C.

STATUL ŞI POLITICA

2. Statul român modern: de la proiect politic la realizarea României Mari (sec. XVIII-XX)

I. Secolul XVIII– caracteristici generale; proiecte politice (sec. XVIII)

II. Spaţiul românesc în prima jumătate a secolului XIX
III. România modernă – sec XIX-XX (1848-1918)

I. Secolul XVIII –caracteristici generale

Secolul al XVIII-lea este marcat de:
 Introducerea regimului fanariot în Moldova şi Ţara Românească;
 Instaurarea și consolidarea stă pâ nirii habsburgice în Transilvania, Banat şi
Bucovina;
 Teritoriul româ nesc a fost teatrul mai multor ră zboaie;
 Teritorii româ neşti intrate sub stă pâ nirea imperiilor vecine (Rus, Habsburgic);
 Ţările Române sunt menţinute permanent în atenţia problemei orientale;
 Din punct de vedere al proiectelor politice:
- În Ţara Românească şi Moldova: elita autohtonă, constituită în partida
naţională, viza modernizarea societăţii româneşti şi modificarea
statutului politico-juridic internaţional;
- În Transilvania: lupta românilor avea ca obiectiv emanciparea politică
și națională;
a. Transilvania
 Instaurarea stă pâ nirii stră ine (a devenit provincie austriacă la sf sec. XVII) a
gră bit cristalizarea ideologiei naţionale;
 Rol important l-au jucat: intelectualitatea, Ş coala Ardeleană (iluminismul),
Biserica unită (greco-catolică );
 Programul de emancipare politică se baza pe:
- Dreptul istoric: latinitate, continuitate, unitate;
- Dreptul natural: majoritate;
 Obiective:
- Drepturi politice egale cu cele ale naţiunilor privilegiate (unguri,
saşi, secui);
- Şcoli în limba română;
- Accesul la funcţii civile şi militare;
 1791 – Supplex Libellus Valachorum
- Reprezintă un memoriu colectiv, în numele naţiunii române,
adresat împăratului;
- Reprezintă actul fundamental al mişcării naţionale a românilor
transilvăneni în sec. XVIII;
- Reprezintă primul program politic modern al românilor din
Transilvania;

1
 - Cererile documentului: egalitatea în drepturi cu celelalte naţiuni
şi acordarea aceloraşi avantaje, numirea românilor în funcţii în
raport cu numărul lor, utilizarea toponimiei româneşti alături de
cea maghiară şi germană etc;
b. Ţara Românească şi Moldova
 Prezenţa domnitorilor fanarioţi pe tronurile celor două Principate, dar şi
complicatul context european au determinat ca lupta politică să îmbrace forma
reformismului boieresc şi au impus, ca obiectiv principal, recunoaşterea unui
statut juridic corespunză tor;
 Obiectivele mişcării reformatoare erau:
- Modificarea statutului politico-juridic internaţional al
Principatelor: internaţionalizarea problemei; neutralitatea
teritoriului; obţinerea autonomiei şi chiar a independenţei;
unirea Moldovei cu Ţara Românească;
- Forma de guvernământ: majoritatea proiectelor optau pentru o
domnie constituţională;
- Modernizarea societăţii: reorganizarea administrativă , eficientizarea
sistemului fiscal, dezvoltarea economiei, dezvoltarea învă ţă mâ ntului
etc.;
 Reprezintă o etapă în maturizarea gâ ndirii politice româ nești;
 Ex: 1772 – memoriul adresat de boieri Imperiului Habsburgic și Imperiului
Rus în timpul negocierilor de pace de la Focșani – prin care se solicita
înlăturarea domniilor fanariote și unirea Moldovei cu Țara Românească;
1769 – partida națională, condusă de mitropolitul Moldovei Gavril
Callimachi, propunea instaurarea unei republici aristocratice conduse de
12 mari boieri;

II. Spaţiul românesc în prima jumătate a secolului XIX

 Secoul al XIX-lea mai este cunoscut sub denumirea de secolul naţionalităţilor;

 Ideile liberale se impun în Europa;
 Societatea româ nească cunoaşte importante prefaceri;
 Etape:
- Mişcarea reformatoare din prima jumă tate a sec. al XIX-lea (mişcarea
revoluţionară condusă de Tudor Vladimirescu, domniile pă mâ ntene,
perioada regulamentară );
- Revoluţia de la 1848;
- Formarea statului naţional modern;
- Obţinerea independenţei de stat;
- Desă vâ rşirea unirii;

a. Mişcarea revoluţionară condusă de Tudor Vladimirescu (1821)

 Mişcare antifanariotă

2
  Acţiune socială şi naţională
 Cel mai important document al revoluţiei a fost Cererile norodului românesc
(combinaţie de program politic şi act cu valoare constituţională); prevederi:
reforme în toate domeniile (ex: îndepărtarea străinilor din funcții publice,
învățământ în limba română, refacerea unei armate naționale), Adunarea
norodului trebuia să reprezinte voinţa suverană în stat, creşterea
autonomiei;
 Importanţa mişcă rii lui Tudor Vladimirescu:
- Înlă turarea domniilor fanariote şi restabilirea domniilor pă mâ ntene;
- Ecou în toate teritoriile româ neşti;
- A marcat idealurile, sociale şi naţionale, ce vor fi promovate de
revoluţia paşoptistă ;

b. Domniile pământene (1822-1828)

 Numiţi de Poartă ;
 Însemnă tate:
- Au deschis o nouă etapă în istoria Principatelor;
- Au inaugurat lupta deschisă pentru organizarea statutlui modern;
- Au deschis drumul spre modernizarea societă ţii;
- Au fost adoptate reforme influenţate de programul revoluţionar de la
1821;
c. Perioada regulamentară (1831/1832-1848)
 Din punct de vedere al statutului politico-juridic Principatele erau: sub
suzeranitate otomană şi protectorat rusec;
 A tins spre modernizarea societă ţii româ neşti;
 A consolidat protectoratul rusesc;
 Regulamentele Organice
 Reprezintă un corp de legi ce dau Principatelor o organizare modernă , cu
rol de constituţii;
 1 iulie 1831 – Ţ ara Româ nească ;
 1 ianuarie 1832 – Moldova; intrau în vigoare;
 Au constituit baza guvernă rii pâ nă în 1858;
 Modernizau instituţiile statului;
 Confereau celor două Principate o organizare identică ;
 Prevederi:
- Introduceau principiul modern al separă rii puterilor în stat (puterea
legislativă , puterea executivă , puterea judecă toarească );
- Modernizau administraţia;
- Modernizau sistemul fiscal;
 Au constituit deopotrivă : acte progresiste în raport cu trecutul, dar şi
acte anacronice, simboluri ale unui regim politic nedorit;
 Domniile regulamentare
 Consolidează autonomia Ţ ă rilor Româ ne;

3
  Integrează Ţ ă rile Româ ne în economia şi cultura europeană ;
 Adepte ale moderniză rii instituţiilor şi societă ţii în general;
 Realiză ri:
- Reorganizarea sistemului judecă toresc;
- Instituirea bugetului şi lichidarea vă milor interne;
- Reinstituirea armatei;
- Organizarea şcolilor pe bază naţională ;

d. Mișcarea reformatoare între 1821-1848 – proiecte politice în prima jumătate a

secolului al XIX-lea
 Noi memorii şi proiecte de reformă , ce vizau modernizarea organiză rii interne, în
primul râ nd redactarea unor legi fundamentale;
 Ex: Constituţia cărvunarilor, proiect întocmit de Ioniţă Tăutu în Moldova:
susţinea monarhia constituţională şi ereditară şi formarea unei adunări
reprezentative; legiferarea drepturilor cetăţeneşti; Ion Câmpineanu a
eleaborat 2 documente: Act de unire şi independenţă (cerea înlăturarea
suzeranităţii otomane şi a protectoratului rusesc şi unirea Principatelor); şi
un proiect de constituţie;

III. România modernă – sec. XIX-XX (1848-1918)

1. Revoluţia de la 1848 Unirea Principatelor

2. Formarea statului național modern Domnia lui Al. I. Cuza (1859-1866)
3. Obținerea independenței România în timpul lui Carol I (1866-1914)
4. Desăvârșirea Unirii Participarea României la Primul Război Mondial (1914-1918)
Realizarea Marii Uniri

1. Revoluţia de la 1848
a. Introducere
 Parte integrantă a revoluţiei paşoptise europene;
 A avut loc în condiţiile existenţei unei mişcă ri naţionale româ neşti cu o bază
socială largă ;
 A continuat idealurile mişcă rii revoluţionare de la 1821;
 Operă în primul râ nd a intelectualilor, proiectul politic de la 1848 a fost centrat pe
ideile de libertate, de naţiune şi de modernizare a structurilor statale;
b. Caracterul revoluţiei
 Modern – conţinutul documentelor programatice
 Unitar – dat de cauzele generale, obiectivele principale (sociale şi naţionale),
 Democratic – cuprindere largă de revendică ri, participarea ţă ranilor şi
oră şenilor, organizarea marilor adună ri populare (element specific româ nesc);
 Radical-naţional – în Transilvania;
c. Cauze

4
  Social-economice: existenţa privilegiilor feudale; problema agrară ;
 Naţionale: necesitatea obţinerii unui statut internaţional favorabil Principatelor;
asuprirea naţională a româ nilor din Transilvania şi Bucovina;
d. Obiective
Politice Economico-sociale Naţionale
- regimuri - desfiinţarea - autonomie;
reprezentative; privilegiilor; - înlă turarea
- adoptarea unor - desfiinţarea iobă giei şi dominaţiei stră ine;
constituţii; a clă că şiei; - recunoaşterea
- drepturi şi libertă ţi - împroprietă rirea drepturilor politice;
individuale; ţă ranilor; - crearea unui stat
- egalitatea în - dezvoltarea naţional (unirea
drepturi; economică ; Principatelor);

e. Documente programatice
o Petiţia-proclamaţie – Iaşi (Moldova)
 Are caracter moderat, conservator (pentru a preveni o reacţie a Rusiei);
 Dizolvarea Adună rii Obşteşti şi alegerea alteia;
 Responsabilitate ministerială ;
 Îmbună tă ţirea situaţiei ţă ranilor;
 Desfiinţarea cenzurii;
 Siguranţa personală ;
 Reformă şcolară ;
o Petiţia Naţională – Blaj (Transilvania)
 Egalitate naţională (dreptul româ nilor de a fi reprezentaţi în Dietă )
 Egalitate politică (reprezentare proporţională în administraţie, justiţie,
armată );
 Egalitate religioasă (egalitatea în drepturi a bisericilor româ neşti cu
celelalte biserici din Transilvania);
 Desfiinţarea iobă giei fă ră despă gubire;
 Ş coli româ neşti;
 Folosirea limbii româ ne în administraţie şi justiţie;
 Libertatea persoanei, cuvâ ntului, întrunirilor;
 Desfiinţarea privilegiilor;
o Proclamaţia de la Islaz – Islaz (Ţ ara Româ nească )
 Are caracter de hotă râ re (se menţionează că poporul româ n decretă şi nu
cere);
 A constituit baza legală a guvernă rii revoluţionare din iunie-septembrie
1848;
 Autonomia legislativă şi administrativă a ţă rii, prin înlă turarea
protectoratului stră in;
 Abrogarea Regulamentelor Organice;
 Domn responsabil ales pe 5 ani;

5
  Responsabilitate ministerială ;
 Adunare reprezentativă ;
 Elaborarea unei constituţii;
 Emanciparea evreilor şi a ţiganilor;
 Emanciparea clă caşilor (ţă ranilor) şi împroprietă rirea lor cu despă gubire;
 Drepturi politice pentru toţi cetă ţenii;
 Reformă şcolară ;
 Libertă ţi cetă ţeneşti;
o Prinţipiile noastre pentru reformarea patriei – Braşov; programul maximal;
 Unirea Moldovei şi Valahiei într-un singur stat;
 Desfiinţarea tuturor privilegiilor;
 Egalitatea în drepturi civile şi politice;
 Împroprietărirea ţăranilor fără despăgubire;
o Dorinţele partidei naţionale în Moldova – Cernăuţi;
 Unirea Moldovei cu Ţara Românească;
 Desfiinţarea privilegiilor;
 Egalitatea în drepturi;
 Responsabilitate ministerială;
 Libertatea cuvântului, persoanei, întrunirilor;
 Împroprietărirea ţăranilor prin despăgubire;
 Reformă şcolară;
f. Revoluţionari
o Moldova – Vasile Alecsandri, Mihail Kogă lniceanu, Al. I.Cuza etc.
o Ţ ara Româ nească – Nicolae Bă lcescu, Ion Heliade Ră dulescu, I.C.Bră tianu, Nicolae şi
Ş tefan Golescu etc.
o Transilvania – Avram Iancu, Andrei Ş aguna, Simion Bă rnuţiu, George Bariţiu;
g. Importanţa revoluţiei
 S-au pus bazele programatice ale Româ niei moderne;
 A fost deschis drumul moderniză rii societă ţii româ neşti;
 A scos în evidenţă un deziderat al tuturor româ nilor: unitatea naţională ;
 S-au afirmat elitele intelectuale, ele fiind şi elite politice;

CONCLUZII
 Aceste proiecte de reformare a statului au fost puse în practică în anii
urmă tori de că tre noua elită politică formată din elemente ale boierimii
liberale şi burgheziei care vor acţiona în spiritul moderniză rii societă ţii
şi al emancipă rii politice şi naţionale;
 Modernizare = europenizare; modelele politice şi economice oferite de
Occident sunt adoptate înlocuind vechile structuri orientale;
 Modernizarea Principatelor a fost determinată de:
 Activitatea elitelor prin iniţierea şi susţinerea proiectelor de modernizare;
 Intervenţia marilor puteri, conform propriilor interese;

6
  În a doua jumă tate a sec. al XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea aceste elite
au acţionat pentru:
 Realizarea Unirii;
 Constituirea instituţiilor moderne ale statului;
 Obţinerea independenţei naţionale;
 Obţinerea independenţei economice, prin consolidarea celei politice;
 Realizarea statului naţional unitar;

2. Formarea statului naţional modern

3.
a. Unirea Principatelor (unirea Moldovei cu Ţara Românească)
 Context intern şi internaţional
 Restrâ ngerea autonomiei Principatelor;
 Restabilirea regimului regulamentar;
 Ocupaţie militară ruso-turcă ;
 Războiul Crimeii (1853-1856) – tratatul de pace s-a semnat la Paris;
 Mişcarea unionistă a fost deosebit de activă în afara Principatelor; s-a adă ugat şi
interesul Marilor Puteri pentru stabilizarea raportului de forţe în regiune;
 Congresul de pace de la Paris (1856)
o Scoate în evidenţă : problema românească care devine o problemă
europeană; ideea Unirii – idee dominantă în Principate;
o Poziţia Marilor Puteri în privinţa Unirii:
- Franţa, Rusia, Sardinia, Prusia – favorabile Unirii;
- Anglia – poziţie oscilantă ;
- Turcia, Austria – împotriva Unirii;
o Prevederi:
- Menţinerea Principatelor sub suzeranitate otomană;
- Înlăturarea protectoratului rusesc;
- Punerea Principatelor sub garanţia colectivă a celor 7
Mari Puteri (Anglia, Franţa, Sardinia, Prusia, Austria,
Turcia şi Rusia);
- Convocarea Adunărilor ad-hoc – pentru consultarea
populaţiei Principatelor în privinţa Unirii;
- Retrocedarea către Moldova a sudului Basarabiei (jud.
Cahul, Ismail şi Bolgrad);
- Unele mă suri economice şi juridice;
 Adunările ad-hoc (1857)
 Aveau un caracter reprezentativ (cuprindeau deputaţi din toate clasele şi
categoriile sociale) şi consultativ (făceau propuneri, dar nu luau hotărâri);
 Rezoluţii asemă nă toare:
- Unirea Principatelor într-un singur stat numit România;
- Prinţ străin;

7
 - Respectarea autonomiei;
- Neutralitatea noului stat;
- Adunare reprezentativă;
 Conferinţa şi Convenţia de la Paris (1858)
 Conferinţa marilor puteri garante convocată special pentru problema
româ nească ;
 Hotă râ rile Marilor Puteri au fost incluse în Convenţia de la Paris:
- Cuprinde statutul juridic internaţional şi principiile de
organizare a Principatelor;
- A reprezentat legea fundamentală a Principatelor Unite pâ nă
îm 1864;
- Realizarea unei uniri formale;
- Noul stat urma să se numească Principatele Unite ale
Moldovei şi Valahiei;
- Menţinerea separaţiei celor două ţă ri, care urmau să aibă
fiecare domnul (român), adunarea, guvernul, armata şi
capitala ei;
- Infiinţarea unor instituţii comune, ambele cu sediul la
Focşani:
 Comisia Centrală – urma să adopte legi ce trebuiau
aplicate în ambele Principate;
 Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie;
- Noul stat se organiza pe baza separaţiei puterilor;
- O serie de prevederi: egalitatea tuturor cetă ţenilor în faţa
legii, desfiinţarea privilegiilor boiereşti, responsabilitate
ministerială , o lege electorală;
 Dubla alegere a lui Al. I. Cuza (1859)
 A reprezentat un act politic prin care Europa a fost pusă în faţa faptului
împlinit şi s-a demonstrat solidaritatea naţională;
 Au concurat la reușita dublei alegeri: voința populară , lipsa de precizie a
Convenţiei de la Paris în privinţa alegerii domnitorului, atitudinea politică
moderată a colonelului Al. I.Cuza;
 5 ian. 1859 – Cuza este ales domn în Moldova;
 24 ian. 1859 – Cuza este ales domn în Țara Românească; ales în
unanimitate;

b. Domnia lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866)

 Caracteristici: domnul a acţionat în sensul voinţei Adună rilor ad-hoc; a stat sub
semnul opoziţiei permanente între domn şi Adunarea reprezentativă ;
 Etape
1. Desăvârşirea Unirii (1859-1862)
 Recunoaşterea dublei alegeri;
 Recunoaşterea unirii depline;

8
  Unificarea administrativă şi legislativă;
 1862 – primul guvern unic (condus de Barbu Catargiu) şi primul
Parlament unic;
 1862 – Principatele Unite şi-au luat numele de România, capitala
ţării fiind fixată la Bucureşti;
2. Domnia constituţională (1862-1864)
 Este adoptată Legea secularizării averilor mănăstireşti (1863) –
proprietăţile mănăstireşti au intrat în posesia statului;
 Climatul intern este complicat de opoziţia dintre domn şi Adunare;
problemele care au generat tensiune erau: legea rurală , legea
electorală ;
 Lovitura de stat din 2 mai 1864 – provocată de problema reformei
agrare; domnul dizolvă Adunarea şi promulgă Statutul Dezvoltător al
Convenţiei de la Paris şi o nouă Lege electorală
- Statutul Dezvoltător al Convenţiei de la Paris – act cu
valoare constituţională; sporea prerogativele domnului
(avea iniţiativă legislativă; avea drept de veto; scade
autoritatea Adunării (Regulamentul era alcătuit de
guvern); înfiinţa Senatul; înfiinţa Consiliul de Stat, care
elabora legile;
- Legea electorală – creştea numă rul alegă torilor, prin
micşorarea censului;
- Ambele documente au fost supuse plebiscitului;
3. Domnia autoritară (1864-1866)
 Instaurarea regimului domniei autoritare a permis elaborarea şi
aplicarea marilor reforme;
 Legea rurală – împroprietărirea ţăranilor cu despăgubire în funcţie
de numărul de vite; legea limita suprafața de pământ disponibilă
țăranilor la două treimi din moșia proprietarului; efectul politic al
acestei legi a însemnat între altele libertatea de mișcare a țăranului
proprietar, libertatea de transmitere a acestor pământuri prin
moștenire; - 1864;
 Legea instrucţiunii publice – a creat structura modernă a
învăţământului: primar (devenea gratuit şi obligatoriu), secundar,
superior (universităţi la Iaşi şi Bucureşti); - 1864;
 Alte reforme: legea organiză rii armatei, Codul civil (asigura
individului libertăți personale, garanta egalitatea tuturor
cetățenilor în fața legii și apăra proprietatea privată), Codul penal,
legea privind autocefalia BOR, legea introducerii sistemului de unită ţi de
mă sură etc.
 Sfârşitul şi importanţa domniei lui Cuza
 Guvernarea autoritară a fă cut ca opoziţia internă să cuprindă toate forţele
politice, iar marile puteri să -l privească cu neîncredere;

9
  Formarea monstruoasei coaliţii (liberalii radicali şi conservatorii)-
aceasta a organizat un complot şi l-au obligat pe Cuza să abdice în 10/11
febr. 1866;
 A urmă rit înfă ptuirea programului unionist exprimat în Adună rile ad-hoc;
 A pus bazele instituţionale ale României moderne;
 Prin politica externă a pregă tit obţinerea independenţei şi realizarea marii
uniri;

c. România în timpul lui Carol I

 Instalarea prinţului străin
 Cadrul legal al alegerii prinţului stră in: prevederile Adună rilor ad-hoc din
1857 şi plebiscitul organizat în aprilie 1866;
 10 mai 1866 – Carol de Hohenzollern-Sigmaringen este proclamat
domn al României;
 1866-1881 – Carol I – domn al Româ niei;
 1881-1914 – Carol I – rege al Româ niei;
 A asigurat stabilitate şi echilibru în viaţa politică româ nească ;
 Era instaurată monarhia constituţională ereditară;
 Perioada domniei lui Carol I a fost decisivă pentru ceea ce avea să devină
Româ nia secolului al XX-lea;
 Politica internă
 adoptarea Constituției din 1866;
 crearea primelor partide politice româneşti: PNL (1875) – Partidul
Naţional Liberal şi PC (1880) – Partidul Conservator;
 utilizarea rotativei guvernamentale (din 1895) – ca practică politică ;
alternarea la guvernare a celor două partide politice;
 continuarea modernizării ţării: responsabilitatea ministerială , o nouă
reformă şcolară (Legea şcolară a lui Spiru Haret – cea mai valoroasă
lege şcolară din epoca modernă), reorganizarea armatei, înfiinţarea
BNR, adoptarea leului ca monedă naţională, legi pentru dezvoltarea
industriei, realizarea rețelei de căi ferate, înființarea Academiei Româ ne;
 Politica externă
 Obţinerea independenţei;
 Modalită ţi de realizare a Marii Uniri;

4. Obţinerea independenţei
a. Condiţiile obţinerii independenţei
 Întă rirea autonomiei prin Unire şi reforme;
 Instaurarea prinţului stră in şi adoptarea Constituţiei din 1866;
 S-a desfă şurat pe fondul crizei balcanice (1875-1878 – mişcare generală de eliberare
naţională a popoarelor din Balcani), parte a problemei orientale;
 4 aprilie 1877 – Convenţia româno-rusă

10
 - Se stabilea tranzitul trupelor ruse pe teritoriul
României;
- Rusia se obliga să respecte integritatea teritorială a
României;
- Nu se prevedea cooperarea militară româno-rusă;
b. Proclamarea independenţei şi participarea la războiul de independenţă
 9 mai 1877 – ministrul de externe Mihail Kogălniceanu proclama independenţa
României;
 1877-1878 – participarea la războiul de independenţă; armata română
condusă de Carol I a participat la luptele de la Plevna, Vidin, Rahova, Griviţa;
c. Tratatele de pace
 Tratatul de la San Stefano (febr. 1878)
 Încheiat între Rusia şi Turcia;
 Româ nia nu a fost primită la tratative;
 Recunoştea independenţa României;
 Rusia primea Dobrogea, care o ceda României în schimbul
sudului Basarabiei;
 Congresul internațional de Pace de la Berlin (iulie 1878)
 Recunoştea independenţa României condiţionat;
 Rusia primea sudul Basarabiei;
 România primea Dobrogea, Delta Dunării şi Insula Şerpilor;
d. Urmările obţinerii independenţei
 Transformarea României dintr-un stat autonom într-un stat independent
(dobândea drepturi depline în relaţiile internaţionale);
 Întărirea regimului politic (în 1881 – România devine regat) şi accelerarea
dezvoltării economice;
 A pregătit terenul pentru desăvârşirea statului naţional unitar;

5. Desăvârşirea Unirii
a. Participarea României la Primul Război Mondial – pentru realizarea Marii Uniri –
unirea Transilvaniei, Bucovinei şi Basarabiei cu România.
 Perioada neutralităţii (1914-1916)
 28 iulie 1914 – începea PRM;
 Alianţe politico-militare
Puterile Centrale (Tripla Antanta (Tripla Înţelegere)
Alianţă)
Germania Franţa
Austro-Ungaria Rusia
Se va ală tura şi Bulgaria şi Turcia Anglia
Se va ală tura Italia, Româ nia, SUA

 August 1914 – în urma unui Consiliu de Coroană – România adoptă

neutralitatea; această poziţie a corespuns intereselor de moment –

11
 ţara trebuia să fie pregătită pentru război şi trebuia obţinut sprijinul
marilor puteri pentru realizarea întregirii teritoriale;
 Participarea la război (1916-1918)
 Neutralitatea excludea însă înfăptuirea idealului naţional, astfel
încât după numeroase negocieri România aderă la Antanta;
 Tratatul de alianţă cu Antanta (1916): Antanta recunoştea dreptul
istoric al României asupra teritoriilor românești din Austro-Ungaria
(Transilvania și Bucovina);
 Campania din 1916: ofensivă în Transilvania, oprită din cauza
dezastrului de la Dunăre (Bulgaria declară război României, armata
română fiind învinsă în bătălia de la Turtucaia); ofensiva Puterilor
Centrale a dus la pierderea a 2/3 din teritoriul României (inclusiv
capitala); autorităţile, armata şi o parte a populaţiei civile se
refugiază în Moldova (capitala este fixată la Iaşi);
 Campania din 1917: refacerea armatei cu ajutor militar francez;
victoriile de la Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz;
 Anul 1918: ieşirea Rusiei din război a determinat izolarea militară a
României şi ieşirea din război; Tratatul de pace de la Buftea-
Bucureşti (mai 1918) semnat de România cu Puterile Centrale
impunea României condiţii grele: cedarea Dobrogei şi a culmilor
Carpaţilor, demobilizarea armatei, economia era subordonată
Germaniei (tratatul nu a fost ratificat de regele Ferdinand); pe
fondul victoriilor Antantei, România reintră în toamnă în război;
 Urmări
 Pierderi umane şi materiale;
 Unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu România;
b. Realizarea Marii Uniri - 1918
 Contextul realizării Marii Uniri
 Prăbuşirea imperiilor multinaţionale (austro-ungar, ţarist);
 Principiul promovat de preşedintele american W. Wilson privind
autodeterminarea popoarelor;
 Voința populară;
 În fiecare din cele trei provincii, procesul de unire a cunoscut
aceleași trei etape:
 constituirea unui organism de conducere propriu
al românilor;
 proclamarea separării de imperiul multinațional
din care făceau parte;
 proclamarea unirii cu România;
 UNIREA BASARABIEI: în condițiile izbucnirii revoluției bolșevice din Rusia
(1917) este creat Sfatul Țării (condus de Ion Inculeţ) ca organ politic
reprezentativ al românilor din Basarabia; acesta a proclamat autonomia și
apoi independența Basarabiei (ianuarie 1918) sub numele de Republica

12
 Democratică Moldovenească; la 27 martie/9 aprilie 1918 Sfatul Țării
proclama unirea Basarabiei cu România;
 UNIREA BUCOVINEI: Congresul General al Bucovinei a votat în unanimitate la
15/28 noiembrie 1918 unirea Bucovinei cu România;
 UNIREA TRANSILVANIEI: constituirea CNRC (Consiliul Naţional Român
Central) – organism de conducere propriu al românilor din Transilvania și
Banat care a coordonat realizarea unirii; 1 decembrie 1918 se desfăşoară la
Alba Iulia Marea Adunare Naţională care decide unirea Transilvaniei cu
România; este adoptată Rezoluţia unirii (citită de Vasile Goldiş), care
cuprindea şi un program de reforme ce viza dezvoltarea ulterioară a ţării;
până la integrarea în structurile României, s-a hotărât ca Transilvania să fie
condusă de:
 Marele Sfat Naţional – organ legislativ;
 Consiliul Dirigent – condus de Iuliu Maniu – organ
executiv;
 În plan internaţional, Marea Unire a fost recunoscută prin tratatele semnate
în cadrul Conferinţei de pace de la Paris (1919-1920);
 1919 – primul Parlament al României Mari a ratificat unirea Basarabiei,
Bucovinei şi Transilvaniei cu România;
 1922 – la Alba Iulia regele Ferdinand şi regina Maria se încoronau ca suverani
ai României Mari;

13