Dislexia este o dificultate de învăţare

care afectează cititul şi scrisul şi este adesea

însoţită de dificultăţi de calcul şi de memorie
de scurtă durată, precum şi de dificultăţi în
perceperea spaţiului şi a timpului. Această
problemă, potrivit Asociaţiei Europene de
Dislexie, afectează 10% din studenţii
europeni şi nu este o consecinţă a tulburărilor
senzoriale, socio-culturale sau psihologice.
 Dacă această afecţiune nu este
diagnosticată de la o vârstă fragedă, copiii cu
dislexie vor avea serioase probleme de-a
lungul şcolarităţii. Aceasta conduce către un
comportament agresiv şi antisocial şi poate să
fie chiar o cauză pentru excluderea din şcoală
a acestora.
Dificultăţile în dezvoltarea abilităţilor
de citit, scris şi calcul matematic pot fi
depistate înainte de intrarea în clasa I.
 Acest proiect creează un program
destinat pregătirii elevilor care manifestă
simptome specifice dislexiei pentru tranziţia
spre un mediu nou de învăţare prin
intermediul împărtăşirii de experienţe şi
practici alternative între ţările implicate.
În cadrul acestui proiect se elaborează
un ghid pentru profesori, program individual
(care include cercetarea şi evaluarea
tulburărilor şi un model de dezvoltare a
programului individual), un ghid pentru
părinţi.
 Prin acest ghid al părinţilor se
răspunde succint numeroaselor întrebări
legate de această afecţiune.

1. Ce este dislexia?
 Dislexia este definită ca o
problemă care se întâlneşte la copii
inteligenţi, care au dificultăţi la
citit, scris şi calculat. Ea este
diferenţa între achiziţia şi folosirea
abilităţii de a citi şi de a silabisi.
 2. Care sunt cauzele dislexiei?

Studiile recente indică faptul că

dislexia este determinată, în mare parte,
de cauze genetice. S-a descoperit modul în
care cromozomii 1, 2, 3, 6, 15 şi 18
afectează indirect abilitatea de citit, scris
şi de calcul.
 3. Ce este discalculia?

Discalculia reprezintă dificultatea

de a învăţa numerele, operaţiile
aritmetice şi relaţiile cantitative dintre
ele. Cauzele pentru această dificultate nu
sunt suficient studiate, dar se pare că
sunt asemănătoare celor ale dislexiei.
 4. Cum să identificăm dislexia?

Dacă copii inteligenţi se confruntă cu

dificultăţi de a învăţa scrisul, cititul sau
calculul matematic, ar trebui să fie înscrişi
într-un program şi să se solicite consultarea
unui specialist. Aceşti copii şi-au menţinut
atenţia când desfăşurau alte activităţi, dar
când erau nevoiţi să citească, să scrie sau să
calculeze, demonstrau deficit de atenţie,
refuz şi neînţelegere.
 5. Când vorbim despre dislexie?

Vorbim despre dislexie atunci când

copiii au probleme cu cititul scrisul,
cauzate de percepţii senzoriale diferite.

6. Când vorbim despre discalculie?

Vorbim despre discalculie atunci

când copiii au probleme în invăţarea
numerelor şi a operaţiilor aritmetice,
cauzate de percepţii senzoriale
diferite.
 7. Este copilul un dislexic
întotdeauna când manifestă
dificultăţi la citit, scris şi calcul
matematic?
Sunt cauze diferite care conduc spre aceste
probleme. Vorbim despre dislexie atunci când există şi o
cauză genetică. Problema se rezolvă în timp şi cu
tratament special.
Diferenţa dintre un copil cu dislexie şi altul cu
dificultăţi în învăţarea cititului, scrisului şi calculului
matematic este următoarea: cu un dislexic se lucrează
pentru îmbunătăţirea acuităţii senzoriale, necesară
formării abilităţii de învăţare, a atenţiei, precum şi la
realizarea unei legături între gândire şi acţiune; cu un copil
cu dificultăţi de învăţare este suficient să se stabilească
ceea ce a dus la aceste dificultăţi şi să se înlăture cauzele.
 Adesea, aceştia din urmă sunt copii
neglijaţi educaţional, care au suferit de o boală
pe termen lung, copii care au schimbat şcoala
sau care au probleme familiale. Aceşti copii nu
sunt dislexici, ei pot obţine rezultate foarte
bune printr-o activitate pedagogică adecvată.
 8. Când putem diagnostica dislexia?

Această problemă poate fi diagnosticată

cel mai devreme în a doua jumătate a clasei I.
În grădiniţă sunt simptome care ar trebui să
atragă atenţia părinţilor asupra copiilor care
manifestă eventuale dificultăţi în procesul de
învăţare. Prin activitate educaţională potrivită,
această problemă este depăşită, de cele mai
multe ori, şi copilul are excelente achiziţii
şcolare.
 9. Cine poate diagnostica dislexia şi
discalculia?
Aceste afecţiuni pot fi diagnosticate de
logopezi, specialişti în dislexie, psihologi sau o
echipă de experţi, din centre specializate.

10. Cum să diferenţiem problemele

cauzate de diferitele percepţii
senzoriale de greşelile de silabisire?
Greşelile de percepţie apar când copilul
citeşte sau scrie un cuvânt. În cazul unuia
cunoscut, poate face greşeli variate. Greşelile de
silabisire sunt întotdeauna aceleaşi şi se
întâlnesc la cuvinte complet necunoscute.
 11. Copilul dislexic întâmpină
dificultăţi în învăţarea unei limbi
străine?

În general, nu, dar, din păcate, mulţi

copii cu dislexie întâmpină serioase
dificultăţi în învăţarea unei limbi străine.
 12. Cui să se adreseze părinţii pentru
ajutor?

De această problemă se ocupă

următorii specialişti: cadre didactice,
logopezi, psihologi, terapeuţi. Pentru
recuperarea unui dislexic este necesară o
bună colaborare între cadre didactice,
părinţi şi specialişti. Părinţii acestor copii
trebuie să fie implicaţi în mod activ.
Încurajarea copiilor dislexici începe
acasă, cu înţelegere, răbdare şi multă
dragoste.
 Vârsta cuprinsă între 3 şi 5 ani

- comunică cu ceilalţi din poziţia unui artist

sau a unui spectator şi aşteaptă aprecierea şi
aprobarea acestora;
- realizează diferenţa dintre propria persoană
şi ceilalţi;
- găseşte un sens pentru comportarea altora,
manifestată în spaţii publice;
- dobândeşte cunoştinţe de bază, legate de
cumpărături, economisire şi muncă;
- examinează obiectele în relaţie cu scopul pe
care-l au;
- execută sarcini pentru sine sau pentru alţii;
- recunoaşte şi numeşte direcţiile şi relaţiile
spaţiale într-un spaţiu bidimensional;
- numeşte şi determină mărimea şi forma
obiectelor;
- distinge diferitele caracteristici ale formelor
geometrice;
- se orientează în spaţiu şi timp;
- doreşte să coopereze, se include în activităţi
de grup, dezvoltă atitudini pozitive faţă de
natură şi manifestă grijă în protejarea ei;
- percepe frumuseţea lumii înconjurătoare, din
operele de artă şi din relaţiile inter-umane;
- învaţă să-şi analizeze propriul comportament
şi să-şi evalueze propriile acţiuni în raport cu
ale altora;
- joacă rolul unui adult şi se identifică cu el;
- foloseşte corect verbe la viitor şi formează
propoziţii dezvoltate;
- deprinde obiceiuri de muncă şi îşi plănuieşte
parţial activitatea viitoare.
 Vârsta cuprinsă între 5 şi 7 ani

- manifestă autonomie, percepe şi evaluează

frumuseţea obiectelor şi a comportamentului
uman;
- are iniţiativă în colaborarea cu partenerii de
joacă;
- are încredere în sine, în propriile sale puteri;
- simte plăcere când explorează mediul
înconjurător;
- manifestă interes faţă de propriile activităţi şi
ale celor dragi;
- arată interes pentru evenimentele din viaţa
familiei, a prietenilor şi pentru tradiţii;
- doreşte să obţină rezultate individuale şi să
fie de folos altora;
- începe să colecţioneze diferite obiecte;
- spune propriile variante de poveşti, bazate pe
altele auzite anterior, redă conţinutul acestora
prin imagini, repovesteşte coerent părţi din
acestea, cu sau fără suport verbal;
- se gândeşte adesea la un alt început sau
sfârşit al povestirii;
- aranjează obiecte într-o anumită ordine şi le
determină poziţia printr-o numărare
consecutivă, indicând direcţia de numărare;
- sare coarda, sare într-un picior, prinde şi
aruncă o minge peste plasă, pasează o minge
de tenis, îşi îmbunătăţeşte mişcarea prin
muzică şi dans;
- pictează, decorează, desenează măşti,
ornamente şi obiecte de artă cu diverse
elemente de dificultate;
- atunci când pictează, capătă anumite
expresii faciale;
- ajută şi are dorinţa să protejeze şi singur
bogăţiile naturii.
 Mediul în care trăim împreună cu copiii
trebuie să fie structurat în bune situaţii de
învăţare. Este foarte important să punem copiii
în situaţia de a gândi si de a reflecta, la fel
cum putem folosi ideile acestora ca suport în
planificarea activităţilor viitoare, creând
anumite situaţii în care aceştia să aibă ocazia
de a se dezvolta şi de a-i face să înţeleagă
ceea ce urmărim.