Membrana celulară

Membrana celulară (de asemenea numită și membrană plasmatică sau plasmalemă) este

o structură celulară ce delimitează și compartimentează conținutul celular. Constituie o
barieră selectivă pentru pasajul moleculelor și ionilor. Este o structură bidimensională
continuă cu grosimea de 6-9 nm și cu proprietăți caracteristice de permeabilitate selectivă,
ce conferă individualitate celulei.

Membrana celulară a fost pentru prima dată observată de Robert Hooke, însă acesta a
considerat-o parte integrală a unei celule unitare. Abia în 1855 Karl Wilhelm von
Nägeli și Carl Eduard Cramer au emis ipoteza existenței unei membrane celulare
responsabile pentru secreția extracelulară și menținerea presiunii intracelulare. În
1935, Hugh Daveson și James Frederic Danielli au sugerat structura bilipidică a
membranei celulare, iar în 1972, Nicholson și Singer au formulat modelul mozaicului fluid.
Acest model a fost modificat datorită descoperirii unor structuri ce compartimentalizează
membrana celulară. Acestea cuprind: zonele de joncțiune intercelulară; "barierele"
membranare formate de complexe multiproteice sau de specializări
ale citoscheletului subcortical; subdomenii membranare cu o compoziție proteo-lipidică
specifică, cum ar fi cele insolubile in detergenți (lipid rafts). Aceasta organizare complexă a
membranei este importantă, între altele, pentru polaritatea celulei și pentru organizarea
semnalelor primite din exterior.

Rol
 Transportul de substanțe;
 asigurarea homeostazei;
 protejarea spațiului celular;
 conferirea unei forme celulei;
 echilibru osmotic; (osmoză)
 permeabilitate selectivă (vezi mai jos);
 participă în cadrul proceselor metabolice;
 comunicarea bidirecțională între celule și mediul extern;
 locomoția.

Structură
Membrana celulară este formată din lipide si proteine. Elementul structural fundamental
al membranelor celulare este dublul strat lipidic care se comportă ca o barieră
impenetrabilă pentru majoritatea moleculelor aqua-solubile. Proteinele membranare,
asociate dublului strat lipidic, asigura funcționalitatea membranei.

Lipidele
Membrana celulară constă din 3 tipuri de lipide: fosfolipide, glicolipide și steroli.
Fosfolipidele și glicolipidele constau dintr-un cap hidrofil și o coadă hidrofobă.
Colesterolul, cel mai cunoscut dintre steroli, este cel care conferă membranei rigiditatea,
fiind poziționat între capetele hidrofobe ale lipidelor și nepermițându-le să se contracte.

Proteinele
Proteinele sunt fie înglobate în membrana lipidică (transmembranare), fie asociate
suprafeței acesteia (proteine membranare periferice și proteine legate prin lipide). Există
mai multe tipuri de proteine, incluzând:

 enzime, care catalizeaza diferite reactii chimice;

 Proteină-marker;
 Receptori;
 de susținere;
 de transport.
Proteinele sunt implicate în multiple procese:

 transportul molecular și ionic transmembranar;

 realizarea conexiunilor intercelulare și a ancorării celulelor în matricea
extracelulară;
 desfășurarea reacțiilor enzimatice asociate structurilor membranare;
 controlul fluxului de informație între celulă și mediu prin recunoașterea, legarea și
transmiterea moleculelor-semnal;
 imunitatea celulară;

Modelul mozaicului fluid

Modelul mozaicului fluid, propus de Jonathan S. Singer și Garth L. Nicholson, prezintă
membrana celulară ca un model fluid mozaicat, unde numeroasele componente structurale
se pot deplasa liber.
La suprafața membranei celulei animale se află proteine periferice și glucide sub formă de
glicolipide și glicoproteine. Setul de proteine și glucide (de pe suprafata plasmalemei
fiecărei celule animale) se numește glicocalix și este specific, constituind “buletinul de
identitate” al acesteia. Membrana celulei vegetale este protejată de un perete celular rigid.
Acesta este format din celuloză și este permeabil pentru apă, precum și pentru unele
molecule organice.
Membrana celulară