Parteneriatele educaționale sunt forme moderne şi complexe de învăţare- evaluare.

Articolul
prezintă tipurile de parteneriate, principiile care stau la baza încheierii acestora, precum și
informațiile pe care trebuie să le cuprindă.
Parteneriatele educaționale și rolul
acestora în activitatea didactică
Plecând de la ideea că nu doar școala este responsabilă cu formarea și educarea tinerilor, că școala
este numai o parte din sistemul educațional (ea fiind de fapt reprezentanta de seamă a sistemului de
învățământ), putem concluziona că parteneriatele educaționale reprezintă viitorul acestui sistem.
Ele sunt forme de comunicare, colaborare și cooperare între școală și părinți, instituții ale statului,
asociații nonguvernamentale, agenți economici, comunități locale. În centrul acestor parteneriate stă
întotdeauna copilul, elevul, tânărul educabil.
În practica școlară există mai multe expresii care desemnează parteneriatul educațional: acord de
parteneriat, protocol de colaborare, contract de parteneriat, acord cadru de parteneriat, protocol de
parteneriat, convenție de parteneriat, proiect de parteneriat, parteneriat de colaborare instituțională.
Conform Dicționarului Explicativ al limbii române parteneriatul este un sistem care asociază
parteneri din punct de vedere politic, economic și social, este o asociere a doi sau mai mulți
parteneri. În literatura de specialitate „parteneriatul reprezintă modalitatea formală sau informală
prin care două sau mai multe părți decid să acționeze împreună, pentru atingerea unui scop comun.”
[1, pag. 694]
Parteneriatul educațional este o „atitudine în câmpul educației, concept central pentru abordarea de
tip curricular, flexibilă și deschisă problemelor educative, (....) formă de comunicare, cooperare și
colaborare în sprijinul copilului la nivelul procesului educațional. El presupune o unitate de cerințe,
opțiuni, decizii și acțiuni educative între factorii educaționali” [2, pag. 217].
Parteneriatul educațional este deci o formă modernă şi complexă de învăţare- evaluare, care are la
bază toate formele de organizare a activităţilor – individual, pe perechi, pe grupe, frontal – grupele
participante devin astfel o comunitate de învăţare, în care fiecare contribuie atât la propria formare,
cât şi la procesul de învăţare colectiv. Învăţarea bazată pe proiect este o abordare instrucţională care
angajează elevii într-o investigaţie bazată pe cooperare-comunicare-colaborare. Elevii află soluţiile
problemelor prin: formularea şi rezolvarea întrebărilor; dezbateri de idei; proiectarea de planuri sau
experimente; comunicarea ideilor şi a rezultatelor unii altora; adresarea de noi întrebări; crearea de
produse noi; extragerea concluziilor; formularea de predicţii. Această abordare are o eficienţă
crescută în creşterea motivaţiei elevilor şi în stimularea operaţiilor superioare ale gândirii. Învăţarea
bazată pe proiect este o acţiune de cercetare şi acţiune practică în acelaşi timp.
Datorită diversității domeniilor de colaborare, ale duratelor parteneriatelor, ale scopurilor și
obiectivelor urmărite, ale formelor de finanțare, tipurilor de unități, domeniilor de interes, există
mai multe clasificări ale parteneriatelor.
Gianina Ana Masari, în Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice,
capitolul Educația școlară și parteneriatele școală-familie-comunitate, realizează următoarea
clasificare:
1.În funcție de domeniul de colaborare: parteneriate în vederea finanțării derulării unor proiecte,
parteneriate de realizare a unor proiecte comune de dezvoltare instituțională, parteneriate de
dezvoltare a unor proiecte comune didactice, parteneriate ce vizează contracte de cercetare,
parteneriate ce au ca scop activitățile de formare profesională, parteneriate în vederea organizării de
manifestări științifice și promovarea produselor, parteneriate de inițiere, derulare, evaluare a unor
programe internaționale
2.În funcție de scopul și obiectivele urmărite: parteneriate de reprezentare: federații, uniuni, consilii,
alianțe, forumuri, coaliții, sindicate; parteneriate operaționale ce implică existența unor proiecte
concrete ca motiv al asocierii
3.În funcție de durata de desfășurare: parteneriate pe termen scurt, parteneriate pe termen mediu,
parteneriate pe termen lung
4.În funcție de forma de finanțare: parteneriate cu finanțare integrală, parteneriate cu finanțare
parțială, parteneriate fără finanțare, parteneriate cu autofinanțare
5.În funcție de tipul de unitate: unitate de învățământ, agent economic, sindicat reprezentativ,
instituții și organisme guvernamentale centrale sau locale, instituții nonguvernamentale
Pentru ca un parteneriat să funcționeze, să-și atingă scopul pentru care a fost încheiat, este necesar
să fie respectate o serie de principii de bază [1, pag.702/703]:
• toți partenerii trebuie să contribuie la realizarea activităților și să înțeleagă care va fi rolul lor în
cadrul proiectului
• părțile trebuie să se consulte în mod regulat și să se informeze asupra tuturor aspectelor privind
evoluția proiectului
• toți partenerii trebuie să contribuie la realizarea rapoartelor de evaluare narativă a activităților
• partenerii trebuie să colaboreze la realizarea decontului aferent proiectului finanțat, acolo unde
este cazul.
De asemenea, pentru realizarea unui parteneriat viabil este necesar ca acesta să cuprindă informații
referitoare la următoarele elemente:
• părțile semnatare (unitatea de învățământ, beneficiarii direcți, beneficiarii indirecți)
• scopul parteneriatului
• durata parteneriatului
• obligațiile instituției școlare
• obligațiile beneficiarului direct
• obligațiile beneficiarului indirect
• descrierea acțiunilor comune
• sancțiuni
• recompense
• alte clauze
• modul în care se menține legătura între părți
• semnăturile părților implicate
Legile care guvernează învățământul profesional și tehnic prevăd obligativitatea existenței unor
parteneriate școală – agent economic, parteneriate care au drept scop realizarea stagiilor de pregătire
practică ale elevilor. Există, de altfel, un model cadru de Contract de pregătire practică.
O provocare pentru școală și agenții economici este însă dezvoltarea unor parteneriate care să ofere
posibilitatea profesorului și elevilor să desfășoare activitatea de predare-învățare-evaluare direct în
procesul de producție, să-i conducă pe elevi spre înțelegerea deplină a operațiilor tehnologice, a
transformărilor care au loc, să le dezvăluie acestora pas cu pas drumul parcurs de la materia primă
până la produsul finit.
Parteneriatele educaționale prin care se asigură accesul în secțiile de producție, pentru realizarea
unor activități didactice, au un rol important pentru formarea competențelor profesionale și a
competențelor secolului XXI ale tinerilor. Procesul instructiv-educativ astfel realizat își atinge
scopul, iar elevii pot să–și valorifice noțiunile însușite pe tot parcursul vieții.
BIBLIOGRAFIE
1. Cucoș, C. coordonator, „Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice”,
Editura Polirom, București, 2008
2. Vrășmaș, E., „Intervenția socioeducațională ca spijin pentru părinți”, Editura Aramis, București,
2008

Object 1