PREVENIREA

ESCARELOR DE DECUBIT
PREVENIREA COMPLICAȚIILOR
PRIN ÎNGRIJIRI ADECVATE
CE SUNT ESCARELE?
Definitie
ESCARA – este o necroza
tisulara localizata frecvent la
nivelul zonelor de presiune(
sacru, ischioane, coate,
calcaneu, etc.) avand drept
factor determinant
presiunea exagerata si
prelungita a tesuturilor moi
intre planul osos si planul de
sprijin.
CE SUNT ESCARELE?

Fiziopatologia escarelor
Presiunea exagerata si
prelungita in punctele de
sprijin poate determina
alterari la nivelul micro-
circulatiei cutanate ce
conduc in mod sigur la
ischemie. Daca
presiunea nu este
imediat eliminata, escara
poate deveni foarte
grava in scurt timp.
 ESCARELE DE DECUBIT

Escarele se mai numesc si răni de presiune, escare de

decubit, ulcere de decubit sau ulcere de presiune.

Escarele de decubit sunt leziuni ale tegumentelor

datorate comprimării prelungite și de intensitate
mare între un plan dur și planul osos al bolnavului.

Escarele reprezinta o afectiune ce poate ameninta viata

pacientului, deoarece tesutul lezat este foarte
vulnerabil la infectii. Netratata, infectia se
raspandeste in corp si apare cangrena.
ESCARELE DE DECUBIT

Escarele apar, în general, la

persoanele imobilizate la
pat, la bolnavii gravi,
comatoși sau cu
alterarea stării de
conștiență, cu sechele
neurologice sau
senzoriale de alte
etiologii datorită
menținerii aceleiași
posturi pentru mai mult
timp.
 CAUZELE APARIȚIEI ESCARELOR
În mod normal, o persoană se mișcă constant, chiar
și în timpul somnului. Însă, persoanele care au
mobilitatea redusă total sau parțial au tendința
de a supune anumite puncte sub presiunea
generată de greutatea corpului o perioadă
îndelungată de timp.

Presiunea constantă acționând asupra unei porțiuni

a corpului reduce circulația sanguină în acea
zonă producând deteriorări ale pielii și ale
tesuturilor învecinate.

Astfel apar escarele de decubit.

 FACTORI FAVORIZANTI AI APARIȚIEI ESCARELOR

– mentinerea pe perioade lungi a pozitiei fara a elibera presiunea

exercitata asupra pielii

– frecarea pielii de anumite suprafete ( scaunul rulant, corset,

masa de gimnastica)

– leziuni usoare ale pielii – zgarieturi, umflaturi, arsuri,etc – care

favorizeaza sau agraveaza escarele

– umiditatea pielii, datorata transpiratiei sau urinei, care o fac mai

sensibila

– greutatea corporala: o persoană subponderală nu are un strat

exterior de protecție suficient pentru a acoperi proeminențele
corporale, iar o persoană supraponderală determină o presiune
suplimentară asupra pielii
FACTORI FAVORIZANTI AI APARIȚIEI ESCARELOR
– mușchii flasti, care lasă descoperite proeminețele
corporale

– spasticitatea mare care implică o frecare mai mare de

suprafețe

– haine prea strâmte, prezența nasturilor, butonilor si a

altor decorațiuni la pantaloni

– in cazul tetraplegicilor, târârea cu ajutorul coatelor sau

împingerea roților fără mănuși

–dieta săracă în minerale, vitamine

–deshidratarea (lipsa de lichide)
–boli cronice (ex. diabetul)
 ESCARELE DE DECUBIT

Apariția escarelor de decubit este favorizată de

numeroşi factori:
 locali – umezeală ( incontinență urinară şi fecale,
transpirații abundente), menținerea bolnavului în
aceeaşi poziție, cute ale lenjeriei de pat şi de
corp, cusăturile, nasturi, firimituri, obiecte uitate
în pat, căldura excesiva a patului umed;
 generali – tulburări trofice, unele afecțiuni ale
măduvei spinării, tulburări de circulație şi
edeme, intoxicații, cancerul, vârsta înaintată, etc
PRESIUNE VS CONTRAPRESIUNE
La bolnavul imobilizat,
greutatea corpului se
concentrează pe anumite
regiuni.Greutatea corporală
şi rezistența saltelei conduc
la o slabă irigare cu sânge a
pielii şi musculaturii.Astfel şi
țesuturile nu vor mai fi
alimentate cu suficient
oxigen şi substanțe nutritive.
O circulație slabă şi o
transpirație abundentă,
precum şi incontinența şi/sau
o hrană nerațională pot
conduce la formarea unei
escare (leziune de decubit).
PUNCTE DE PRESIUNE SUPERFICIALĂ ÎN POZIȚIA CULCAT
PE SPATE, PE BURTĂ,LATERAL ȘI ÎN POZIȚIA ȘEZUT
 Părti afectate: pe spate
sunt vulnerabile
următoarele locuri: ceafă,
omoplați, spatele în
regiunea curburii coloanei,
coate, șolduri, tibie,
călcâie, degetele de la
picioare.
 La o poziție laterală sunt
afectate: urechea, umărul,
cotul, șoldul, genunchiul,
glezna. În general,
indifferent de poziția de
decubit, sunt afectate
regiunile care nu sunt
protejate de mușchi.
ZONELE CU RISC PENTRU APARITIA ESCARELOR
 Escarele apar în special la nivelul
proeminențelor osoase care sunt
supuse la presiune, în poziție de
decubit dorsal sau şezând.
 Cele mai vulnerabile zone sunt:
sacrul, trohanterele, tuberozitățile
ischiatice, genunchii, fibulele,
maleolele, călcâiele, si
metatarsienele . Occiputul şi
coatele sunt de asemenea implicate
la pacienții cu leziuni cervicale.
 Dacă pacientul are aplicat un
dispozitiv de imobilizare, escarele
pot de asemenea să se dezvolte la
nivelul coastelor, apofizelor
spinoase şi spinelor iliace anterioare
si posterioare.
 Escarele pot de asemenea să apară
cu uşurință sub alte dispozitive de
imobilizare ca: orteze sau corsete
aplicate pe segmentele paralizate.
FACTORII IMPLICAŢI ÎN APARIŢIA ESCARELOR

Pierderea sensibilităţii şi a mişcărilor voluntare.

 Pierderea sensibilității împiedică pacientul să
primească avertismente în legătură cu
expunerea la presiune prelungită. Pacientul nu
este numai incapabil să simtă disconfortul, ci din
cauza imobilității este incapabil să-şi schimbe
poziția.
Pierderea controlului vasomotor.
 Tulburările circulatorii produc o scădere a
rezistenței tisulare la presiune. Presiunea implică
ischemie, de aceea escarele apar cu uşurință.
FRECVENȚA ESCARELOR PE ZONE

 Zona cea mai favorizată

în apariția escarelor este
zona feselor, șoldurilor,
mijlocului, în aproximativ
50% din cazuri escarele
apar în această zonă.
Zona gambelor și a
călcâielor este o zonă
favorizată în aproximativ
35% din cazuri
 PREVENIREA ESCARELOR
Escarele de decubit pot fi prevenite printr-o
supraveghere conştiincioasă a persoanei asistate,
imobilizate la pat.

Patul trebuie făcut foarte atent, cu cearceaful,

muşamaua şi aleza bine întinse, lenjeria de corp bine
aranjată, fără cute. Se va controla să nu rămână
obiecte străine cât de mici în patul asistatului, iar
aparatele gipsate vor fi verificate zilnic. Suprafețele
predispuse la escare vor fi aşezate pe colaci de
cauciuc, pe inele sau pe perne elastice. Muşamaua,
colacii, pernele elastice, precum şi celelalte obiecte de
cauciuc utilizate la îngrijire, vor fi îmbrăcate, evitând
contactul lor direct cu pielea pacientului
 PREVENIREA ESCARELOR

Pentru captarea scaunului şi a urinei la pacienții

imobilizați la pat, este bine a se utiliza bazinete
pneumatice. Aşezarea şi scoaterea bazinetului
(ploştii) de sub pacient trebuie făcute cu blândețe,
întrucât mişcările bruşte sau dezlipirea brutală a
bazinetului de pe pielea afectată poate să contribuie
la dezepitelizarea suprafețelor cutanate.
Pacientul trebuie ținut pe bazinet numai timpul strict
necesar, întârzierea scoaterii ploştii de sub el, nu este
permisă, mai bine se va reaşeza după un interval de
timp, în care circulația pe suprafețele cutanate
interesate se restabileşte.
 PREVENIREA ESCARELOR

 La intervale stabilite de timp, se va schimba

poziția pacientului în pat, aşezându-l pe rând în
decubit dorsal, decubit lateral stâng, decubit
ventral, decubit lateral drept.

 Tegumentele pacientului imobilizat la pat

trebuie întreținute uscate şi curate. După fiecare
micțiune sau defecare va fi spălat, uscat şi pudrat
cu talc. Pentru evitarea apariției leziunilor la
nivelul pielii, lenjeria udă se va schimba frecvent,
suprafețele cutanate vor fi aerisite zilnic de mai
multe ori şi pudrate din nou cu talc.
 PREVENIREA ESCARELOR

 Suprafețele expuse escarelor vor fi spălate zilnic cu

apă şi săpun cu foarte mare blândețe şi apoi
fricționate pentru activarea circulației locale.

 Dacă însă escara s-a format, aceasta se va trata ca şi

plăgile infectate de alta natură şi va fi îngrijită numai
de către asistenta medicală. Îngrijirea escarelor
necesită îndepărtarea secrețiilor purulente,
dezinfectarea suprafețelor supurate, medicație
locală epitelizantă sau, în cazul unor ulcerații mai
profunde cu mortificarea țesuturilor, tratamentul se
face prin metode chirurgicale.
 PREVENIREA ESCARELOR

 De cele mai multe ori, cu toate măsurile

riguroase de îngrijire, uneori, apariția
escarelor de decubit nu poate fi prevenită,
dar, formarea lor în majoritatea cazurilor este
urmare a unei îngrijiri insuficiente.

 Prevenirea escarelor constă prin urmare în

eliberarea de sub presiune a proeminențelor
osoase în asociere cu corecta poziționare a
pacientului.
ALTERNAREA POZIȚIEI BOLNAVULUI
 Pacientul este întors la fiecare 3 ore, atât în timpul zilei
cât şi noaptea, folosind pozițiile de decubit dorsal şi
decubit lateral.

 De asemenea alături de prevenirea efectelor presiunii

prelungite, alternarea poziției regulată previne staza
urinară.

 Cele mai susceptibile arii, acolo unde proeminentele

osoase sunt superficiale, trebuie să fie eliberate de sub
presiune prin aranjarea pernelor.

 La fiecare întoarcere zonele de elecție sunt inspectate,

pielea este verificată şi toate cutele cearceafurilor sunt
îndreptate. Orice semn de presiune locală, chiar minor,
este un avertisment important.
ALTERNAREA POZIȚIEI BOLNAVULUI
Roşeața care nu diminuă la presiune, punctele septice,
contuziile, tumefacțiile, indurările, exprimă pericolul
apariției unor escare. Orice presiune trebuie
îndepărtată de pe zonele implicate, până când acestea
sunt vindecate.

De exemplu, dacă la nivelul sacrului există semne de

roşeață, se va folosi poziția de decubit lateral până la
dispariția semnelor. Pacientul poate fi aşezat pe paturi
cu saltele segmentate din cauciuc spongios.

Spațiile dintre segmente sunt modificate în funcție de

statura pacientului astfel încât proeminențele osoase
să nu fie supuse la presiune.
ALTERNAREA POZIȚIEI BOLNAVULUI

Poziția de decubit ventral este în mod

special indicată atunci când escarele
sunt prezente în regiunile trohanterice, pe
ischioane sau sacru. În această poziție
trebuie să ne asigurăm că degetele de la
picioare, genunchii, crestele iliace şi zona
genitală nu sunt supuse la presiune.

Diversele tipuri de paturi folosite vor fi

adaptate în funcție de nevoile fiecărui
pacient
ÎNGRIJIREA TEGUMENTELOR

 Este important ca tegumentele sa fie menținute

curate şi uscate. Pielea intactă va fi menținută
curată utilizând apa şi săpunul.

 Nu se vor folosi aplicații locale de alcool metilic,

etc.

 Celulele epiteliale descuamate care au tendința să

se depoziteze la nivelul palmelor şi tălpilor vor fi
îndepărtate prin ştergere cu prosopul, apoi aceste
zone se vor unge cu lanolină.
 ESCARELE DE DECUBIT
 Forțe de forfecare: La tragerea în sus a bolnavului sau la
mișcarea acestuia, de exemplu la alunecare, pot apărea așa-
numite forțe de forfecare.

Straturile pielii se deplasează, adică epiderma se deplasează la

ridicarea sau alunecarea în jos a bolnavului; dermul și
hipodermul însă nu se vor deplasa. La o piele care nu mai este
elastică pot apărea leziuni care la început nu sunt vizibile la
suprafață: irigarea cu sănge este întreruptă, hrănirea
țesuturilor de asemenea, existănd premisele formării unei
escare.

Formarea escarelor mai are și alte cauze:

 posibilităti limitate de mișcare ( paralizii, imobilizări în ghips);
 boli speciale (de circulație și cardio-vasculare, diabet);
 slăbire excesivă sau greutate excesivă.
STADIILE ESCARELOR
În descrierea unei escare se diferențiază anumite
stadii, care pot fi recunoscute după
caracteristici precise. Se deosebesc
următoarele stadii:

Stadiul I: O pată albă. Regiunea afectată nu va fi

irigată sufficient cu sănge și hrănită. Apare ca o
pată albă, care se colorează imediat după
ridicarea bolnavului. În acest stadiu escara nu
este percepută de bolnav.

Stadiul II: Înroșirea pielii. Dacă regiunea prost

irigată ramâne în continuare astfel, se observă
o leziune a pielii, care se poate infecta prin
pătrunderea bacteriilor. Escara apare ca o pată
roșie cu inflamarea pielii și dureri.
STADIILE ESCARELOR
Stadiul III: Formarea
bășicilor.(flictena). Daca nu se
produce o degajare, poate lua
naștere o bășică. Dacă aceasta se
sparge, există pericolul unei infecții.
Chiar dacă se aplică în acest stadiu
un tratament și îngrijiri
meticuloase, vindecarea durează
săptămâni.

Stadiul IV: se observă o leziune a pielii

roșie-vineție până la neagră.
(necroza).Culoarea se datorează
sângelui închegat și țesuturilor
cangrenate. Pentru a se obține o
vindecare este necesară înlăturarea
țesutului cangrenat. Această
intervenție se efectuează doar de
către medic.
STADIILE ESCARELOR

Stadiul V: Infecția. Dacă

nu se înlătură
necroza, corpul va
căuta să respingă
țesutul cangrenat. Se
dezvoltă o leziune
profundă, purulentă,
care poate ajunge
până la os. Ea poate fi
însoțită de febră,
septicemie sau infecții
osoase.
PREVENIREA ESCARELOR
Pericolul formării unei escare
poate fi evitat printr-o serie
de măsuri. Cea mai
importantă este evitarea
presiunii. Acest lucru se face
prin utilizarea unor mijloace
auxiliare și prin schimbarea
poziției.
 Mijloace pentru scăderea
presiunii
 Îngrjirea profilactică începe
de la dotarea patului.
Conform situației îngrijitorul
decide folosirea mijloacelor
auxiliare.
BLANĂ DE MIEL/OAIE
 Blănile de miel, oferite de magazinele de articole
sanitare, sunt controlate conform normelor
secretariatului internațional al lânii. Pielea este
tăbăcită printr-un procedeu special, astfel că pot fi
spălatela o temperatură de până la 30o C.
 Fibra de lână, datorită structurii sale spiralate,
este foarte elastic și poate absorbi o cantitate de
umezeală de până la 30% din propria greutate.
Prezintă următoarele avantaje:
- presiunea se repartizează uniform pe suprafața
lânoasă;
- forțele de frecare și forfecare sunt minime;
- datorită compensării de temperatură pielea
rămâne uscată; se evită supraîncălzirea și
transpirația.
 Contactul direct între piele și blana de miel
produce și un masaj superficial al pielii. Blănurile
de miel sunt confecționate sub forma lor originală
sau ca cuverturi sau pernițe pentru scaunele cu
rotile.
BLĂNIȚĂ(ARTIFICIALĂ) ANTI-ESCARĂ
 Acestea sunt confecționate din fibre
artificiale pe suport textile
nestratificat. Calitatea acestora este
în funcție de desimea și înalțimea
fibrelor. Presiunea exercitată de
bolnavul culcat este repartizată
uniform pe toată suprafața.
 Umezeala trece prin fibre și este
repartizată pe support.
 Blănițele artificiale sunt folosite cu
precădere pentru bolnavii care zac,
deoarece pot fi spălate la mașină, la o
temperatură de până la 95oC. Pentru
a-și păstra calitățiile și elasticitatea,
după uscare se periază puternic de
câteva ori.
PERNA DE LATEX
Perna de latex este un suport
moale din burete. Datorită
găurilor existente lasă să
pătrundă aerul și este foarte
elastic.
Deoarece spuma din latex este
foarte sensibilă la lumină, se
recomandă acoperirea
acesteia cu o cuvertură
moale din prosop. Perna de
latex se spală la temperature
de până la 30oC. Uscarea se
face în aer liber.
SUPORTURI DIN MATERIAL DE BURETE
 Pentru profilaxia escarelor se
recomandă material din burete a
căror suprafață are o anumită
structură.
 Produse Rhonibo-Fill: materialul
constă din bețigașe cu suprafața
romboidală. Între aceste bețigașe
aerul circulă liber, favorizând o
temperatură constantă. Aceste
produse se gasesc sub formă de
perne și saltele, fiind un support
moale pentru bolnavul cronic.
PERNE SI SALTELE KUBIVENT
Perne Kubivent: secțiunea
acestor perne și saltele
este sub formă de cuburi,
legate între ele printr-o
rețea fină. Aceste
cubulețe pot fi extrase
din dreptul regiunilor cu
risc de escare (vezi
imaginea), astfel încât în
dreptul acestor regiuni se
formează un gol,
evităndu-se presiunea.
De asemenea există o
aerisire constantă.
PERNE SI SALTELE KUBIVENT
SALTELE GONFLABILE
Saltelele gonflabile, cu
presiune variabilă: sunt
asemănătoare
saltelelor gonflabile
obișnuite, fiind legate
de un compresor.
Acesta umflă și
dezumflă salteaua,
obținându-se o
degajare periodic a
regiunilor corporale
vulnerabile.
PREVENIREA ESCARELOR DE DECUBIT

Atenție! La o poziție normal a

unui bolnav pot apărea
regiuni de presiune.
Nasturi, cute, tivuri sunt
factori suplimentari de risc.
Un alt factor favorizant
sunt frecările, care duc la
iritații ale pielii. De aceea,
infirmiera trebuie să se
asigure întotdeauna la
schimbarea lenjeriei
patului și a bolnavului și la
manipularea bolnavului că
acesta stă confortabil.
 SCHIBAREA POZIȚIEI BOLNAVULUI
 La bolnavii cronici trebuie schimbată poziția în mod
regulat. În funcție de starea bolnavului, se recomandă
schimbarea poziției după un plan stabilit (ex. Orar de
schimbare a poziției bolnavului), care este însă
recomandat bolnavilor cu risc scăzut de escare.

 Această schimbare de poziție se face în funcție de mese și

de alte activități de peste zi. Trebuie să se țină cont și de
obiceiurile de a sta culcat ale bolnavului, de exemplu
pentru persoanele care dorm pe burtă. Aceste obiceiuri și
altele se include în planul de schimbare a poziției corpului.

 În funcție de gradul afecțiunii, schimbarea poziției trebuie

să se facă la intervale regulate, astfel încât perioada de
refacere pentru părțile neapăsate să fie aproximativ egală.
IGIENA PIELII
O îngrijire intensivă a pielii este
necesară zilnic, uneori mai des.
Astfel pielea este curățată, se
favorizează circulația și
rezistența ei. Pentru îngrijirea
zilnică se recomandă:
- spălarea părților
vulnerabile;
- ștergerea lor cu grijă;
- masaj local cu buricele
degetelor;
- folosirea unor crème și
loțiuni pentru îngrijirea pielii;
STIMULAREA CIRCULAȚIEI
Prin încetinirea circulației
țesuturile vor fi hrănite cu mai
puțin oxigen. De aceea se
recomandă stimularea
circulației prin:
 mișcări ample de respirație;
 exerciții izometrice și
izotonice;
 masaj ușor cu buricele
degetelor a părților
vulnerabile;
 folosirea unor medicamente
corespunzătoare ,
recomandate de medic.
HRĂNIREA

 Printr-o hrănire rațională, corpul

primește toate substanțele
necesare lui. Se evită o slăbire a
organismului și i se stimulează
forțele de apărare. Se
recomandă:
 o hrană bogată în vitamine și
proteine ( carne, lactate,
legume). Acestea conțin
vitamina A, protectoare a pielii,
vitamina B2 pentru
metabolismul celular și atât de
necesara vitamina C;
 o cantitate suficientă de lichide
(sucuri de fructe și legume);
 o dietă specială în cazul
bolnavilor supraponderali.
 CONCLUZIE

 Atenție! Ca măsuri de prevedere împotriva

formării escarelor se recomandă:
 controlul zilnic al regiunilor vulnerabile;
 îngrijirea pielii: spălare și uscare atentă; îngrijirea
cu atenție a regiunilor vulnerabile;
 schimbarea poziției bolnavului, netezirea
lenjeriei patului și a lenjeriei de corp, suport
uscat;
 folosirea unor mijloace auxiliare;
 asigurarea unei hrane bogate și variate.