Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Fiziologiaglandelorendocrine 150329114846 Conversion Gate01
Fiziologiaglandelorendocrine 150329114846 Conversion Gate01
ENDOCRINE
Hormonii si receptorii lor din organele tinta pot fi identificati, izolati, dozati
prin RIA; pentru sinteza se foloseste ingineria genetica.
Mecanismul de aciune al oricrui hormon este determinat de structura lui.
Toi sau aproape toi receptorii hormonali sunt proteine mari i fiecare
receptor este aproape totdeauna foarte specific pentru un anumit hormon.
Receptorii n stare nelegat sunt inactivi.
O a doua cale major prin care unii hormoni acioneaz, n mod special
hormonii secretai de cortexul adrenal, ovare i testicule, const n determinarea
sintezei de proteine n celulele int; unele dintre aceste proteine sunt enzime,
care la rndul lor activeaz alte funcii celulare.
Controleaza un mare numar de functii fie prin actiune directa a hormonilor pe care
ii decreta, fie indirect prin hormonii glandulotropi care controleaza activitatea altor
glande endocrine.
Sinteza si eliberarea hormonilor hipofizari este controlata de SNC, hipotalamus si
sistemul limbic.
Fiziologia hipofizei nu poate fi inteleasa in afara sistemului de traductori neuro-
endocrini la care este conectat prin legaturi nervoase si vasculare asigurate de
tija pituitara. Acesti traductori sunt neuroni care convertesc semnalul nervos
specific intr-un raspuns hormonal. Principalele structuri hipotalamice cu rol de
traductori sunt neuronii magnocelulari din nucleii supraoptic si paraventricular
care secreta ADH si oxitocina si nucleii paraventriculari din aria hipofiziotropa a
hipotalamusului care secreta hormoni de eliberare sau inhibare reglatori ai
lobului anterior hipofizar.
Din punct de vedere fiziologic, glanda hipofiz este mprit n dou poriuni
distincte: hipofiza anterioar, denumit i adenohipofiz i hipofiza
posterioar, denumit i neurohipofiz.
Hipofiza anterioar secret ase hormoni iar cea posterioar doi hormoni.
Hormonii hipofizei anterioare sunt:
Hormonul de cretere (STH);
Adrenocorticotropina (ACTH);
hormonul tireo-stimulator (TSH);
Prolactina;
Hormonul foliculo-stimulant (FSH);
Hormonul luteinizant (LH).
Glanda hipofiz anterioar conine cel puin cinci tipuri diferite de celule
secretorii. De obicei exist un tip anume de celul pentru fiecare hormon
important care se sintetizeaz n aceast gland.
Secreia bazal de ACTH este reglat prin mecanisme de feed-back cu bucl lung,
controlate de nivelul circulant al glucocorticoizilor liberi.
Secreia bazal nu este constant; exist variaii diurne, cu un vrf n primele ore
ale dimineii, datorate n primul rnd ritmului nictemeral, ciclic al secreiei de CRH,
la rndul su coordonat de un pace-maker al bioritmurilor, glanda epifiz.
1.Hormonul de cretere
Reglarea
Osmotica- cresterea presiunii osmotice a plasmei stimuleaza secretia de ADH.
Este un mecanism reflex neuro-endocrin; receptorii care initiaza acest reflex,
osmoreceptorii, sunt traductori sensibili la deshidratare celulara prezenti in primul rand
in hipotalamus, dar si in ficat.
Corectarea reflexa a presiunii osmotice prin ADH reprezinta un mecanism de corectie
volemica . Cresterea presiunii osmotice determina retentie de apa la nivel renal, deci
crestere volemica si invers.
Presiunea osmotica in spatiul extracelular depinde in proportie de 95% de Na+, deci
ADH este cel mai important hormon pentru controlul concentratiei sodiului in mediul
intern.
Volemica- scaderea volemiei determina cresterea secretiei de ADH, antidiureza,
iar prin retentie hidrica refacerea partiala sau totala a volemiei. ( Receptori- atrii,
vene cave, artera pulmonara- volum-receptorii sau velo-receptorii, sensibili la
intindere). Aferentele de la acesti receptori realizeaza un releu sinaptic ascendent
la nivelul NSO si PV; hipervolemia inhiba secretia de ADH iar hipovolemia
stimuleaza secretia de ADH ).
Etapele sintezei
Captatea iodului din snge- o pomp enzimatic prezent n membrana
celulei foliculare transport activ iodul din spaiul extracelular n interiorul
celulei, concentrndu-l de 30 de ori sau mai mult fa de snge.
Oxidarea iodului ionic. Enzima responsabil pentru aceast etap este o
peroxidaz, care transform iodul ionic n iod atomic, n prezena
peroxidului de hidrogen ca acceptor de electroni. Enzima este localizat
convenabil la nivelul membranei polului apical, n apropierea TG din
aparatul Golgi.
3. Iodinarea tirozinei. Din cele peste 100 de rezidii de tirozin/molecul de
TG, 4-8 sunt rapid iodinate, astfel nct oxidarea i iodinarea tirozinei
(organificarea iodului) sunt cuplate; reaciile pot fi rezumate astfel:
- iodinarea n poziia 3= MIT (monoiodtirozina)
- iodinarea n poziia 5=DIT (diodtirozina)
4. Condensarea oxidativ:
DIT+DIT=T4 (tiroxina) (3,5,3,5-tetraiodtironina)
MIT+DIT=T3 (triiodtironina) (3,5,3 triiodtironina)
Captatea iodului din snge- o pomp
enzimatic prezent n membrana celulei foliculare
transport activ iodul din spaiul extracelular n
interiorul celulei, concentrndu-l de 30 de ori sau
mai mult fa de snge.
Oxidarea iodului ionic. Enzima responsabil
pentru aceast etap este o peroxidaz, care
transform iodul ionic n iod atomic, n prezena
peroxidului de hidrogen ca acceptor de electroni.
Enzima este localizat convenabil la nivelul
membranei polului apical, n apropierea TG din
aparatul Golgi.
3. Iodinarea tirozinei. Din cele peste 100 de
rezidii de tirozin/molecul de TG, 4-8 sunt rapid
iodinate, astfel nct oxidarea i iodinarea tirozinei
(organificarea iodului) sunt cuplate; reaciile pot fi
rezumate astfel:
- iodinarea n poziia 3= MIT
(monoiodtirozina)
- iodinarea n poziia 5=DIT
(diodtirozina)
4. Condensarea oxidativ:
DIT+DIT=T4 (tiroxina) (3,5,3,5-
tetraiodtironina)
MIT+DIT=T3 (triiodtironina) (3,5,3
triiodtironina)
Propiltiouracilul i compuii nrudii blocheaz iodinarea torozinei i formarea
tironinelor; nivelul circulant al T3 i T4 scade i ca urmare secreia de TSH adeno-
hipofizar este blocat.
Urme de 3,3,5 triiodotironin numit tironina inversat sau rT3 (revers tironina)
se pot sintetiza n celula folicular; rT3 este aproape complet lipsit de activitate
hormonal i semnificaia ei biologic rmne neclar. Aproximativ 45% din T4 este
convertit tisular n rT3; este un mecanism reglator dependent de inactivare.
Tireoglobulina n care sunt inclui hormonii nou sintetizai este exocitat n coloidul
folicular, realiznd un stoc pe termen lung, uneori pentru zile sau luni.
Secreia
Secreia ncepe prin endocitarea coloidului, din care sub aciunea proteazelor
lizozomale se elibereaz T3, T4, DIT, MIT; ultimele dou sunt deiodinate sub
aciunea unei iodotirozin-dehalogenaze iar iodul este reutilizat.
Lipsa congenital a deiodinazei determin efecte asemntoare carenei de iod n
diet.
T3 i T4 sunt eliberate n spaiul extracelular i apoi n sngele din
capilarele sinusoide ntr-o proporie de 1/10 n favoarea T4. n decurs de
cteva zile, o parte din tiroxina circulant este deiodinat n esuturi la T3,
forma cea mai activ. Zilnic ajung la esuturi 90mg T4, 35 mg T3 i 35 mg
de rT3.
Forme de transport
Forma activ a hormonilor este cea liber: T4-2 ng/dl i T3-0,3 ng/dl.
1. Intensificarea metabolismelor:
Compartimentul osos
Contine 99% din calciul organismului; de asemenea tesutul osos contine cam
80% din fosfatii organismului.
Componenta anorganica reprezinta 70% din compozitia osului si ii asigura
rezistenta.
Calciul si fosfatii sunt organizati sub forma de cristale de hidroxiapatita.
In organizarea cristalelor osoase mai intra Mg, Na, K, carbonati, de regula
conjugati cu cristalele de hidroxiapatita.
Componenta organica- 90-95% din fibre de colagen organizate pe directia
fortelor de tensiune osoasa si restul substanta fundamentala, mediu omogen
continand proteoglicani (condroitin sulfat, acid hialuronic)
2. Compartimentul interschimbabil- este reprezentat de calciul aflat in
sistemele canaliculare din jurul osteocitelor care contine fluidul osos. Reprezinta
calea prin care se fac schimburile intre compartimente.
3. Osteoclastele
Celule multinucleate, cu aceeasi origine cu monocitele si macrofagele SRH, determina
resorbtia si remodelarea fiziologica a osului actionand atat asupra fazei minerale cat
si a celei organice.
Cu ajutorul unei ATP-aza H+ dependente prezente in membrana lor, ele acidifica aria
de tesut osos cu care se afla in contact pana la o valoare de pH de 4; la aceasta
valoare hidroxiapatita se solubilizeaza si faza minerala a osului se dizolva; de
asemenea secreta si proteaze care hidrolizeaza matricea organica..
Osteoclastele sunt capabile sa ingere si sa degere prin fagocitoza fragmente de
substanta organica.
Deficitul genetic al osteoclastelor, numit osteopetrosis, are ca rezultat cresterea
densitatii osului cu efecte hematologice datorate expulzarii celulelor hematogene
si neurologice datorate ingustarii orificiilor osoase destinate pasajului nervilor
periferici.
In orice moment, in organism, sunt active cca 1-2 milioane de CMB, care inlocuiesc
intre 8-10% din tesutul osos al unui adult pe an, in vederea mentinerii
proprietatilor lui in timp .
Vitamina D are un puternic efect de stimulare a absorbiei calciului din
intestin, precum i efecte asupra depunerii i reabsorbiei osoase a
acestuia.
Din familia vitaminei D fac parte mai muli compui, derivai din steroli.
Sursa exogena este vitD din alimentatie (ergocalciferolul); absorbtia prin
mecanisme specifice vitaminelor liposolubile
Cel mai important este colecalciferolul, numit i vitamina D3.
Cea mai mare parte din aceast substan se formeaz n piele ca urmare a
iradierii ,7-dehidrocolesterolului, de ctre razele ultraviolete (expunerea
corespunztoare la soare previne deficitul vitaminei D).
Vit D ingerata si cea sintetizata in piele sunt convertite n 25-
hidroxicolecalciferol i are loc n ficat.
3. Interealatia VitD3-PTH
Deficitul de vitamina scade absorbtia intestinala de Ca2+; hipocalcemia
stimuleaza sinteza PTH care favorizeaza mobilizarea calciului din oase si
retinerea lui la nivel renal, cu eliminare crescuta de fosfati; se
normalizeaza calciul cu demineralizare osoasa si hipofosfatemie- la copil
apare rahitismul iar la adult osteomalacia
4. Stimuleaza reabsorbtia renala a calciului, efect sinergic cu PTH. In
exces, 1,25 OHD3 inhiba prin efect feed-back negativ mecanismul propriei sale
activari renale.
2. Faza tardiv-apare n zile sau sptmni. Prima dat are loc activarea
osteoclastelor deja existente, cu creterea cantitii de enzime lizozomale, urmeaz
apoi formarea de noi osteoclaste din celulele progenitoare. Astfel celulele
nedifereniate se transform n osteocite i osteoclaste, cu reducerea relativ a
numrului de osteoblaste. Compoziia celular a osului devine favorabil resorbiei
osoase n dauna formrii i calcificrii matricei osoase. esutul osos este nlocuit cu
esut fibros, cu formarea de chiste multiple, proces denumit-osteit fibrochistic.
2. La nivel renal
crete eliminarea urinar a fosfailor (hiperfosfaturie);
crete reabsorbia tubular a calciului n nefronul distal (hipocalciurie);
intensific reabsorbia tubular a ionilor de Mg2+ i H+ ,
inhib reabsorbia de K+, Na+ i a unor aminoacizi.
Estrogenii- deficitul lor este asociat cu scaderea rezistentei osoase, datorat unei
hipofunctii osteoblastice si a unui deficit de matrice organica. Estrogenii
stimuleaza si secretia de PTH deoarece administrarea de estrogeni in doze de
substitutie fiziologice in perioada menopauzei determina cresterea nivelului
circulant al PTH, calcemiei si 1,25OHD3.