SEMIOTICĂ.

TERORII ALE LIMBAJULUI

Conf. univ. dr. Dumitru Borţun

2015-2016
 CUPRINS
I. CUNOAŞTERE ŞTIINŢIFICĂ ŞI CUNOAŞTERE COMUNĂ

II. ABORDAREA SEMIOTICĂ A COMUNICĂRII

III. COMUNICARE ŞI LIMBAJ

IV. ABORDAREA FILOSOFICĂ A LIMBAJULUI

V. BARIERE ÎN COMUNICAREA INTERCULTURALĂ

VI. CLIVAJE ÎN COMUNICAREA INTERIDEOLOGICĂ

VII. CONDIŢII DE REALIZARE A COMUNICĂRII

INTERCULTURALE ŞI INTERIDEOLOGICE
 SEMIOTICĂ.
TERORII ALE LIMBAJULUI

I. INTRODUCERE:
CUNOAŞTERE ŞTIINŢIFICĂ
ŞI CUNOAŞTERE COMUNĂ;
CRITICA SIMŢULUI COMUN
 I. CUNOAŞTERE ŞTIINŢIFICĂ ŞI
CUNOAŞTERE COMUNĂ
1. RAPORTUL DINTRE CUNOAŞTEREA COMUNĂ
ŞI CUNOAŞTEREA ŞTIINŢIFICĂ
(Gaston Bachelard - Le nouvel esprit scientifique, 1934)

Cunoaşterea comună se realizează:

- prin intermediul mijloacelor naturale (simţurile, gândirea

necritică, limbajul natural),

- în cadrul experienţei cotidiene,

- pe baza activităţilor practic-nemijlocite (activităţi în care

valoarea supremă este “utilul”, celelalte valori, inclusiv
“adevărul”, fiind valori subordonate sau derivate
 I. CUNOAŞTERE ŞTIINŢIFICĂ ŞI
CUNOAŞTERE COMUNĂ
2. CRITICA SIMŢULUI COMUN

a. Valoarea experienţei
b. Valoarea metodologică
c. Obiectul cunoaşterii
d. Limbajul
e. Psihologia aferentă
 I. CUNOAŞTERE ŞTIINŢIFICĂ ŞI
CUNOAŞTERE COMUNĂ
Recomandări bibliografice:

1. Vasile Tonoiu, Spiritul ştiinţific modern în viziunea lui

Gaston Bachelard, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1974
Anca Hangiu

2. Ivana Markova, Dialogistica şi reprezentările sociale,

Editura Polirom, Iaşi, 2004, pp. 198-208

3. Curelaru, Mihai, Reprezentări sociale, Editura Polirom,

Iaşi, 2006, pp. 42-50
 SEMIOTICĂ.
TERORII ALE LIMBAJULUI

II. ABORDAREA SEMIOTICĂ

A COMUNICĂRII
 II. ABORDAREA SEMIOTICĂ A COMUNICĂRII

John Fiske, Introduction to Communication

Studies,1990, 1991 (twice), 1992, 1993, 1994, 1996,
1997, 1998

În limba română:
John Fiske, Introducere în ştiinţele comunicării,
Polirom, 2003
 II. 1. ŞCOALA PROCES
REPREZENTANŢI:

Shannon şi Weaver - Teoria matematică a comunicării (1949),

Lasswell - The structure and function of communication in
society (1948),
Newcomb - An approach to the study of communication (1953),
Gerbner - Toward a general model of communication (1956),
Jakobson - Essais de linguistique generale (1960)
II. 1. ŞCOALA PROCES
II. 1. ŞCOALA PROCES
Cine Who

Spune ce Says what

Prin ce canal In which channel

Cui To Whom

Cu ce efect With what effect

Modelul Lasswell
 II. 1. ŞCOALA PROCES
Modelul celor doi paşi în comunicare (E. Katz, P. Lazarsfeld)

Liderul
de opinie

Comunicarea verticală este transformată de traductorul LO în comunicare orizontală.

II. 1. ŞCOALA PROCES
 EXEMPLU DE SELECŢIE (CONF. MODELULUI GERBNER)
Fotografii diferite la acelaşi text:
„PDL i-a deconspirat candidatura lui Băsescu”
“Liderii democrat-liberali şi-au trimis activul de partid
să facă propagandă şefului statului pentru obţinerea
unui nou mandat.
Timp de patru zile, PDL şi-a pregătit, la malul mării,
militanţii pentru campania dinaintea prezidenţialelor.
Aşteptat încă de vineri seara, candidatul nu a mai
ajuns la Şcoala de Vară a PDL de la Costineşti.
Candidatura lui Traian Băsescu a fost însă dată pe
faţă. Anunţul oficial ar urma să se producă la
sfârşitul lunii septembrie, susţin surse democrat-
liberale.”
Evenimentul zilei - Luni, 07.09.2009
“Liderii democrat-liberali si-au trimis activul de partid
sa faca propaganda sefului statului pentru obtinerea
unui nou mandat.
Timp de patru zile, PDL si-a pregatit, la malul marii,
militantii pentru campania dinaintea prezidentialelor.
Asteptat inca de vineri seara, candidatul nu a mai
ajuns la Scoala de Vara a PDL de la Costinesti.
Candidatura lui Traian Basescu a fost insa data pe
fata. Anuntul oficial ar urma sa se produca la
sfarsitul lunii septembrie, sustin surse democrat-
liberale.”
http://stiri.rol.ro/content/view/414010/2
 EXEMPLU DE SELECŢIE (CONF. MODELULUI GERBNER)

Fotografii diferite la acelaşi text:

„PDL i-a deconspirat candidatura lui Băsescu”

Evenimentul zilei - Luni, 07.09.2009 http://stiri.rol.ro/content/view/414010/2/

 II.1. ŞCOALA PROCES
X

A B

Ilustrarea a unui sistem minimal ABX, conform teoriei lui T. Newcomb

 II. 1. ŞCOALA PROCES

context
Expeditor mesaj Destinatar
contact
cod

Factorii constitutivi ai comunicării, după Jakobson

 II. 1. ŞCOALA PROCES
Funcţiile limbajului în actul de
comunicare (Jakobson)

1) Funcţia expresivă
100
Expresivă
2) Funcţia persuasivă 90
80
Persuasivă
70
3) Funcţia referenţială
60 Referenţială
50
4) Funcţia empatică 40 Empatică
30
Metalingvistică
5) Funcţia metalingvistică 20
10 Poetică
6) Funcţia poetică 0
Mesaj 1 Mesaj 2 Mesaj 3 Mesaj 4
II. 1. ŞCOALA PROCES

Monopost
Ferrari
în Muzeul
de Artă
Modernă
din New
York (1998).
II. 1. ŞCOALA PROCES

Sloganul electoral
I “Îl susţin pe Ike”
(I like Ike),
LIKE lansat în campania
electorală a
IKE preşedintelui
Eisenhower (1956).
II. 1. ŞCOALA PROCES

Claes Oldenburg,
Uriaşii pantaloni
albaştri – 1962
(apud Dan Grigorescu,
Pop Art,
Editura Meridiane,
Bucureşti, 1975).
 II. 2. ŞCOALA SEMIOTICĂ
REPREZENTANŢI:

Charles S. Peirce - Collected Papers (1931)

Odgon şi Richards (1932)
Ferdinand de Saussure, Curs de lingvistică
generală (1916)
L. Hjelmslev (1968)
Roland Barthes (1953, 1964, 1970, 1973, 1985)
Pierre Gouriaud (1975)
 II. 2. ŞCOALA SEMIOTICĂ

semnn

interpretant obiect

Elementele semiozei la Ch. S. Peirce

 II. 2. ŞCOALA SEMIOTICĂ
Tipuri de semne, după Peirce:
Iconul se aseamănă cu obiectul (o fotografie a
mâinii, o hartă interjecţiile).
Indexul este un semn a cărei existenţă este în
directă conexiune cu obiectul în cauză (fumul
este index pentru foc, strănutul pentru răceală).
Simbolul este un semn a cărui conexiune cu
obiectul este dată prin:
• convenţie socială, asimilată tacit (numerele, crucea roşie);
• înţelegere mutuală (“fie x mulţimea participanţilor”);
• regulă stipulată explicit (semnele de circulaţie).
 Iconuri şi simboluri (Peirce)

Semnul de circulaţie cu semnificaţia

Dinu Lazăr, din ciclul Digital manipulation
“Trecere de nivel” (Codul rutier)
 Iconuri şi simboluri (Peirce)
Simbol a cărui semnificaţie este dată Simbol a cărui semnificaţie este dată
prin convenţie socială, asimilată tacit prin regulă stipulată explicit

Semnul de circulaţie cu semnificaţia

Dinu Lazăr, din ciclul Digital manipulation “Trecere de nivel” (Codul rutier)
 II. 2. ŞCOALA SEMIOTICĂ

semnul
semnificaţia
semnificant semnificat realitatea externă

(existenţa fizică (concept mental) (înţelesul)

a semnului)

Elementele semiozei la Ferdinand de Saussure

 II. 2. ŞCOALA SEMIOTICĂ
Naşterea sensului:
SENSUL

?!
(negociere)

Emiţător Mesaj Lector

Subiectul poate lectura mesajul in virtutea unor structuri interne: logice,

lingvistice, psihologice, axiologice, simbolice (= Cultural Loading)
 II. ABORDAREA SEMIOTICĂ A COMUNICĂRII

Abordarea
Concepţia despre
Şcoala proces Şcoala semiotică
Un proces de transmitere a unui Un schimb de semnificaţii în
Mesaj, de la un Emiţător la un urma căruia se nasc noi
Comunicarea Receptor, prin intermediul unui semnificaţii
Canal
Este anterior procesului Este produsul interacţiunii
Mesajul comunicării şi independent în dintre semnele lecturate şi
raport cu acesta structurile interne ale
lectorului (Cultural Loading)
Eşecurile în comunicare se pot Eşecurile se datorează
Sursele datora fie Canalului, fie diferenţelor culturale dintre
Emiţătorului, Receptorului sau participanţi, dar pot fi uşor
eşecului în ambilor (C, E, R, E+R) depăşite: o dată sesizate,
comunicare ele devin prilej pentru
sporirea competenţei
comunicaţionale
 SEMIOTICĂ.
TERORII ALE LIMBAJULUI

III. COMUNICARE ŞI LIMBAJ

 III. COMUNICARE ŞI LIMBAJ
Exerciţiu: textul de mai jos cumulează 12 greşeli gramaticale,
semantice şi stilistice. Identificaţi-le, explicaţi-le şi corectaţi-le.

“Imaginile care le-aţi urmărit sunt preluate din mass-media

internaţională, care şi-a adus un aport consistent la
dezmembrarea fortuită a acestui stat european. În rândul
oamenilor de la toate nivelele se ştie că vor trebui să lupte,
căci singura soluţie a acestui brav popor este ridicarea
embargoului, altă alternativă nu există; după douăzeci şi
unu de luni de izolare, ţara este sleită şi orice popor dârz,
ca cel sârb, ştie că trebuie să lupte tot la fel, pentru ca aşa
ceva să nu se mai repete”.
 III. COMUNICARE ŞI LIMBAJ

Exerciţiu: semnalarea şi corectarea greşelilor:

“Imaginile care le-aţi urmărit sunt preluate din mass-media

internaţională, care şi-a adus un aport consistent la
dezmembrarea fortuită a acestui stat european. În rândul
oamenilor de la toate nivelele se ştie că vor trebui să lupte,
căci singura soluţie a acestui brav popor este ridicarea
embargoului, altă alternativă nu există; după douăzeci şi
unu de luni de izolare, ţara este sleită şi orice popor dârz,
ca cel sârb, ştie că trebuie să lupte tot la fel, pentru ca aşa
ceva să nu se mai repete”.
 III. 1.1. Atitudini faţă de limbaj

Când comunicarea nu e considerată acţiune,

ea este percepută în trei ipostaze:

i) ca urmare (consecinţă) a faptei (“O făcurăm şi p’asta!

sau “Voi ştiţi cine-am fost eu?”);
ii) ca pregătire (anticipare) a faptei (“Vreau să mă
însor” sau “De luni mă apuc de treabă!”);
iii) ca mijloc de eschivare de la faptă (“Ne mai vedem!”
sau “Cum o da Dumnezeu!”).
III. 1.2. Concepţii despre natura limbajului

1.2.1.Concepţia instrumentalistă
i) “Cuvântul-semnal”
ii) “Cuvântul-simbol”

1.2.2. Concepţia demiurgică

i) Concepţia magică
ii) Concepţia mitică

1.2.3. Concepţia sincretică

III. 1.2. Concepţii despre natura limbajului

Concepţia “cuvântului-simbol” stă pe următoarele presupoziţii:

1. Realul este prim şi independent; discursul este secund şi dependent;

2. Discursul reflectă “lumea-în-sine”, care poate exista şi în tăcere, fără ajutorul
limbajului; în plan ontologic, prezenţa discursului este aleatoare;
3. “Cuvântul-simbol” este principalul instrument al cunoaşterii realităţii;
4. Cunoaşterea obţinută prin intermediul limbajului poate aspira la obiectivitatea deplină
(singura problemă de rezolvat este fidelitatea oglindirii);
5. Obiectivitatea devine criteriul adevărului; rolul subiectului este exterior în demersul
de obţinere a adevărului, reducându-se la cel de “agent”, de colportor al acestuia;
6. Gradul de adevăr (= de obiectivitate) este direct proporţional cu măsura în care
făuritorul şi manipulatorul “oglinzii” reuşeşte să se ascundă cât mai bine în spatele ei;
într-o cunoştinţă există atâta obiectivitate, câtă dezantropomorfizare;
7. Odată obţinută cunoaşterea adevărată, trecerea la fapte rămâne aleatoare pentru
subiect (îi şi scapă de sub control); din punctul de vedere al limbajului, ea nici nu
este obligatorie, căci faptele nu afectează sensul cuvântului-simbol.
III. 2. COTITURA LINGVISTICĂ

Tabloul lui Velasquez Cristos în vizită acasă la Marta şi Maria

III. 2. COTITURA LINGVISTICĂ

Adrian-Paul Iliescu – Filosofia limbajului

şi limbajul filosofiei, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1989

Grigore Georgiu – Naţiune. Cultură.

Identitate, Editura Diogene, Bucureşti, 1997
III. 2. COTITURA LINGVISTICĂ
Idealul de raţionalitate al modernităţii
poate fi rezumat în ecuaţia

Cr = In

Unde Cr = Cunoaştere raţională,

iar In = Inteligibilitate necondiţionată.
III. 2. COTITURA LINGVISTICĂ
Îmbrăţişarea de către lingvişti a idealului de
raţionalitate “Cr = In” a dus la impunerea tacită
a ecuaţiei:

Cunoaştere raţională = Claritate + Precizie

+ Univocitate (semantică) + Sistematicitate (rigoare formală).
 Idealul de raţionalitate al modernităţii în expresie vizuală
Casa proiectată de Ludwig Wittgenstein pentru sora sa, Margaret Stonborough, şi construită
între anii 1914 şi 1919. După cum a afirmat el insuşi, Wittgenstein se afla sub influenţa
"criticismului cultural" promovat de arhitectul Adolf Loos (1870-1933).

Perspective drawing (1926) Perspective photograph (1929)

 SEMIOTICĂ.
TERORII ALE LIMBAJULUI

IV. ABORDAREA FILOSOFICĂ

A LIMBAJULUI
 IV. 1. ABORDĂRI “RIGUROASE” ŞI “NERIGUROASE”

Presupoziţiile abordărilor “riguroase”

i) Chosismul [de la chose (şoz) = “lucru”, în franceză]
ii) Izomorfismul structural dintre limbaj şi lume
iii) Traductibilitatea universală
iv) Esenţialismul
v) Intelectualismul:
- autonomia sensului;
- autonomia semanticii.
vi) Universalitatea limbajului
vii) Ordinea universală
viii) Posibilitatea obiectivităţii depline
 IV. 1. ABORDĂRI “RIGUROASE” ŞI “NERIGUROASE”
ABORDĂRILE “RIGUROASE”
- construiesc limbaje ideale
- construiesc, regularizează,
sistematizează
- deduc în structuri riguroase
- prescriu norme
- aspiră la universalitate
(ceea ce înseamnă
imperialismul unei anumite
paradigme)
ABORDĂRILE “NERIGUROASE”
- înţeleg limbajele reale
- analizează, critică,
descriu fapte relevante
- arată (sau sugerează)
- descriu fapte lingvistice
- se referă doar la contexte
locale (situaţie pre-
paradigmatică).
 IV. 1. ABORDĂRI “RIGUROASE” ŞI “NERIGUROASE”

“Idealul Tarski” se poate formula aşa:

a cunoaşte = a regulariza + a reformula,
în cadre riguroase, concepte deja admise.

“Idealul Hilbert” se poate formula aşa:

a cunoaşte = a reconstrui raţional,

adică a da o hartă riguroasă a teritoriului studiat,
a da un model teoretic exact.
 GRĂDINA FRANCEZĂ
Versailles - Aleea regală Versailles – Aleea lui Bahus şi Saturn
Foto: Thomas Sagory Foto: Christian Milet
 CRĂDINA ENGLEZĂ
Hyde Park (din 1536, regele Henry VIII). Richmond Park (din 1709).
Vedere aeriana – apud Wikipedia Vedere spre Tamisa - apud Wikipedia
 Brasilia, capitala Braziliei, inaugurată în 1960 – un oraş proiectat în

întregime, de către arhitectul Oscar Niemeyer şi urbanistul Lucio Costa

Barcelona, capitala regiunii autonome Catalonia – Spania,
oraş întemeiat în secolul al III-lea î.e.n.
 SEMIOTICĂ.
TERORII ALE LIMBAJULUI

V. BARIERE ÎN COMUNICAREA
INTERCULTURALĂ
 V. 1. PARADIGMELE CULTURALE

Thomas S. Kuhn - The Structure of Scientific

Revolutions (1962)

În limba română:

Thomas Kuhn – Structura revoluţiilor stiinţifice,

Editura Stiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976

[Kuhn este profesor de istoria şi filosofia ştiinţei la Princeton University.]

 V. 1. PARADIGMELE CULTURALE

Paradigmele disciplinare sunt

“realizări ştiinţifice exemplare care, pentru

o perioadă, oferă probleme şi soluţii model
unei comunităţi de practicieni”.

Thomas S. Kuhn
 V. 1. PARADIGMELE CULTURALE

Caracteristici ale paradigmelor, după Kuhn:

• conţin cunoaştere tacită

• au caracter colectiv

• sunt incomensurabile
 V. 1. PARADIGMELE CULTURALE

După Thomas S. Kuhn, incomensurabilitatea

paradigmelor provine din următoarele:

i) ele implică presupoziţii incompatibile cu privire la

entităţile de bază ale domeniului studiat şi la
comportarea acestora;
ii) ele presupun criterii diferite de delimitare a
problemelor “reale” şi a soluţiilor “legitime”;
iii) observaţiile pe care cercetătorii le efectuează
asupra aceleiaşi realităţi sunt incomensurabile.
V. 1. PARADIGMELE CULTURALE

Perceptiile au trei
caracteristici:

- sunt empirice;
- sunt învăţate;
- unt selective.
V. 1. PARADIGMELE CULTURALE

Desenul lui Jastrow, „raţa-iepure”, a fost invocat de Wittgenstein pentru a demonstra

că „a percepe un complex înseamnă a percepe că părţile sale componente
se raportează unele la altele în mod determinat”.
 MANAGEMENTUL SECRETARIATULUI MODERN
V. 1. PARADIGMELE CULTURALE
Sinaia, 21-24 octombrie 2007

Filtrul cultural instituit de paradigmă:

Cod

Cunoaştere
explicită

Cunoaştere tacită

Mesajul A
Mesajul originar Cunoaşterea tacită
Mesajul B
Mesajul C
 V. 1. PARADIGMELE CULTURALE

Paradigma culturală este

“o constelaţie de valori, credinţe şi metode

(inclusiv tehnici de problematizare)
împărtăşite la un moment dat de membrii
unei comunităţi umane”.
Dumitru Borţun
 V. 1. PARADIGMELE CULTURALE
Trăsături ale paradigmei, după Edgar Morin:

1) este nefalsificabilă din punct de vedere empiric;

2) funcţionează după principiul autorităţii axiomatice, precum şi după
principiul de excluziune;
3) este invizibilă (fiind întotdeauna virtuală, ea există doar prin manifestările
sale);
4) produce evidenţă (generează manifestări observabile);
5) este co-generatoare a sentimentului de realitate;
6) este invulnerabilă (pe termen scurt şi mediu);
7) este intraductibilă şi incomunicabilă pentru alte paradigme;
8) este recursivă (este legată recursiv de discursurile şi sistemele pe care le
generează);
9) este globală (generează o viziune asupra lumii);
10) este inatacabilă direct (fiind invizibilă şi invulnerabilă, pot fi atacate doar
concepţiile şi teoriile pe care le subîntinde, care sunt verbalizate şi failibile).
 SEMIOTICĂ.
TERORII ALE LIMBAJULUI

VI. CLIVAJE ÎN COMUNICAREA

INTERIDEOLOGICĂ
 VI. 2. Referenţialul ideologic
Ferdinand Gonseth - Le referentiel, univers obligé de
médiatisation (1975)

În limba română:

Ferdinand Gonseth - Filosofia deschisă, Editura Ştiinţifică,

Bucureşti, 1995

[Ferdinand Gonseth (1890-1975) a fost profesor la universităţile din Zürich

şi Berna, precum şi la Şcoala Politehnică Federală din Zürich (1930-1960),
unde a predat cursuri de matematică şi de filosofia ştiinţei; în 1960 s-a
retras din activitatea didactică.]
 VI. 2. Referenţialul ideologic
Referenţialul în viziunea lui Ferdinand Gonseth:

“figuraţie pe care şi-o face un subiect despre

mediul său înconjurător. În raport cu această
figuraţie, el va interpreta percepţiile sale, care au,
astfel, valoare de figuraţie referită la un cadru – el
însuşi figuraţie a situaţiei. În general, acest cadru
nu este resimţit ca figuraţie. Dimpotrivă, el ni se
impune ca realitate”.
 VI. 2. Referenţialul ideologic
Referenţialul ideologic este

“un sistem de reprezentări şi atitudini

fundamentale de a căror asumare nu suntem
conştienţi. Omul obişnuit nu le mărturiseşte, ci
doar le urmează. Aceste reprezentări şi
atitudini guvernează “în tăcere” orice
ideologie”.
Dumitru Borţun
 VI. 2. Referenţialul ideologic
Trăsături ale referenţialului:

i) adoptarea unui referenţial ideologic este spontană;

ii) ea depinde de poziţia subiectului în orizontul său de viaţă şi de
raportul subiectului cu situaţia de ansamblu;
iii) schimbarea referenţialului ideologic este posibilă, dar numai cu
condiţia schimbării acestei poziţii şi a acestui raport;
iv) în trecerea de la un referenţial ideologic la altul se conservă anumite
exigenţe inalienabile, necesare oricărei ideologii;
v) înlocuirea succesivă a referenţialelor poate echivala cu un progres
în obiectivitate al cunoştiinţelor şi al evaluărilor urmat de un progres
în adecvarea conduitelor (deşi acest progres nu este nici liniar, nici
fatal).
 SEMIOTICĂ.
TERORII ALE LIMBAJULUI

VII. CONDIŢII DE REALIZARE A

COMUNICĂRII INTERCULTURALE
ŞI INTERIDEOLOGICE
 VII. 2.1. Conceptul de “a treia cultură”

Fred L. Casmir, Nobleza C. Asuncion-Lande –

“Intercultural Communication Revisited:
Conceptualization, Paradigm Building, and
Methodological Approaches”, in “Communication
Yearbook”, 12/1990, Univeristy of Kansas, pp.
278-309

[Fred L. Casmir este profesor în cadrul Departamentului de

Comunicare de la Pepperdine University din Malibu – California, iar
Nobleza C. Asuncion-Lande predă Comunicare interculturală la
University of Kansas.]
 VII. 2.1. Conceptul de “a treia cultură”

• a treia cultură este produsul “armonizării”

reciproce a două culturi, care devin
componentele unui întreg coerent.
• a treia cultură este o “subcultură de situaţie”,
în cadrul căreia persoanele aflate în
interacţiune îşi pot ajusta comportamentul
temporar, atâta timp cât încearcă să atingă
scopuri comune.
Fred L. Casmir
 VII. 2.1. Conceptul de “a treia cultură”

După Casmir, trăsăturile caracteristice celei de-a treia culturi sunt:

1. Este deschisă. Ea este capabilă să absoarbă noi elemente şi,

concomitent, să se dezvolte.
2. Este expansivă. Îşi poate lărgi graniţele contextuale, fiind în stare să
includă noi situaţii de comunicare (individuale, organizaţionale,
instituţionale sau mediatice).
3. Este sensibilă la provocări. Răspunde la noi solicitări provenite din
ajustările şi reajustările continue, necesare pentru alinierea
percepţiilor şi aşteptărilor participanţilor (atât ale unora cu privire la
alţii, cât şi ale ambilor referitoare la situaţia care îi obligă la
colaborare şi comunicare interculturală).
4. Este orientată spre viitor. A treia cultură marchează mai degrabă
începutul decât sfârşitul unei întreprinderi comune. Orientarea spre
viitor determină atitudini anticipative (raportate la eventualitatea unei
situaţii şi a unei comunicări sporite).
 VII. 2.1. Conceptul de “a treia cultură”
Multiculturalismul
A B
Este o viziune “bidimensională” (în plan)
asupra pluralismului cultural. În această
paradigmă, comunicarea interculturală se
poate realiza doar prin “cunoaşterea mai
bună a părţilor” şi “înţelegere reciprocă” (!),
iar unificarea culturală este percepută ca
omogenizare (= pierderea identităţilor). Este o
viziune tributară iluziilor iluministe, iar ţara
care o aplică par excellence este Franţa.
A treia cultură
C
A B
Este o viziune “tridimensională” (în spaţiu),
căci a treia cultură este o construcţie.
În această paradigmă, comunicarea culturală
devine posibilă datorită unor condiţii
obiective şi constrângătoare (sarcinile
comune), iar unificarea culturală se poate
realiza prin păstrarea identităţilor iniţiale.
Ţara cea mai reprezentativă în care se aplică
filosofia obiectivelor comune e SUA.