INFECTIA HIV

Boala SIDA
 Epidemiologia infecfiei HIV
SIDA este o boala transmisa pe cale
sexuala (in aproximativ 75% din cazuri, din
care la 60% transmiterea se face pe calea
raporturilor heterosexuale)
toate masurile de prevenire a BTS trebuie
sa se aplice si in SIDA.
 Dosarul acestei boli a fost descris in 1981
cand au fort comunicate primele 5 cazuri
de homosexuali infectati cu Pneumocystis
carinii, dupa care se descriu cazurile de
sarcom Kaposi la homosexualii depistati la
New York
In 1982 sunt descrise primele cazuri de
SIDA in Europa Occidentala
 In 1985 se stabilesc grupurile de populatie
cu risc crescut si se iau primele masuri
pentru a preveni raspandirea bolii prin
singe sau preparatele din singe (utilizate
de bolnavii cu hemofilie).
Din 1986 se stabilesc parametrii principali
ai raspandirii bolii si se iau primele masuri
colective de stavilire a raspandirii bolii
homo-sexualilor si toxicomanilor.
 Masurile luate sub indrumarea organelor
specializate ale OMS nu au putut stavili
extinderea bolii care a cuprins in decurs de mai
multe decenii majoritatea globului (160 de tari).
Daca in primul deceniu de la descoperirea bolii
2/3 din bolnavi erau homosexuali si toxicomani
in ultima vreme cea mai mare parte din cazuri
sunt heterosexuali, in special femei
Cresterea frecventei infectei la femei duce la
posibilitatea transmiterii bolii la copii.
Statisticile din ultimii ani confirma aceasta
supozitie
 Tara noastra nu a fost ocolita de actuala
epidemie; un caracter special at infectiei cu HIV
in tara noastra it constituie numarul mare de
copii infectati prin microtransfuzii si prin ace de
seringa incorect sterilizate.
In 1992 erau inregistrate la Ministerul Sanatatii
1938 cazuri din care decedasera 698 (35,6%)
iar in viata se gaseau 1240; Dintre acestia 58
persoane adulte si 1182 copii sub 13 ani(54%
dintre copiii bolnavi de SIDA din Europa se
gaseau in Romania); in 1997 totaliza 4905
cazuri din care 4376 la copii si 529 la adulti.
 Frecventa bolii ar fi in lumea a treia de 35
ori mai mare decat in tarile avansate; in
prezent 90% din cazuri se gasesc in
lumea a treia, 6% in tarile avansate si 4%
in tarile in curs de dezvoltare.
 Sursa de infectie cu HIV
bolnavii de SIDA cunoscuti si declarati, aceasta
categoric avand insa o pondere scazuta in
epidemia actuala;
persoane cu forme incomplete de SIDA (LAS,
Lesser, AIDS, ARC) si care nu sunt cunoscuti ca
prezinta aceasta infectie
purtatori sanatosi de virus, care sunt seropozitivi
constituie sursa principala de infectie,
majoritatea acestor cazuri nefiind cunoscute si
comportandu-se ca persoanele perfect
sanatoase
 Din cauza frecventei crescute a infectiei
in Africa se considera ca orice
persoana ce provine din acest
continent, sau care a stat aici mai multa
vreme, prezinta un risc crescut pentru
infectia cu HIV
 In America si Europa situatia in randul populatiei
cu risc crescut pentru SIDA ar fi urmatoarea:
homosexualii sunt seropozitivi in proportie de
5-10% din Europa si intre 20-75% in America (se
apreciaza ca aici numarul de homosexuali este
imens, 4-6% dintre barbati facand parte din
aceasta categorie).
Uneori homosexualii sunt bisexuali, avand
familie, si in aceasta situatie sotia poate fi
infectata pe cale heterosexuala
 toxicomanii, in special cei care-si
administreaza drogul pe cale i.v.sunt
infectati cu HIV in proportie de 20-25%, in
unele colectivitati frecventa ajungand la
63% (se apreciaza ca numai in SUA ar
exista 700.000 de toxicomani);
politranfuzatii capata infectia prin
tranfuzia de sange infectat (la fel ca in
hepatita B).
 bolnavii cu BTS frecvente (mai ales
acolo unde SIDA are o frecventa
crescuta), pot contacta boala intr-o
proportie mult mai mare decat persoanele
cu comportament sexual normal (18% din
barbatii care au avut un singur contact
sexual cu o prostituata HIV pozitiva devin
si ei pozitivi dupa un an).
 Cercetarile de laborator moderne au aratat
ca de la persoanele HIV pozitive s-a putut
izola virusul din sange, sperma, saliva,
lacrimi, urina,laptele matern, secretia
colului uterin, din ganglioni, LCR, creier
 Modul de transmitere a bolii HIV
0 persoana contaminata poate transmite boala unei
persoane sanatoase prin urmatoarele cai:
pe calea raporturilor sexuale, frecventa capaterii
infectiei pe aceasta cale ajungand in SUA la 73,24% iar
in Africa la 90%;
pe calea injectiilor cu seringi si ace nesterile, intalnita in
SUA la 16,8%, in marea majoritate toxicomani;
prin tranfuzii de sange infectat, cale ce este in ultimul
timp in scadere, din care fac parte 2.58% din cazuri;
pe cale materna (transplacentar sau prin lapte)
pe cale neprecizata inca, to 0,22% din cazuri.
Insert figure 25.14
HIV routes of infection
 Calea de transmitere sexuala este
principala modalitate de transmitere a
bolii
sunt doua modalitati de transmitere pe
aceasta cale: prin homosexualitate si
prin raporturi sexuale normale
(heterosexuale)
 Prin homosexualitate boala se transmite foarte
usor fiind posibila transmiterea nu numai de la
partenerul activ la cel pasiv ci si invers
uneori este suficient un singur contact
homosexual pentru a contacta boala
homosexualii care prezinta diferite bolii venerice
(cu localizare peniana sau anala) contracteaza
sau transmit boala mult mai usor .
 Contaminarea pe cale heterosexuala se face mult mai
greu datorita faptului ca mucoasa vaginala este de tip
pavimentos, pluristratificata, mult mai rezistenta la
traumatisme si greu de penetrat de catre virusul aflat in
sperma
se recunoaste ca dupa un contact sexual cu o
femeie infectata numai 3-4% dintre barbati vor fi
seropozitvi dupa un an.
Infectia se poate transmite si in sens invers de la femei
la barbat; daca barbatul prezinta insa leziuni
microscopice la nivelul penisului poate foarte usor
contracta boala; transmiterea bolii de la barbat la
femeie se face de 4 ori mai repede decat de la femeie
la barbat
 Un rol important in transmiterea infectiei cu HIV
pe cale heterosexuala il au diferite BTA;
acestea, prin leziunile si ulceratiile pe care le
produc la nivelul organelor genitale faciliteaza
patrunderea virusurilor HIV in sange.
Asociatia infectiei cu HIV cu alte boli
venerice este considerata astazi "un cuplu
infernal", datorita faptului ca este suficient
un singur raport sexual cu astfel de persoane
pentru a contracta boala.
 Transmisia prin ace de seringa
nesterilizate
Persoane care se drogheaza cu "droguri
tari" injectabile; aceste persoane traiesc in
grupuri si fac injectii mai multi insi cu
aceeasi seringa
Efectuarea de injectii obisnuite cu seringi
nesterile
Intepaturi accidentale cu ace sau
instrumente medicale folosite anterior si
nedezinfectate la bolnavii cu HIV pozitiv
 Contactul direct cu sangele unui bolnav de SIDA, mai
ales daca zona de contact are o solutie de continuitate,
favorizeaza deasemeni infectia.
surorile medicale ce recolteza sangele bolnavilor;
infirmierele care manipuleza acest sange, spala seringile
si recipientele in care s-au efectuat analizele
persoanele de laborator care efectueaza analizele;
medicii chirurgi, stomatologi sau obstetricieni care
opereaza sau asista persoane infectate etc.;
toate aceste cazuri intra in categoria "infectiei
profesionale cu HIV
 Transmiterea bolii de la mama la copil
se face prin sange (transplacentar) si prin
lapte;
in general se admite ca o mama
seropozitiva transmite boala copilului intr-o
proportie care variaza de la 20 la 30%.
 Boala nu se transmite prin aer (tuse,
vorbit)
totusi este recomandata purtarea de
masca, ochelari si manusi pentru cei care
ingrijesc bolnavii de SIDA .
 Convietuire in societate si
familie
In afara partenerilor sexuali, nu implica riscul
transmiterii.
Astfel, drepturile infectatilor cu HIV de a munci,
invata, calatori, de a avea o viata sociala
normala sunt nerestrictive, riscul penrtu anturaj
fiind absent.
Circumstante in care NU se transmite
infectia:prin insecte/artropode, pe cale
respiratorie, pe cale digestiva, prin contact
direct/indirect cu tegumente si mucoase intacte.
 Receptivitatea la infectie este generala.
Odata contactata, infectia persista toata
viata.
Progresia la SIDA este mai rapida pentru
cei cu HLA B8 si DR8.
 Etiologia infectiei HIV
Boala este produsa de un virus din familia retrovirusilor,
care din 1988 a capatat denumirea de HIV (Human
Immunodeficiency Virus).
HIV face parte din grupa lentiviride
Retrovirusurile se caracterizeaza printr-un genom bogat
in ARN si prin prezenta unei enzime specifice,
reverstranscriptaza; aceasta enzima permite virusului,
atunci cand patrunde in celula gazda sa-si transforme
ARN propriu din genom in ADN- prin aceasta
transformare genomul viral are posibilitatea de a se
integra in genomul celulei gazda unde poate convietui
vreme indelungata. Atunci cand apar conditii favorabile
reverstranscriptaza actioneaza in sens invers si
resintetizeaza ARN viral, refacand particula virala.
 0 caracteristica a lentivirusurilor este si aceea a
restrictiei replicarii virale timp indelungat si
mentinerea lor in stare de provirus la nivelul
celulei gazda; in acesta situatie virusul aflat in
celula gazda nu poate fi afectat de sistemul
imunitar al organismului
In felul acesta organismul infectat poate avea o
stare de sanatate aparent perfecta, infectia
putand sa apara dupa luni sau ani intregi de
latenta.
 0 particularitate a acestui virus este capacitatea
lui de a se inmulti in prezenta anticorpilor
specifici; se datoreste acest lucru propietatii
virusului de a se apara prin invelisul lui de
glicoproteine (de care anticorpii nu pot adera)
precum si datorita actiunii proteinelor de
suprafata, care neutralizeaza activitatea
anticorpilor.
HIV are un tropism special pentru limfocitele
T CD4 pe care le paraziteaza scotandu-le cu
timpul din functie, ducand astfel la aparitia
sindromului imunodeficitar.
 Virusul are o mare labilitate structurala
schimbandu-si repede compozitia, la fel ca
virusul gripal; el determina la persoanele
infectate, aparitia unor anticorpi specifici dar
acesti anticorpi nu sunt nocivi pentru virus, fiind
numiti din aceasta cauza anticorpi "de prezenta"
sau "de insotire".
Asa se explica de ce nu se produce vindecarea
sau sterilizarea bolnavilor, de ce infectia odata
capatata persista pana la moarte si mai ales
de ce incercarile de a produce un vaccin anti-
SIDA au dat pana in prezent gres.
 Patogenia intectiei HIV
HIV are un tropism special pentru celulele sistemului
imunitar - alterarea functionala si morfologica a
limfocitului T CD4 care determina:
scaderea secretiei de Interleukine 2(rol in initierea
proliferarii limfocitelor T CD8+ activate, stimuleaza
proliferarea limfocitelor B, stimuleaza activarea,
proliferarea si capacitatea citotoxica a celulelor NK)
si IL 3 ( multi CSF, Citokina produsa de celulele T
activate, cu rol de stimulare a coloniilor de granulocyte,
macrophage si productia de megacariocite)
cu consecinte asupra principalei functii a limfocitelor B de
secretie de anticorpi care nu se mai produce
 fenomenul duce la prabusirea capacitatii de
aparare a organismului si aparitia de infectii
grave cu agenti oportunisti sau patogeni si
procese proliferative care duc la moartea
bolnavului
(Dupa Vandercam si colab. in aparitia
proliferarilor neoplazice din SIDA joaca rol atat
imunodepresia cat si actiunea oncogena a HIV).
 In infectia cu HIV apar 5 grupuri de proliferari maligne:
sarcomul Kaposi, cel mai frecvent si,mai bine studiat;
limfoamele nehodgkiniene, in 80% limfoame difuze, cu
mare capacitate de malignitate ce iau aspectul histologic
de limfoame limfoblastice sau imunoblastice;
boala Hodgkin, cu aspecte tipice si atipice;
limfadenopatii difuze asociate infectiei cu HIV,
caracterizate histologic prin hiperplazie foliculara dar cu
evolutie beningna;
alte limfoproliferari: leucemii limfatice cu celule T CD8
etc.
 Kaposi sarcoma is a neoplasm that often
manifests with multiple vascular nodules in the
skin and other organs
 Localizarea virusului pe:
celulele intestinale produce boala Slim
pe celulele renale glomerulonefrite
pe celulele alveolare pneumonii specifice
Alteori virusul devine nociv fiind legat de
anticorpi si complement sub forma de complexe
immune; o acumulare crescuta de complexe
imune in ser de unde s-au depus in peretii
vasculari determina aparitia de diferite tipuri de
vascularite
 Din punct de vedere epidemiologic infectia poate
fi:
infectie cronica asimptomatica, unde timp
indelungat nu are loc replicarea virusului;
infectie latenta, unde are loc o replicare lenta a
virusului la nivelul celulei afectate perturbandu-i
functiile;
infectie litica, unde are loc transcriptia genomului
viral, replicarea rapida si distrugerea celulei
gazda, cu viremie si trecerea infectiei la alte
limfocite.
Rezistenta naturala la infectia cu
HIV
In ultimi ani s-a constat ca exista persoane cu rezistenta
naturala la infectia cu HIV.
Ea se manifesta sub trei forme:
absenta infectiei dupa expuneri repetate lipsite de
protectie la virus (homosexuali care au avut ani de zile
contacte sexuale cu persoane infectate, fara protectie, si
care nu au luat boala);
persoane infectate cu evolutie asimptomatica prelungita,
care depaseste 15 ani (12-19% din cazuri);
persoane contaminate ce s-au negativat spontan.
Aceasta rezistenta s-ar datora unei mutatii a genei
CCR5, colanta pentru co-receptorii unor suse de HIV
(susele zise M-rropice, care infecteaza macrofagele).
 Evolutia stadiala a bolii SIDA
De la patrunderea virusului in organismul
bolnavului si pana la decesul acestuia sunt
parcurse mai multe etape .
Perioada de incubatie cuprinde intervalul de la
infectie pana la aparitia primelor simptome. Se
admite ca ar fi de 2-4 saptamani dar s-au citat
cazuri pana la 14 saptamani.
Primoinfectia, este in fond cea dintai manifestare
clinica a bolii caracterizata prin febra simpla sau
asociata de alte fenomene infectioase, ca un
sindrom pseudogripal sau
pseudomononucleozic
 Perioada de latenta, in care lipseste orice manifestare
clinica si care dureaza 16-65 saptamani (Intre 4-16 luni)
cu o medie de 38 saptamani (9 luni).
Seroconversia, sau pozitivarea seroreactiilor pentru
SIDA (testul ELISA) are loc in medie la 9 luni de la
infectie
in perioada de seroconversie bolnavul devine
contagios.
Aceasta perioada dureaza practic tot restul vietii (nu
s-a dovedit sigur negativarea spontana).
Aceasta perioada dureaza in medie 8 ani (de la 5 la 15
ani).
Insert figure 25.18
Antigen/antibody changes
 Manifestarile clinice in SIDA
Nu exista manifestari clinice specifice
pentru SIDA
Boala are un polimorfism simptomatic
extraordinar si de cele mai multe ori
aceste simptome sunt derutante, dar
niciodata diagnosticul de certitudine nu
se pune pe manifestari clinice ci pe probe
de laborator (tulburari imunitare si
seroreactii specifice).
 Dupa clasificarile moderne manifestarile
clinice in SIDA au fost impartite in 4 grupe:
infectii oportuniste;
alte infectii;
neoplazii secundare imunodepresiei;
alte manifestari.
Insert Table 25.A page 776
AIDS-defining illnesses
 Unii cercetatori considera ca sunt necesare 5
criterii pentru a pune diagnosticul de SIDA
(AIDS):
infectii oportuniste;
seroreactia pentru HIV pozitiva;
modificari imunologice specifice pentru SIDA;
apartenenta la unul din grupurile de populatie
cu risc pentru SIDA;
absenta altor factori patogeni care sa explice
sindromul.
 Infectiile cu agenti oportunisti
Este cea mai frecventa manifestare
clinica din SIDA, intalnita la 65,2% din
bolnavi, determiand 59,4% din totalul
deceselor din SIDA
Scaderea capacitatii imune celulare a
organismului creeaza conditii favorabile
pentru dezvoltarea unor infectii cu agenti
infectiosi neobisnuiti, care de obicei nu
sunt patogeni pentru om.
 Aceste infectii au fost impartite dupa originea agentilor
patogeni in 5 categorii:
protozoare: Pneumocystis Carinii, Toxoplasma gondii,
Cryptosporidium si Isospora belli;
helminti: Strongiloides stercoralis;
micobacterii : Mycobacterium avium intracelularis,
Mycobacterium tuberculosis;
fungi: Candida albicas, Criptococus neoformans,
Aspergilum fumigatum, Histoplasma capsulaturn, diverse
specii de dermatofiti;
virusuri: virusul citomegalic, virusul herpetic, virusul
zonei zoster, virusul Epstein-Barr etc.
 Infectii cu protozoare
Infectia cu Pneumocystis carinii
prezenta la 15-53% din cazurile declarate.
Pneumocystis carinii este un parazit microscopic comun
omului si animalelor domestice (caine, pisica, porc) sau
care traiesc in preajma omului.
Printre oameni sunt numerosi purtatori sanatosi ai
acestui parazit.
Infectia se poate contracta direct de la bolnav pe cale
respiratorie sau in mod secundar prin inhalarea chistilor
parazitului eliminati de animale, odata cu praful.
 La om infectia cu Pneumocystis carinii
produce doua stari morbide:
pneumonia cu Pneumocystis carinii
(pneumocistoza)
retinita cu Pneumocystis carinii.
 Pneumocistoza
apare la bolnavii imunodepresati la 2-3
saptamani de la contaminarea cu parazitul.
Debuteaza ca o astenie accentuata insotita de
stare febrile, scadere progresiva in greutate,
dispnee, tuse cu expectoratie, cianoza.
Radioscopic apare imagine specifica: "de geam
mat", "in fagure de miere" sau "in ochiuri de
plasa".
Examenele de laborator arata leucocitoza si
VSH crescut.
 Diagnosticul de certitudine se bazeaza pe
examenul sputei care pune in evidenta prezenta
parazitului. Se mai poate evidentia in aspiratul
bronsic sau in produsul recoltat pentru biopsia
bronsica (coloratia May-Grunwald - Giemsa).
Fara tratament adecvat bolnavii decedeaza inca
de la primul puseu in proportie de 30-80% din
cazuri.
Durata medie de supravietuire fara tratament
este de 35 de saptamani
 Tratamentul
Cotrimoxazole (Bactrium) in doze forte (20 mg./kg. corp si zi ), cura
de 21 de zile, primele rezultate aparand dupa 10 zile;
Pentamidine, 4mg./kg. corp si zi, in perfuzie Ienta. Da la 50% din
cazuri efecte secundare, uneori grave. Efecte mai bune in aerosoli,
300-600 mg/zi.
Pirimetamin, lmglkg. corp si zi.
Dapsona 100 mg/zi asociata cu Trimethoprim (20 mg./kg corp si
zi), cu efecte favorabile la 87% din cazuri.
Trimetrexat (inhibitor al reductazei acidului dihidrofolic) in doza de
30 mg./kg. corp si zi, asociat cu acid folic da rezultate mai bune la
69% din cazuri, cu prelungirea supravietuirii la 88%.
Pefloxacine (400mg de trei on pe zi) asociat cu Bactrium se pare
ca dd cele mai bune rezultate dupa o cure de 15 zile (12). Se mai
foloseste: Clindamicina pe tale orala 600 mg. la 6 ore sau 100 mg.
la 4 ore, eventual asociata cu Primaquine 15 - 30 mg. pe zi.
 Prevenirea recidivelor se face cu Bactrium 160
mg pe zi (altii dau de trei on pe saptamana) sau
cu asociatie de Pirimetamina si Sulfadoxine
(preparatul Fansidar), in doze de o tableta pe
saptamana.

Infectia retiniana cu Pneumocystis carinii este

mai rara insa deosebit de grava.
Apare in fazele avansate de SIDA cu evolutie
nefavorabila
 Toxoplasmoza (infectia cu
Toxoplasma Gondii)
se intalneste in SUA la 5-30% din bolnavii
cu SIDA.
Este un parazit larg raspandit la animale si
pasari afectand foarte rar si omul.
Boala apare in urma contactului direct cu
animalele purtaroare de parazit sau prin
consumare de carne infestata.
 Clinic apar doua categorii de manifestari:
meningite si encefalite acute
poliadenopatii care imita o mononucleoza infectioasa, insotita sau
nu de eruptii cutanate de tip maculo-papulos.

Ambele forme debuteaza cu febra, cefalee (45% din cazuri), mialgii.

Diagnosticul se bazeaza pe:

izolarea parazitului din lichidele patologice;
examenul histologic;
inocualaea produsului patologic pe soarece;
testul Sabin-Fredman pozitiv;
imunofluorescenta;
hemaglutinarea.
 Tratamentul se face cu Pirimetamin, 1
mg./kg. corp, Sulfadiazina 1-4 g/zi,
Sulfametin lg/zi, Clindamicina 900 mg. de
4 ori/zi.
Se mai utilizeaza: Interferon gama,
Roxithromicins sau Trimethrexate.
Asociatia Pirimetamin-Clindamicina da
rezultate superioare.
 Criptosporidioza
infectia digestiva cu agenti din categoria
criptosporidium (un protozoar).
Se manifesta sub forma de diaree cronica ce nu
are o cauze evidenta si care se dovedeste
rezistenta la tratament sau recidiveaza dupa
vindecare.
In general intra aici diareile care au o evolutie de
peste o luna.
Diagnosticul se stabileste prin examenul
microscopic al scaunului care pune in evidenta
prezenta de chisturi specifice.
 Tratamentul se face cu Fasygin,
Metronidazol sau Bamersal in cura de 10
zile
Spiramicina de rezultate numai la
25%o din cazuri.
Cele mai bune rezultate se obtin cu
Paramomicyne (Humatin) in doza de 2 glzi
timp de 1 luna, apoi in cura prelungita 1
g/zi.
 lnfectiile cu Isospora Belli
(isosporidioza) sau cu amoebe
sunt frecvente si se manifesta tot prin
diaree cronica ce dureaza mai mult de 3
luni.
Tratamentul se face cu: Bactrim
Sulfamethoxazolet trimethoprime)in doza
de 4 capsule/zi, Emetina, Fasygin sau
Bamersal.
 Helmintiaza
Dintre cele mai frecvente este infestarea cu
Strongiloides strecoralis. Trecerea in numar mare a
larvelor prin plamani poate produce:
un sindrom Loeffler
o pneumonie cu o evolutie prelungita.
Se manifesta prin febra, tuse, dispnee, expectoratie
abundenta.
Radiologic apar umbre pulmonare fungice iar
hemograma arata o eozinofilie importanta (pana la
50%).
Tratament cu Thiabendazol (Mintezol) 25 mg./kg. corp/zi
timp de 3 zile
 Infectii cu mycobacterii
aici intra in discutie doua categorii de
agenti:
infectia cu bacilul tuberculozei
infectii cu alte micobacterii
(Mycobacterium avium intracelulare).
 Infectiile tuberculoase, de o gravitate
deosebita si cu o evolutie galopanta, fac
parte din manifestarile clinice ale infectiei
cu HIV( mare raspandire in tarile Africii).
In ultimii ani s-a produs o recrudescenta
importanta a tuberculozei indusa de SIDA.
Anual, 400.000 dintre bolnavii infectati cu
HIV fac tuberculoza
 In unele tari pentru a preveni aparitia
tuberculozei se face IDR la PPD la toate
persoanele HIV pozitive iar la cei cu o reactie
mai mare de 5 mm. se face timp de 12 luni, o
cura de Isoniazida + Vit. B6.
In tuberculoza sidaticilor cele mai bune rezultate
se obtin cu Pirazinamida + Fluorochinolona, in
cura de 12 luni.
Alti autori dau tri- sau pentaterapie minimum 6
luni.
 Infectia cu Mycobacterium
avium intracelulare
localizari pulmonare si localizari intestinale.
Localizarea pulmonara imbraca tabloul clinic at
tuberculozei.
Localizarea intestinala se manifesta prin scaune
diareice cu evolutie cronica ducand la instalarea
unui sindrom de malabsorbtie, stare de
denutritie grava si deseori cu evolutie fatala.
Tratamentul se face cu medicamente
antituberculoase obisnuite.
Rezultate mai deosebite se obtin prin
Anasamycine si Clofamizine.
 Infectiile fungice
infectii cu Candida albicans;
infectii generalizate cu dermatofiti;
infectii generalizate cu Pityrosporum
ovale;
blastomicoze;
aspergiloze;
histoplasmoze.
 Infectiile cu Candida albicans pot interesa
pielea, mucoasele si organele interne
(candidoze viscerale).
Frecvenla infectiilor cu Candida albicans in
SIDA este in jur de 60%.
 Comisurita
Glosita
Stomatita candidozica
de aspect banal la inceput si care imbraca
progresiv o evolutie grava, se prelungeste
catre faringe, esofag, caile respiratorii
(trahee, bronhii, alveole pulmonare) sau
caile digestive (intestinul subtire sau cel
gros).
 Oral candidiasis spreading to the esophagus is
one of the cardinal features of HIV
 Candidoze viscerale
Bronsita candidozica, manifestata ca o
bronsita persistenta si rezistenta la
tratamentele obisnuite.
La examenul bonhoscopic:
de tip muguet bronsic, cu depozite
albicioase;
de tip eritematos (atipic), diagnosticata
prin culturi.
 Pneumonia candidozica, nu are clinic si
radiologic nimic specific.
Diagnosticul este precizat numai prin
brohonscopie si culturi.
Candidoza intestinala apare ca o extindere a
unei micoze bucale sau faringiene.
Se manifesta clinic prin diaree peristenta, rebela
la tratament si agravata de cura de antibiotice.
Diagnosticul se pune usor prin izolarea candidei
din scaun.
 Dermatofitiile generalizate, se dezvolta pornind de la o
micoza interdigitala. Placile de micoza intereseaza mari
zone din pielea glabra, sunt rezistente la tratamentele
curente sau recidiveaza in scurt timp

Pitiriazis versicolor generalizat (asociat/ nu cu dermatita

seboreica) este frecvent intalnit (la 47% din bolnavii de
SIDA).
Leziunile de pitiriazis sau de dermatita seboreica
depasesc zonele obisnuite de localizare a acestor
afectiuni. In general leziunile dispar la tratamentele
obisnuite dar recidiveaza repede la suspendarea
tratamentului
 Blastomicoze sau infectii cu
Cryptococus neoformans
o levura ce saprofiteaza solul, nu da decat
exceptional infectii umane in zona temperate;
acestea sunt mai frecvente in zonele tropicale .
Sunt doua forme de blastomicoze:
cutanate, cu leziuni inflamatorii de tip
granulomatos, cu ulceratii cronice sau leziuni
ulcerocrustoase;
viscerale, cu localizdri pulmonare sau
meningeale.
Nodular cutaneous cryptococcosis
in an HIV+ cockatoo owner.
Disseminated Cryptococcosis
 Forma pulmonara are manifestdri clinice ce
simuleaza tuberculoza sau cancerul pulmonar.
Diagnosticul se apreciaza prin culturi pentru
levuri sau prin examene histologice.
Meningita si meningoencefalita imbraca
aspecte asemanatoare cu meningita
tuberculoasa
Diagnosticul se pune prin izolarea de
criptococus in LCR.
 Tratamentul se face cu Ancotyl sau Miconazole,
in curs de 6 saptamani dupa care se previne
recidiva in doze reduse.
Fluconazole in doze de 150-400 mg. pe zi timp
de 8-28 de saptamani, cu rezultate bune intre
54-85% din cazuri, dar cu recidive la 90%.
Din aceaste cauza se acorda tratament de
intretinere de 150 mg. pe saptamana timp
indelungat.
Infectia cu Aspergilius fumigatus
larga raspandire la animale si in sol.
Se localizeaza mai ales pulmonar dand localizari
pulmonare sau cavitati , cu expectoratie si hemoptizii.
Pot apace si stari septicemice, cu evolutie foarte grava.
Diagnosticul este precizat prin culturi micologice ale
produselor patologice.
Tratamentul se face cu Ancotyl 150-200 mg./corp/zi in
cure de doua saptamani.
Formele pulmonare localizate se rezolva prin
lobectomie. Recent Itraconazol, cu doza de 400-600
mg./zi s-a dovedit eficace.
 Histoplasmoza sau infectia cu
Histoplasma capsulatum
saprofiteaza solul in anumite conditii de
umiditate si temperatura; din sol pe calea
aeorosolilor paraziteaza caile respiratorii.
Omul mai poate fi contaminat de
la animale, ce s-au infectat la randul lor
din sol.
Apar localizari pulmonare, cutanate sau
digestive.
 Forma pulmonara initiala apare dupa o incubatie de 18
zile; se manifesta prin febra si fenomene pseudogripale
ce dureaza cateva zile dupa care totul intra in normal.
Infectia fungica a cuprins ganglionii hilari si dupa o
perioada de liniste, cand se reduce rezistenta
organismului, afecteaza plamanul cu simptome ce
simuleaza o pneumonie sau tuberculoza;uneori se
produc diseminari hematogene in ficat, splina, ganglioni.
Diagnosticul se precizeazi prin culturi sau histologic.
Tratamentul se face cu Amfotericina B in pefuzii, cura de
6-10 saptamani. Itraconazol 400-800 mg./zi are efecte
bune.
 Infectii virotice
Herpes cutaneomucos
este evocator pentru SIDA un herpes cu urmatoarele caractere:
leziunile herpetice cutaneomucoase au o extindere neobisnuita,
depsaind un diametrau de 10 cm.;
lipsa tendintei de vindecare spontana, evolutia leziunilor depasind 5
saptamani;
tendinla leziunilor herpetice de a se extinde progresiv;
extinderea unor leziuni herpetice de pe mucoase pe tegumente,
sau spre organele interne (faringiana sau bronsica);
aparilia, in urma unei eruplii cutanate a unor diseminari hematogene
(meningite, encefalite herpetice);
uneori infectia ia aspectul unor ulceratii unice genitale, peribucale sau
perinazale.
 Herpesul recidivant se intalneste la 17%
din cazurile de SIDA, cu localizare
frecventa in zona genitala si perianala.
Tratamentul se face cu Acyclovir (Zovirax)
15-30 mg./kg. corp/zi i.v cu raspuns dupa
7-10 zile dar cu tendinta la recidive.
In cazul formelor cu recidive repetate se
da in cura prelungita Acyclovir, 400-800
mg. pe zi.
Infectia cu citomegalovirusuri
virus se saprofiteaza frecvent caile genitale
Se produce initial o diseminare septicemica cu
febra, leucopenie, limfocitopenie, trombopenie
dupa care apar localizari viscerale:
Pneumonia
Corioretinita
Encefalite
Ulceratii intestinale
 La nivelul pielii pot apare eriteme de tip
mobiliform, cu petesii,ulceralii superficiale
eruptii veziculoase
Evolutia este grava, deseori mortala.
Rezultate incurajatoare se obtin prin
Gancyclovir, administrat sub forma de
perfuzii sau Gymefene (care inhiba
replicarea virusului citomegalic)
 Zona zoster
Prezinta urmatoarele caractere evocatoare:
are o intindere neobisnuita, multi dermatomala sau
un caracter generalizat;
leziunile nu mai respecta intotdeauna traiectele nervilor
periferici;
nu are tendinla la vindecare spontana, persistand
indelung;
are deseori caracter necrotic sau ulcerativ;
evolutie deseori spre o forma cronica.
Tratamentul formelor grave se face cu Zovirax in
perfuzie incepand din prima zi de boala cu doza de 30
mg./kg. corp/zi, timp de 5 zile.
 Herpes zoster in children should always raise
suspicion for HIV
 This image shows the back of a 30-year-old man on day 5 of a
chickenpox rash. Chickenpox is caused by the varicella zoster virus.
The infection usually occurs in children and often has a self-limiting
course.
when chickenpox is seen in adults, the clinician should
suspect HIV or other causes of immunosuppression.
 Infectia cu virusul papilomului
uman
leziuni multiple, cu crestere rapida a leziunilor ce iau in
scurt timp aspect monstruos sau tumoral, cu eruptie
diseminata de tip veruci generalizate (de tipul displaziei
veruciforine Lewandovsky-Lutz).
Neoplazia intraepiteliala cervicala este de 10 ori mai
frecventa la femeile HIV pozitive decat la martori.
La homosexualii HIV pozitivi neoplazia intraepiteliala
anala este intalnita la 36% din cazuri.
Pentru leziunile subclinice se impune colposcopie sau
anoscopie urmate de tratamente adecvate.
Tratamentul: crioterapie, efectrocauterizare sau laser.
HIV-positive patient and multiple condylomas (arrows)
from human papilloma virus infection
Infectiile cu virusul Epstein-Barr
localizare bucala, mai ales pe partile laterale ale
limbii (leucoplazia orala paroasa) unde apar
leziuni papilomatoase, de culoare albicioasa,
dand limbii un aspect paros ("hairy luecoplakia").
Tratamentul e dificil, necesitand doze mari (3g
pe zi) si cure prelungite de Acyclovir; se mai
aplica local podofilina si tretinoizi (Retin A) in
curs de 30 zile.
 Oral Hairy Leukoplakia
Molluscum contagiosum
Molluscum contagiosum on the penile shaft in a patient
with HIV disease.
Alte infectii revelatoare de SIDA:
infectii cu bacterii obisnuite dar cu evolutie
deosebit de grava
infectii grave intraspitalicesti:
- Legionella
- Aspergillus
- stafilococi
- bacilul piocianic.
 Diagnosficul de laborator in
SIDA
Simptomatologia clinica nu are nimic specific pentru
SIDA diagnosticul de certitudine at acestei boli fiind
precizat prin analizele de laborator.
Investigatiile de laborator in SIDA se impart in doua
categorii:
Teste serologice privind anticorpii anti-HIV, antigene de
tip HIV si prezenta de ARN viral in genomul celulei
gazda.
Probe imunologice care evidentiaza depresia imunitara
specifica bolii.
 Probe serologice
Detectarea anticorpilor anti-HIV (test de
depistare) se face prin testul ELISA
Evidentiaza prezenta anticorpilor antimembrana
virala (HIV-1MIA).
devine pozitiv in medie dupa 38 de saptamani
(9 luni) de la infectie
Anticorpii detectati sunt in majoritate IgG .
Detectarea de anticorpi de tip IgM si IgA la copii
poate deosebi infectia copilului de pozitivarea
prin anticorpi materni.
 reactii fals pozitive
boli autoimune
alcoolismul cronic
limfoproliferari maligne
sangele conservat timp indelungat
 reactii fals negative
Din cauza acestor reactii testele ELISA pozitive
sunt controlate prin teste cu sensibilitate
superioara: testul Western-Blot
Numai daca si acest test este pozitiv se
pune diagnosticul de infectie cu HIV
Inocularea de Virus pe culturi de celule se face
numai in laboratoare de specialitate.
Testul PCR permite detectarea ARN proviral
integrat cu ADN celular este o tehnica scumpa
rar utilizata in practiea.
 Teste ce detecteaza prezenta
antigenilor HIV la bolnavi
Testul imunoenzimatic (EIA), ce
detecteaza antigene HIV solubile;
Testul radioimun (RIA) care pune in
evidenta antigene HIV la nivelul tesuturilor
 Anomalii imunologice specifice
(cu rol diagnostic):
Deficit selectiv al limfocitelor T4 (OKT4 sau
CD4+)
Modificarea raportului dintre T4 si T8 (OKT8),
care de la 4/3, cat este in mod normal, scade
sub 1/3 pana la 0,2 la bolnavii de SIDA;
Diminuarea sau absenta hipersensibilitatii
cutanate tardive la diversi antigeni;
Cresterea imunoglobulinelor serice in special
lgG si IgA, iar la copii IgM.
 Anomnlii imunitare nespecifice
Limfopenie importanta
Scaderea raspunsului blastic al limfocitului
bolnavului la actiunea unor substance
mutagene, in culturi de celule;
Reducerea capacitacii limfocitelor de a forma
anticorpi in contact cu un antigen nou;
Scaderea raspunsului citotoxic la limfocitele NK;
Alterarea functiilor monocitului;
Cresterea concentratiei serice a complexelor
imune
 Cresteri la nivelul alfa interferonului;
Prezenta de anticorpi antilimfocitari;
Cresteri ale concentraciei beta-2
microglobulinei si al alfa1 timozinei;
Beta-2-microglobulina are o valoare de 1,7
mg/l si creste la 4-5 mg cand se instaleaza
SIDA.
Descresterea nivelului seric al timulinei
 In prezent evolutia unui caz seropozitiv
catre SIDA se urmareste prin trei
marqueri:
numarul de limfocite TCD4+;
beta-2-microglobulinemia
antigenemia (p24 - fico-proteine din
centrul virusului) marguer de replicare
 SIDA la copii
In SUA 67% din copiii HIV pozitivi sunt
nascuti din parinti bolnavi, 30% au fost
contaminati prin transfuzii iar la 394, nu se
cunoaste calea de infectare.
sarcomul Kaposi ar fi la copii mai rar
intalnit decat la adulti, iar atunci cand
apare imbraca forma poliadenopatica
apar mai rar limfoamele, comparativ cu
adultii
 Copiii au rezistenta scazuta fata de virus,
perioada de incubatie este mult mai scurta si
formele clinice au o evolutie mai grava.
Copiii contaminati pe calea intrauterina fac
SIDA din primele luni de viata,
la cei contaminati la nastere prin transfuzii si
prin lapte SIDA apare din primele 6 luni de la
infectare sau in primele luni de viata.
Manifestarile clinice apar la copii in primele 12
luni de la infectie.
 Diagnosticul de SIDA la copil se pune greu pe semne
clinice.
Din acest punct de vedere avem semne majore si semne
minore.
Este suspect de SIDA un copil care prezinta 2 semne
majore si 2 semne minore.
Semne majore: pierderea ponderala progresiva (sau
cresterea anormal de inceata), diaree cronica de peste o
luna, febra de peste o luna;
Semne minore: limfadenopatie generalizata, infectii banale
repetate, tuse persistenta, dermatita generalizata.
 Evolutia este severa.
Copiii nascuti deja infectati decedeaza in
proportie de 75% dupa un an.
Cei infectati dupa nastere pot deceda
incepand cu primul an de viata prin infectii
intercurente sau leziuni viscerale produse
de HIV iar in al doilea an prin infectii cu
agenti oportunisti .
 PREVENIRE
Efectuarea testului ELISA la toate gravidele
ce fac parte din grupele de risc pentru SIDA
si intreruperea terapeutica a sarcinii la cele
pozitive;
Masuri anticonceptive la toate cuplurile unde
unul(sau ambii parteneri) sunt HIV pozitivi;
Educatia sanitara a femeilor HIV pozitive sau
care fac parte din grupuri de risc;
La femeile gravide se va evita efectuarea de
transfuzii, de injectii sau de interventii
chirurgicale la nivelul pielii;
 Copiii nascuti seronegativi nu vor fi alaptati
la san;
La femeile HIV pozitive la nastere se va evita
contactul copilului cu sangele matern;
Vaccinarea copiilor HIV pozitivi pentru rujeola,
tuse convulaiva si hepatita B (evitandu-se astfel
boli infectioase grave la acesti copii);
Respectarea cu stringenta a sterilizarii in
serviciile de copii si utilizarea numai de
seringi si ace cu utilizare unica.
 SIDA la politransfuzati
Durata de la transfuzie la aparitia bolii este la adult de
30-31 luni iar la copii de 14-21 de luni .
Materialul infectios se gaseste atat in sangele total cat si
in plasma sau in diferite preparate: concentrat de
hematii, de leucocite sau trombocite, in concentratele de
factor VIII gi IX.
Albuminele si imunoglobulinele nu transmit boala.
Singura posibilitae de a feri pacientul de infectie este
controlul serologic al donatorului inainte de transfuzie.
Pentru preparatele de sange antihemofilice se face
sterilizarea prin fierbere (reduce cu 10% efectul
terapeutic dar nu mai transmite SIDA).
 SIDA ca boala profesionala
Se apreciaza ca intepatura cu un ac sau
instrument medical contaminat are un risc de
contaminare de 3,2% manipularea de
instrumentar medical contaminat de 6,7%.
s-a impus tratamentul lor preventiv, incepand
cu primele 24 ore de la accident.
De regula se face biterapie (AZT + Lamivudina).
 In cazul in care sursa are o incarcatura
virala de peste 50.000 de particule/ml sau
are SIDA manifesta, se face triterapie.
Cura va dura cel putin 4 saptamani.
Accidentul va fi urmarit cel putin 6 luni
(serologic) si va fi declarat organelor
sanitare in primele 24 de ore.
 Prevenirea bolii prin masuri adecvate
ramane principala cale de lupta impotriva
acestei necrutatoare boli.
Masurile necesare:
masuri luate pentru purtatorii sanatosi de
virus si a bolnavilor de SIDA (pentru a nu
transmite boala);
masuri luate de persoanele sanatoase
pentru a nu se contamina.
 Masuri necesare fata de
purtatorii de virus
s-a stabilit si s-a demonstrat ca boala se
transmite pe cale sexuala, prin contactul
unor plagi cu sangele bolnavului sau pe
cale materna.
Boala nu se transmite prin stranut, prin
vorbire si tuse, prin atingerea
tegumentelor bolnavului sau a obiectelor
personale.
 Toti purtatorii de infectie trebuie sa
cunoasca urmatoarele:
Ca sunt purtatorii unei infectii pe care o pot transmite
relativ usor si altor persoane, daca nu se respecta cu
strictete unele reguli;
Ca boala se transmite pe cale sexuala, prin sange si
pe cale materna;
Ca un purtator de virus poate convietui in familie si in
societate cu conditia de a respecta o serie de masuri
care sa impiedice transmiterea bolii persoanelor din jur;
Principala cale de transmitere este cea sexuala si din
acesta cauza orice raport sexual cu persoane
necunoscute sau cu persoane HIV+ trebuie sa aiba loc
cu mijloace de protectie (prezervativ);
Nici o persoana seropozitiva nu are voie sa fie
donator de sange;
 Tinerele femei seropozitive nu a voie sa lase sarcina;
Orice purtator de virus este obligat, atunci cand solicita
servicii medicale sa anunte ca este purtator de virus
(pentru a proteja corpul medical);
La cel mai mic semn de boala sa se prezinte la medic
reamintind ca este infectat cu HIV pentru a se putea lua
din timp masuri.
In caz de internare in spital atitudinea fata de acesti
bolnavi va fi la fel ca a celor ce sunt purtatori de antigen
Australia, (se pot interna in saloane comune numai in
mod exceptional consemnandu-se in foaia de observatie
situatia lor, se va avertiza personalul medical asupra
acestui lucru; vasele, tacamurile si obiectele
personate dupa folosire vor fi introduse in solutii de
detergent sau de substante dezinfectate, dupa care
se spala cu apa multa).
 Masuri privind bolnavii de SIDA
si sindroamele inrudite cu SIDA
Pentru toti bolnavii declarati cu SIDA sau
sindroame inrudite cu SIDA se impun
masuri pentru a opri raspandirea bolii.
Internarea in spital e bine sa se faca in
incaperi separate prevazute cu WC., baie
si sursa de apa
Bolnavii pot parasi camera, se pot plimba
pe culoar, pot fi vizitati de rude si de
prieteni.
 Personalul mediu sanitar va purta, atunci cand
recolteaza probe de sange sau face injectii,
manusi, halat de protectie si masca de protectie;
Se va evita contactul tegumentelor personalului
medical cu produsele biologice ale bolnavului; in
special cu sangele sau cu material bioptic (toate
manipularile se fac purtand masuri de protectie);
Se utilizeaza la recoltare de sange si injectii
numai seringi cu folosire unica, ce sunt
aruncate, dupa utilizare, in recipiente cu
lichid dezinfectant;
 Toate interventiile de mica si de mare chirurgie vor fi facute cu
halate, manusi, masti, ochelari.

Tot materialul folosit la operatie va fi adunat in containere speciale,

dezinfectate si apoi spalate, dupa care se da la sterilizat.
Instrumentul chirurgical va fi recoltat in vase cu hipoclorati 1-
2% sau glutaraldehida 10%, tinute aici 15 minute dupa care este
spalat dupa procedeul obisnuit;
Produsele biologice vor fi transportate in containere ermetic inchise
care poarta pe ele o eticheta vizibila "material infectat". Toti care
manipuleaza aceste produse vor purta manusi si masca de
protectie.

Toate recipientele dupa analize vor fi mai intai dezinfectate si numai

dupa aceea spalate.
 personalul de ingrijire, cand intra in camera sau
acorda asistenta bolnavului sa fie obligat sa
poarte halat de protectie, masca si manusi.
Dupa fiecatre contact cu bolnavul se va spala
indelung cu apa si sapun pe maini dupa care
se dezinfecteaza.
Suprafetele din camera sau din salile de
tratament contaminate cu singe sau produse
biologice sunt sterse (personalul purtand
manusi si masca) cu carpe inmuiate in solutie
dezinfectate (hipocloriti, cloramine, aldehide,
fenoli etc.).
 Dezinfectia instrumentarului contaminat se
poate face cu:
alcool 70
glutaraldehida 0,5-1%
hipocloriti 0,1%
sarurile de amoniu cuaternar 0,1%
clorhexidina etc.

Fierberea distruge virusul in trei minute.

 Prevenirea persoanelor
sanatoase de contaminare
Masuri de educatie sanitara antiveneriana a
populatiei active sexual, cu indicatii speciale
privind SIDA;
Combaterea prostitutiei, in special cea
clandestina si controlul periodic privind infectia
cu HIV a acestor persoane
educarea populatiei privind evitarea contactelor
sexuale cu persoane necunoscute si mai ales cu
prostituate si de necesitatea utilizarii
prezervativului la astfel de raporturi
 tratament preventiv la persoane care au
avut raporturi cu HIV pozitivi:
biterapie (AZT 200 mg de trei ori pe zi si
Lamivudine 150 mg. de doua ori pe zi) sau
triterapie (AZT+Lamivudine+Indinavir
800mg de trei on pe zi).
cu conditia ca tratamentul sa fie
inceput in primele 24 de ore.
 Prevenirea infectiei pe cale
sangvina
Controlul serologic al donatorilor de sange
si al oricarui esantion de singe inainte de a
fi transfuzat;
Recomandare pentru hemofilici de a nu
face tratament decat cu sange sterilizat;
Combaterea toxicomaniei si instruirea
celor care-si injecteaza drogurile de a
utiliza seringi cu unica utilizare.
 Luarea de masuri in unitatile sanitare
privind folosirea de seringi cu utilizare
unica.
Educatia sanitara a unor profesionisti care
pot facilita SIDA prin intermediul unor plagi
superficiale: frizeri, manichiuristi, maseuri,
dentisti etc. (fiecare client tebuie sa aiba o
trusa sterilizara).
Masuri privind transmiterea bolii
de la mama la fat.
control serologic pentru infectia cu HIV femeilor
ce fac parte din grupurile cu risc crescut pentru
SIDA;
in zonele unele frecventa infectiei cu HIV este
crescuta se tinde ca toate femeile gravide sa
faca control serologic pentru HIV;
toate cazurile pozitive vor fi trimise pentru
intreruperea sarcinei;
copiii nascuti din mame seropozitive nu vor fi
alaptati la san.
 Prognosticul infectiei HIV
Majoritatea lucrarilor arata ca dupa 5-10
ani de la aparitia bolii 85% dintre
bolnavi decedeaza,
iar 15% din cazuri boala este stationara
sau chiar se instaleaza o ameliorate a
simptomatologiei.
Nu se poate vorbi de vindecare ci numai
de o remisiune a bolii, toate aceste cazuri
fiind in continuare HIV-pozitve
 Cauzele decesului in SIDA sunt :
infectii oportuniste la 65,5% din cazuri
(70% cu P.carinii);
sarcom Kaposi la 19,6%;
asocierea dintre infectii oportuniste si
sarcom Kaposi la 13,5%;
alte acuze (neurologice, limfoame) la 11%;
 La copii mortalitatea este mai mare dacat
la adulti, ajungand la 75% dupa primul an
de la declararea bolii.
Pana in prezent nu dispunem de un
medicament care sa poata steriliza
organismul de HIV.
Deasemeni nu exista un vaccin care sa
previna acesta infectie.
 HIV vaccine (Rx)Brand and Other
Names:Remune

Therapeutic Vaccination for HIV

Pending FDA approval for therapeutic
vaccination to elicit immune responses against a
wide variety of HIV antigens
Administered every 3 months and used in
conjunction with ART or HAART antiviral drugs
Therapeutic vaccine designed to stimulate an
immune response against a variety of HIV
antigens in patients with HIV
It consists of a suspension of killed HIV-1 virus
particles
 Profilaxia infectiilor oportuniste
In all individuals, the risk of all infections, both
opportunistic and nonopportunistic, increases as
the absolute CD4 lymphocyte count falls,
especially to fewer than 200 cells/L.
Therefore, the CD4 count must be current to
within 4 months to determine the risk of
infection in a specific patient.
 At what CD4 count should specific
prophylaxes be initiated?
CD4 count of fewer than 200 cells/L -
PCP prophylaxis
CD4 count of fewer than 100 cells/L -
Toxoplasmosis prophylaxis (if
seropositive)
CD4 count of fewer than 50 cells/L - MAI
infection prophylaxis
 What initial tests and prophylaxes should be
administered at the first visit?

On the patient's first visit,

serologies for:
syphilis
hepatitis A, B, and C
toxoplasmosis should be obtained.
Urine chlamydia and gonorrheal nucleic acid amplification
testing should be performed
A purified protein derivative (PPD) skin test should be
placed unless a prior positive result for tuberculosis has
been documented.
 On the patient's first visit:
Pneumococcal polysaccharide vaccine
should be administered
On subsequent visits:
Vaccines for hepatitis A, hepatitis B,
diphtheria-tetanus, and influenza should
be administered as indicated by serology
results, history, and season, respectively.
 Recurrent herpes simplex and zoster may be
prevented with acyclovir 400 mg daily or twice
daily.
Oral-pharyngeal, vaginal, and esophageal
Candida infection is common and can be
troublesome, particularly in patients with
diabetes and in patients on trimethoprim-
sulfamethoxazole and azithromycin who have a
very low CD4 cell count.
Such patients may require multiple courses of
fluconazole. (The author prefers 200 mg PO
daily for 7 d.)
 prophylaxis for Pneumocystis pneumonia
(PCP):Trimethoprim-sulfamethoxazole double-
strength tablet PO daily until the CD4 count
exceeds 200 cells/L for 3 months
prophylaxis for toxoplasmosis:
Sulfadiazine 500-1000 mg PO 4 times/day plus
pyrimethamine 25-50 mg PO daily and
leucovorin 10-25 mg PO daily until the CD4
count exceeds 200 cells/L for 6 months
prophylaxis for M avium-intracellulare
infection:Clarithromycin 500 mg PO bid plus ethambutol
15 mg/kg PO daily with or without rifabutin 300 mg PO
daily for 12 months, with the CD4 count greater than 100
cells/L for 6 months
prophylaxis for cytomegalovirus (CMV) disease:
Maintenance therapy is indicated only for CMV retinitis
(usually intraocular sustained-release ganciclovir
[Vitrasert ophthalmic implant] plus oral valganciclovir 900
mg PO daily with food) and neurologic disease (oral
valganciclovir 900 mg PO daily).
prophylaxis for cryptococcal disease:
Fluconazole 200 mg PO daily, at least until
the CD4 count exceeds 200 cells/L for 6
months. The author prefers to stop
treatment only after the serum
cryptococcal antigen level is very low
(<1:4).