PROCESUL DE INVATAMANT: ANALIZA CONCEPTUALA;ABORDARI

STRUCTURALE-SISTEMICE SI FUNCTIONALE. NORMATIVITATEA DIDACTICA

OBIECTIVE
 Identificarea functiilor si trasaturilor procesului
de invatamant
 Identificarea componentelor si interactiunilor
dintre componente
 Formarea abilitatii de organizare optima a
procesului de invatamant
 Formarea abilitatii de analiza a cerintelor
impuse de principiile didactice
 Formarea abilitatilor de organizare a invatarii
respectandu-se principiile didactice
CONTINUTURI

 CONCEPT
 CARACTERISTICI
 FUNCTII
 STRUCTURA
 PRINCIPII
DEFINTIE
 activitatea instructiv - educativa desfasurata la
nivelul institutiei scolare in vederea dezvoltarii
personalitatii;
 se desfasoara prin reunirea si coordonarea
eforturilor cadrului didactic (persoane instrumentate
psihopedagogic si psihosocial) si ale elevilor
(persoane aflate in plina formare, care vor fi introduse
treptat in tainele cunoasterii si actiunii);
 are un caracter planificat, sistematic, metodic,
intensiv;
 este proiectat, organizat, condus, controlat de catre
cadrul didactic
CARACTERISTICILE
PROCESULUI DE INVATAMANT
 proces bipolar interactiv (presupune doua surse umane
importante care interactioneaza si se
interinfluenteaza/intermodeleaza);
 unitate indisolubila intre informativ si formativ (este si sursa
de informatii dar si cadru si factor de dezvoltare);
 fundamentat stiintific (se bazeaza pe datele psihologiei
invatarii, psihologiei dezvoltarii, teoriei comunicarii, etc);
 se realizeaza prin acte de comunicare, este un veritabil proces
de comunicare;
 dotat cu mecanisme de control si reglaj (conexiunea inversa si
evaluarea);
 unitate indisolubila dintre predare, invatare si evaluare;
 constituie un sistem special intrucat dispune de interactiune,
complexitate, ierarhizare, integralitate, organizare, reglaj
/caracter sistemic.
PROCES INTERACTIV
 cadrul didactic proiecteaza, determina, orienteaza,
controleaza, favorizeaza modificarile care vor fi
introduse in structura personalitatii elevilor.
 elevul este supus transformarilor, dezvoltarii dar nu ca
un obiect pasiv ci ca un subiect activ
 elevul se implica, participa activ in procesul propriei
sale formari, accepta sau respinge valorile care i se
propun
 elevul influenteaza, la randu - i, comportamentul
didactic al profesorului, contribuie la
consolidarea/perfectionarea/schimbarea
stilului/comportamentului didactic
RELATIA PREDARE-INVATARE-
EVALUARE
 Predarea (aspectul logic al p de i) provoaca,
determina, influenteaza invatarea (este sursa si factor
al invatarii);
 Invatarea (aspectul psihologic al p de i), determinata
de predare, influenteaza continuturile si mai ales
strategiile predarii; este indicator pentru calitatea
predarii;
 Evaluarea ofera informatii despre calitatea predarii si a
invatarii si contribuie la perfectionarea lor;
 Evaluare initiala-predare-invatare-evaluare
formativa, evaluare de bilant
PREDAREA
 act de transmitere a cunostintelor;
 oferta de experiente (cognitive, emotionale,
actionale);
 forma de dirijare discreta a actului de
invatare (a atentiei, interesului, receptarii,
decodificarii, integrarii in sistemul cognitiv,
aplicarii, transferului)
 instanta de decizie (asupra directiilor
invatarii, asupra masurilor ameliorative si de
perfectionare) ;
 manegement al invatarii.
TRANSMITEREA
CUNOSTINTELOR
 se transmit in mod sistematic, coerent, intr-o forma accesibila,
cunostinte (teoretice, operationale, axiologice)
 modul de transmitere depinde de varsta si mai ales de
caracteristicile gandirii elevilor si de natura continuturilor
* prin organizarea realitatii studiate si observarea acesteia
direct de catre elevi care vor actiona cu obiecte, fenomene
(reprezentare activa, registrul actional);
* prin prezentarea substitutelor obiectelor si fenomenelor
reale- imagini, diapozitive, grafice, reprezentari cartografice,
elevii actioneaza indirect (reprezentare iconica, registrul actional),
* prin prezentarea diferitelor simboluri - verbale, formule,
ecuatii, propozitii (reprezentare simbolica, registrul simbolic)
* cele trei moduri sunt imbinate in ponderi diferite, in functie de
varsta.
ACTIUNILE IMPLICATE IN
PREDARE
 determinarea si planificarea modificarilor urmarite pentru a fi introduse in
comportamentul elevilor (natura, continutul modificarii, momentul aparitiei);
 determinarea, selectarea, prelucrarea, organizarea continuturilor menite sa
conduca la modificarile urmarite;
 identificarea strategiilor care permit interiorizarea respectivelor continuturi si
realizarea modificarilor dorite;
 organizarea si stapanirea conditiilor care vor favoriza producerea modificarilor;
 declansarea, sustinerea interesului elevilor pentru actul concret de invatare si
mentinerea optumului motivational; captarea si recaptarea atentiei;
 coordonarea eforturilor si amplificarea lor corespunzator optimumului volitiv;
 producerea modificarilor stabilite prin implicarea directa, participativa a elevilor in
experiente cognitive, emotionale, actionale in cadrul carora sa recepteze
continuturile stabilite si prelucrate;
 asigurarea decodificarii, insusirii, fixarii, integrarii in sistemul cognitiv propriu al
continuturilor;
 asigurarea transferului specific si nespecific;
 controlul si aprecierea naturii si calitatii modificarilor;
 corectarea greselilor intervenite in actul de invatare, ameliorarea si reglarea
invatarii.
 INVATAREA

 desemneaza ansamblul modificarilor

stabile, profunde, cu valoare adaptativa
produse in comportamentul individual
datorita experientei traite subiectiv
 este in acelasi timp proces, produs si
functie de factori
 generata de predare, calitatea ei
depinde de calitatea predarii
INVATAREA CA PROCES

 etape: receptare, decodificare,

conceptualizare, integrare in structuri
cognitive, restructurarea structurilor cognitive,
aplicare
 mecanisme: energetice (motivele invatarii,
trairi afective), operationale (operatii
perceptive, operatii ale gandirii, operatii
mnezice, procese imaginative), reglatorii
(atentia, efortul voluntar), limbajul intern
INVATAREA CA FUNCTIE DE
FACTORI
 interni biologici (starea de atentie, starea de
sanatate, forta fizica)
 interni psihologici ( inteligenta, caracteristicile
mecanismelor psihice, deprinderi de invatare, stil de
invatare, metacognitie, atitudini fata de invatare)
 externi pedagogici (continut, metode de predare,
climat educational, stil didactic)
 externi sociali (familia – situatia materiala, climat,
aspiratii si comunitatea – investitii, cerinte, modele)
 igienici si ergonomici
 prin intermediul factorilor pedagogici pot fi
corectate efectele negative ale celorlalti factori
FUNCTIILE PROCESULUI DE
INVATAMANT
 functia informativa - prin intermediul lui elevul se
informeaza cu cele mai importante produse ale
cunoasterii stiintifice (notiuni, cunostinte, teorii,
terminologie);
 functia formativa
* dezvoltare a capacitatilor si calitatilor
intelectuale
* construire a instrumentelor psihice necesare
activitatilor
* formare a unor stategii de actiune, explorare,
rezolvare de probleme
* dezvoltare a trasaturilor de personalitatatii
* formare a competentelor
CARACTERISTICILE
COMUNICARII

 caracter procesual, etapizat

 este dinamica si ireversibila
 beneficiaza de mecanisme complexe de reglaj
 caracter tranzactional (fiecare conlocutor este, in acelasi timp,
emitator si receptor)
 interactiune intre interlocutori
 reuneste dimensiunea relationala si informatia intr-o unitate
indisolubila
 fenomen circular (actul initial de comunicare se reintoarce
imbogatit, dezvoltat)
 guvernata de o serie de reguli
FORMELE COMUNICARII
DIDACTICE

 dupa natura continutului: referentiala (se transmit cunostinte,

adevaruri), operationala (se transmit procedurile de operare cu
adevarurile), atitudinala (se transmit sentimente, atitudini,sisteme
de valori);
 dupa directia transmiterii: bidirectionata, multidirectionata;
 dupa gradul de activare a continuturilor: operanta (informatiile
sunt transmise in mod explicit) si latenta (informatiile sunt
latente dar pot fi activate);
 dupa codul utilizat: verbala, nonverbala, paraverbala
 dupa statusul interlocutorilor: orizontala, verticala;
 dupa numarul interlocutorilor: intrapersonala, interpersonala, in
grup mic.
 dupa finalitate: instrumentala, subiectiva
FORME DE PERTURBARE A C
O

 Blocajul-intreruperea completa si uneori

permanenta a c
 Bruiajul-tulburarea partiala si tranzitorie
 Filtrajul
 Distorsiunea-degradarea involuntara a
mesajului
COMPONENTELE SISTEMULUI
PROCES DE INVATAMANT
 din perspectiva functionala: obiectivele si rezultatele
 din perspectiva structurala: resursele umane
(profesor, elev, clasa), resurse informationale
(continuturi), forma si modalitati de organizare,
relatii psihopedagogice, resurse materiale
(mijloacele de invatamant si legate de spatiul
educational), timpul
 din perspectiva operationala: predarea (strategii,
stil), invatarea (strategii, stil), evaluarea (strategii,
stil), strategii didactice (bazate pe
explorare/actiune/rezolvare de
probleme/comunicare/intercomunicare), metode
didactice, feed-back
FUNCTIILE PROCESULUI DE
INVATAMANT
 Informativa - prin intermediul procesului de
invatamant elevul se informeaza cu cele mai
importante produse ale cunoasterii stiintifice
(notiuni, cunostinte, teorii, terminologie);
 formativa de modelare a personalitatii,
dezvoltare a capacitatilor si calitatilor
intelectuale, de construire a instrumentelor
psihice (deprinderi, priceperi, aptitudini), de
formare a unor stategii de actiune, explorare,
rezolvare de probleme, de dezvoltare a
trasaturilor de personalitate.
PRINCIPIILE DIDACTICE
 Principiile didactice sunt cerinte cu caracter legic
referitoare la organizarea si desfasurarea procesului
didactic, idei de baza pe care se intemeiaza procesul
didactic; ele exprima legitatile care guverneaza
invatarea si dezvoltarea. Sunt idei care calauzesc,
ghideaza profesorul in organizarea si desfasurarea
activitatii instructiv educative, dar si pe cei care
elaboreaza planul de invatamint, programele scolare,
manualele scolare.
 Normele (regulile) didactice reprezinta prescriptii cu
caracter particular, indicatii concrete; ele sunt
subordonate principiilor.
 Normativitatea didactica desemneaza ansamblul
principiilor si regulilor procesului de invatamint.
FUNCTIILE PRINCIPIILOR
DIDACTICE
 orienteaza cadrul didactic in organizarea
componentelor procesului didactic si a
relatiilor dintre ele in vederea realizarii
obiectivelor preconizate;
 indica restrictiile si permisivitatile actului
educativ la virsta la care se construieste si
se dezvolta personalitatea;
 regleaza activitatea de instruire atunci cind
intervin disfunctionalitati.
TRASATURILE PRINCIPIILOR
DIDACTICE
 sunt fundamentate stiintific – se bazeaza pe datele psihologiei
(generale, a invatarii si a dezvoltarii) si exprima legile care guverneaza
invatarea, dezvoltarea psihica, comunicarea;
 caracter general – se refera la toate componentele procesului
didactic (la elaborarea obiectivelor, la selectarea, organizarea si
prelucrarea continuturilor, la stabilirea strategiei didactice, la
desfasurarea predarii, invatarii si evaluarii);
 caracter normativ – indica restrictii si permisivitati, avand deci
valoare procedurala;
 caracter dinamic – continutul principiilor s-a transformat (dezvoltat
sau chiar modificat) de-a lungul timpului, potrivit celor mai noi date din
psihologia invatarii si psihologia dezvoltarii, teoria informatiei si stiinta
comunicarii;
 caracter sistemic – principiile didactice trebuie respectate in
totalitate, nerespectarea unuia pericliteaza respectarea celorlalte
 principiul unitatii dintre teorie si practica,
 principiul principiul accesibilitatii si
individualizarii
 principiul unitatii dintre senzorial si logic
 principiul conexiunii inverse
 principiul invatarii constiente si active,
 principiul invatarii sistematice si continue
 principiul invatarii temeinice
PRINCIPIUL UNITATII DINTRE
TEORIE SI PRACTICA impune
 sa se porneasca de la problemele teoretice si practice
pe care elevul le intilneste in realitate
 sa se valorifice, largeasca, sistematizeze experienta
cognitiva a elevului,
 elevii trebuie invatati sa aplice si cum sa aplice ceea
ce invata
 prioritare sunt formarea abilitatilor intelectuale (de
analiza, sinteza, comparatie, generalizare, predictie) si
a instrumentelor operationale.
 activitatea independenta si cea in echipe constituie
cadrul optim pentru valorificarea situatiilor – problema
ca si pentru aplicarea cunostintelor in noi situatii.
PRINCIPIUL INVATARII
CONSTIENTE SI ACTIVE
 invatarea este constienta daca: elevul face asociatii intre
cunostintele noi si cele de care dispune deja, decodifica
cunostintele noi raportindu-le la propriul sistem cognitiv,
integreaza noile cunostinte in propriul sistem cognitiv pe care il
restructureaza permanent, interpreteaza critic ideile si teoriile noi,
argumenteaza, identifica cauzele si consecintele fenomenelor,
exemplifica.
 invatarea este activa daca: elevul observa, experimenteaza,
elaboreaza idei, ipoteze, verifica, formuleaza concluzii,
mediteaza, depune effort
 invatarea constienta si activa este asigurata prin utilizarea
metodelor bazate pe problematizare, explorare si actiune, prin
imbinarea muncii in echipa cu cea independenta, prin
declansarea si mentinerea interesului pentru continutul invatarii si
pentru cunoastere in general, prin minuirea adecvata a factorilor
atentiei.
PRINCIPIUL INVATARII
SISTEMATICE SI CONTINUE
 principiul este impus de relatia invatare si dezvoltare:
dezvoltarea poate fi provocata si determinata numai
de o invatare continua, sistematica.
 exprima cerinta ca toate cunostintele, deprinderile,
aptitudinile, competentele sa fie formate progresiv,
intr- o anumita ordine logica, respectindu - se
procesualitatea invatarii
 se recomanda asigurarea cunostintelor – premisa
pentru intelegerea noilor cunostinte, formarea
etapizata si progresiva a deprinderilor, aptitudinilor
 se impune continuarea invatarii acasa prin efectuarea
temelor (care vor avea caracter aplicativ, diferentiat,
variat, interesant, accesibil – sub raportul posibilitatilor
psihice dar si al timpului).
PRINCIPIUL INVATARII
TEMEINICE
 exprima cerinta formarii unor cunostinte si deprinderi durabile si
profunde astfel incit elevul sa le poata utiliza / valorifica ulterior, in
activitatea scolara / activitatea practica / viata.
 principiul impune:
* verificare continua si sistematica
* intarire imediata a raspunsurilor
* includerea fixarii (consolidarii)
* repetarea (sub forma reactualizarii ideilor ancora si a lectiilor
de recapitulare)
* sistematizarea permanenta a achizitiilor deja formate
* cresterea gradului de activism al elevului
*apelarea cit mai des la reflectie ca metoda de instruire si
autoinstruire
* utilizarea tehnicilor de invatare adecvate disciplinei scolare.
PRINCIPIUL ACCESIBILITATII
 impune respectarea posibilitatilor reale ale
virstei si individuale
 se bazeaza pe caracterul stadial si pe cel
individual al dezvoltarii psihice
 principiul cere respectarea “zonei proximei
dezvoltari”, asigurarea concordantei dintre
posibilitati si dificultati, dar nu exclude efortul
 tratarea diferentiata si individualizata
reprezinta strategia cea mai importanta ceruta
de acest principiu.
PRINCIPIUL UNITATII DINTRE
SENZORIAL SI ABSTRACT
 fundament stiintific: cunoasterea senzoriala este premisa pentru cea
logica care o valorifica si valorizeaza, iar perceptile si reprezentarile
noastre contribuie la verificarea constructiilor gandirii, contolul prin
intermediul lor anticipand pe cel logic
 principiul exprima cerinta asigurarii unui suport concret- senzorial
necesar pentru identificarea de catre elev a caracteristicilor concrete ale
obiectelor si fenomenelor
 pornind de la concret si particular elevul va putea ajunge la generalizari
si abstractizari si va intelege, datorita exemplificarilor si concretizarilor,
constructiile abstracte
 se impune utilizarea adecvata, rationala a materialului didactic necesar
 elevul va fi solicitat sa observe, sa compare, sa analizeze, sa selecteze
ceea ce este important, sa verbalizeze actul observativ. Cuvintul (insotit
de mijloace expressive) si intuitia senzoriala se imbina in pondere
diferita, in functie de virsta elevilor, de specificul obiectului de invatamint,
de obiectul sau fenomenul studiat.
PRINCIPIUL CONEXIUNII
INVERSE
 exprima cerinta reintoarcerii informatiei
despre calitatea predarii si a invatarii in
vederea reglarii si perfectionarii lor
 deriva din caracterul sistemic al procesului
didactic
 sunt importante informatiile pe care profesorul
le primeste de la elevi (prin starea de atentie,
intrebari, calitatea raspunsurilor, implicarea
intr - o o invatare activa), dar si informatiile pe
care elevul le are despre propriile rezultate de
la profesor.
PRINCIPIILE EDUCATIEI MORALE

 Unitate intre teorie si practica

 Respectarea particularitatilor de varsta si
individuale
 Sprijinirea pe elementele pozitive din
personalitatea elevilor pentru eliminarea
comportamentelor negative (exigenta si
respect)
 Unitate, continuitate, consecventa
 Grupul social- cadru si factor al educatiei
morale