Curs 5-6

CRESTEREA CRAPULUI IN MONOCULTURA

Formarea loturilor de reproducatori

Stabilirea numarului de reproducatori

Lotul de reproducători de crap necesari într-o crescătorie este dimensionat pe baza

următoarelor criterii : numărul şi/sau cantitatea de pui de o vara necesari, prolificitatea rasei
(liniei sau varietăŃii), felul reproducerii aplicate (natural – dirijata sau artificiala) si condiŃiilor
tehnologice locale.
Prolificitatea relativa teoretica a femelelor de crap de cultura este de 100.000 – 120.000
icre pe kilogram greutate corporala. Femelele de crap selectionat au prolificitatea de 140.000 –
180.000 icre la 1 kg. greutate corporala. In realitate, prolificitatea este variabila si depinde de
rasa ( linie sau varietate ), varsta si conditiile de viata.
Procentul de fecundare la reproducerea natural – dirijata , in cazul folosirii a doi masculi
de buna calitate pentru fiecare femela , este de 60 % iar la reproducerea artificialal , 70 – 80 %.
Procentul de eclozare la reproducerea natural – dirijata este de 40 %, iar la reproducerea
artificiala este de 70 – 90 %.
Supravietuirea de la stadiul de larva eclozata la pui (20 zile) este de 50 % in helestee si 60
– 80 % in statii de reproducere artificiala.
Supravietuirea in primul an de crestere este de 40 – 60 % in helestee si 80 – 90 % in
viviere flotabile sau instalatii industriale (bazine termostatate).
Greutatea medie individuala (W) realizata in helestee este de 30 – 50 g/ex. (mai rar 60 –
80 g / ex.) si in viviere sau instalatii industriale (bazine termostatate) este de 150 – 200 g / ex.
(mai rar 250 g / ex.).
In practica piscicola, la nivelul tehnologiilor actuale (2005), in conditii de helesteu,
fermierii realizeaza 1.000 kg pui de crap de o vara pentru fiecare familie folosita la reproducere.

Selectia si ameliorarea genetica

Remontii sunt acele exemplare de crap (sau alte specii de peste) selectate in vederea
formarii viitorului lot de reproducatori. Remontii de crap au varsta cuprinsa intre 1 si 4 ani.
Reproducatorii sunt exemplarele dezvoltate complet, mature din punct de vedere sexual.
Maturitatea sexuala la crap este atinsa la varsta de 3 – 4 ani la masculi si 4 – 5 ani la femele.
Rezultate optime se obtin cu reproducatori de crap care au varsta cuprinsa intre (5) 6 si 8 (9) ani
deoarece icrele au diametrul mai mare decat la alte categorii de varsta si continutul icrelor in
substante proteice este mai mare, ceea ce garanteaza obtinerea unor larve sanatoase, cu
viabilitate si crestere buna.
Selectia exemplarelor care vor constitui lotul de reproducatori se initiaza in unitatile de
productie la sfarsitul primului an de crestere. Piscicultorul trebuie sa aiba in vedere urmatoarele
criterii pe baza carora selecteaza exemplarele destinate lotului de remonti: - viteza de crestere;
forma corpului; starea de sanatate; puritatea genetica a liniei
Astfel vor fi selectate exemplarele cele mai mari , care au capul mic (prolificitate
mare), corpul inalt (indice de carnozitate bun), lipsiti complet de paraziti sau alte forme de
imbolnavire si invelisul de solzi sa fie uniform, conform rasei. Recomand efectuarea lucrarilor de
selectie a remontilor periodica, la fiecare 5 (cinci) ani pentru a realiza loturi de reproducatori de
aceeasi varsta, conditie de baza pentru realizarea uniformitatii corporale a puilor (adica a unor
greutati medii individuale cat mai apropiate).

1
 Cresterea reproducatorilor in helestee se realizeaza la densitati care nu depasesc 1 – 2 t/
ha, in conditii de furajare cu granule bogate in protein; se recomanda repartizarea a cel putin 15
m.p. de helesteu de crestere pentru fiecare exemplar de reproducator de crap.
Cresterea reproducatorilor in acvacultura practica trebuie, obligatoriu, sa respecte
urmatoarele principii de baza :
- regim alimentar rational, ceea ce inseamna, in helestee, stimularea la maximum a
dezvoltarii biomasei zoobentonice care sa constituie componenta importanta in hrana
reproducatorilor si un furaj echilibrat in componentele proteine – lipide – glucide sau
administrarea furajelor granulate, realizate de producatori autorizati si cunoscuti pentru calitatea
produselor realizate. Regimul alimentar nu trebuie sa conduca in nici un caz la ingrasarea, mai
ales excesiva, a reproducatorilor, deoarece grasimea in exces se acumuleaza in cavitatea
abdominala, impiedica buna vascularizare a gonadelor si reduce semnificativ prolificitatea
femelelor.
- oxigenul solvit in apa se va mentine permanent la nivel optim (cel putin 5 mg/l) prin
aerarea mecanica permanenta a apei, schimbarea volumului de apa atunci cand se impune acest
lucru si aplicarea masurilor preventive de inflorire a apei (administrarea rationala a
ingrasamintelor si administrarea, la fiecare 7 zile, a unei doze de 30 –50 kg / ha var uscat.
- popularea in policultura cu crap argintiu si novac (se impiedica dezvoltarea excesiva a
planctonului si se reduce gradientul oscilatiilor oxigenului solvit), cu cosas (se impiedica
dezvoltarea macrofitelor si cu salau (se elimina din helesteu pestii salbatici care, eventual, au
patruns si puietul rezultat din reproduceri ulterioare, fara valoare economica)
Helesteele de crestere a remontilor si a reproducatorilor au suprafete relativ mici, 1 – 5 ha
si adincimi de 1,5 – 2,5 m. Suprafata repartizata unui remont trebuie sa fie de 10 – 20 m.p. si a
unui reproducator trebuie sa fie de 20 – 40 m.p.
In perioada vegetativa (martie – octombrie) reproducatorii sunt furajati zilnic (mai putin
in perioada reproducerii), calitatea mediului se determina periodic si se efectueaza observatii
zilnice privind comportamentul populatiei piscicole.
Iernarea remontilor si reproducatorilor. La sfarsitul perioadei vegetative, remontii si
reproducatorii de crap se pescuiesc si se transfera in helesteele de iernare. Se recomanda
pescuitul de toamna si iernarea in alt helesteu decat cel de crestere, din urmatoarele motive :
- helesteul de crestere este poluat cu materii organice
- se efectueaza selectia remontilor conform principiilor enuntate anterior
- se examineaza fiecare exemplar si se indeparteaza reproducatorii bolnavi, tarati sau
reformati
- se inventariaza numarul, sporul in greutate si se verifica starea sanitara a lotului de
remonti si reproducatori
- se pastreaza obisnuinta pestilor de a veni in contact cu omul, ceea ce determina o stare
de stres diminuat la pescuitul si transferul reproducatorilor in helesteele de reproducere.
Iernarea remontilor si reproducatorilor se organizeaza in helestee cu suprafata de 0,1 –
0,5 ha si adancimea de 2,5 – 3,0 m. Helesteele de iernare se pregatesc in vederea popularii,
astfel: se repara lucrarile hidrotehnice, se verifica inventarul auxiliar (vanete, gratare, site,
sisteme de filtrare), se administreaza clorura de var (100 g/m2) in zonele umede, se administreaza
var nestins (1.000 kg /ha) pe platforma, se evacueaza resturile vegetale si se inunda.
In perioada iernarii (noiembrie – februarie) se monitorizeaza principalii parametri
calitativi ai apei: oxigen solvit, pH, transparenta, temperatura si grosimea stratului de gheata.

Prematurarea si maturarea reproducatorilor de crap

În dezvoltarea lor, celulele sexuale, parcurg mai multe etape, diferenŃiate clar prin
mărimea elementelor sexuale, cantitatea de substanŃe proteice acumulată şi amplasarea
componentelor celulei în interiorul acesteea.
Prematurarea gonadelor corespunde stadiului IV de dezvoltare (sfârşitul lunii martie –
aprilie) si maturarea corespunde stadiului V (aproximativ sfârşitul lunii aprilie – mai).

2
 Dezvoltarea celulelor sexuale la crap este influenŃată de factori genetici: rasă şi sex,
factori interni: vârsta, nutriŃie, starea de sănătate şi factori mediali externi: temperatura, lumina,
substrat.
Asigurarea condiŃiilor optime din perioada de creştere şi iernare, asigură dezvoltarea
normală a gonadelor la reproducătorii selecŃionaŃi.
Imediat ce temperatura apei înregistrează valori mai mari de 10oC, administrăm
reproducătorilor, în heleşteele de iernat, nutreŃuri bogate în proteine şi funcŃie de posibilităŃi,
hrană naturală.
Heleşteele de parcare-prematurare se pregătesc pentru popularea cu reproducători
conform recomandărilor generale (dezinfecŃie, verificarea instalaŃiilor, ş.a.) dar se accentuează
mult stimularea dezvoltării bentosului în vederea asigurării hranei naturale în cantităŃi cât mai
mari. SpaŃiul repartizat fiecărui reproducător de crap trebuie să fie de cel puŃin 50-100 mp.
Când temperatura apei are un trend permanent şi constant ascendent şi depăşeşte valoarea
de 14-15oC, reproducătorii de crap sunt pescuiŃi şi transferaŃi în heleşteele de parcare -
prematurare, separaŃi pe sexe sau împreună
PrezenŃa ambelor sexe într-un spaŃiu comun determină maturarea mai bună, completă şi
rapidă, a gonadelor reproducătorilor şi în special a femelelor ceea ce are ca urmare o prolificitate
mai bună, viabilitate şi vigurozitate mai bună a descendenŃilor, dar necesită o atenŃie deosebită
din partea tehnologului şi piscicultorilor pentru a se evita o reproducere în afara zonei cu
vegetaŃie.
Separarea pe sexe în perioada premergătoare reproducerii este o metodă simplă şi sigură,
recomandată specialiştilor.
In helesteele de parcare, reproducătorii sunt furajaŃi cu o raŃie zilnică egală cu 3-4 % din
greutatea corporală până în ziua populării heleşteelor de reproducere.
Când temperatura apei are un trend constant crescător şi se înregistrează valoarea de 18oC
la ora 8 a.m, reproducătorii se pescuiesc din heleşteele de parcare-prematurare şi se transferă în
heleşteele de reproducere sau în statia de reproducere artificiala, după caz. Pescuitul,
manipularea, transportul şi lansarea reproducătorilor se fac după proceduri exacte care trebuiesc
numaidecât respectate:
- ordinea pescuitului: femelele şi apoi masculii, deoarece femelele au nevoie de
mai mult timp pentru a-şi reveni din stresul provocat de manipulare şi pentru că
ele au nevoie de timp pentru a prospecta heleşteul în vederea stabilirii zonelor
cu vegetaŃie convenabilă pentru depus icrele
- pescuitul manipularea şi lansarea trebuie făcute în linişte şi cu cea mai mare
delicateŃe
- temperatura apei în sursa de alimentare şi deci, din heleşteele de reproducere
să nu fie mai mică decât temperatura apei din heleşteele de parcare-
prematurare.
- se efectueaza prima injecŃie de stimulare a maturării gonadelor şi pregătirea
ovulaŃiei pentru femelele destinate reproducerii artificiale. Unii tehnologi
practică în mod obişnuit, stimularea hormonală a maturării gonadelor pentru
femelele destinate reproducerii natural-dirijate. Doza de extract hipofizar este
de 0,5-1 mg / kg greutate corporală.
Dacă se respectă procedurile tehnologice recomandate şi condiŃiile climatice sunt
favorabile, maturarea completă a gonadelor are loc în max. 24 ore şi se declanşează ovulaŃia şi
spermiaŃia, adică reproducerea

Biotehnologia reproducerii natural dirijate la crap

Biotehnologia reproducerii natural dirijate reprezintă un complex de proceduri care,
aplicate, conduc la obŃinerea descendenŃilor prin intervenŃia directă a omului în optimizarea
condiŃiilor de mediu, alegerea momentului şi hrănirea stimulată a descendenŃilor.

3
 Reproducerea, ca fenomen biologic, are loc în condiŃii naturale, în heleştee concepute si
realizate special acestui scop.
Heleşteele de reproducere sunt concepute să corespundă cerinŃelor biologice ale crapului
în condiŃii optimizate.
Pregătirea heleşteelor în vederea reproducerii începe imediat după golirea lor (în anul
precedent) prin drenarea zonelor umede şi însămânŃarea cu ierburi perene a zonelor destinate
acestui scop. Când substratul vegetal nu se dezvoltă corespunzător, se însămânŃează orz în luna
aprilie. SuprafaŃa totală înierbată nu trebuie să depăşească 20 % din suprafaŃa heleşteului.
Restul suprafeŃei se prelucrează mecanic, cu grapă cu discuri sau cultivator, în scopul
distrugerii vegetaŃiei, înglobării în sol a resturilor vegetale, a îngrăşământului organic şi varului
şi pentru aerarea solului.
DezinfecŃia heleşteului se face anual, în zonele de băltire a apei, cu clorură de var.
Inundarea heleşteelor de reproducere natural dirijată se începe atunci când temperatura
apei are un trend constant ascendent şi atinge valoarea de 180C.
Popularea optimă a heleşteelor de reproducere natural dirijată cu reproducatori de crap
se face cu 10-15 fam. / ha în heleştee din care nu pot fi pescuiŃi reproducătorii după 2 maxim 3
zile de reproducere şi 20-30 fam. / ha (1 fam. la 300 – 500 mp) pentru heleşteele din care
reproducătorii pot fi pescuiŃi total, imediat după depunerea pantelor. În această situaŃie trebuie
administrată hrana naturală obŃinută în culturi dirijate şi hrană suplimentară accesibilă alevinelor.
Recomandăm folosirea loturilor de reproducători de aceeaşi vârstă dar acolo unde femelele sunt
de vârste diferite, obligatoriu se populează fiecare heleşteu cu femele de aceeaşi mărime; în caz
contrar, se obŃin pui cu variabilitate dimensională mare.
Reproducerea crapului, are loc în ziua a 2-a, a 3-a şi eventual a 4-a de la populare, în
special în intervalele 7-9 a m şi 18-20 p m. Maturarea completă a icrelor depinde, la aceeaşi rasă,
de vârstă şi starea fiziologică.
Reproducerea natural dirijată este un mare spectacol, nu numai pentru profesionişti.
Femela urmată foarte îndeaproape de 1-2 masculi, înoată în zona înierbată, aproape de suprafaŃa
apei şi după un tur de recunoaştere a zonei, se întoarce pe o parte şi execută mişcări energice ale
trunchiului, pentru a expulza icre, pe o distanŃă de 1-2 m; pauză pe 1-2 m şi continuă pe aceeaşi
direcŃie sau se întoarce. Masculii o urmează îndeaproape, îi masează abdomenul cu botul pentru
a o ajuta să elimine icrele, contractează puternic muşchii abdominali şi fac mişcări ample şi
energice cu coada pentru a elibera sperma în cantitate cât mai mare, suficientă pentru a fecunda
icrele împrăştiate într-un spaŃiu aşa mare. Mişcările energice ale caudalelor, fac să sară stropi de
apă, produc un zgomot puternic de ,,bătaie” a apei, de unde şi denumirele populare de: bătaia
peştelui, peşte aflat în bătaie şi boiste.
Reproducătorii selectionati, cu corpul înalt şi scurt, au o reproducere mult mai puŃin
gălăgioasă, mai discretă.
Icrele, lipicioase, se prind de un substrat vegetal şi sunt fecundate. Icrele care nu sunt
fecundate mor imediat, cele care cad pe pământ (chiar fecundate) mor în perioada următoare din
cauza colmatării membranei şi neoxigenării embrionului.
IncubaŃia durează cca 5 zile la temperatura constată a apei de 180C.
Larvele eclozate rămân lipite de substrat câteva ore, după care fac mişcări pe distanŃe
foarte mici şi se reataşează repede de substrat.
În momentul eclozării, larvele au corpul transparent cu pete pigmentare brun închis.
Ochii sunt pigmentaŃi, gura nefuncŃională aripioarele pectorale sunt funcŃionale şi membrana
înotătoare continuă, vezica înotătoare lipseşte, sacul vitelin bine individualizat. Capacitatea de
înot fiind redusă şi pentru a transforma rezerva de hrană în masă corporală nu în energie
destinată mişcării, larvele stau lipite de vegetaŃie în primele 36-48 ore. La vârsta de 2 (două)
zile larvele devin active şi de la vârsta de trei zile îşi asigură energia necesară din rezerva sacului
vitelin (diminuat ca volum) şi din hrana exogenă. Vezica înotătoare formată şi plină cu aer, le
permite deplasarea lejeră în apă, în căutarea de infuzori. Dezvoltarea muşchilor şi scheletului se
intensifică.

4
Biotehnologia reproducerii artificiale a crapului

Biotehnologia reproducerii artificiale a crapului defineşte un complex de proceduri care,

aplicate, conduc la obŃinerea larvelor de crap în condiŃii optimizate şi cu randamente superioare
celor din mediul natural.
Reproducerea artificială a peştilor defineşte activitatea prin care omul intervine direct în
stimularea hormonală a maturării gonadelor, colectarea elementelor seminale (ovule şi
spermatozoizi), crearea condiŃiilor necesare fecundării şi incubaŃiei icrelor şi dezvoltării
postembrionare.
Reproducerea artificială oferă avantaje:
- nr. de masculi necesari este mult mai mic deoarece sperma obŃinută de la un mascul
de bună calitate poate fecunda icrele obŃinute de la 1-2 femele. In practică, tehnologii
folosesc pentru fecundarea icrelor unei femele, porŃii de sperma de la 2 – 3 masculi
pentru a se asigura de buna fecundare a icrelor;
- este optimizată selecŃia şi ameliorarea genetică a rasei prin cunoaşterea originii
parentale a loturilor destinate programelor de cercetare ştiinŃifică;
- este posibilă aplicarea tehnicilor de inginerie genetică în scopul ameliorării
caracterelor productive ale rasei.
Reproducerea artificială prezintă şi dezavantaje:
- stresarea excesivă a reproducătorilor şi epuizarea fiziologică a acestora. De aceea, se
recomandă folosirea unui reproducător la reproducerea artificială odată la 2 ani;
- adaptabilitatea produşilor la condiŃiile nefavorabile de mediu se reduce;
- scade imunitatea naturală şi creşte sensibilitatea la boli a descendenŃilor.

Stimularea maturării elementelor sexuale se face cu extract de hipofiză sau hormoni

sintetici şi are drept principal scop, eliminarea uşoară a icrelor şi lapŃi.
Pentru colectarea elementelor sexuale, reproducătorul este înfăşurat cu un prosop, i se
acoperă ochii cu mâna şi este Ńinut cu uşoară fermitate într-o poziŃie oblică, având capul în sus şi
orificiul genital liber. Al doilea piscicultor Ńine vasul pentru colectat icre sub orificiul genital şi
al treilea, masează foarte uşor abdomenul reproducătorului. Trebuie, obligatoriu avut în vedere
faptul că reproducătorul nu este ,,muls”, masajul nostru este menit să înlocuiască mişcările
musculare voluntare din reproducerea naturală. Este o greşeală să avem ca obiectiv obŃinerea
unor mari cantităŃi de icre; calitatea icrelor recoltate este succesul activităŃii tehnologului.
LapŃii pot fi recoltaŃi şi cu ajutorul unei pipete direct din orificiul urogenital.
Fecundarea este clasificată în funcŃie de metoda folosită în :
- fecundare umedă: icrele şi lapŃii se colectează într-un vas cu apă, se amestecă uşor
pentru omogenizare şi se lasă 3-5 minute în repaus;
- fecundare semiumedă: icrele se colectează într-un vas uscat, lapŃii se colectează într-
un vas cu apă, se amestecă cele două componente, se omogenizează şi se lasă 3-5
minute în repaus;
- fecundare uscată: icrele se colectează într-un vas uscat, peste ele se adaugă câte 2-3
picături de spermă de la 2 (3) masculi, se omogenizează uşor, se adaugă apă sau
lichid fecundant (4‰ NaCl şi 3‰ Uree), se omogenizează şi se lasă în repaus în mai
multe reprize timp de 20-30 minute. Ulterior pentru o primă descleiere icrele se spală
de 2-4 ori cu acelaşi lichid şi se transferă pentru descleierea totală într-un vas cu 8-10
litri de soluŃie care conŃine 8,5 ‰ Uree.
Descleierea icrelor se realizează şi cu o soluŃie cu argilă fină în suspensie sau lapte
degresat.
Rezultatele bune se obŃin la fecundarea icrelor de crap în porŃii de 250g cu 2-4 cm3 de
sperma.

5
 Icrele fecundate şi descleiate se transferă în incubatoare prin transvazare şi imediat se
asigură un debit de alimentare exprimat în litri pe minut egal cu 10-15 % din volumul de apă
existent în incubator.

Biotehnologia dezvoltării postlarvare

La vârsta de 2 - 3 zile larvele încep să se hrănească şi cu elemente trofice din mediul

exterior. Până la resorbŃia sacului vitelin, larvele se hrănesc în special cu alge unicelulare
(Oscillatoria şi Closterium sunt mai frecvent consumate, chiar dacă algoflora este bine
dezvoltată), dar şi cu rotifere (Brachionus şi Keratella), mici cladocere (Bosmina) şi chiar nauplii
de copepode.
Începând cu ziua 5 - 6 de viaŃă, hrana devine progresiv mai variată şi mai bogată: este alcătuită
din alge, rotifere, cladocere, copepode, larve de chironomide ( care in stadiul juvenil sunt
planctonice ) şi chiar ostracode. Algele constituie un element principal, dar zooplanctonul începe
să devină dominant.
Până la vârsta de 17 - 18 zile, alevinul de crap este preponderent zooplanctonofag, chiar
dacă mai consumă şi alge unicelulare şi încep să apară în hrana lui mici larve de chironomide
(care în acest stadiu de dezvoltare sunt planctonice), (AURELIA NICOLAU et al., 1973).

Pregătirea heleşteelor de dezvoltare postlarvară

CondiŃiile existente în unităŃile de acvacultură industrială din România nu fac posibil
controlul şi corectarea factorilor mediali, ci numai ameliorarea lor pentru a se crea condiŃiile
necesare unei dezvoltări postlarvare normale. CerinŃele primordiale sunt: hrana specifică acestei
etape de dezvoltare şi oxigenul necesar respiraŃiei şi metabolismului normal.
În acvacultura clasică se întâlnesc două situaŃii, uşor diferite, privind dezvoltarea
postlarvară (creşterea alevinilor):
- alevinii sunt crescuŃi în bazinul în care s-au reprodus părinŃii;
- larvele, rezultat al reproducerii artificiale sunt populate intr-un heleşteu de creştere a alevinilor
(dezvoltare postlarvară)

Biotehnologia creşterii în vara I a crapului

Organizarea creşterii puilor de ciprinide de o vară este extrem de diferită în funcŃie de

Ńară sau zona geografică, tradiŃie, nivelul cunoştinŃelor teoretice, condiŃiile locale (tipul de
amenajare, sursa de alimentare cu apă, condiŃiile climatice etc.) şi obiectivele propuse.

Caracterizarea biotehnologiilor S-au stabilit tehnologii de creştere în monocultură sau

policultură, pentru producŃii extensive, semiintensive, intensive si superintensive pentru creşterea
în ciclu de doi sau trei ani in helestee, viviere flotabile sau bazine termostatate (tancuri).
Creşterea în policultură se realizează până în anii ‘65-‘70 utilizând o combinaŃie a
speciilor: crap, lin, cegă, coregon, morunos, biban, somn, şalău şi ştiucă.
După 1960, mai ales în Ńările Europei Centrale şi Estice s-au introdus în cultură speciile:
cosaş, crap argintiu, novac, scoicar, buffalo, somn african, şalău.
După 1990 s-a iniŃiat aclimatizarea speciei Polyodon spathula Walbaum (lopătar) în
România la StaŃiunea de Cercetare şi ProducŃie Piscicolă Iaşi şi StaŃiunea de Cercetări Piscicole
Nucet.
In Romania, in perioada actuala, in fermele de productie se aplica, in majoritatea
covarsitoare a cazurilor, cresterea in vara I, in policultura in formula: crap, ciprinide asiatice,
eventual somn, in ciclul de 3 ani si in sistem semiintensiv dar a inceput sa se practice si cresterea
in monocultura, in viviere flotabile sau bazine termostatate, a unor specii de sturioni.

6
 Crapul este crescut în monocultură în heleştee, viviere flotabile şi bazine termostatate
(tancuri) la nivele de producŃie semiintensivă (500-2.000 kg / ha), intensivă (2.000 – 20.000 kg /
ha) şi superintensivă ( >20.000 kg / ha).
Principiile de bază în stabilirea numărului de alevini cu care se populează o incintă de creştere în
vara I sunt:
- programul de producŃie : cantitatea totală de pui de o vară şi greutatea medie
individuală (W); de aici, rezultă numărul de pui necesar a fi realizat la sfârşitul
perioadei de creştere;
- capacitatea biologică de creştere, care depinde direct de rasă (linie sau varietate),
perioada de creştere din zona geografică locală, termica perioadei de creştere şi
furajele programate (calitate şi cantitate);
- supravieŃuirea puilor depinde de starea fiziologică a alevinilor, starea de sănătate a
puilor şi gradul de protejare împotriva dăunătorilor şi prădătorilor.

Hrana puilor de crap si proceduri de administrare a hranei.

În practica ciprinicolă, tehnologul începător trebuie să aibă în vedere următorul calendar
de derulare a etapelor.
În heleşteele de dezvoltare postlarvară, comportamentul general al puilor este următorul:
majoritatea formează un cârd imens, inelar, care se deplasează în lungul malurilor, de cele mai
multe ori în sens invers acelor de ceasornic. Cred că acest comportament este determinat de
concentrarea hranei naturale în zona litorală, de sentimentul de siguranŃă pe care îl dă apropierea
de un suport (taluzul digului, prezenŃa vegetaŃiei inundate etc.) dar şi de tendinŃa naturală de
expansiune dintr-un spaŃiu închis. CeilalŃi pui se deplasează în zona pelagică, în căutarea hranei.
Între cele două grupuri există o relaŃie strânsă, permanentă, cu o dinamică extrem de activă a
componenŃei.
În heleşteele de creştere, în zilele imediat următoare populării, se păstrează, în general,
comportamentul din perioada anterioară: cârduri mari, acum fragmentate, prospectează zona
malurilor în căutarea hranei, dar la adâncimi mai mari, astfel încât sunt mult mai greu de
observat. Alte cârduri, mai mici, prospectează zone mai mult sau mai puŃin restrânse din largul
heleşteului. Pe lângă preocuparea principală de căutare a hranei apare şi se dezvoltă preocuparea
pentru protecŃia faŃă de prădători, astfel încât, cu fiecare zi care trece observaŃiile directe sunt din
ce în ce mai greu de făcut.
Nivelul de accesibilitate al hranei, naturale şi suplimentare, determină dinamica ritmului
de creştere. Cu cât întâmplarea îi oferă şanse mai mari de a se hrăni mai bine, cu atât puiul va
creşte mai rapid şi cu cât va fi mai mare, cu atât va fi mai activ şi chiar agresiv în procurarea
hranei. Cu cât întâmplarea îi oferă şanse mai mici de a se hrăni, cu atât puiul va creşte mai puŃin.
Odată apărută, neuniformitatea greutăŃii individuale se accentuează până la sfârşitul perioadei de
creştere şi mai departe, până la vârsta şi greutatea comercială şi are implicaŃii negative în
comercializarea peştelui.
FrumuseŃea şi calitatea unei populaŃii piscicole este dată şi de uniformitatea mărimii şi
greutăŃii indivizilor. La peştii planctonofagi, accesarea hranei este relativ uniformă, atât a hranei
naturale - care are un grad ridicat de uniformizare în masa apei - cât şi a hranei suplimentare pe
care o culege tot din masa apei din zonele de furajare. Atât crapul argintiu, cât şi novacul au în
marea majoritate a cazurilor mărimi foarte apropiate în interiorul speciei, diferenŃele fiind de
câteva procente. ExcepŃie fac doar populaŃiile crescute în suprafeŃe mari cu condiŃii zonale
diferenŃiate. Trebuie menŃionat numaidecât un lucru: uniformitatea creşterii are la bază şi
,,vârsta” foarte apropiată; reproducerea se face exclusiv artificial şi eclozarea puilor se face pe
parcursul a 2-4 ore. Loturile sunt formate din indivizi cu vârste extrem de apropiate.
Realizarea unei populaŃii carpicole cu greutăŃi individuale uniforme este dovada unui
mare profesionalism şi sunt puŃini cei care realizează acest deziderat, mai ales în mod constant.
DiferenŃierea greutăŃilor individuale la crap are cauze multiple: folosirea la reproducere a
femelelor de vârste diferite, depunerea pontelor (de către aceeaşi femelă) se face pe parcursul a

7
2-4 zile (rareori chiar 5-6 zile), pescuitul puilor durează mai multe zile (uneori, chiar 10 zile),
accesibilitatea hranei este diferită etc.
Furajarea puilor de crap, în primele 10 zile de la popularea heleşteului de creştere,
reprezintă, după opinia mea, cea mai importantă şi delicată operaŃiune din toată perioada de
furajare, din punctul de vedere al tehnicii de furajare. Este cea mai importantă acŃiune pentru că
are efect direct asupra ritmului de creştere al puilor în această perioadă şi poate limita
diferenŃierea greutăŃilor individuale. Teoretic, dacă se populează un heleşteu cu alevini de
aceeaşi mărime şi acelaşi potenŃial biologic de creştere şi dacă toŃi puii au acces egal la hrană, va
rezulta o populaŃie piscicolă uniformă ca mărime. Accesul egal la hrană înseamnă o distribuŃie
uniformă în spaŃiu a puilor, a hranei naturale şi a hranei suplimentare. AcŃiunea este foarte
delicată pentru că presupune cunoaşterea bună a comportamentului puilor de crap, atât din
observaŃii cât şi intuitiv, atât de către tehnolog cât şi - foarte important - de către piscicultor şi
corelarea zilnică a cantităŃilor şi zonelor de administrare cu dinamica deplasării cârdurilor.

Biotehnologia creşterii crapului, în monocultură, în vara a-II-a şi vara a-III-a

Caracterizarea biotehnologiilor

Creşterea în heleştee a crapului în vara a-II-a şi a-III-a, în monocultură, se realizează în

sistem semiintensiv (500-2000 kg / ha) şi intensiv (2000-20.000 kg / ha). Sistemul extensiv de
creştere (100-500 kg / ha) în monocultură nu este recomandat în creşterea comercială deoarece
nu se valorifică întregul potenŃial productiv al heleşteului. Acest sistem este frecvent utilizat în
bazine mici (100-500) de tip gospodăresc, în care crapul este crescut ca hoby sau pentru consum
familial.
Biotehnologiile de creştere a crapului în vara a-II-a şi a-III-a, în monocultură, în sistem
semiintensiv şi intensiv, în heleştee, se diferenŃiază de biotehnologiile creşterii în vara I prin
atenŃia acordată stimulării biomasei bentonice şi caracteristicile uşor diferite ale furajelor şi
procedurilor de administrare ale acestora.
Pentru condiŃiile existente în crescătoriile din România în acest moment (2005), valabile
cel puŃin şi pentru următorii 5 (cinci) ani, stabilirea unui program de producŃie realizabil trebuie
să aibă în vedere următoarele observaŃii:
- capacitatea biologică de creştere a raselor existente este diminuată foarte mult ca
urmare a lipsei de preocupare pentru crearea de rase selecŃionate înalt productive şi a
unei legislaŃii clare şi concrete în acest domeniu. În majoritatea fermelor se lucrează
cu rase locale cu un grad înalt de consangvinizare.
- supravieŃuirea este mica ,80 % ( deseori se intalnesc si supravietuiri de 60-70 %)
- Tehnologiile de creştere şi iernare sunt bine puse la punct şi aplicarea lor corectă,
conduce la atingerea obiectivelor propuse, inclusiv cele financiare.
Pregătirea heleşteului de creştere. Sunt două proceduri, diferite, de pregătire a
heleşteului în vederea populării şi ele sunt funcŃie de momentul ales pentru popularea
heleşteului: toamna sau primăvara. Tehnologii români au opinii diferite privind momentul optim
al populării.
Populările de toamnă au avantaje: supravieŃuirea organismelor bentonice care constituie
hrana favorită a crapului, iernarea crapului la densitate mică, începerea hrănirii imediat ce
condiŃiile naturale permit acest lucru, evitarea unei manipulări suplimentare şi a cheltuielilor
legate de aceasta (pescuit, transport, etc.) dar au şi dezavantaje: supravieŃuirea paraziŃilor din
heleşteu, efectuarea lucrărilor tehnologice de pregătire a creşterii crapului asupra apei şi nu
asupra platformei, amânarea reparaŃiilor la construcŃiile hidrotehnice s.a.
Consider că populările de toamnă pot fi practicate în ferme indemne ihtiopatologic dar
trebuie evitate obligatoriu în fermele care au in fiecare an, probleme din punct de vedere
ihtiopatologic.

8
 Recomand populările de primăvară pentru că permit aplicarea celor mai riguroase
tehnologii de pregătire a heleşteului în vederea creşterii crapului cu toate că prezintă
dezavantajul de a întârzia începerea hrănirii cu 1-2 săptămâni, ceea ce este foarte mult pentru un
organism aflat la sfârşitul perioadei de hibernare (de aceea, pescuitul heleşteelor de iernare
trebuie organizat imediat după dezgheŃ şi durata lui să nu fie mai mare de 5-6 zile, astfel încât
temperatura apei să nu depăşească 10oC). Acest dezavantaj este compensat prin pregătirea
riguroasă a heleşteului în vederea creşterii crapului. Aceste lucrări sunt puŃin diferenŃiate de
lucrările de pregătire a heleşteelor de creştere vara I astfel încât se va aplica aceeaşi tehnologie
cu următoarele diferenŃe sau completări.
Heleşteul se goleşte toamna şi va fi lăsat iarna pe uscat. Imediat după golire, se
administrează clorură de var (100 g / m2) în zonele de băltire a apei.
În perioada iernii, atunci când condiŃiile climatice permit, se execută lucrările de reparaŃie
a construcŃiilor hidrotehnice, verificarea inventarului auxiliar (navete, grătare, site, filtre, etc.)
AtenŃie deosebită se acordă lucrărilor destinate stimulării productivităŃii piscicole a heleşteului şi
în special, a stimulării dezvoltării organismelor bentonice.
Stimularea dezvoltării biomasei bentonice se realizează prin administrarea de
îngrăşăminte organice complet fermentate (şi, acolo unde este necesar, îngrăşăminte chimice),
uniform distribuite pe platformă şi încorporate în sol prin lucrări mecanizate, crearea unor zone
în care să administrăm resturi vegetale, stuf (vechi sau proaspăt cosit) sau fân şi grăparea
periodică a platformei în perioada creşterii peştelui.
Înflorirea apei produce multiple daune mediului şi activităŃii de acvacultură, mai ales prin
fluctuaŃiile diurne foarte mari ale oxigenului solvit şi nu numai. Amploarea
fenomenului depinde în mod direct de cantitatea de nutrienŃi din apă şi regimul
termic al apei şi pentru a preveni sau diminua intensitatea înfloririi apei trebuie să
administrăm îngrăşăminte, mai ales chimice, cu mult discernământ şi să avem în
vedere faptul că, în heleşteele furajate, dejecŃiile produse de crap fertilizează
complet sau chiar in exces, apa şi sedimentele.
Administrarea periodică de var, conform prescripŃiilor anterioare, diminuează sau înlătură
apariŃia înfloririi apei.
În situaŃia în care, tendinŃa de dezvoltare numerică a algelor albastre devine periculoasă,
se administrează substanŃe algicide. Recomand administrarea sulfatului de cupru (CuSOH), 4 kg
/ ha / doză, sub formă de soluŃie uniform distribuită pe toată suprafaŃa heleşteului. Numai dacă
este necesar se administrează o a doua doză la un interval de 4-5 zile.
Macrofitele acvatice au asupra producŃiei de crap aceleaşi efect ca şi flora spontană
(buruienile) asupra culturilor agricole. Geruirea platformei pe parcursul iernii diminuează mult
dezvoltarea macrofitelor acvatice dar atunci când acestea apar intr-un heleşteu , se combat
eficient prin metoda biologică (popularea cu cosaş) , prin metoda mecanică (tăierea lor cu
cositoare acvatică) sau metoda chimica ( utilizarea ierbicidelor )
Iernarea crapului trebuie organizată în heleştee de iernare care asigură adâncimi şi debite
de alimentare favorabile. Caracteristicile tehnice principale ale unui heleşteu de iernare sunt:
suprafaŃa 0,2-0,5 max 1,0 ha, adâncimea 2,5 m şi debitul de alimentare, 100-500 mc / oră (30-
150 l / sec.)
Pregătirea heleşteelor de iernare în vederea populării constă în efectuarea reparaŃiilor
necesare la construcŃiile hidrotehnice, evacuarea vegetaŃiei, clorinarea zonelor umede,
administrarea varului, închiderea călugărului şi inundarea prin instalaŃii de filtrare a apei.
Popularea cu crap se făcea conform normelor tehnologice vechi cu 5-10 to / ha dar se
poate popula, fără nici un risc, la densităŃi de 80-100 to / ha cu obligativitatea strictă a respectării
următoarelor condiŃii:
- heleşteul de iernare să nu fie folosit decât la iernarea crapului (peştilor) şi pregătirea
în vederea populării sa respecte cu severitate toate prescripŃiile tehnologice;
- determinarea oxigenului solvit să se facă zilnic şi la valori mai mici de 6 mg / l să
declanşăm procedurile de aerare a apei;

9
 - apa de alimentare să fie de calitate corespunzătoare, debitul să fie permanent şi
suficient pentru a fi utilizat atunci când este nevoie;
- zăpada se mătură permanent şi complet de pe heleşteul îngheŃat.
Iernarea crapului de consum, este bine să fie organizată în mai multe heleştee pentru ca pescuitul
de livrare din timpul iernii să nu deranjeze decât populaŃia din heleşteul pescuit. Pescuitul în
perioada de iarnă se face cu năvodul, sub gheaŃă şi recomand respectarea următoarelor reguli:
- lansarea năvodului pe suprafeŃe restrânse ale heleşteului pentru a realiza un pescuit
,,porŃionat”, la nivelul necesarului;
- copca de ieşire a năvodului să aibă dimensiunile matiŃei; altfel, peştele din partea
superioară a matiŃei, în perioada de manipulare (0,5-1 oră) stă lipit de gheaŃă şi dacă
va trebui eliberat, va muri în cursul iernii.
- peştele scos în aer şi pentru o secundă, la temperaturi negative, nu poate fi eliberat in
apa, deoarece epiderma degera foarte rapid si pestele va muri in perioada imediat
urmatoare.
Dacă se respectă aceste condiŃii, nu este necesar să efectuăm copci şi nici să folosim
aeratoare destratificatoare. Efectuarea copcilor, manual (cu topoare) sau mecanizat (cu drujbe)
produce sunete puternice care pun pestele in miscare. Folosirea aeratoarelor, destratifica
(omogenizeaza) apa si supraraceste apa din orizontul de cantonare a pestelui.
In perioada iernarii se efectueaza lucrari similare celor de la iernarea puilor de o vara :
- monitorizarea factorilor climatici : temperatura, precipitatii si regim eolian
- monitorizarea calitatii apei : oxigen solvit, temperatura (la orizontul de contact cu
platforma), pH si transparenta. Se fac notatii privind grosimea stratului de gheata si a
celui de zapada.
- alimentarea cu apa conform prescriptiilor tehnice
- realizarea de culoare de lumina prin maturarea stratului de zapada de pe toata
suprafata inghetata
Pescuitul helesteelor de iernat trebuie efectuat imediat ce temperatura aerului este
pozitiva si are trend crescator in timpul zilei, mai ales la helesteele populate la densitati mai mari
de 5 – 10 to / ha.

Creşterea în policultură a crapului şi ciprinidelor asiatice

Valorificarea optimă a potenŃialului trofic natural al unui bazin piscicol (acumulare, iaz
sau heleşteu), a constituit o preocupare permanentă pentru piscicultori şi una din soluŃii a fost
popularea habitatelor cu mai multe specii de peşti.
Creşterea în policultură a crapului cu specii de ciprinide asiatice adaptate la condiŃiile
climatice şi de mediu din România, este practicată în sistemele extensive din lacuri şi iazuri,
sisteme semiintensive din iazuri şi heleştee şi sisteme intensive, în heleştee.
În sistemele de creştere extensiv, având ca principiu tehnologic, utilizarea potenŃialului
trofic natural al unui ecosistem acvatic, popularea în policultură este necesară deoarece asigură
valorificarea intensificată echilibrat a nivelelor trofice din ecosistem.
În sistemele de creştere semiintensiv, practicat în iazuri şi heleştee, principiul tehnologic
de baza este constituit de intensificarea producŃiei pe baza stimulării productivităŃii piscicole
naturale şi administrării de hrană suplimentară. Desigur, specia de bază, beneficiară a stimulării
dezvoltării zoobentosului şi a furajelor administrate, este crapul. Speciile suplimentare sunt
crapul argintiu, consumator al excesului de fitoplancton, novacul, consumator de zooplancton,
cosaşul, în situaŃia în care există macrofite acvatice sau posibilitatea administrării de culturi
furajere terestre şi scoicarul, în situaŃia în care există o populaŃie de moluşte bine constituita.
În sistemul de creştere intensiv, în heleştee, este interzisă stimularea productivităŃii
piscicole naturale datorită cantităŃii, şi aşa foarte mari, de dejecŃii evacuate zilnic de către o
populaŃie numeroasă sau foarte numeroasă (5-15 mii ex. / ha) de crap furajat, îndeosebi în cazul
folosirii furajelor proteinizate (proteina 32-38 %). Se recomandă popularea în policultură cu
crapul, a speciei crap argintiu, care va contribui la menŃinerea unui echilibru ecologic necesar,
10
prin consumul fitoplanctonului şi scoaterea, astfel, din circuitul materiei din apă, a unei
importante cantităŃi de nutrienŃi şi transformarea în producŃie piscicolă. PopulaŃia de crap
argintiu, trebuie dimensionată numeric, în funcŃie de capacitatea biologică de producere a
fitoplanctonului în heleşteul populat cu crap şi furajat intensiv.

Formule de populare. ParticularităŃi ale creşterii ciprinidelor în poplicultură

Numărul de exemplare populate, pe unitatea de suprafaŃă, din fiecare specie suplimentară

depinde în mod direct şi obligatoriu de potenŃialul bazinului piscicol în veriga trofică specifică
fiecărei specii, iar numărul exemplarelor de crap, depinde în mod direct de cantitatea de hrană
artificială (furaje) programată. Se va avea în vedere efectul fertilizator al dejecŃiilor evacuate
zilnic, de crapul furajat.
În bazinele piscicole (iazuri sau heleştee) furajate se acordă mare atenŃie dimensionării
numerice a speciilor suplimentare (cosaş, crap argintiu, novac, scoicar) pentru ca acestea să nu
devină consumatoare de furaje în detrimentul crapului. În acest scop, trebuie evaluat cu mare
grijă potenŃialul productiv al bazinului, în macrofite acvatice, fitoplancton, zooplancton şi
respectiv, moluşte, astfel încât aceste specii să se hrănească din abundenŃă cu hrana naturală
specifică şi să consume episodic şi în cantităŃi mici, furajele destinate crapului. Speciile
planctonofage nu trebuie să reprezinte mai mult de 10-15 % din producŃia totală realizată, iar
cosaşul, 5-10 %. PopulaŃia de cosaş poate fi dimensionată şi în funcŃie de posibilităŃile de
administrare de vegetaŃie acvatică din afara heleşteului (canale de evacuare, zone umede, etc.)
sau plante furajere terestre. În această situaŃie, trebuie avut în vedere aportul mare de dejecŃii
evacuate de cosaş. Consumul specific în cazul furajării cu macrofite acvatice, este de 30 kg/kg
spor de creştere; dejecŃiile rezultate sunt în cantitate de 15-20 kg, repartizate în cantităŃi mici, în
fiecare zi a perioadei de creştere.
În concluzie, formulele de populare în policultură prezintă avantaje:

valorificarea optimizată a potenŃialului biologic productiv natural sau stimulat

prin administrarea de îngrăşăminte, macrofite, furaje;

reducerea riscului de înflorire a apei;

combaterea (biologică) a macrofitelor acvatice;

diversificarea sortimentală a producŃiei,
şi dezavantaje :

consumatori suplimentari şi nevaloroşi de furaje;

manoperă suplimentară pentru sortarea diferitelor specii.

11