evoluțiile de atitudine care de multe ori sunt
strâns legate de factorul economic și politic și neingnorând în contextul globalizării
apariția reglementărilor europene, care încearcă introducerea unor culturi universale
de prevenție și abordare a insolvenței, cu întindere care transcede granițele statelor
astfel că la întrebarea extrem de îndreptățită” cultura modelează dreptul sau dreptul
modelează cultura ?”1, credem că nu se poate oferi un răspuns clar mai ales dacă ne
raportăm la intențiile legiuitorului european și la premisele de la care pornește
încercând să unifice normativ evoluții culturale de secole, sub semnul comun al unei
supraculturi distincte aparținând Uniunii Europene.

1
Nathalie Martin, The Role of History and Culture in Developing Bankruptcy and Insolvency Systems:
The Perils of Legal Transplantation, 28 B.C. Int'l & Comp. L. Rev. 1 (2005),
http://lawdigitalcommons.bc.edu/iclr/vol28/iss1/2
 1. Globalizarea economică
Globalizarea este un fenomen care se manifestă în toate componentele activității
sociale: economic; social; politic; militar; cultural; etc. Ea este o interconectare 2 la
nivel mondial a tuturor aspectelor vieții sociale, de la finanțe la sfera spirituală și
de la cultură la criminalitate.
Globalizarea este un proces care presupune o diversitate3 de lucruri și fenomene
precum: circulația ideilor și informațiilor; o economie globală; o societate civilă
globală; experiențe culturale comune; o mișcare ecologistă globală.
Apreciem că globalizarea economică este procesul adâncirii și extinderii relațiilor
economice internaționale care constă în creșterea interdependențelor dintre
economiile naționale sau fluxurilor generate de acestea spre o economie
internațională pe fondul legăturilor transfrontaliere din domeniile producției,
finanțelor, comerțului, serviciilor, forței de muncă, în scopul creșterii și dezvoltării
economice, cu consecința producerii de efecte generale preponderent benefice, dar
diferențiate în segmentele organizării sociale4.

2. Normele mai eficiente privind procedurile de insolvență la nivel

transfrontalier în cadrul UE

ASPECTE-CHEIE5

 Regulamentul prevede norme valabile pe întregul teritoriu al UE pentru

stabilirea:

 instanței care are competența să deschidă o procedură de

insolvență;

 legislației naționale aplicabile;

2
D. Held, A. McGrew, D. Goldblatt, J.Parraton, Transformări globale. Politică, economie și cultură, Ed.
Polirom, iași, 2004, p.26; J.E.Stiglitz, Globalizarea. Speranțe și deziluzii, Ed. Economică, București, p.37.
3
J.E.Stiglitz, Mecanismele globalizării, Ed. Polirom, București, 2008, p.19; V. Stănescu, Globalizarea spre o
nouă treaptă de civilizație, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2008, p. 444; Guillermo de la Dehesa, Învingători și
învinși în globalizare, Ed. Historia, București, 2007, p.9
4
A se vedea și A.M. Găină, op.cit., 2012, p.11

5
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=LEGISSUM:230203_2
  recunoașterii hotărârii instanței atunci când o societate
comercială, un comerciant sau o persoană fizică intră în
insolvență.

Situațiile aplicabile
Regulamentul se aplică procedurilor care cuprind toți creditorii debitorului sau o
parte semnificativă a acestora, se întemeiază pe legislația privind insolvența și în
cadrul cărora, în scopul salvării, al ajustării datoriilor, al reorganizării sau al lichidării:
 1.
un debitor și-a pierdut toate activele sau o parte dintre acestea și un specialist în
insolvență, de exemplu un lichidator, a fost desemnat;
 2.
activele și activitatea unui debitor fac obiectul controlului sau al supravegherii de
către o instanță; sau
 3.
procedurile au fost suspendate pentru a permite desfășurarea de negocieri între debitor
și creditorii acestuia. Această situație se aplică numai dacă:
 are loc în contextul procedurilor care vizează protecția masei credale;
 negocierile eșuează, caz în care se aplică una dintre celelalte două tipuri
de proceduri indicate mai sus.
Regulamentul vizează procedurile „preventive” de insolvență aflate în vigoare în
temeiul legislației naționale, care pot fi lansate într-un stadiu incipient, pentru a spori
șansele salvării întreprinderii. Aceste proceduri sunt enumerate în anexa A. De
asemenea, regulamentul tratează și o varietate amplă de proceduri de insolvență
personală.

Competența
 Procedurile se desfășoară în instanțele din țara UE în care se află centrul
intereselor principale ale debitorului. Se presupune că acesta înseamnă:
 locul sediului social, în cazul unei societăți sau al unei persoane
juridice;
  locul principal de desfășurare a activității, în cazul unei persoane fizice
care exercită o activitate independentă sau o activitate profesională;
 locul reședinței obișnuite, în cazul oricărei alte persoane fizice.
 Aceste prezumții nu se aplică dacă locul s-a modificat în decursul unei anumite
perioade, anterioare începerii procedurilor de insolvență.
 Dacă debitorul are locul de derulare a operațiunilor într-o altă țară a UE
decât cea în care se află centrul intereselor principale ale debitorului, acea
țară din UE poate să deschidă, de asemenea, proceduri de insolvență împotriva
debitorului. Cu toate acestea, aceste „proceduri secundare” se limitează la
activele deținute în țara respectivă.
 Regulamentul sporește șansele de salvare a întreprinderilor prin evitarea
deschiderii unor proceduri secundare paralele, în care se garantează în alt mod
interesele creditorilor locali.

Legea aplicabilă
În general, legea aplicabilă este cea a țării în care are loc procedura. Acea lege
guvernează condițiile de deschidere și de închidere a procedurii și desfășurarea acesteia.
Aceasta cuprinde stabilirea:

 debitorilor împotriva cărora se poate deschide procedura;

 activelor care fac parte din masa bunurilor care face obiectul insolvenței;

 drepturilor creditorilor după încheierea procedurii;

3. Domeniul de aplicare a Legii nr.85/2014 privind procedurile de

prevenire a insolvenței și de insolvență.
Legea nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență
cuprinde câteva categorii6 de norme juridice aplicabile în procedura de insolvență
transfrontalieră. O categorie de norme cuprinse în lege vizează determinarea legii
aplicabile unui raport de drept internațional privat în materia insolvenței. O a doua
categorie de norme se referă la procedura care trebuie urmată în litigiile privind
raporturile de drept internațional privat în materia insolvenței. În final, o ultimă
categorie de norme reglementează condițiile în care autoritățile române solicită și
6
Art.273 (1) lit. A, b, c din Legea nr.85/2014
acordă asistență privind procedurile de insolvență deschise pe teritoriul României sau
la unui stat străin.

4. Excepții de la aplicarea Legii nr.85/2014 privind procedurile de

prevenire a insolvenței și de insolvență.
Normele generale conflictuale nu se aplică unor proceduri de insolvență pentru care
există dispoziții derogatorii de la normele de drept comun 7 . Normele generale
conflictuale nu se aplică procedurilor de insolvență care privesc 8: bănci; cooperative
sau alte instituții de credit; societăți și agenții de asigurare ori reasigurare; societăți de
servicii de investiții financiare; organisme de plasament colectiv în valori mobiliare;
societăți de administrare a investițiilor; societăți de bursă; membrii compensatori ai
burselor de mărfuri; societăți de brokeraj; traderi; raporturile de drept internațional
privat în domeniul insolvenței care cad sub incidența regulamentului CE
nr.1346/2000. Pentru anumite categorii de proceduri de insolvențe, care sunt
exceptate de la aplicarea normelor generale conflictuale, există în Legea nr.85/2014
dispoziții speciale privind procedura insolvenței grupurilor de societăți, a falimentului
instituțiilor de credit și a falimentului societăților de asigurare. Reglementările
speciale pentru insolvența transfrontalieră a acestor tipuri de debitori sunt reunite în
lege în capitole separate care poartă titluri precum: coordonarea procedurii insolvenței
grupurilor9 de societăți; reglementarea raporturilor de drept internațional privat în
domeniul falimentului instituțiilor de credit10; reglementarea raporturilor de drept
internațional privat în domeniul falimentului societăților de asigurare/reasigurare 11 .

5. Cooperarea judiciară în privința insolvenței.

Instanțele românești cooperează12 cu instanțele și reprezentanții străini. Cooperarea
se poate realiza direct sau prin intermediul reprezentantului român. Instanțele sunt
abilitate să comunice sau să solicite informații ori asistență în mod dierct de la
instanțele sau reprezentanții străini. Reprezentantul român este abilitat să
comunice, sub supravegherea instanței în mod dircet cu instanțele și reprezentanții
străini.

7
C. Gheorghe, op.cit., 2000, p. 781
8
Art.274 (2) din Legea nr.85/2014
9
Art.305-311 din Legea nr.85/2014
10
Art. 312-322 din Legea nr.85/2014
11
Art.323-336 din Legea nr.85/2014
12
Art. 297 din Legea nr.85/2014
 Cooperarea judiciară în materia insolvenței poate fi făcută prin următoarele
mijloace13: desemnarea unui organ sau a unei persoane care să acționeze potrivit
indicațiilor instanței; comunicarea de informații pe care instanța le consideră
adecvate; coordonarea administrării și supravegherii bunurilor și a activității
debitorului; aprobarea sau punerea în aplicare de către instanțe a acordurilor de
coordonare a procedurilor; coordonarea procedurilor concomitente referitoare la
același debitor.

Bibliografie:

13
Art. 299 din Legea nr.85/2014
 1. Nathalie Martin, The Role of History and Culture in Developing
Bankruptcy and Insolvency Systems:
2. The Perils of Legal Transplantation, 28 B.C. Int'l & Comp. L. Rev. 1
(2005),
3. http://lawdigitalcommons.bc.edu/iclr/vol28/iss1/2
4. D. Held, A. McGrew, D. Goldblatt, J.Parraton, Transformări globale. Politică,
economie și cultură, Ed.
5. Polirom, Iași, 2004. J.E.Stiglitz, Globalizarea. Speranțe și deziluzii, Ed.
Economică, București.
6. J.E.Stiglitz, Mecanismele globalizării, Ed. Polirom, București, 2008, ;
V. Stănescu, Globalizarea spre o nouă treaptă de civilizație, Ed. Eikon, Cluj-Napoca,
2008, ;
7. Guillermo de la Dehesa, Învingători și învinși în globalizare, Ed. Historia,
București.
8. https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?
uri=LEGISSUM:230203_2
9. Găină, A.M., Globalizarea și crizele financiare, Ed. ProUniversitaria, București,
2012