0% au considerat acest document util (0 voturi)
26 vizualizări13 pagini

Curs 14

Încărcat de

viourel84
Drepturi de autor
© © All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
0% au considerat acest document util (0 voturi)
26 vizualizări13 pagini

Curs 14

Încărcat de

viourel84
Drepturi de autor
© © All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

Curs 14 AMG

FARMACOLOGIE GENERALĂ

14.1. Medicația dermatologică: ANTIMICOTICE (ANTIFUNGICE)

Sunt substanţe active faţă de diferite ciuperci patogene, putand avea efect fungistatic sau
fungicid. In unele micoze locale pot fi folosite unele antiseptice care acţionează numai local
(iodul, acidul salicilic, resorcinolul, dequaliniul, violetul de genţiană). Antimicoticele propriu-
zise sunt medicamente care acţionează selectiv.
 AZOLII: Clotrimazol (Canesten) se găseşte sub formă de cremă, soluţie pentru uz extern -
1%, comprimate vaginale - 0,1g, ovule. Se aplică pe tegumente, mucoase, eventual pe plăgi.
Este un fungicid cu spectru larg de acţiune: Candida albicans (care apare la imunodeprimaţi,
diabetici); dermatofiţi, are şi acţiune antibacteriană faţă de cocii piogeni.
Miconazol (Micotop) se foloseşte predominent local sub formă de soluţie, cremă 2% şi
ovule. Spectrul de acţiune este asemănător clotrimazolului.
Ketoconazol (Nizoral) se găseşte sub formă de comprimate de 200 mg, ovule, cremă şi
şampon - 2%. Se foloseşte sistemic şi local. Are un spectru de acţiune larg, putand fi folosit in
infecţii micotice profunde. Se foloseşte in candidoze generalizate, infecţii cu dermatofiţi. Se
absoarbe bine din tubul digestiv mai ales cand secreţia de acid clorhidric este abundentă. In
hipoclorhidrie şi in combinaţii cu antiacide absorbţia este scăzută. Se administrează oral, după
mancare, in doză de 200 mg odată, de 2 ori pe zi, la inceputul tratamentului, apoi intr-o singură
priză pe zi. Ca reacţii adverse se inregistrează ginecomastie, afectare hepatică, tulburări gastro-
intestinale, erupţii cutanate şi prurit.
Fluconazol (Diflucan) se prezintă sub formă de capsule de 50 mg, 100 mg, 150 mg şi
200 mg, pulbere pentru suspensie orală, soluţie intravenoasă 2‰. Se foloseşte in criptococoze
(inclusiv meningita criptococică), mai ales la pacienţi cu SIDA, candidoze sistemice, candidoze
ale mucoaselor, dermatomicoze.
 ANTIBIOTICELE POLIENICE au o structură macrociclică, cu numeroase duble legături
conjugate. Nistatina (Stamicin) se găseşte sub formă de pulbere pentru suspensie orală,
suspensie pentru uz intern, drajeuri cu 500.000 UI, unguente, ovule şi supozitoare cu 100.000
UI/gram.

1
Se foloseşte in special local deoarece se absoarbe in mică măsură digestiv. Se foloseşte in
micoze cutanate, orale, ale căilor respiratorii, intestinale, vaginale.
Amfotericina (Amfotericin B) poate fi administrată parenteral sub formă de injecţie
intravenoasă foarte lentă sau perfuzie. Este activă in micoze viscerale grave - candidoză
viscerală, infecţii cu Aspergillus. Efectele adverse sunt frecvente şi grave: insuficienţă renală,
hepatică, central nervoasă, anemie, trombocitopenie, leucopenie, hipokaliemie, aritmii cardiace.
Se impune urmărirea atentă a bolnavului, iar tratamentul se face obligatoriu in spital sub
supraveghere medicală.
 ALTE ANTIBIOTICE - Griseofulvina este puţin solubilă, absorbindu-se digestiv lent şi
incomplet. In organism se distribuie in ţesuturi; prezintă o acumulare in tegumente, in
celulele aflate in curs de keratinizare. Este indicată in micoze ale pielii capului, onicomicoze,
epidermofiţii. Se administrează timp indelungat: in micoze cutanate 2-6 săptămani; in micoze
ale unghiilor de la maini: 2-3 luni; in micoze ale unghiilor de la picioare: 4-6 luni. Este
contraindicată la gravide.
 ANTIMETABOLIŢI - Flucitozina (Ancotil) in celula fungică se transformă in 5-fluor-
uracil, care este un antimetabolit citostatic ce se transformă in nucleotidul corespunzător şi
inhibă sinteza de timidilat, respectiv de ADN. Se administrează oral, iar in forme grave
injectabil, intravenos, bolus şi perfuzie. Se poate aplica şi local, in micoze cutanate. Ca
reacţii adverse in doze mari este hepatotoxică, deprimă măduva hematopoetică iar in
administrare orală produce greţuri, vomă, diaree. Este absolut contraindicată in graviditate.
 ALTE STRUCTURI Natamicina (Pimafucin) comprimate pentru supt, ovule, cremă. Se
absoarbe puţin din tubul digestiv fiind folosită local.
Tolnaftat (Miconaft) este un antifungic activ faţă de dermatofiţi şi pitiriazis versicolor.
Se administrează topic in unguente, soluţie şi pudră 1%. Se aplică de 2-3 ori pe zi.
Ciclopirox (Batrafen) este un antifungic local, cu spectru larg, activ faţă de dermatofiţi,
Candida. Se aplică local, de 2 ori pe zi, ca soluţie sau cremă 1%; se găseşte şi sub formă de lac
de unghii 8%.
Naftifin (Exoderil) este o alil-amină de sinteză, foarte activă faţă de dermatofiţi, mai
puţin faţă de Candida. Se administrează sub formă de cremă şi soluţie externă 1%, cate 2 aplicaţii
pe zi.

2
Terbinafin (Lamisil) administrat oral, se concentrează in piele (şi in sebum) şi unghii, la
niveluri care asigură acţiunea fungicidă. Se indică in infecţii fungice ale pielii şi unghiilor
produse de dermatofiţi, in candidoze. Se găseşte sub formă de comprimate şi cremă 1%. In
general este bine tolerat, poate produce insă simptome gastro-intestinale, reacţii cutanate. Se
evită administrarea la gravide şi la femeile care alăptează.

[Link] și dezinfectante utilizate în sectorul medical și


farmaceutic

ANTISEPTICELE SI DEZINFECTANTELE
Antisepticele omoară sau impiedică proliferarea germenilor patogeni de pe suprafaţa
mucoaselor, tegumentului sau in interiorul unei cavităţi naturale pe cand dezinfectantele distrug
microbii aflaţi in afara organismului, fiind utile pentru sterilizarea instrumentelor, produselor
biologice, a cabinetelor medicale, blocurilor operatorii, etc. Nu se pot folosi pentru infecţii
sistemice, unele se inactivează in organism iar altele sunt toxice. In anumite concentraţii pot fi
iritante sau caustice pentru ţesuturi.
[Link]ŢELE OXIDANTE eliberează oxigenul atomic (in stare născandă) care
reacţionează cu substanţele organice şi le descompune, realizand efectul antiseptic.
Peroxidul de hidrogen este de fapt apa oxigenată in concentraţie de 1-3 %. In ţesuturi
există o enzimă numită catalază, care descompune H2O2 in H2O şi [O]. Oxigenul atomic
eliberat in stare născandă reacţionează cu substanţele organice pe care le descompune, avand
astfel efect antiseptic; acest oxigen atomic este instabil, avand şi un efect de curăţire,
dezodorizant al plăgilor prin indepărtarea substanţelor organice. Produce şi curăţirea mecanică
prin efervescenţă. Mai are efect decolorant; hemostatic, favorizand coagularea; in concentraţii
mari are efect caustic (ex. concentraţia de 35%, care apare sub denumirea de perhidrol).
Permanganatul de potasiu are efect antiseptic de lungă durată, dezodorizant, astringent,
dar nu este decolorant. Poate colora ţesăturile, iar la contactul cristalelor cu pielea apare efectul
caustic. Se foloseşte in concentraţii de 0,2-0,5 ‰. Efectul este mai intens in mediul acid,
putându-se asocia cu acidul boric.
[Link] acţionează prin eliberarea oxigenului atomic din apă (oxidanţi indirecţi) şi prin
denaturarea proteinelor. Compuşii care eliberează clor lichefiază proteinele.

3
Clorul intră in compoziţia compuşilor anorganici (hipocloriţii) şi organici (cloraminele).
Cloramina B reacţionează cu apa, formand treptat hipoclorit de sodiu şi clor activ. Are efect
bactericid, dezodorizant, dezinfectant şi de curăţire. Se foloseşte ca antiseptic in concentraţii de
1-5 ‰, iar ca dezinfectant in concentraţii de 1-3%.
Iodul este un compus liposolubil şi volatil, care pătrunde bine in ţesuturi. Are efect
bactericid, virulicid, amoebicid şi fungicid. Se utilizează sub formă de Tinctură de iod (2% I2 şi
KI pentru prevenirea formării acidului iodhidric) pentru dezinfecţia pielii. In dermatologie se
poate folosi soluţia mai diluată pentru badijonare. Pe mucoase se aplică soluţia Lugol (soluţie
apoasă de I2 1% şi KI 2%) la care se adaugă glicerină 4% pentru creşterea aderenţei. Iodoformul
este un derivat organic ce conţine iod fixat de o macromoleculă, care eliberează treptat iod
elementar. Se foloseşte pentru in stomatologie pentru tratamentul plăgilor. Are un miros
pătrunzător şi persistent. Intră şi in compoziţia preparatului Septozol, complexat cu un surfactant
neionic, efectul se menţine in prezenţa produselor biologice.
Sensibilitatea la iod se manifestă prin erupţii cutanate, fenomene catarale iar in cazul
resorbţiei apar tulburări hemodinamice, colaps. Betadine - soluţie, săpun chirurgical, unguent
conţine polyvidonum. Soluţia de Betadine este un antiseptic cu spectru larg antimicrobian
recomandat pentru dezinfecţia pielii şi mucoaselor. Preparatul conţine iodul activ ca agent
antimicrobian. Săpunul chirurgical este recomandat atat in asepsia preoperatorie a mainilor, cat şi
pentru igiena curentă a personalului medical. Unguentul de Betadine este un preparat cu larg
spectru antimicrobian.
c. COMPUŞII DE METALE GRELE acţioneză prin denaturarea proteinelor. Intensitatea
efectului scade in următoare ordine: cei mai activi sunt compuşii de Hg, apoi cei de Ag, cei de
Zn, cei de Cu, cei de Al, cei de Pb.
Compuşii de Hg sunt compuşi anorganici cu toxicitate mare, ducand la intoxicaţii grave
care in forma acută se manifestă prin fenomene degenerative renale şi intestinale (diaree apoasă).
In intoxicaţia subacută apar stomatite caracteristice. In intoxicaţia cronică se produc leziuni SNC.
Oxidul galben de Hg se foloseşte ca unguent in concentraţie de 1-2%, in oftalmologie,
dermatologie. Pătrunde bine in ţesutul cutanat. Cloramidura de Hg se foloseşte in dermatologie
in concentraţii de 1-5%. Oxicianura de Hg se poate folosi pentru dezinfecţia materialelor din
gumă, a aparaturii de laborator. Derivaţii organo-mercurici au o toxicitate mai redusă şi o
activitate mai intensă decat a compuşilor anorganici. Unul dintre preparatele organo-mercurice

4
este fenilmercuriboratul (Fenosept). Este bacteriostatic. Efectul local nu este caustic. In soluţie
apoasă are efect antiseptic şi dezinfectant. Pe mucoase se aplică in concentraţie de 0,01‰.
Argintul şi derivaţii săi sunt substanţe cu efect astringent, antiseptic şi bactericid.
Nitratul de argint se foloseşte sub formă de soluţie apoasă şi de unguent. Are următoarele efecte:
antiseptic; in concentraţii cuprinse intre 1‰-1% favorizează epitelizarea plăgilor; in concentraţie
de 1% are efect astringent; in concentraţii mai mari 10% are efect caustic (cauterizarea,
distrugerea unor ţesuturi patologice prin necroza de coagulare). Proteinatul de Ag (Protargol)
este o soluţie coloidală de argint care se foloseşte in concentraţie de 1-2‰ pe mucoase.
Colargolul conţine argint coloidal 1-2%.
Zincul şi cuprul sunt agenţi antiseptici mai slabi, utilizaţi in oftalmologie. Sulfatul de Zn
este slab antiseptic (1-2‰), astringent şi caustic(in concentraţii mari). Clorura de Zn este mai
corozivă, astringentă şi cauterizantă. Oxidul de Zn nu are efect antiseptic, dar are efect adsorbant,
dizolvandu-se in secreţiile pielii, avand astfel efect astringent şi sicativ.
d. ALCOOLI ŞI ALDEHIDE. Alcoolul etilic acţionează in concentraţie de 70%. Are efect
răcoritor, antipruriginos, datorită unui slab efect anestezic, efect astringent, efect degresant şi
iritant pe mucoase. Formaldehida are efect antiseptic şi astringent, reacţionează chimic cu
proteinele şi formează compuşi stabili, imputrescibili. Are efect mumifiant, folosindu-se pentru
conservarea pieselor anatomice. Scade secreţia sudorală. Este puternic iritantă. In concentraţie de
1-5% se foloseşte ca antiseptic, iar in concentraţie de 5-10% se foloseşte ca antihidrotic (scade
transpiraţia).
e. FENOLII Fenolul este un compus liposolubil, denaturează proteinele. Are efect antiseptic,
anestezic local, antipruriginos, mumifiant. Se foloseşte in stomatologie. Compuşii fenolici
(polifenoli): resorcinolul este solubil in apă, folosindu-se in dermatologie sub formă de
comprese ca antiseptic, cheratolitic, antipruriginos. Omologii superiori ai fenolului au eficacitate
mai mare. Uleiurile volatile fac parte din această categorie. Eugenolul se foloseşte in
stomatologie. Timolul cu un miros aromat, are efect antibacterian, antifungic şi intră in
compoziţia unor ape de gură, dar se poate folosi şi pe tegumente. Mentolul are efect antiseptic
mai slab, stimulează termoreceptorii pentru rece şi are efect răcoritor.
f. ACIZII Acidul boric este un acid anorganic slab, se foloseşte pentru spălături oculare in
concentraţie de 1-3%. Boraxul (tetraboratul de sodiu) 10% in soluţie glicerinată (glicerina
boraxată) se foloseşte in candidoza bucală. Acidul salicilic se foloseşte sub formă de soluţie

5
alcoolică, unguente, paste. Are efect antiseptic, antifungic, cheratolitic (in concentraţii mai mari
de 2%), cheratoplastic (in concentraţi mai mici). Acidul benzoic şi esterii lui (benzilbenzoatul -
Balsamul de Peru - se foloseşte pentru epitelizarea plăgilor şi ca scabicid).
g. DETERGENŢII au proprietăţi tensioactive. Detergenţii cationici sunt baze cuaternare de
amoniu. Bromocetul este cel mai cunoscut. Se foloseşte pe tegumente avand efect de curăţire,
degresare, antibacterian, antimicotic. Irită mucoasele, de aceea se evită aplicarea pe mucoasa
conjunctivală.
h. COMPUŞI ORGANICI - Dequaliniul este o bază biscuaternară de amoniu, este bine
tolerat. Se aplică pe plăgi, mucoase in concentraţie de 4-5‰. Clorhexidina este un antiseptic
activ, care nu eliberează clor. Se foloseşte in concentraţie de 0,1- 1‰ pe piele, mucoase, plăgi.
Ambazona (Faringosept) se foloseşte ca antiseptic al mucoasei bucale, faringiene sub formă de
comprimate pentru supt.
i. COLORANŢII - Fenazopiridina are culoare roşie. Etacridina (Rivanol) are culoare
galbenă, folosindu-se pentru tratamentul plăgilor supurate (soluţie 1‰). Albastru de metilen se
foloseşte pentru badijonarea cavităţii bucale, faringiene, dar şi pe cale internă (caşete) in infecţii
urinare. Violetul de genţiană (metilrozanilina, pioctanina) se foloseşte in concentraţie de 1-2%
pe plăgi şi mucoase, avand efect antibacterian şi antimicotic. Antiseptice bucofaringiene:
hexetidina (Hexoral), cetirimoniu (Citrolin), benzidamin (Tantum verde).

14.3. Medicația antihelmintică, antiparazitară, împotriva protozoarelor

ANTIHELMINTICELE
Sunt o grupă de chimioterapice active faţă de viermii care pot parazita intestinul omului
şi alte ţesuturi. Se clasifică in două grupe mari: active asupra cestodelor şi active asupra
nematodelor. Pot realiza următoarele efecte asupra viermilor: vermifug - paralizia musculaturii
viermilor şi vermicid - omorarea viermilor.
 Antihelmintice active asupra cestodelor
Niclosamida (Yomesan) este foarte activă faţă de Taenia saginata, [Link],
Diphyllobotrium latum, Hymenolepis nana. Inhibă energogeneza in celulele parazitului,
provocand moartea acestuia. Viermii omoraţi sunt digeraţi. Insă ouăle acestora nu sunt sensibile
la medicament şi pot reface parazitul sau se pot absorbi. Nu se absoarbe din intestin. Poate
produce colici abdominale, greaţă şi vomă. Se administrează oral, intr-o singură priză după micul

6
dejun, in doză unică de 2 g (4 tablete) la adulţi şi copii peste 6 ani, 1 g la copii de 2-6 ani şi 0,5 g
la copii sub 2 ani. Apoi se administrează un purgativ (sulfatul de magneziu) pentru eliminarea
paraziţilor şi a ouălor. Sunt interzise băuturile alcoolice.
Mepacrina (Atebrin) este azi utilizată limitat in tratamentul teniazei. Se introduce prin
sondă duodenală pentru a evita fenomenele de iritaţie gastrică. La 10 minute după administrarea
ei se introduce prin sondă un purgativ [Link] poate asocia şi cu antivomitive in caz de greaţă şi
vomă.
 Antihelmintice active asupra nematodelor
Piperazina (Nematocton) este activă faţă de Ascaris lumbricoides (limbrici) şi
Enterobius vermicularis (oxiuri). Ajunsă in intestin după administrarea orală provoacă paralizia
flască a viermilor. In ascaridioză doza este de 75 mg/kgc/zi timp de 3-4 zile, iar in oxiuriază 65
mg/kgc/zi timp de o săptămană.O cură se poate repeta după o pauză de 10 zile. Se absoarbe bine
digestiv. Efecte adverse: creşterea excitabilităţii SNC, convulsii, afectarea rinichiului, fenomene
digestive, erupţii cutanate.
Levamisolul (Decaris) este activ faţă de Ascaris lumbricoides şi alte nematode. Viermii
sunt paralizaţi. In afara acţiunii antihelmintice are proprietăţi imunostimulatoare. Este utilizat in
tratamentul de fond al poliartritei reumatoide şi alte afecţiuni inflamatoare cronice, infecţii
recidivante ale căilor respiratorii, cancer colo-rectal. Administrat oral, după masa principală in
doză unică de 150 mg la adult şi 3 mg/kgc la copii vindecă ascaridioza in proporţie de cca 90%.
Dacă ouăle de parazit persistă in intestin se recomandă o a doua cură, identică. Este bine tolerat.
Poate produce greaţă, vomă, şi neutropenie in situaţiile cand se foloseşte ca imunomodulator.
Pirantelul pamoat (Combantrin, Helmintox) este eficace faţă de Ascaris lumbricoides,
Enterobius vermicularis, Ancylostoma duodenale, Trichiuris trichiura (tricocefal).Este vermifug.
Intre pirantel şi piperazină există un antagonism reciproc, de aceea nu se asociază.
Pirviniul pamoat (Vermigal) este un colorant sub formă de suspensie 1%. Acţionează
toxic indeosebi faţă de Enterobius vermicularis pe care il omoară. Omoară şi ouăle. Se foloseşte
şi in strongiloidoză. Administrat oral nu se absoarbe, ceea ce explică lipsa toxicităţii sistemice.
Este bine tolerat, dar poate produce greaţă, colici abdominale. Colorează scaunele in roşu. Se
administrează in priză unică de 5 mg/kgc, care se poate repeta după 10 zile.
Mebendazolul (Vermox) are proprietăţi antihelmintice cu spectru larg. Este activ faţă de:
Trichuris trichiura, Ancylostoma duodenale, Ascaris lumbricoides, Enterobius vermicularis.

7
Omoară şi ouăle. Poate fi activ şi faţă de unii viermi plaţi: Echinococcus granulosus, tenii.
Chimioterapicul este captat electiv de paraziţii sensibili pe care ii imobilizează şi ii omoară.
Administrat oral rămane in majoritate in intestin. Ingestia impreună cu alimente bogate in
grăsimi ii creşte absorbţia din intestin. Este chimioterapicul de elecţie in trichocefaloză. Doza
este de 100 mg de 2 ori pe zi, timp de 3 zile. Chisturile hidatice din ficat pot regresa complet.
Este lipsit de toxicitate sistemică la doze obişnuite. Uneori apar crampe abdominale şi diaree
datorită omorarii unui număr mare de paraziţi. Dozele mari pot provoca eozinofilie, prurit
cutanat, erupţii, dureri musculare. Este contraindicat in sarcină şi se recomandă cu precauţie in
insuficienţă hepatică.
Tiabendazol (Mintezol) are proprietăţi vermicide cu spectru larg: Ascaris, Enterobius,
Strongyloides, Trichiuris. Afectează şi formele larvare, migrante de Srongyloides, larvele de
ascarizi. Larvele de Trichinella sunt relativ rezistente. Mai are acţiune antiinflamatoare,
analgezică, antipiretică şi efect imunomodulator. Admnistrat oral se absoarbe repede din tubul
digestiv. Se metabolizează aproape in intregime. Principala indicaţie o constituie strongiloidoza.
In trichineloză administrarea in faza de invazie a bolii provoacă uşurare simptomatică, cu
scăderea febrei şi diminuarea eozinofiliei. Infestarea musculară este redusă. Larvele inchistate
sunt puţin vulnerabile. Dozele recomandate sunt de 25 mg/kgc/zi timp de 2- 4 zile. In ascaridioză
se evită deoarece favorizează migraţia viermilor. Provoacă frecvent reacţii adverse: anorexie,
greaţă, vomă, erupţii cutanate, tulburări de vedere, leziuni hepatice. Este contraindicat la
hepatici, renali, bolnavi cu hipersensibilitate. Prudenţă cand se administrează ambulator la şoferi.
Albendazolul (Zentel) este un antihelmintic cu spectru larg, activ faţă de Enterobius,
Ascaris, Trichuris, Strongyloides, Ancylostoma, putand omori şi ouăle de Ascaris, Trichuris,
Strongyloides. Se foloseşte şi in teniază. Se absoarbe in proporţie mică, se elimină predominant
prin urină. Se administrează in doză unică de 400 mg oral, care se poate repeta după 15 zile. In
boala hidatică 800 mg/zi timp de 30 de zile, repetand cura de 2-3 ori cu pauze de 2 săptămani.
Este contraindicat in sarcină şi boli hepatice.

[Link] antimalarice, produse active în amoebiază, tricomoniază,

ANTIPROTOZOARICELE. ANTIMALARICELE

8
Antimalaricele acţionează asupra agenţilor patogeni ai malariei: Plasmodium vivax,
[Link], [Link], Pl. ovale. Deşi paludismul a fost eradicat in ţara noastră, aceste
medicamente au importanţă pentru intreţinerea eradicării malariei, prin combaterea infecţiilor de
"import", precum şi in terapia altor parazitoze; unele sunt folosite in colagenoze şi poliartrita
reumatoidă. In funcţie de faza de dezvoltare a plasmodiului asupra căreia acţionează,
antimalaricele pot avea următoarele efecte principale:
- schizontocid hematic - omoară formele asexuate intraeritrocitare, suprimand accesele de
febră provocate de acestea. Astfel ele combat sau previn manifestarea clinică a bolii (terapie şi
profilaxie supresivă).
- schizontocid tisular - acţionează asupra fazei de dezvoltare exoeritrocitară a
plasmodiilor, care are loc in special in ficat. Ele realizează profilaxia cauzală a bolii.
- gametocid - distrug formele sexuate ale plasmodiului sau inhibă dezvoltarea ulterioară a
gametociţilor in ţanţari. Astfel ele impiedică răspandirea bolii, realizand profilaxia
epidemiologică.
Clorochina este un derivat de 4-aminochinolină. Are efect schizontocid hematic,
acţionand pe toate cele 4 specii de Plasmodium. In unele regiuni s-au dezvoltat tulpini rezistente
la clorochină. Are efect şi pe Entamoeba histolytica. Substanţa se acumulează in concentraţii
mari in eritrocitele parazitate, ceea ce explică selectivitatea de acţiune. In afara acţiunii
antimalarice, clorochina are după administrare indelungată proprietăţi antiinflamatorii,
reprezentand una din modalităţile de tratament de fond al poliartritei reumatoide. T1/2 este de 41
de zile, avand tendinţă mare de acumulare. Tratamentul antimalaric este suficient să se
administreze 3 zile: 600 de mg iniţial, alte 300 mg după 6 ore, apoi cate 300 mg/zi următoarele 2
zile. Pentru profilaxia supresivă se recomandă admnistrarea orală de 300 mg clorochină bază o
dată pe săptămană, in timpul sejurului in zona endemică şi 4-8 săptămani după plecare.
Efectele adverse: tulburări gastrointestinale, erupţii cutanate depigmentate, prurit,
depunere de pigmenţi la periferia corneei şi retinei, fenomene neuropsihice (ameţeli, cefalee,
dezorientare), afectarea hematopoezei la cei cu deficit de glucozo-6- fosfat-dehidrogenază. Este
contraindicată in graviditate.
Hidroxiclorochina este foarte asemănătoare clorochinei. Se foloseşte mai mult ca
antiinflamator in tratamentul de fond al poliartritei reumatoide.

9
Meflochina (Lariam) compus de sinteză, inrudit chimic cu chinina. Are efect
schizontocid hematic, fiind eficace faţă de [Link] polifarmacorezistent. Se leagă puternic
de proteinele plasmatice, are T 1/2 de cca 20 de zile. Se administrează oral, curativ o doză unică
de 750 mg sau 1 g, iar profilactic 250 mg odată pe săptămană.
Primachina este un derivat 8-aminochinolinic, cu acţiune exoeritrocitară, gametocidă.
Este folosit pentru completarea curei cu medicaţie schizontocidă hematică. Doza este de 15 mg
pe zi, oral, timp de 14 zile. Ca efecte adverse au fost semnalate: methemoglobinemie, hemoliză
(la cei cu deficit de G-6-fosfat-dehidrogenază).
Chinina este antimalaric cu acţiune schizontocidă hematică; nu afectează formele
exoeritrocitare. Este gametocid pentru [Link] şi [Link]. In afară de acţiunea antimalarică,
chinina are şi alte efecte:efect antimiotonic (micşorează excitabilitatea plăcii terminale motorii şi
prelungeşte perioada refractară a muşchilor striaţi, fiind utilă in miotonia congenitală şi in
crampe nocturne); la nivelul uterului, in doze mici stimulează contracţiile şi in doze mari le
deprimă; aplicată local are efect anestezic, la concentraţii mari este iritantă şi produce inflamaţie;
irită mucoasa gastrică şi datorită gustului amar poate fi folosit ca tonic amar, crescand pofta de
mancare; are acţiune analgetică şi antipiretică slabe; la doze mari deprimă inima şi scade
presiunea arterială; are efect teratogen, fiind contraindicată in graviditate. Ca antimalaric se
foloseşte in doză de 20 mg /kgc/zi pe cale orală sau 600 mg la interval de 8 ore, timp de o
săptămană.
Ca reacţii adverse este important un sindrom toxic, care apare in condiţii de supradozare
dar şi la doze terapeutice la indivizii cu idiosincrazie: cinconismul. Se manifestă prin tulburări de
auz (vajaituri, hipoacuzie), tulburări de vedere, cardiovasculare (hipotensiune arterială, colaps),
digestive (greaţă, vomă, diaree). La pacienţii cu deficit de G-6-fosfatdehidrogenază produce
anemie hemolitică. Este contraindicată la bolnavii cu hipersensibilitate idiosincrazică, alergici,
cu deficit de G-6-fosfat dehidrogenază, cu nevrită optică.
Mepacrina este un compus de culoare galbenă. Este schizontocid hematic, dar se
foloseşte şi in alte scopuri: lambliază, teniază. Se dă in doză de 100 mg de 3 ori pe zi, pe cale
orală. Efecte adverse: tulburări gastrointestinale, tulburări neuropsihice - dezorientare, discrazii
sangvine.
Pirimetamina (Daraprim) asemănătoare cu trimetoprimul, este un inhibitor al
dihidrofolatreductazei la nivelul paraziţilor, inhiband sinteza de acid folic. Este şi schizontocid

10
intraeritrocitar şi exoeritrocitar. Impiedică dezvoltarea gameţilor la ţanţari, putand fi folosit
pentru profilaxie. Se distribuie in toate ţesuturile şi in SNC, avand cumulare renală, pulmonară,
hepatică, splenică. Asociaţia pirimetamină-sulfadoxină (Fansidar) este folosită pentru cazuri
rezistente la pirimetamină. Se mai foloseşte in asociere cu sulfametin in tratamentul
toxoplasmozei. Se administrează oral in doză de 25 mg odată , de 2-3 ori pe zi in scop curativ şi
25 mg odată pe săptămană in scop profilactic. Este contraindicată in graviditate şi la pacienţii cu
anemie megaloblastică.
Proguanilul (Paludrine) este un pro-drug, care in organism se transformă in cloguanil,
responsabil de efectul terapeutic. Se foloseşte pentru profilaxia malariei cu [Link]. Se
administrează oral 200 mg zilnic, cu două luni inainte de expunere şi la două luni după părăsirea
zonei cu malarie. Este in general bine tolerat.

MEDICAŢIA ANTITRICHOMONAZICĂ, ANTIAMIBIANĂ, ANTILAMBLIAZICĂ


Metronidazolul (Flagyl, Klion) este un chimioterapic de sinteză. Pătrunde in celule prin
difuziune şi aici este activat printr-un proces de reducere enzimatică propriu microorganismelor
anaerobe (protozoare, bacterii). Se formează compuşi intremediari reactivi labili, care acţionează
bactericid prin afectarea ADN, proteinelor şi membranelor. Lezarea AND este responsabilă şi de
efectul mutagen. Intoxică specific unele protozoare: Entamoeba histolytica, Trichomonas
vaginalis, Giardia intestinalis.
Acţionează bactericid faţă de bacilii gram-negativ anaerobi: Bacteroides fragilis,
Helicobacter, faţă de coci gram pozitiv anaerobi şi faţă de majoritatea clostridiilor. Se absoarbe
repede şi aproape complet din tractul gastrointestinal, biodisponibilitatea fiind de 99%. Se
distribuie larg in ţesuturi. Realizează niveluri active in L.C.R, creier, bilă, abcese.
In tricomonaza vaginală rezolvă majoritatea cazurilor. Doza recomandată este de 250 mg
oral de 3 ori pe zi timp de 10 zile, concomitent cu admnistrarea la femei a unui comprimat
vaginal odată pe zi. In dizenteria amibiană acută inlătură atat paraziţii din intestin cat şi pe cei
din focarele extraintestinale. Se administrează oral 750 mg de 3 ori pe zi, timp de 5-10 zile. In
lambliază doza este de de 250 mg de 3 ori pe zi, 10 zile. Metronidazolul este unul dintre
medicamentele de primă alegere in infecţii cu anaerobi. Se foloseşte in asociere cu gentamicina
in infecţiile intraabdominale. De asemenea, se foloseşte in abcesele cerebrale, meningită,
endocardită, infecţii ale oaselor, articulaţiilor, pielii şi ţesuturilor mai, capului şi gatului. O

11
indicaţie particulară o constituie infecţiile cu Helicobacter pylori la bolnavii cu ulcer gastric sau
duodenal. Relativ frecvent apare anorexie, greaţă, un gust neplăcut metalic, mai rar vomă, diaree,
cefalee, erupţii cutanate banale.
Dozele mari şi tratamentele indelungate pot provoca tulburări neurologice de natură
toxică: slăbiciune, nevrită periferică cu parestezii, vertij, ataxie, crize epileptice. Ocazional apare
neutropenie. Ingestia pe timpul tratamentului a băuturilor alcoolice determină recţii de tip
disulfiram. Dozele foarte mari administrate timp indelungat la animale de laborator au acţiune
cancerigenă, dar asemenea fenomene nu au fost observate in timpul utilizării clinice.
Medicamentul este contraindicat in cursul gravidităţii, alăptării, la pacienţi cu afecţiuni
neurologice şi hematologice.
Tinidazolul (Fasigyn) are proprietăţi asemănătoare metronidazolului. Se absoarbe bine
din tractul gastrointestinal. Se administrează de obicei pe cale orală. In tricomonază şi giardioză
este suficientă o doză unică de 2 g. In dizenteria amibiană se administrează 2 g/zi 2-3 zile, iar in
amibiaza hepatică tratamentul se face 3-5 zile. Se poate administra şi in infecţiile cu anaerobi
oral sau in cazuri grave in perfuzie intravenoasă. Reacţiile adverse sunt similare celor de la
metronidazol. Nu se admninistrează la cei cu discrazii sangvine, in timpul sarcinii şi alăptării.
Ornidazolul (Tiberal) are acţiune pe anaerobi, Trichomonas, Giardia, Entamoeba. Se
foloseşte pe cale orală in infecţii amibiene, lambliază (de 2 ori cate un comprimat pe zi - 5-10
zile), in tricomonază (acută doză unică de 3 comprimate seara), iar pe cale injectabilă in infecţii
cu anaerobi (septicemii, peritonite).
Emetina este un alcaloid din Ipeca, care se administrează sub formă de injecţii
subcutanate in doză de 1 mg/kgc/zi timp de 10 zile in dizenteria amibiană şi in amibiaza
hepatică. Poate produce leziuni toxice hepatice grave, afectare cardiacă - tulburări de
contractilitate, ritm şi conducere, tulburări digestive (greaţă, vomă, diaree), miopatie, astenie
musculară, atingere renală.

14.5. Interacțiuni medicamentoase: efectul de antagonism

INTERACŢIUNILE MEDICAMENTOASE
Interacţiunile medicamentoase apar la asocierea a două sau mai multe medicamente
administrate concomitent. Medicamentele pot acţiona independent fără a se influenţa reciproc,

12
sau mai frecvent, pot determina interacţiuni care modifică efectul terapeutic in sensul
intensificării sau al diminuării lui. Există o serie de preparate farmaceutice care conţin mai multe
medicamente in proporţie fixă. Dar, uneori, asocierea poate creşte riscul reacţiilor adverse sau nu
conduce la beneficii terapeutice reale.
Antagonismul se produce cand o substanţă scade, anulează sau chiar inversează efectul
unei alte substanţe cu care se asociază. Există mai multe mecanisme de producere a
antagonismului:
a) fizico-chimic - care se realizează prin reacţii fizice sau chimice. De ex. neutralizarea
unui acid cu o bază; folosirea substanţelor chelatoare (EDTA, dimercaptopropanol) care leagă
metale grele; impiedicarea absorbţiei toxicelor prin folosirea de substanţe adsorbante (cărbunele
medicinal).
b) fiziologic - se produce intre două medicamente care acţionează pe aceleaşi structuri
biologice, dar cu mecanisme de acţiune contrare. De ex. administrarea concomitentă de
parasimpatomimetice cu simpatomimetice sau de central-excitante cu central-deprimante.
c) farmacologic - se produce la nivelul receptorilor farmacologici. După mecanism este
de 2 feluri: c1) competitiv - apare cand cele 2 substanţe administrate concomitent concurează
pentru ocuparea aceluiaşi sediu de legare de la nivelul receptorului farmacologic. Antagonismul
competitive este reciproc complet deoarece cele 2 substanţe işi pot anula reciproc efectele,
reversibil şi specific. De ex. antagonismul dintre acetilcolină (un parasimpatomimetic) şi
atropină (un parasimpatolitic), sau dintre morfină şi antagonistul de opioide naloxon.
c2) necompetitiv - apare cand medicamentele acţionează pe diferite puncte de legare ale
aceluiaşi receptor, fără a intra in competiţie sau acţionează intr-o altă verigă, intr-un alt moment
al mecanismului de acţiune sau acţionează pe receptori diferiţi. Antagonismul necompetitiv este
ireversibil. De ex. antagonizarea efectului acetilcolinei cu papaverină, un antagonist funcţional al
acesteia.
Antagonismul este important in tratamentul intoxicaţiilor acute medicamentoase prin
folosirea de antidoturi, dar şi pentru reducerea sau anularea efectelor adverse ale unor substanţe
medicamentoase.

13

S-ar putea să vă placă și