1.

Anatomia si fiziologia analizatorului vizual

I.Anatomia orbitei
● orbitele sunt două cavități osoase situate de o parte și alta a foselor nazale
● ele au o forma piramidală cu baza anterior și vărful posterior
● orificii de la nivelul orbitei:
- gaura optică
- fisura orbitară superioară
- fisura orbitară inferioară
● marginea anterioară a orbitei = rebord orbitar
Conținutul orbitei:
● globul ocular (1/5 din orbită)
● posterior de glob se descrie spațiul retrobulbar
● mușchii extraoculari
● n. cranieni (II, III, IV, ram din V, VI, n.vegetativi)
● artera și vena oftalmică
● grăsime orbitară

II. Anatomia globului ocular

● globul ocular are o formă aproximativ sferica
● diametrul ochiului adult este între 23 și 25 mm
● prezintă 4 repere: pol anterior, pol posterior, ecuator și meridiane
Peretele globului ocular
● tunica fibroasă: cornee si scleră
● tunica vasculara: iris, corp ciliar, coroidă
● tunica internă, nervoasă: retină

Tunica fibroasa:
Sclera:
● țesut opac, de culoare alb-sidefie, avasculară
● reprezintă 4/5 posterioare ale tunicii fibroase
Corneea:
● țesut transparent, avascular
● are două fețe:
- anterioară, convexă
- posterioară, concavă
● grosimea corneană este de 1 mm periferic și de 0,6 mm central
● histologic are 6 straturi:
- film lacrimal
- epiteliu
- strat Bowman
- stroma
- membrana Descemet
- endoteliul cornean

Tunica vasculara
Irisul:
● este situat înapoia corneei și înaintea cristalinului
● fața anterioară delimitează posterior camera anterioară
● fața posterioară delimitează camera posterioară

Corpul ciliar:
● se întinde între rădăcina irisului și coroidă
 ● prezintă 2 porțiuni:
- pars plicata, alcătuită din numeroase creste radiare numite procese ciliare și depresiuni numite
văi ciliare la nivelul cărora se inseră fibre elastice ce formează ligamentul suspensor al
cristalinului (zonula)
- pars plana este adiacentă retinei șicoroidei, de care este despărțită prin ora serrata
● in grosimea corpului ciliar se află mușchiul ciliar
Coroida:
● este cuprinsă între ora serrata și originea nervului optic
● fața externă vine în raport cu sclera, iar fața internă în raport cu retina

Tunica interna/Retina:
● este cuprinsă între ora serrata și originea nervului optic
● histologic este alcătuită din 10 straturi ce conțin:
- celule fotoreceptoare
- celule nervoase (bipolare, ganglionare, amacrine și orizontale)
- celule de susținere (celule Muller, microglii)
Celulele fotoreceptoare:
● celule cu bastonașe:
- adaptate pentru vederea în lumină slabă
- densitatea lor scade dinspre periferie spre maculă,
- iar în fovee lipsesc
● celule cu conuri:
- adaptate pentru vederea în lumină, distingerea formelor și culorilor
- densitate maximă în fovee

Funcțional, retina prezintă două zone:

Macula (pata galbenă)
● delimitată de arcadele vasculare temporale
● in centrul ei se află foveea și foveola
● marginile foveolei dau un reflex circular numit reflex foveolar, vizibil la oftalmoscopie
Papila nervului optic (pata oarbă)
● corespunde originii nervului optic
● este situată nazal și superior față de foveolă
● central se află artera și vena centrală a retinei

B. Conținutul globului ocular

Camera anterioară
● delimitată anterior de față posterioară a corneei
 ● posterior de fața anterioară a irisului

Camera posterioară
● delimitată anterior de fața posterioară a irisului și posterior de hialoida anterioară
● cele două camere conțin umoare apoasă și comunică prin intermediul pupilei

Cristalinul:
● lentilă biconvexă, transparentă, situată posterior de pupilă
● la nivelul ecuatorului cristalinian se inseră fibrele zonulare
● histologic, cristalinul prezintă:
- o capsulă anterioară
- o capsula posterioară
- un cortex
- un nucleu
● este e structură avasculară și fără inervație proprie

Cavitatea vitreană:
● cea mai mare cavitate a ochiului
● delimitată anterior de cristalin, corp ciliar și zonulă, iar posterior de retină
● conține un gel transparent numit vitros, care vine în contact cu structurile vecine prin intermediul unei
membrane numită hialoidă

Vascularizația globului ocular și a orbitei

Artera oftalmică ram din carotidă, se divide în mai multe ramuri:
● a. centrală a retinei
● a. ciliare lungi posterioare
 ● a. ciliare scurte posterioare

Drenajul venos final al globului ocular se realizează în cele 4 vene vorticoase, ce formeaza 2 vene oftalmice ce
se varsă în sinusul cavernos

Inervația globului ocular și a orbitei

● nervul oftalmic reprezintă ramul superior al n. trigemen
● se ramifică în: lacrimal, frontal și nazo-ciliar

III. Anatomia nervului optic și a căilor optice

● calea optică este alcătuită din patru neuroni:
- celula bipolară
- celula ganglionară
- neuronul diencefalo-cortical
- neuronul cortical
● nervul optic prezintă patru porțiuni: intraoculară, intraorbitară, intracanaliculară și intracraniană
● chiasma optică:
- axonii retinei temporale au poziție laterală și străbat chiasma fără să se încrucișeze
- axonii retinei nazele sunt situați central și se încrucișează în chiasmă
 ● bandeletele optice
- sunt cuprinse între chiasmă și corpii geniculați laterali
- conțin axonii retinieni temporali de aceeași parte și nazali de partea opusă.
● corpii geniculați laterali: sinapsa dintre neuronii retino-diencefalici și cei diencefalo-corticali
● radiațiile optice: alcătuite din axonii neuronilor diencefalo-occipitali
● cortexul vizual

IV. Anatomia anexelor globului ocular

Pleoapele
● sunt două structuri musculo-membranoase ce acoperă și protejează segmentul anterior al globului ocular
● li-se descriu 2 fețe, 2 comisuri, o margine aderentă ce corespunde rebordului orbitar si o margine liberă
care delimiteză fanta palpebrală
● histologic, are 5 straturi: tegument, țesut celular subcutanat, strat muscular, tarsul, conjunctiva tarsală
● pleoapele sunt separate de conținutul orbitei printr-un sept orbitar
● vascularizația: artera temporală superficială, artera facială, artera angulară si artera supraorbitară
● inervația: senzitivă n.oftalmic si n. maxilar superior; motorie n. oculomotor comun si facial

Conjunctiva tarsală și bulbară

● locul unde se reflectă cele 2 se numește fornix conjunctival
● vascularizație: arterele ciliare anterioare

Aparatul lacrimal: are o componentă secretorie (glandele lacrimale) si excretorie (căile lacrimale)
Mușchii extraoculari:
● 4 drepți și 2 oblici
 ● muschii drepti au o insertie osoasa, la nivelul inelului Zinn, si una sclerală anterioară
● drept extern: abductia globului ocular, inervat de n.abducens
● drept intern:adducția globului ocular
● drept superior: ridicarea globului ocular
● drept inferior: coboară globul ocular
● marele oblic: rotația internă a globului ocular
● micul oblic: rotatia externă a globului ocular
● vascularizația derivă din artera oftalmică

2.Determinarea acuitatii vizuale

Acuitatea vizuală descrie acurateţea vederii și abilitatea de a aprecia forma si detaliile spatiale ale obiectelor
Clasificare in functie de:
● ochiul examinat: monoculara,binoculara
● distanta de examinare: la distanta, la aproape
● regiune retiniata testata: centrala, periferica
● mod de prezentare a testelor: statica, dinamica
● metoda de examinare:
- subiectiva: cu ajutorul optotipului
- obiectiva: metoda NOK, testul privirii preferentiale, testul CSM si PEV
vedere scotopica=vederea ochiului in conditii de lumina slaba
vedere fotopica=vedere oculara in conditii bine stabilite

I.Metode subiective:
Acuitatea vizuala la distanta
● se utilizeaza optotipul, este un dispozitiv cu un fond alb, luminat, pe care se vor prezenta in functie de
capacitatea intelectuala a pacientului - cifre, litere, E-urile Snellen, C-urile Landolt dispuse pe randuri
- copii verbali>2,5 ani + adulti: cifre, litere, desene
- pacientii care nu stiu sa citeasca: E-urile Snellen, C-urile Landolt
● randurile corespunzand crescător de la acuitate vizuala 0,1 (5/50) la 1 (5/5)
● testul va avea loc in conditii fotopice si poate fi imprimat sau proiectat
● vom incepe cu ochiul ce prezinta o vedere mai slaba iar ochiul neexaminat va fi acoperit cu mana
● daca nu il deranjeaza niciun ochi in mod special incepem cu ochiul drep
● se vor efectua 2 măsurători
● initial se măsoară de la o distanță de aprox 5 m = infinitul oftalmologic (distanta la care ochiul nu face
efort de acomodare) → pacientul va citi testele optotipului de la testele cele mai mari la cele mai mici
● determinarea cantitativă a acuității vizuale facandu-se dupa formula: AV=d/D
- d= distanta la care este asezat pacientul pana la optoptip
- D= distanta la care ochiul emetrop vede clar optotipul = 50 m
● daca pacientul citește doar primul rand al optotipului (văzut de ochiul emetrop de la o distanța de 50 m),
acuitatea sa vizuală este: AV= 5 m/50m = 1/10 = 0,1
● daca pacientul citeste ultimul rand al optotipului (cel vazut de emetrop de la o distanta de 5 m), are o
AV= 5m/5m= 1
● astfel, AV va fi determinată la ultimul rand la care au fost citite minim 3 elemente de pe randul respectiv
● exista doua situatii:
- AV<0,1
- AV>1

Acuitatea vizuala <0,1

● daca pacientul nu vede primul rand al optotipului acesta are AV<0,1, se va apropia pacientul de optotip
din metru in metru pana cand vede cel mai mare rând
 ● se notează distanța, ex AV= 3/50 (adica pacientul vede primul rand de la o distanța de 3 m de optotip)
● daca vederea sa este mai slabă 1/50 (adică nu vede sa citească primul rand al optotipului de la o
distanta de 1 metru față de el), atunci pacientului i-se arată degetele la diferite distanțe (inițial la 50
pana la 10 cm) in fata ochiului examinat si se cere numărarea degetelor
● ex. daca pacientul poate numara degetele de la 10 cm atunci AV=1/500
● daca nu poate numara degetele nici la 10 cm in fata ochiului, se testează perceperea miscarilor mainii
pornind de la 50 cm, daca vede mișcarea mainii atunci AV= percepe miscarea mainii (PMM)
● daca nu percepe miscarea mainii de la o distanta de 10 cm se testează perceperea luminii, se cere
pacientului sa precizeze directia din care observa lumina atunci cand sursa de lumina este deplasata
dinspre inafara spre înăuntru in cele 4 cadrane:
- daca percepe lumina atunci AV= percepe lumina (PL)
- lipsa de perceptie a lumini inseamna o AV= fara perceptie luminoasa (FPL) = 0
AV la aproape: unde vom folosi optotipi pentru aproape (distanta de 30-40cm)

II.Metode obiective
Nistagmusul optokinetic: reprezinta provocarea de miscari oculare oscilatorii cu ajutorul unui tambur care se
roteste cu viteza constanta in fata ochiului examinat

Testul CSM (pt copii<2,5 ani)

● in care se va proiecta un fascicul luminos succesiv in cei 2 ochi
● C= poziția centrala a reflexului cornean
● S= stabilitatea reflexului cornean
● M=mentinerea fixatiei dupa clipit
● o foxatie centrala, stabila denotă o AV buna
● o fixatie excentrica si instabilă denota o AV slabe

Testul privirii preferențiale (pt. sugari, pacienti cu retard mental)

● se vor folosi cartoanele Teller pe care vor fi prezentate 2 cartoane
● una dintre ele va fi gri si omogena, iar cealalta va fi cu striatii negre
● privirea pacientului va fi atrasa de cartonul cu striuri

Fiziopatologie
● dezvoltarea AV → dependentă de
- o dezvoltarea anatomică a sistemului vizual în perioada embrionară
 - o stimularea funcțională în primii ani de viață
● substratul anatomo-fiziologic → celulele cu con din regiunea maculară
● AV maximă → zona centrală a maculei (foveolă)
● la naștere → funcție vizuală rudimentară → se dezvolta pana la 8 ani
● încetarea stimulării vizuale în perioada critică → oprirea dezvoltării funcționale → ambliopie (ochi
lenes → creierul nu mai primeste informatii de la ochiul afectat → nu se mai dezvolta normal)

emetrop= ochi sanatos, care nu are nevoie de corectie

ambliop= ochi cu acuitate vizuala mai scazuta

Ambliopie clasificare:
● după valoarea AV → ambliopie
- relativă AV > 0,8
- ușoară AV 0,4 – 0,8
- medie AV 0,3 – 0,1
- severă < 0,1
● etiologică
- strabică
- refractivă: ametropică/anizometropică
● ex-anopsia/deprivare senzorială (cataractă, nistagmus, ptoză palpebrală - congenitale)

Cauze ale scaderi AV:

● vicii de refractie
● opacifierea mediilor transparente ocular (leucom, catracta, corp vitros - hemoragie, uveita posterioara)
● leziuni neuro-retiniene
Diagnostic diferential:
● punctul stenopeic
- o lentina opaca cu o gaura centrala
- îmbunătățirea AV la privirea prin acest punct → viciu de refractie
- diminuarea AV prin punct → leziune organică a mediilor transparente sau neuroretiniana

● examinarea rosului pupilar:

- leucocorie (pupila alba)
- normal → cauza neurologica

2.Determinarea refractiei
I.Recunoasterea lentilelor
● lentile convergente (semn+):
- sunt lentile pozitive deoarece formează imagini reale
- printr-o lentila convergenta imaginea se mărește
- dacă se imprimă o miscare a lentilei, obiectul văzut prin acesta pare sa se miște in direcție opusă
 ● lentile divergente (semn-)
- nu formeaza imagine reale, razele luminoase diverg in afara formând imagini virtuale
- printr-o lentila convergenta imaginea se micșorează
- dacă se imprimă o miscare a lentilei, obiectul văzut prin acesta pare sa se miște in aceesi direcție

● lentile cilindrice (semn+/-): semnul valului - mișcăm lentila oblic sus-jos → se deformează imaginea

Determinarea valorii lentilei/metoda neutralizării

● lentile de semn contrar (daca avem + punem - ) se suprapun peste lentila de examinat
● daca privim o imagine si e mai mica atunci valoarea dioptrica e prea mare
● valoarea lentilei de examinat este egală cu cea a lentilei de neutralizare, dar de semn opus

Tipuri de ochelari de corecție utilizați:

● sferici/asferici (miopie, HM/ astigmatism)
● monofocali (distanță/aproape)
● bifocali (partea superioară pentru distanță și cea inferioară pentru aproape)
 ● trifocali (adaugă un al treilea element, în partea mediană, în partea mediană, pentru vederea
intermediară - calculator, bordul mașinii)
● multifocali (lentilă cu adiție progresivă)

Metodele de determinare:
● subiective (tin cont de raspunsurile pacientului): Metoda Donders
● obiective (automata, cu ajutorul aparatelor)

Metoda Donders
● realizeaza corectia viciului de refractie fara ajutorul unui instrument special
● vom plasa pacientul la 5m de optotip si vom determina AV monocular initial si apoi binocular
Astfel, putem avea 3 situatii:
● pacient tanar care citeste toate testele (AV=1 - citeste corect ultimul rand al optotipului AV=5/5)
- in acest caz poate fi vorba de un emetrop sau hipermetrop mic
- diferenta va fi facuta prin plasarea unei lentile de +0.5/+1 in fata ochiului
- daca vede mai rău este emetrop (RS=0)
- daca vederea va fi in continuare clara este hipermetrop (re va relaxa acomodarea)
- se pun in continuare lentile in fața ochiului (+ldpt, +1,5 dpt, +2dpt) pana la cea mai puternica
lentila cu care pacientul vede clar ultimul rand, aceasta lentila reprezentând valoarea
hipermetropiei manifeste
● pacient>45 de ani care va citi toate testele, va fi emetrop (RS=0)
● pacientul care nu citeste toate literele (AV<1) - miopie sau hipermetropie mare
- vom plasa lentile sferice alternative +0.5/-0.5 si pacientul va alege lentila cu care vede mai bine
- miopul va vedea mai bine cu lentila -, iar hipermetropul cu lentila +
- dupa determinarea viciului miopul va fi corectat cu cea mai mica lentila cu care vede clar, iar
hipermetropul va fi corectat cu cea mai mare lentila cu care vede clar ultimul rand al optotipului
- daca AV nu se imbunatateste cu lentile sferice, este vorba de astigmatism
- acest viciu va fi corectat cu lentile cilindrice
- se va aseza pacientul in fata unui cadran orar care are meridienele notate ca orele unui ceas
- unele meridiene le vede mai clare, iar pe altele mai șterse
- directia meridianului vazut mai clar este direcția meridianului astigmat
- se va folosi fanta stenopeica pt determina axului cilindrului
- pe axul determinat se vor plasa lentile cilindrice convergente sau divergente (+0.5/-0.5)
- la final vom testa AV binoculara
Corectia de aproape:
● daca vom avea un pacient peste 40 de ani, la valoarea dioptriei pt distanța se adaugă corecția
conform varstei (1D pt fiecare 5 ani peste 40)
● ex. HM de 50 de ani + 2D la distanța, va avea nev. de aproape + 4D (2D distanta+2D corectia pt varsta)

Refractometria
Manuala
● se utilizeaza aparatele Harlinger, Rodenstock, Topcon, studiindu-se fasciculul reflectat de retina
● se utilizeaza jumatate de pupila pentru proiectarea testului, cealalta fiind necesara observatiei
● aparatul este aliniat la pupila pacientului si se observa aspectul mirelor care este diferit in functie de
tipul ametropiei
● cu ajutorul butoanelor laterale se clarifica imaginea si grupele de mire sunt aliniate iar pe scala
aparatului se citeste direct tipul si marimea viciului de refractie
● prin rotirea aparatului la 90 de grade se verifica refractia pe cel de-al doilea meridian principal
- daca mirele nu-si modifica pozitia este vorba de o ametropie sferica
- in caz contrar se realinieaza mirele de o maniera asemănătoare, situatia fiind caracteristică
astigmatismului
● metoda este extreme de rapida si permite efectuarea masuratorilor chiar printr-o pupila cu diametrul de
2,5 mm, rezultatele sunt influentate de acomodatie si de tulburarile de transparent ale mediilor ocular

Automata
● utilizează refractometrele electronice care determina automat refractia oculara
● se executa de masuratori pentru fiecare ochi de cateva secunde
● rezultatul măsurătorii este citit pe un panou si imprimat

4.Campul vizual: metoda prin comparatie, perimetrie cinetica si statica, deficite perimetrice
Campul vizual (CV) reprezinta totalitatea punctelor din spatiu pe care le poate cuprinde un ochi imobil in
pozitie primara (directia privirii inainte)
● pe retina unui ochi (CV monocular)
● pe retina a ambilor ochi (CV binocular)
CV poate fi:
● monocular (pentru fiecare ochi in parte):
- limitele periferice difera de la un individ la altul
- se datoreaza proeminentelor reg periorbitare
- superior 45-50gr
- nazal 50-60gr
- inferior 60-80gr
- temporal 80-90gr
● binocular (prin suprapunerea celor două câmpuri monoculare):
- zona centrala: 120gr vedere binoculara
- doua zone periferice (a cate 30 gr de vedere monoculara)
Caracteristici ale CV :
● sensibilitatea retiniana: este măsurată in decibeli (dB) si scade treptat intre centrul CV (punct de
fixatie) si periferie, deoarece scade densitatea celulelor receptoare retiniene
● CV reprezinta imaginea in oglinda a retinei
 ● particularitatile de distribuție a celulelor receptoare retiniene sunt baza anatomica a scotoamelor
fiziologice:
- pata oarba (data de discul n.optic): determinată de lipsa celulelor receptoare la nivelul papilei
n.optic, se regaseste temporal intre 10-12grade fara de fixatie
- scotomul central fiziologic la intuneric: dat de lipsa celulelor cu bastonas in fovee

Astfel putem:
● aprecia sensibilitate retinei
● localiza topografic leziunile pe calea optica
● aprecia sediul si intinderea leziunilor cerebrale

Metode de examinare a CV :
I.Metode cinetice (stimulul este in miscare)
● acesta se deplaseaza dinspre periferie spre centru, iar pacientul raporteaza cand incepe sa vada stimulul
● util pt determinarea limitelor CV

1.Metoda prin comparatie

● ofera informatii grosiere despre CV
● constă in compararea CV al pacientului cu CV al examinatorului (cunoscut a avea limite normale)
● pacientul si examinatorul se vor plasa la 100 cm fata in fata (fără ochelari) si vor acoperi amandoi ochiul
de aceeași parte cu mana (ochi drept pac=ochi stang doctor)
● pacientul va fixa cu privirea ochiul examinatorului, care va deplasa treptat un obiect (pix, deget) dinspre
periferie spre centru (la mijlocul distanței dintre ei) in cele 4 cadrane
● întrebam cand pacientul vede obiectul
Interpretare:
● daca obiectul este sesizat in acelasi timp → CV sunt identice
● daca percepe mai tarziu obiectul → CV ingustat fata de examinator
● daca percepe inaintea examinatorului obiectul → CV mai larg fata de examinator

2.Perimetria Goldmann
● este un perimetru cu o cupola cu fundal alb si o raza de 30 cm
● principiul metodei consta in prezentarea unui stimul luminos
● stimulul este prezentat e-a lungulul diferitelor meridiene, se noteaza pe diagrama momentul perceptiei
● zonele concentrice cu aceeasi sensibilitatea retiniana au ca reprezentare grafica curbe concentrice, ce
poarta denumirea de izoptere (curbe care unesc puncte ce au aceeasi sensiblitate retiniana)
 ● folosind stimulul cu intensitati diferite se poate obtine o “harta” a campului vizual pe care sunt trasate
izoptere diferite, deoarece sensibilitatea retiniana nu e aceeasi pe toata suprafata retinei
- este maxima pe fovee = centru
- scade spre periferia retinei
● cu cat stimulul este mai mic (ca intensitate si marime) cu atat izopterul este mai aproape de fixatie
● pata oarba trebuia trasata obligatoriu

II.Metode statice
Perimetria statica
● permietria manuala nu mai este utilizata, perimetrele computerizate sunt cele mai frecvente
● cele mai larg utilizate sunt Humphrey Field Analyser, Dicon, Octopus
● implica prezentarea unui stimul cu luminozitate variabila in aceeasi pozitie, in acelasi punct al CV
● intesitatea este crescatoare de la unul foarte slab la primul pe care pacientul semnalizează ca l-a perceput
si care totodata defineste pragul sensibilității retiniene in acel punct, masurat in dB
● este o metoda cantitativa si permite detecția unor deficite mici de CV
● sensibilitate mai mare decat perimetria cinetica
● standardul in care inregistrarea este o diagrama cu numere ce reprezinta sensibilitatea retiniana
● este o metoda computerizata care permite evaluarea in timp a progresiei deficitelor si totodata si
perimetria cromatica (,,albastru pe galben’’-in glaucom si afectiunile nervului optic)

Deficitele perimetrice
Izopterice: intereseaza limitele CV
● stramtorari concentrice (atrofie optica)
 ● amputari izopterice:
- nesistematizate: fara legatura intre cei doi ochi (afectiuni retiniene)
- sistematizate: cand avem leziuni pe caile optice - hemianopsii/cvadranopsii
★ heteronime: leziuni chiasmatice (pierderea a unei jumatati simetrice la cei doi ochi
❖ bitemporala in compresii pe mijlocul chiasmei (tumora hipofizara)
❖ binazala in leziuni pe marginea chiasmei

★ omonime in leziuni retrochiasmatice, pierderea doar a unei jumatati de aceeasi parte a

CV (hemianopsie omonima laterala dreapta in leziune pe bandeleta optica stanga)

Scotoame
● insule cu vedere scazuta sau absenta inconjurata de CV normal dar care nu atinge limitele CV
● acestea pot fi:
- absolute (sensibilitate retiniana zero, ex.pata oarba) sau relative
- pozitive (pacientul este constient de deficit cand este mare/central)
- negative (se evidentiaza doar pe înregistrarea perimetrica, ex. pata oarba)
- dupa pozitia pe CV:
★ central (in aria 10)
★ paracentral (intre 10-30)
★ centrocecal (de la centru spre pata oarba) - nevrite optice
★ periferic (inafara izopterului 30)

● cea mai sensibila aria in patologie este aria Bjerrum, intre 10-20, inglobeaza pata oarba

5.Simtul cromatic
=este capacitatea retinei de a discrimina lumina in culori in functie de lungimea de unda
● spectrul vizibil al lungimilor de unda este in intervalul 370 nm (violet)-760 nm (rosu)
 ● radiatiile luminoase vor fi integrate ca informatie cromatica de catre 3 tipuri de conuri, fiecare con are
un pigment specific uneia dintre cele 3 culori principale:
- rosu (protan) → protanopie (nu vad rosu)
- verde (deutran) → deuteranopie (nu vad verde)
- albastru (tritan) → triatanopie (nu vad galben si albastru)
● semnalele primite de la conuri sunt codificate de celulele ganglionare
● la nivel cortical are loc integrarea finală a senzației cromatice, fiecare culoare fiind caracterizată prin:
- tonalitate (lungimea de undă)
- saturație (cantitatea de radiații cu aceeași lungime de undă)
- luminozitate fotopica, scotopica (stralucire, nivelul energetic al radiațiilor)

Metode de examinare ale simțului cromatic:

Metoda de denumire:
● se face testul cu lanterna colorata
● pe un ecran se proiecteaza diferite culori pe care pacientul trebuie sa le recunoasca si sa le denumească
Metoda de asortare si clasificare:
● se solicita pacientului sa recunoasca si sa clasifice in ordinea tonalitatii anumite esantioane colorate
● testul lanurilor:fire de lana colorate cu tonalitati diferite trebuie aranjate in grupuri cu aceeasi tonalitate
● testul Munsell 100:
- avem 4 penare cu 84 de pastille colorate
- pacientul trebuie sa aranjeze in fiecare penar pastilele in ordinea progresiei tonalitatii
- la final examinatorul notează numerele de pe spatele pastilelor aranjate de către pacient și
trasează o diagramă care indică tipul de modificare a simțului cromatic

Metoda de discriminare
● se folosesc plansele Ishihara, care investigheaza tulburarile de simt cromatic pe axa rosu-verde
● acestea contin simboluri (numere, litere, desene geometrice) constituite din cercuri mici colorate de
dimensiuni diferite cu aceeasi tonalitate, dar care difera prin saturatie si luminozitate
● fondul pe care acestea se afla este alcatuit tot din cercuri colorate ce difera prin tonalitate
● se plaseaza plansa la 75cm, iar pacientul ce poarta corectie optica adecvata pentru aproape este rugat sa
citeasca simbolurile sau sa urmareasca cu vârful degetului conturul desenelor geometrice
 ● examinatorul notează răspunsul pentru fiecare plansa, iar dacă o parte din planse sunt citite incorect se
cauta tipul de anomalie cromatica
Interpretare:
● prima plansa poate fi citita atat de pacientii sănătoși, cat si de discromati, are rol demonstrativ
● plansele 2-17 sunt citite doar de pacienții normali
● plansele 18-21 doar de discromati
● plansele 22-25
- deuteranopii (verde) citesc doar prima cifra a numerelor afisate
- iar protanopii (rosu) vad a doua cifra
● ultimele planse contin forme geometrice
● raspunsul trebuie dat in 3 secunde
● in practica pt diagnosticul unei alterari a simțului cromatic, se va respecta urmatoarea conduita:
- intai se verifica simtul cromatic cu ajutorul tabletelor pseudoizocromatice si se deceleaza o
eventuala discromatopsie
- pentru precizarea tipului de discromatopsie se practica examenul la anomaloscop si testul
Farnsworth-Munsell

Tulburari de perceptive ale culorilor

Congenitale, bilaterale, neevolutive si nu sunt constientizate de pacient:
● tricomazia anormala
- tulburarea in perceperea unei culori principale
- este percepută doar dacă are o saturație mare
- protanomalie, deutranomalie sau tritanolamie
● discromazia: absența percepției unei culori (protanopie, deutranopie, tritanopie)
● acromatopsia: absența percepției tuturor colorilor, se asociză cu ambilopie, fotofobie și nistagmus

Dobandite pot fi uni sau bilaterale si sunt percepute de catre pacient:

● disctomatopsii propiu-zise: afecțiuni degenerative, inflamatorii sau toxice ale ale retinei sau n.optic
● tulburări cromatice pe axa roșu-verde sunt caracteristice pentru afectarea n.optic
● tulburări cromatice pe axa albastru galben pentru leziuni retiniene
● cromatopsii=percepția unei suprafețe albe ca fiind colorată
 - vederea colorată în roșu=eritranopsie (în caz de hemoragie vitreană sau preretiniană)
- vederea colorată în albastru (în afakie)
- vederea colorată în galben=xantopsie (după ingerare de santonină)

6.Examenul segmentului anterior

Segmentul anterior al ochiului include:
● corneea
● camera anterioara
● irisul
● corpul ciliar

Examenul in lumina difuza (inspectia): ofera detalii vizibile cu ochiul liber in condiții de iluminare obisnuita
din incapere (,,diagnostic de la usa’’) si pune in evident de obicei modificari importante la nivelul anexelor
● exoftalmie
● ptoza
● formatiuni tumorale palpebrale
● strabism
● ochi rosu
Luminatul lateral:
● consta in proiectarea unui fascicul de lumina pe suprafata oculara
● se adreseaza medicului neoftalmolog
● permite evidentierea modificarilor grosiere din segmentul anterior al globului ocular
● insa, ofera informatii mai detaliate decat examenul in lumina difuza
● se plaseaza o sursa de lumina asezata lateral, de aceeasi parte cu ochiul examinat astfel incat sa se
indrepte spre ochi sub in unghi de 45, iar intre sursa de lumina si globul ocular se interpune o lentila
convergenta (luminatul lateral simplu)
● exista si o varianta tehnica luminatul lateral combinat, in care examinatorul priveste ochiul examinat
print-o a doua lentila pentru pentru marirea imaginii (lupa monoculara sau binoculara)
Examenul biomicroscopic
● permite evidentierea tuturor detaliilor structurilor din segmentul anterior (conjunctiva, sclera, cornee,
camera anterioara, iris, cristalin, vitrosul anterior)
● metoda este utilizata de medicul oftalmolog, se utilizează aparatul numit biomicroscop
● sursa de lumina este proiectata pe ochiul examinat
● are un sistem ce permite modificarea latimii/înălțimii fantei luminoase, filtre colorate si lentile ce pot
mari de diverse marimi (de la 6x la 40x)
● oculare pentru examinator si maner joy-stick ce permite miscarea aparatului inainte-inapoi, dr-st, sus-jos

Examenul luminii pupilare

● scop: evaluarea transparentei mediilor intraoculare
● echipament: oftalmoscop direct / indirect bine incarcat
● tehnica: iluminarea pupilei dilatate, bilateral, de la o distanta de 30-50cm, intr-un mediu cu iluminare
ambianta redusa
● aspect normal:
- consecința reflexiei luminii de circulația coroidiana in condițiile transparentei mediilor
- exprimare recomandata: “roșu pupilar prezent bilateral”
- adica semnifica transparent mediilor intraoculare

● aspecte anormale:
- absenta rosului pupilar (semnifica opacitati ale mediilor) total/parțial (mișcarea de lateralitate
face diferența intre opacitățile segmentului anterior si cele posterioare intrucat cele anterioare nu
isi modifica poziția din câmpul pupilar)
- leucocorie
- modificări de intensitate / tonalitate a culorii
 ● obligatorie la toți nou nascutii in primele 2 luni (dg activa a retinoblastomului/cataractei congenitale/
displaziilor retiniene / vitreene) si in primele 2 saptamani la grupa de risc (prematuri)
● limite:
- pupila nedilatata / iluminare insuficienta
- intensitate si tonalitate individuala in funcție de pigmentarea ochiului
- percepția doar a leziunilor posterioare de mari dimensiuni
- nu substituie evaluarea biomicroscopica /oftalmoscopia/ecografia

Testul la Fluoresceina
● Fluoresceina sodica
- substanta fluorescenta, care atunci cand este luminata cu culoarea albastru-violet emite lumina
verde-stralucitoare
- are si proprietatea de a adera la zonele de pe cornee si conjunctiva in care integritatea epiteliului
a fost compromisa → utila pentru delimitarea eroziunilor sau ulceratiilor corneene si conjunctiv
● se instileaza o picatura de Fluoresceina sodica 2%, iar pacientul clipeste de cateva ori pentru raspnadirea
uniforma a colorantului in filmul lacrimal
● apoi se instileaza ser fiziologic, care separa excesul de Fluoresceina, va ramane doar in zonele cu defect
● apoi se examineaza la biomicroscopi cu filtru albastru-violet
● zonele de eroziune apar verzi stralucitoare, foarte bine delimitate fata de epiteliul intact din jur

● poate aprecia si etanseitatea unei plagi corneene

- se urmărește cateva secunde la biomicroscop
- daca plaga nu e etansa umoarea apoasa se exteriorizeaza sub actiunea presiunii intraoculare
- va spala Fluoresceina din zona respectiva aparand sub forma unei pete incolore in mijlocul zonei
verde → fenomen Seidel

7.Determinarea presiunii intraoculare

● este rezultatul echilibrului între formarea umorii apoase (UA) la nivelul epiteliului nepigmentar al
corpului ciliar și scurgerea UA prin rețeaua trabeculară, canalul Schlemm, canale colectoare și venele
episclerale
● PIO medie=15,5+/-2,5mmHg
● <10mmHg= hipotonie oculară
● >21mmHg= hipertonie oculară (HTIO= hipertensiune intraoculară)
Determinarea PIO prin metoda digitala
● pe ochiul închis se palpează globul ocular cu indexul ambelor mâini
● rugăm pacientul să privească în jos, cu ochii semiînchiși sau cu ochii închiși (ca si când ar dormi) și se
palpează GO facând o ușoară compresiune de sus în jos, palpăm pe rând fiecare ochi în parte
● oferă informații atunci când GO este foarte dur sau foarte moale
● se realizează comparativ un ochi față de celălalt (pacient) si față de PIO a examinatorului
● utilizată de practician în camera de gardă → suspiciune de atac acut de glaucom (PIO>50mmHG)
● contraindicată: suspiciune de ruptura a globului ocular
Rezultate:
● normoton
● hiperton (ex: glaucoma, uveită hipertensivă etc.)
● hipoton (ex: dezlipire de retina, glob atrofic etc.)

Determinarea presiunii intraoculare cu ajutorul aplanotonometriei

Aplanotonometria
● masoara forta necesara pentru a aplatiza o suprafata standardizata (diametrul corneei)
● aplanotonometria Goldmann este considerata metoda “gold-standard” de determinare a presiunii
intraoculare, este metoda cea mai frecvent utilizata
● este montat pe o lampa cu fanta
● cand se aplica pe ochi, capul de aplanatie determina un menisc circular care poate fi observat la lampa
● prisma montata in capul tonometrului imparte imaginea circular in 2 semicercuri iar prin ajustarea fortei
aplicate cele doua semicercuri se ating prin marginile interioare
● in acest moment, presiunea exercitata de aplanotonometru este egala cu presiunea din interiorul ochiului

Etapele :
● instilarea unei picaturi de anestezic (tetracaina) in fundul de sac conjunctival
● se intileaza fluoresceina in fundul de sac conjunctival
● se aseaza pacientul cu capul in pozitie comoda la biomicroscop
● se fixeaza filtrul albastru cobalt la biomicroscop
● se pozitioneaza capul aplanotonometrului pe centrul corneei
● se vor observa două semicercuri, unul superior si unul inferior, care se vor alinia pana la contactul
marginilor lor interne
● se citeste valoarea obtinuta si se inmulteste cu 10 (se exprima in mmHg)
● in mod normal, se realizeaza 3 citiri successive care trebuie sa indice variatii ale masuratorii <1mmHg

8.Examenul segmentului posterior:

● segmentul posterior al ochiului cuprinde: corpul vitros, retina, coroida, sclera, nervul optic
● inainte de examinare vom pregati pacientul prin administrarea topica de tropicamida 1% si fenilefrin
2,5% /eventual cu ocluzia temporara (aprox. 2 minute) a punctelor lacrimale la pacientii cu risc
● se asteapta 15-30 min pt dilatare pupilara maximala
● excepție fac cazurile de glaucom cu unghi inchis la care administrarea de midriatice este contraindicat,
putand duce la instalarea unui atac de glaucom
Oftalmoscopia, poate fi directa si indirecta
Directa
● pacientul si examinatorul stau fata in fata, iar examinatorul priveste prin oftalmoscop cu acelasi ochi cu
cel examinat si pacientul priveste drept inainte, pe langa urechea examinatorului (deoarece faciliteaza
reperarea discului optic si a ariei maculare)
● avantaje:
- instrument portabil, ieftin si usor de utilizat
- ofera o invatare rapida datorita imaginii virtual
● dezavantaje:
- permite examinarea monoculara a fundului de ochi
- imagine magnificata, camp de observatie redus
- nu permite examinarea stereotopica a leziunilor
- periferia retinei este greu accesibila iar calitatea imaginii este influentata semnificativ de
tulburarile de transparent ale mediilor si de iluminare

Indirecta
● cu oftalmoscopul indirect care se ataseaza pe capul examinatorului
● contine o sursa de lumina si doua oculare
● examintorul obtine imaginea fundului de ochi cu ajutorul unei lentile condensatoare (+20 dioptrii) pe
care examinatorul o plaseaza in fata ochiului examinat
● examinatorul si pacientul (cu pupila dilatata) stau la distanță
● avantaje:
- echipament cu iluminare si performanta optica inalta
- este portabil si da o imagine stereoscopica a unui camp mare de examinare (in relief)
- periferia retinei este usor accesibila prin identatie sclerala iar calitatea imaginii este mai putin
influentata de turburarile de transparent ale mediilor si de diametrul pupilei
● dezavantaje: pret ridicat iar curba de invatare este lunga datorita necesitatii translarii imaginii inverse in
concordant cu topografia reala

Biomicroscopia fundului de ochi

 ● aceasta metoda presupune utilizarea biomicroscopului si a unor lentile contact/necontact
● aceste lentile pot fi aeriene menținute de examinator la 1-2 cm de ochiul examinat sau de contact fixate
la suprafata corneei dupa anestezie topica si neutralizeaza dioptrul ocular
● imaginea obtinuta este binoculara
● examinatorul si pacientul (cu pupila dilatata) stau asezati la biomicroscop
● avantaje:
- rapiditate si confort in examinare atat pentru pacient cat si pentru examinator
- permite evaluarea de finite a întregului seg post
- permite tratarea cu ajutorul laserului a diferitelor leziune ale retinei
● standardul de evaluare a fundului de ochi si face parte din examenul oftalmologic de rutina
● dezavantaje: in ochii cu endotamponada cu aer/gaz, oftalmoscopia indirecta ofera o vizibilitate
superioara

Ecografia/ultrasonografia
● pentru a putea vizualiza detaliile seg posterior, ultrasonografele oculare folosesc sonde de inalta
rezolutie, care permit scanarea structurilor oculare prin intermediul pleoapei
● in cazul unui ochi normal, in modul B, se observa cavitatea vitreana sub forma unui spațiu acustic gol si
tunicile ocular intens ecogene continuandu-se cu grasimea orbitara
● in anumite sectiuni poate fi evidentiat si nervul optic sub forma unei benzi intunecate
● muschii extraoculari au, de asemenea, un aspect intunecat
● este indicate in acele cazuri in care opacifierea mediilor intraoculare impiedica vizualizarea FO
● ea este totodata folosită pt masurarea cu acuratete a dimensiunilor unei tumori

9.Examenul sistemului locomotor

● stabismul= tulburare de statica oculara ce apare in momentul in care cele 2 axe vizuale nu se
intersecteaza la privirea catre acelasi obiect
● axul vizual:
- linia ce unește centrul foveei cu punctul de fixatie (obiectul fixat)
- in conditii normale axele vizuale ale celor doi ochi se intersecteaza la punctul de fixatie
 ● axul optic: linia care trece prin centrul corneei pana la nivel retinian (partea nazala a foveei)
● unghiul kappa: unghiul dintre axul vizual si axul optic
● ortoforie/ ortotropie: aliniament normal al ochilor (nu exista o tendinta de deviatie a globilor oculari
cand fuziunea este suspendata)

Clasificarea strabismului
● pseudostrabism (unghi kappa prea mare sau prea mic, epicantus etc)
● strabism adevarat
- latent (forie): deviatia nu apare decat in momentul in care se intrerupe vederea binoculara
(ex.acoperirea unui ochi)
- manifest (tropie): deviatia apare tot timpul si nu este controlata cu ajutorul vederii binoculare
● strabism comitant: deviatia este egala in toate directiile (ex. strabismul congenital)
● strabism incomitant: deviatie nu este egala in toate directiile (ex. in strabismul paralitic, deviatia este
maxima in directia de actiune a muschiului paralitic → deviatia primara/ secundara)
● deviatia primara: deviatia masurata cand ochiul normal fixeaza
● deviatia secundara: deviatia măsurată cand ochiul paretic fixeaza

Examenul clinic in strabism:

1.Determinarea AV
● copii preverbali:
- fixeaza si urmareste (comparatie intre cei doi ochi in momentul fixatiei unui obiect si capacitatea
de urmarire a unei tinte in toate cele 9 pozitii)
- testul vederii preferentiale
- cartoane Teller/ Cardiff
● copii verbali:
- 2 ani: testele Kay
- >3 ani: optotip
2. Refractie oculara (manifesta/ cicloplegica)
3. Examenul segmentului anterior si posterior
4. Teste pentru vederea binoculara (sinoptofor, Lang, Frisby, Butterfly etc)
5. Examenul staticii oculare:
● pozitia capului
● deviatia oculara (directie, frecventa, magnitudine, comitanta, lateralitate, raport AC/A)
● examenul propriu-zis

Examenul in lumina difuza: triunghiurile de sclera (nazal/ temporal) sunt egale

Testul Hirschberg:
● la proiectarea unei surse de lumina punctiforma pe cornee, reflexul cornean trebuie sa fie central pe
ambii ochi → descentrarea reflexului cornean inseamna strabism
● testul permite aprecierea cantitativă, aproximativă a deviației strabice (1mm descentrare =7 grade sau
15DP)

Testul Krinsky
● pentru copii foarte mici sau pentru pacientii cu strabism care nu fixeaza
● nu se poate face decat la aproape
● constă in centrarea reflexului cornean (similar testului Hirschberg) cu ajutorul prismelor

Cover test
● este util mai ales in situatiile in care deviatia nu e foarte evidenta
● arata tropia sau foria in functie de comportamentul ochiului acoperit si al congenerului
● pacientul va fixa un obiect tinta drept in fata
● daca se suspectează o deviatie a OD, examinatorul acoperă OS si notează orice mișcare a OD
- nici o mișcare a globului indica ortoforie sau heterotopie stanga
- adductia OD pentru a prelua fixatia indica exotropie, iar abductia esotropie
- miscarea in jos indicand hipertropie, iar in sus hipotropie
● se va efectua testul si la aproape si la distanta, cu corectia optica a pacientului (daca exista)
● testul se repeta si pentru ochiul congener

Cover test prismatic

● cuantifica deviatia manifesta cu ajutorul prismelor
● se va efectua testul si la aproape si la distanta, cu corectia optica a pacientului (daca exista)
Uncover test
● pacientul va fixa un obiect tinta drept in fata
● examinatorul acoperă OD si se descoperă după cateva secunde
● nicio miscare indice ortoforie
● daca OD a deviat in periferie el se va redresa pentru a fixa cand e descoperit
● adductia OD indica exoforie iar abductia esoforie
● miscarile in sus/jos indica o forie verticala

Sinoptoforul
● sinoptoforul reprezintă un instrument de baza in diagnosticul si tratamentul strabismului
● la sinoptofor imaginile sunt transmise la ochii subiectului prin oglinzi inclinate si se pot citi unghiurile
sub care imaginile ajung la ochi
● pentru examenul funcțiilor binoculare se utilizează:
- pentru examenul vederii simultane
- figuri de fuziune
- pentru vederea stereoscopica
● examenul la sinoptofor urmează, o serie de etape cu determinarea unghiului subiectiv pentru vederea
simultana, fuziune si stereopsie

Figuri de fuziune
● sunt perechi de figuri, perfect identice, dar cu mici detalii care difera numai prin control monocular.
● ex: la una din figuri un iepure are un buchet de flori si este fara codita, iar la cealaltă iepurele are codild,
dar nu are flori, dacă, se produce fuziunea iepurele are flori si codita
Figuri pentru examenul vederii simultane:
● sunt imagini care se prezinta ochilor separat, cu motive total diferite (pasare/colivie)
● aceste figuri văzute simultan si fixate central de fiecare ochi dau insa o unitate cand vederea binoculara
este normala (ex: pasdre in colivie)
Figuri pentru vederea stereotopica:
● figuri identice dar introduc o disparitate transversala intr-o parte a figurii pentru a produce stereopsia
● prin fuziune senzorială se produce un efect de profunzime
Examenul motilitatii oculare:
● legile motilitatii:
 - Sherrington (inervatie reciprocă a muschilor antagonisti)
- Hering (inervatie egala a muschilor agonisti)

● versii=miscari ale ambilor ochi, in aceeasi directie, respectand cele 8 pozitii ale privirii
● ductii=miscari ale unui singur ochi (celalalt se acopera) in toate cele 8 directii ale privirii (abductie,
adductie, sursumductie etc)
● vergente=miscari ale ambilor in directii opuse (convergenta/ divergenta)
Testarea vederii binoculare: stadii (perceptie simultana, fuziune, stereopsis)

10.Manevre oftalmologice
1.Instilatii oculare
● majoritatea medicamentelor utilizare in oftalmologie sunt solutii lichide sau suspensii, numite coliruri
● acestea se administrează la pacienti sub forma instilatiilor ocular conjunctivale
● ele se folosesc pt. tratament, diagnostic, anestezie
Tehnica:
● inainte de instalare trebuie verificat daca flaconul contine substanta dorita
● daca aceasta arata macroscopic nealterată, daca nu are data de valabilitate depasita si trebuie verificat
daca nu este contraindicate pacientului in cauza
● se va explica ca picăturile pot induce o senzatie ușoară de încălzire sau arsura care este tranzitorie
● pacientul este plasat in pozitie sezanda sau culcat, cu ochii deschisi si privirea ridicata
● in acest fel pacientul favorizeaza pe de o parte expunerea fundului de sac conjunctival inferior, iar pe de
alta parte evita reflexul de aparare (clipitul si miscarea capului)
● tragand usor in jos pleoapa inferioara cu mâna libera sau cu degetul mic al mainii care ține flaconul,
deschidem fundul de sac conjunctival inferior
● strangem flaconul pentru a instila una-doua picaturi si nu se vor instila mai multe picaturi imediat,
deoareceurmatoarele picaturi le spala pe primele si nu vom creste eficacitatea terapeutica
● de asemenea, trebuie respectat un interval de minim 3-5 minute între instilatiile unor coliruri diferite, pt
a permite absorbtia lor completa
 ● pt a limita efectele adverse sistemice, dar si pt a creste remanenta in sacul conjunctival, vor fi obstruate
caile lacrimale, obstructia va fi realizata prin pensarea simultana cu degetul mare sic el arătător a
cantusului intern si a regiunii adiacente, durata ocluziei este de 3-5 minute
● prin aceasta se blocheaza punctele lacrimale, canaliculii lacrimali si sacul lacrimal

2.Aplicare de unguent in sacul conjunctival

● unele subtante pot fi aplicate sub forma de unguente in scop terapeutic direct pe suprafata conjunctivala
● dintre cele mai utilizate sunt: antibiotic, antivirale, lacrimi artificial, antiinflamatorii.
Tehnica:
● verificam eticheta tubului pt a ne asigura dacă este medicamentul dorit si daca este in perioada de
garantie
● pacientul este plasat in pozitie culcata sau sezanda cu capul in usoara hiperextensie
● daca este anxios, putem instila o picatura de anestezic de suprafata, dupa care asteptam 3-5 minute si
apoi introducem unguentul in sacul conjunctiva
● rugam pacientul sa se uite in sus, iar noi ciupim pleoapa inferioara de mijlocul ei tragand-o putin spre
inafara → fundul de sac astfel deschis, vom aplica unguentul pe o lungime de 1-2 centimetri
● eliberam pleoapa lent si solicitam pacientului sa-si mentina fanta palpebarala inchisa cateva minute.

3.Pansamente oculare
Pot fi:
● ocluzive: indicate in boli ale polului anterior ,postoperator, dupa traumatisme ocular, paliativ in keratita
logoftalmica, terapie ocluziva in ambliopie
● compresive: hemoragii ocular, soluții de continuitate ocular, atalmii postoperatorii persistente
● uscate: cele mai folosite
● umede:
- se aplica in cazul contuziilor, arsurilor palpebrale sau dupa injectiile ocular
- mai rar se aplica pansamente umezite cu dezinfectante pe leziuni superficial suprainfectata\
Tehnica:
● asezam pacientul in pozitie sezanda si-l rugam sa lase usor capul pe spate si sa inchida ochii
● ștergem tegumentele palpebrale si perioculare cu un tampon de vata cu alcool pentru dezinfectie si pt a
degresa pielea in idea unei aderente mai bune a leucoplastului
● aplicam apoi, unul sau mai multe pansamente ocular ovale, peste care trecem o banda de leucoplast
oblic din regiunea supero-interna sprancenara pana spre lobul urechii
● pansamentele directe folosesc numai leucoplast aplicat direct pe piele
● pacientul inchide ochii iar pe pielea pleoapei sup se pun 2 benzi orizontale suprapuse de leucoplast
● o a 3-a bucata se pune vertical plecand de pe suprafata benzilor orizontale si ajungand pana la pleoapa
inferioara
● pansamentul compresiv necesita:
- mai multe pernute cu vata
- aplicarea mai multor benzi de leucoplast in diagonala
Contraindicatii: nu vor fi menținute timp indelungat, ci numai pana la epitelizarea corneei, pt a permite
ochiului propria sa igiena prin lacrimare si clipit

4.Irigarea conjunctivala
Indicatii:
● tratamentul arsurilor chimice
● corpii straini conjunctivali
● elminarea secretiilor mucoase si mucopurulente abundente
● spalarea excesului de subtanta vascoasa dupa aplicarea lentilei Goldmann
Se utilizeaza:
● serul fiziologic, solutia Ringer, glucoza, chiar apa potabila
● dar in niciun caz substante neutralizante care nu pot fi dozate correct si determina leziuni mai
importante
Tehnica:
● pacientul asezat pe scaun cu capul lăsat pe spate sau culcat pe canapea va inclina usor capul de partea
ochiului afectat pt ca solutiile utilizate sa se scurga temporal si pentru a nu reflua spre ochiul congener.
● se vor instila cateva picaturi de anestezic pt diminuarea durerii cat si pentru limitarea reflexului de clipit
● se pastreaza temporal o tavita renala sau un camp pentru a absorbi lichidul de spalatura
● rugam pacientul sa priveasca in sus,si noi, tragand de pleoapa inferioara in jos, deschidem fundul de sac
inferior executand in acelasi timp spalatura cu ajutorul unui flacon sau a unei seringi cu canula
● rugam pacientul sa privească in jos si întoarcem pleoapa superioara dupa care efectuam irigatia continua
in jet a conjunctivei, in aceeasi maniera rugam pacientul sa priveasca la dreapta si apoi la stanga pentru
a etala conjunctiva nazala si temporal
● in cazul arsurilor grave se vor folosi mai multe flacoane de lichid, irigand continuu timp de 15-30 de
minute si repetand procedura in timpul primelor ore de la accident
● in pauze vom determina pH-ul conjunctival cu ajutorul unor benzi de hartie speciala
● irigatia încetează numai după ce se constata o neutralizare a pH-ului conjunctival
● daca irigatia dureaza mai mult timp se poate utilize o punga sau un flacon de solutie si un tub de la un
perfuzator prin care modulam un jet continuu de solutie

5.Eversarea pleoapei superioare

Indicatii
● intoarcerea pleoapei superioare se efectueaza cand trebuie sa examinam conjunctiva acesteia
● cele mai frecvente circumstante sunt:
- corp strain conjunctival sau senzatie de corp strain
- conjunctivita primavaratica
Tehnica:
● pt intoarcerea pleoapei superioare se pot folosi degetele, betisor cu vata in varf, departator Desmarres
● cand pacientul este anxios vom face o anestezie de suprafață pt instilatii conjunctivale timp de 3-5 min
● pacientul asezat in fata biomicroscopului este rugat sa lase putin capul pe spate si sa privească in jos
 ● vom prinde intre degetul mare si aratator genele pleoapei superioare ,tragandu-le in jos si in afara
● apoi cu degetul mijlociu al aceleiași maini apasam in pliul de flexie al pleoapei in jos in timp ce
simultan ridicam genele in sus
● cand genele sunt scurte vom prinde usor pielea marginii ciliare a pleoapei
● dupa examinare revenirea pleoapei in pozitie normal se produce spontan prin reflexul de clipit, in caz
contrat impinge cu degetele marginea ciliara a tarsului in jos
● in caz de examinarea conjunctivei palpebrale posterioare (corpi straini, iritatie), vom practica dubla
pliere a pleoapei superioare → se utilizeaza un departator Desmarres cu care vom intoarce pleoapa
superioara, dupa care se departeaza Desmarres-ul spre anterior, descoperind astfel conjunctiva
palpebrala posterioara si fundul de sac conjunctival superior
● o alta metoda consta in eversarea cu degetele a pleoapei superioare dupa care vom aplica departatorul
Desmarres si vom ridica cu totul pleoapa superioar etaland fundul de sac conjunctival superior

\
11.Diagnosticul diferential al ochiului rosu

Definiţie Debut Clinic Acuitate Vizuală

Keratite =inflamaţia corneei brusc -congestie conjunctivală intensă scăzută

-superficiale: la nivelul -fenomene iritative (lăcrimare,
epiteliului fotofobie, blefarospasm)
-profunde: stromă, parenchim -leziuni corneane (opacităţi)

Uveite inflamaţia irisului şi corpului brusc -congestie conjunctivală intensă scăzută

Anterioare ciliar (iridociclita acută) -fenomene iritative (lăcrimare,
Acute fotofobie, blefarospasm)
-leziuni corneane (opacităţi)
-sindrom exudativ al camerei
anterioare (tulburare umoare
apoasă)
Atac acut de rezultatul acţiunii unor factori brusc -durere violentă cu iradiere în foarte mult
Glaucom predispozanţi, fiziologici şi a orbită, caracter de hemicranie scăzută
perturbării -congestie conjuctivală intensă
dinamicii pupilare → -edem al conjunctivei bulbare
închiderea unghiului (chemozis)
camerular -iris placat pe faţa posterioară a
corneei
-cornee tulbure datorat edemului
epitelial secundar creşterii presiunii
intraoculare

Conjunctivite inflamaţia conjunctivei (-) -roşeaţa conjunctivei bilateral nemodificată

Traumatismele lovire accidentală cu obiecte brusc -diverse variabilă

Segmentului contondente
Anterior

Pupila Presiunea intraoculară Proba cu fluoresceină Secreţii

Keratite normală normală -keratite superficiale = ( + ) (-)

-keratite profunde = ( - )

Uveite mică, -normală sau scăzută (-) (-)

Anterioare mioză -uveite ht de etiologie
Acute spastică virală

Atac Acut de midriază foarte mult crescută (-) (-)

Glaucom reflexă

Conjunctivite normală normală (-) abundentă

Traumatismele variabilă variabilă testul seidel: diferenţiază plaga (-)

Segmentului corneeană penetrantă de cea
Anterior nepenetrantă

Tratament

Keratite -etiologic: antibiotice, antimicotice, antivirale

-patogenic: corticosteroizi aplicaţi local (nu se administrează în keretitele superficiale)
-simptomatic: atropină, pansament

Uveite -etiologic: în marea majoritate din cazuri nu cunoaştem agentul patogen

Anterioare -patogenic: corticosteroizi administraţi sistemic şi local
Acute -simptomatic: atropină, pansament

Atac Acut de -medicaţie pentru scăderea pio: acetazolamidă, glycerol, manitol, pilocarpină
Glaucom -realizarea unui şunt pentru umoarea apoasă (c post ® c ant): perforarea irisului la periferie
(iridotomie periferică), rezecţia unei porţiuni de iris la bază (iridectomie periferică)

Conjunctivite -bacteriene: antibioterapie ţintită

-virale: toaletă riguroasă pentru protejarea celor din jur de infectare

Traumatismele -calmare durere

Segmentului -profilaxie antitetanos
Anterior -antibioterapie generală