Curs 2

Membrana celulară – structură

şi funcţii

REZUMAT
• TIPURI DE MEMBRANE CELULARE
• STRUCTURA MEMBRANELOR
• DUBLUL STRAT LIPIDIC
• PROTEINELE MEMBRANARE
• ÎNVELIŞUL CELULAR
• FUNCŢIILE MEMBRANEI CELULARE
– ADEZIVITATEA CELULARĂ
– TRANSPORTUL MEMBRANAR
– SEMNALIZAREA CELULARĂ

1
 TIPURI DE MEMBRANE CELULARE
Există trei tipuri de membrane celulare:
• Membrana celulară (plasmatică) –
• înconjură celula
• îi defineşte limitele
• menţine diferenţele între citosol şi mediul înconjurător
• Membranele organitelor –
• definesc compartmente delimitate de membrane în celule
(organite)
• menţin diferenţele caracteristice între conţinutul fiecărui
organit şi citosol
• Membranele speciale – în celule specializate
• teaca de mielină – membrana plasmatică a celulelor
Schwann → extină, modificată, împachetată în jurul
axonului neuronului

Compartimente delimitate de membrane în celulă

Nucleu Peroxizom

Reticul Lizozom
endoplasmic

Aparat
Golgi
Vesiculă
Membrana celulară –
învelişul celulei
Mitocondrie

2
 STRUCTURA MEMBRANELOR

• Deşi funcţiile lor diferă, toate membranele biologice au o

structură generală comună:
– un dublu strat continuu de molecule lipidice,
– cu diferite proteine membranare încorporate.
• Aspectul trilaminat – aspect de microscopie electronică
Nu reprezintă STRUCTURA MEMBRANEI!

MODELUL
• Lipidele din membrană se MOZAICULUI FLUID
asamblează spontan în apă
apa
• → formează un dublu-strat.
• În 1972, S.J. Singer & G. dublul
Nicolson au propus strat
“modelul mozaicului fluid” lipidic
– proteinele membranare
sunt inserate în dublul strat
lipidic.

3
 DUBLUL STRAT LIPIDIC

• Moleculele de lipide formează un dublu strat cu

grosime de aprox. 5nm;
• Reprezintă ~ 50% din masa membranelor celulare la
animale, restul fiind reprezentat de proteine;
• Moleculele lipidelor din membrane sunt
amfipatice
– au o parte hidrofilă (“cu afinitate pentru apă″ sau
polară) şi
– o parte hidrofobă (“respinge apa" sau nepolară)

• Exista trei clase majore de

lipide membranare:
– fosfolipide,
– colesterol,
– glicolipide

Diferite reprezentări ale unei molecule de fosfolipid

4
• Fosfolipidele ~ 70% → principalul element glicoplide
structural – se autoasamblează intr-un strat
dublu lipidic
• fosfogliceride – ex. fosfatidil-colina
• sfingolipide – ex. sfingomielina
• Glicolipidele ~ 5% se găsesc doar pe faţa
externă a membranei celulare, respectiv colesterol
faţa internă a membranei organitelor → faţa
exoplasmatică
• cerebrozide
• galactozide
• Colesterolul ~ 25% → interpus între
fosfolipide – scade mobilitatea acizilor
graşi → scade permeabilitatea membranei

PROTEINELE MEMBRANARE
• Proteinele determină funcţiile
specifice ale membranei
– atât plasmalema cât şi organitele au
o colecţie unică de proteine
• Proteinele membranare sunt:
– proteine periferice → ataşate la
suprafaţa membranei
– proteine integrale → străbat
parţial sau total (proteine
transmembranare) dublul strat
lipidic
• Proteinele integrale sunt
amfipatice!

5
 ÎNVELIŞUL CELULAR
• Are trei componente
– PLASMALEMA → lipidele si proteinele
membranare 7-9 nm
– GLICOCALIXUL la exterior, este format din
grupările glucidice ale glicoproteinelor şi
glicolipidelor → rol de protecţie – 50 nm
– CITOSCHELETUL MEMBRANAR → reţea de
proteine (periferice) asociate cu faţa citoplasmatică
al bistratului lipidic ce corespunde ectoplasmei →
stabilizează infrastructura membranei – 5-9 nm
• actină, spectrină şi ankirină

glicocalix

plasmalema

citoscheletul
membranar

Reprezentare schematică a alcătuirii învelişului celular

6
 FUNCŢIILE MEMBRANEI
CELULARE
• Dublul strat lipidic
– TRANSPORTUL
MEMBRANAR furnizează structura de bază a
membranei şi serveşte ca o
barieră relativ impermeabilă
– SEMNALIZAREA la trecerea moleculelor
CELULARĂ solubile în apă
• Proteinele inserate în dublul
strat lipidicmediază celelalte
– ADEZIVITATEA funcţii ale membranei
CELULARĂ

ADEZIVITATEA CELULARA
(joncţiunile celulare)

• Numeroase celule din tesuturi sunt legate unele de

altele sau de matricea extracelulara prin
dispozitive speciale joncţiuni celulare.
• Se împart în trei clase funcţionale :
– joncţiunile IMPERMEABILE,
– joncţiunile de ANCORARE, şi
– joncţiunile de COMUNICARE

7
 Joncţiunile impermeabile
• Mai sunt numite joncţiuni strânse
sau zonula occludens
– rol în menţinerea diferenţelor
de concentraţie a substanţelor
de o parte şi de alta a epiteliilor
– formarea de dispozitive de
etanşare, limitând difuzarea
substanţelor în spaţiul
intercelular
• Ex. Epiteliul intestinal

Joncţiunile de ancorare
• Principalele tipuri:
– desmozomi în centură (zonula
adherens)
– desmozomii „în pată” (macula
adherens)
– hemidesmozomii.
• Asigură aderarea mecanică a celulelor,
le „ancorează” între ele sau de matricea
extracelulară, astfel încât ele devin
capabile să acţioneze ca o unitate
structurală
• conferă rezistenţa mecanică prin
ancorarea de elementele citoscheletului.

8
 Joncţiunile de comunicare
• Numite şi gap sau macula
comunicans;
• Permit trecerea moleculelor
mici, solubile în apă direct din
citoplasma unei celule în
citoplasma altei celule
învecinate.
• Celulele conectate în acest mod
→ cuplate chimic si electric.
• Alcătuite din conexoni.

9
 TRANSPORTUL MEMBRANAR
Tipuri de transport:
• După natura substanţelor transportate
– transport de ioni şi molecule mici,
– transport de macromolecule (prin vezicule).
• După consumul de energie:
– transportul pasiv (fără consum de energie) şi
– transportul activ (cu consum de energie).
• După locul din membrană pe unde trec substanţele:
– transport prin stratul dublu lipidic (difuziune simplă)
– transport mediat de proteine de transport (difuziune
facilitată)

TRANSPORTUL MOLECULELOR MICI:

pasiv si activ
• transportul pasiv → în sensul gradientului apare
spontan fie prin *difuziune simplă (pasivă) prin
dublul strat lipidic fie prin *difuziune facilitată
prin proteine canal sau cărăuşi.

• transportul activ necesită consum de energie şi

este totdeauna mediat cărăuşi care pompează
substanţele împotriva gradientului electrochimic.

10
 Tipuri de transport

TRANSPORTUL PRIN VEZICULE

• Transportul prin vezicule care se realizează prin:
– exocitoză
– endocitoză
• EXOCITOZA reprezintă eliminarea în afara
celulei a materialului inclus în vezicule.
• ENDOCITOZA este transportul de materiale de la
exterior spre interiorul celulei. După natura
substanţelor ce pătrund în celulă, endocitoza este
de două feluri:
• fagocitoza (substanţe solide), şi
• pinocitoza (fluide)

11
 exocitoza endocitoza

SEMNALIZAREA CELULARĂ

• Celulele organismelor pluricelulare comunică prin

molecule mici numite molecule-semnal.
• Acestea sunt secretate de celulele care
semnalizează în spaţiul extracelular, prin
exocitoză.
• Moleculele semnal (numite şi liganzi) se ataşează
de proteine specifice ale celulelor-ţintă, numite
receptori

12
 Tipuri de semnalizare

• A) Semnalizarea dependentă de contact necesită ca

celulele sa fie în contact direct la nivelul membranelor.
• B) Semnalizarea paracrină – semnale eliberate în spaţiul
intercelular (mediatori locali) ce acţionează pe celulele
din vecinătate.
• C) Semnalizarea sinaptică la nivelul neuronilor care
transmit semnale electrice prin axoni şi eliberează
neurotransmiţători la nivelul sinapsei cu celula–ţintă.
• D) Semnalizarea endocrină din celulele endocrine, care
secretă hormoni în fluxul sangvin → distribuiţi la
distanţă.

13
 Receptorii
• Indiferent de natura
moleculei-semnal, acesta se
cuplează pe
RECEPTORII, celulei-
ţintă.
• Exista două tipuri de
receptori:
• Receptori de suprafaţă
pentru molecule
hidrosolubile
• Receptori intracelulari
pentru molecule nepolare
(lipidice)

Receptorii de suprafaţa (membranari)

• Acţionează ca transductori ai semnalului –

declanşează în celula o serie de evenimente soldate
cu apariţia răspunsului celular.
• Substanţele implicate pe calea semnalizării:
– Ligand (mesager primar)
– Receptor de suprafaţă
– Enzime de membrană
– Mesageri secundari (amplificarea semnalului)
– Protein-kinaze – fosforilare → răspuns celular

14
 Receptorii intracelulari (nucleari)
• Hormonii lipidici – ex. Hormonii steroizi pătrund
în celulă direct prin membrane şi acţionează la
nivelul nucleului ca factori de transcripţie
• Substanţele implicate pe calea semnalizării:
• Ligand (lipidic)
• Receptor nuclear
• Activarea transcripţei genelor
• Sinteza de ARN şi proteine = răspuns celular

RECAPITULARE:
Ce reprezintă aspectul trilaminat al membranelor?
R: aspectul la microscopul electronic

În alcătuirea membranei intră lipide şi proteine. (Adevărat/Fals)

R: Adevărat

Numiţi principalele clase de lipide din membrane.

R: fosfolipide, glicolipide, colesterol.

Unde sunt localizate glicolipidele în membrană?

R: totdeauna pe faţa exoplasmatică

15
 Numiţi cele trei straturi ale învelişului celular
R: plasmalema, glicocalix, citoschelet membranar

Ce parte a învelişului celular stabilizează structura membranei?

R: citoscheletul membranar

Joncţiunile strânse se ancorează în citoscheletul celulelor

învecinate. (Adevărat/Fals)
R: Fals Realizează etanşarea epiteliilor

Transportul pasiv se realizează fără consum de energie.

(Adevărat/Fals)
R: Adevărat

Difuziunea facilitată se desfăşoară prin grosimea dublului strat

lipidic. (Adevărat/Fals)
R: Fals are loc prin proteine transportoare

Joncţiunile comunicante sunt formate din cupluri de conexoni.

(Adevărat/Fals)
R: Adevărat

Numiţi tipuri de semnalizare la distanţă

R: semnalizarea sinaptică şi semnalizarea endocrină

Semnalizarea endocrină se realizează prin mediatori locali.

(Adevărat/Fals)
R: Fals – semnalizarea paracrină

16