Tema 4.

Politica monetar-creditară

1. Politica monetar-creditară: concept, obiective,

conţinut.
2. Instrumentele politicii monetar-creditare.
3. Strategii ale politicii monetar-creditare.
4. Instrumentele politicii monetar-creditare a BNM
 1. Politica monetar-creditară: concept, obiective,
conţinut
* Ansamblu al măsurilor monetare luate de stat şi de banca centrală pentru realizarea echilibrului
dintre masa banilor în circulaţie şi nevoile de bani ale economiei, sau pentru influienţarea într-un
anumit sens a conjucturii economice (Kiriţescu C., Dobrescu E. Moneda: mică enciclopedie. -
Bucureşti: Ed. Enciclopedică, 1998. –P. 216.)

* Politica monetară reprezintă unul din instrumentele politicii economice, prin intermediul căreia se
acţionează asupra cererii şi ofertei de monedă din economie. (Dardac, Nicolae. Monedă, bănci şi
politici monetare – Bucureşti: Ed.Didactică şi Pedagogică, 2005. – P. 378.)

* “...politica monetară reprezintă... Ansamblul măsurilor luate, prin Banca centrală sau autorităţile
monetare, pentru a exercita o anumită influienţă asupra dezvoltării economiei sau pentru a
asigura stabilitatea preţurilor şi a cursurilor valutare.” (Manolescu, Gh. Monedă şi credit. -
Bucureşti: Editura Fundaţiei "România de Mâine", 2003. - P. 165.)

* “Politica monetară reprezintă activitatea de influenţare a proceselor social-economice prin oferta

de bani în vederea realizării principalelor scopuri macroeconomice şi obţinerii echilibrului general
în economie.” (STRATULAT, Oleg. Politica financiară. –Chişinău: Editura ASEM, 1997. –P. 8)
 POLITICA MONETARĂ - reprezintă ansamblul acţiunilor de influenţare
a cererii şi ofertei de bani în vederea realizării obiectivelor
macroeconomice şi sarcinilor sectorului monetar-bancar

 Prin politică monetar-creditară se subînţelege totalitatea măsurilor

întreprinse în sferele monetare şi creditare, îndreptate spre reglarea
dezvoltării economiei, combaterea inflaţiei şi şomajului, echilibrarea
balanţei de plăţi a ţării, etc
 Politica
monetar-creditară este una din metodele principale de
implicare a puterii de stat
 Această politică se elaborează de banca centrală în comun acord cu
principalele ministere economice ale ţării (ministerul finanţelor,
ministerul economiei, ministerul agriculturii, etc.). Se aprobă de
organul legislativ a ţării, de obicei, pe un an şi se realizează de organele
nominalizate.
 POLITICA MONETAR-
CREDITARĂ
DE RESTRICȚIE
îndreptată spre limitarea
investiţiilor, încetinirea
ritmului de creştere a
volumului masei monetare
se realizează, în condiţiile în
care conjunctura economică se
dezvoltă rapid, cu scopul de a
nu admite criza de
supraproducţie.
DE EXPANSIUNE
stimularea volumului
operaţiunilor de creditare,
reducerea ratelor dobânzii
creditare, mărirea volumului
masei monetare.
se realizează în condiţiile în
care scade volumul de
producţie a mărfurilor şi
serviciilor şi creşte şomajul.
 Realizarea unui nivel Stabilitatea
optim al creşterii masei cursurilor de schimb
monetare valutar

Stabilitatea sistemului Atingerea unui nivel

financiar și alocarea optimă corespunzator al ratei
a resurselor financiare dobanzii
 - Realizarea unui nivel optim al creşterii masei monetare la un nivel cât mai apropiat de rata de creştere reală a
economiei. Creşterea volumului de monedă în circulaţie însoţeşte sporirea volumului de bunuri şi servicii. Când masa
monetară creşte foarte rapid, fără corelaţie cu creşterea economică reală, ea antreneaza dezechilibre şi reacţii în lanţ.
O distribuire generoasă şi excesivă a creditului, antrenează o cerere crescută de bunuri şi servicii, generând o
expansiune cumulativă, care nu poate fi susţinută în acelaşi ritm de ofertă, provocând creşterea preţurilor şi un deficit al
comerţului exterior.

- Atingerea unui nivel corespunzător al ratei dobânzii. În acest domeniu se confruntă două concepte. În timp ce
keynesiştii urmăresc să fixeze rata dobânzii la un nivel cât mai scazut posibil, monetariştii nu se preocupă de nivelul
acesteia, aceştia urmărind numai cantitatea de monedă în circulaţie. Legat de rata dobânzii, prezintă importanţă nivelul real
al acesteia şi nu cel nominal. Rata dobânzii trebuie să fie real pozitivă şi cât mai stabilă în timp.

- Stabilitatea cursurilor de schimb valutar. Aprecierea sau deprecierea monedei naţionale are efecte deosebite
asupra activităţii economice şi asupra comerţului exterior în special.
Aprecierea monedei naţionale poate avea un impact negativ asupra exporturilor, scumpindu-le şi descurajându-le.
Scade astfel competitivitatea la export a produselor proprii şi se încurajează importurile, cu consecinţe negative asupra
balanţei comerciale şi de plăţi. Deprecierea monedei naţionale stimulează exporturile şi descurajează importurile. Dar un
curs supraevaluat presupune o susţinere valutară a acestuia, şi o epuizare a rezervelor valutare.
Găsirea unui nivel optim al cursului valutar care să susţină exporturile, dar să şi inhibe importurile şi să permită
menţinerea unei balanţe de plăţi echilibrate este o acţiune foarte dificilă. Opţiunea între politica monedei forte și a monedei
slabe este dependentă de starea structurilor economice şi sociale ale unei ţări.

- Realizarea unei bune alocări a resurselor financiare prin aceasta se urmăreşte alocarea resurselor de finanţare a
economiei şi în special a creditului spre acele domenii care aduc o recuperare rapidă a investiţiilor, aduc profit, şi o inovaţie
permanentă. Sunt descurajate sectoarele mari consumatoare de resurse, cu viitor incert şi care sunt susceptibile de a aduce
pierderi în viitor.
Obiectivele politicii monetare pot acţiona în mod contradictoriu, ele sunt interdependente şi realizarea unuia sau
altuia poate influenţa în sens negativ pe celelalte. Modificări ale ratei dobânzii conduc la modificări ale masei monetare şi
ale cursului, şi de asemenea provoacă distorsiuni în modul de alocare a resurselor. Găsirea echilibrului în atingerea acestor
obiective este sarcina autorităţii monetare, care prin acţiunea sa asupra unuia sau altuia din obiective, trebuie să asigure
condiţiile unei dezvoltări durabile ale economiei. Politicile monetare sunt subordonate realizării obiectivelor globale ale
economiei.
2. Instrumentele politicii monetar-
creditare
După modul de implicare După obiectivele
a Băncii centrale urmărite

INDIRECTE prin care banca centrală

furnizează şi retrage moneda
DIRECTE
care afectează direct activele
sau pasivele băncilor

care permit controlul

operaţiunilor cu străinătatea
 După modul de implicare a
Băncii centrale

INDIRECTE DIRECTE

utilizate în relaţiile cu afectează, în mod direct, utilizatorii

celelalte bănci şi cu agenţii şi deţinătorii de monedă, inclusiv
nefinanciari instituţiile financiare

include instrumente care include instrumente care permit

permit controlul asupra controlul asupra ratei de schimb
costului şi asupra cantităţii de
monedă centrală

corespund acţiunilor asupra constituie măsuri ale

pieţei autorităţilor monetare

produc efecte imediate, însă natura lor

administrativă, mai ales în perioade lung
provoacă desechilibre şi denaturări în
procesele monetare
a) Instrumente prin care banca centrală furnizează şi
retrage moneda :
- operaţiunile de open-market şi acordarea de credite cu
rată variabilă a dobânzii pe piaţa monetară sau financiară;
- operaţiunile de rescontare: plafonarea
disponibilităţilor pentru rescontare şi stabilirea costului
rescontării (rata de rescontare sau taxa specială a
scontului);
- avansurile acordate de către banca centrală statului şi
celorlalte bănci: determinarea plafonului şi a costului
(ratei de dobândă) pentru aceste avansuri;
- constituirea rezervelor obligatorii obişnuite şi cele
constituite asupra depozitelor şi creditelor.
b) Instrumente care afectează direct activele sau pasivele băncilor:
- limitarea creditului bancar;
- limitarea depozitelor bancare;
- fixare normativelor;
- controlul emisiunilor de titluri pe piaţa monetară;
- stabilirea ratei dobânzii debitoare şi/sau creditoare la depozitele şi
creditele băncilor comerciale în Banca Centrală.

c) Instrumentele care permit controlul operaţiunilor cu

străinătatea :
- controlul operaţiunilor de schimb valutar;
- stabilirea restricţiilor referitor la dobânda pentru depozitele
nerezidenţilor.
 Limitarea creditului
fixarea unui plafon al creşterii volumului creditelor, în
decursul unei anumite perioade

în procente în valoare brută categorii de credit

în sumă absolută în valoare netă instituţii bancare

Eficacitatea politicii de “limitare a creditului” depinde, într-o mare

măsură, de sancţiunile care sunt aplicate acelor instituţii financiar-bancare,
care depăşesc limitele stabilite. În acest sens, un sistem de penalităţi a fost
prezent în majoritatea ţărilor, ceea ce afectează, în mod direct sau indirect, costul
de exploatare bancară.
Succesul politicii de limitare a creditelor depinde de:
• câmpul de aplicare al acestor măsuri;
• timpul necesar pentru punerea în aplicare a reglementărilor respective;
• gradul de substituire a diferitelor forme de finanţare.
Dezvantajele:
- absenţa controlului asupra schimburilor, întrucât, în această ipoteză,
întreprinderile îşi pot procura de pe piaţa externă fondurile estimate ca necesare.
- inegalităţile pe care le generează “limitarea creditului” atât la nivelul băncilor, cât
şi la nivelul întreprinderilor. Această măsură conduce la stabilizarea creşterii relative
a instituţiilor de credit şi manifestarea puternică a tendinţei de specializare şi
dezvoltare a unor instituţii financiar-bancare nesupuse limităriicreditului.

Avantajele:
- timpul de răspuns este relativ scurt. Spre deosebire de instrumentele
tradiţionale ale politicii monetare, limitarea creditului reacţionează rapid şi
eficient chiar şi în perioadele de inflaţie puternică şi de cerere sporită a
creditului.
- în condiţiile în care băncile din sistemul bancar nu pot majora excesiv volumul
creditelor, Banca Centrală poate diminua rata de dobândă pe piaţa monetară,
chiar atunci când situaţia pieţei valutare reclamă acest aspect.
- la modul general, statistica evidenţiază o diminuare a ratei de creştere a masei
monetare în luna imediat următoare celei în care a fost pus în funcţiune
instrumentul de limitare a creditului.
 Sistemul rezervelor obligatorii

Caracter prudențial Caracter monetar

conferă publicului siguranţa că băncile datorita faptului că este limitată
dispun oricând de suficiente lichidităţi capacitatea băncilor de a
pentru a face faţă solicitărilor de multiplica credit pe baza
retragere a depunerilor. depozitelor clienţilor.

rezervele de casă rezervele de trezorerie

menţinerea unei anumite norme
deţinerea a unei anumite cantităţi
al numerarului în casele băncilor
de valori mobiliare de stat
comerciale

rezervele de lichiditaţi rezervele minime obligatorii

menţinerea coeficientului lichidităţii, menținerea în conturile băncilor (deschise la
care îmbracă forma raportului dintre Banca Centrală) a sumelor determinate prin
activele şi depozitele bancare cota procentuală asupra bazei de calcul
Principiul de acţiune al rezervelor obligatorii
Dacă se manifestă o creştere a ratei rezervelor obligatorii, atunci
nevoile băncilor comerciale în monedă se majorează, întrucât ele trebuie
să majoreze suma rezervelor deţinute în contul de la instituţia centrală.
Astfel, se reduce lichiditatea bancară (disponibilităţile băncilor deţinute
în monedă centrală), ceea ce antrenează probleme de trezorerie ale
băncilor respective. Acestea recurg la finanţări de la banca centrală, prin
intermediul pieţei monetare. Dacă banca centrală a determinat, prin
intervenţiile sale, rate de lichiditate ridicate, atunci şi băncile vor suporta
un cost de refinanţare ridicat.
În sens invers, dacă scade rata de rezervă minimă obligatorie,
atunci nevoile băncilor comerciale în monedă centrală se vor diminua.
Prin urmare, se majorează lichiditatea bancară, ceea ce permite băncilor
să facă faţă nevoilor de monedă centrală, care rezultă din activitatea
curentă. Astfel, politica rezervelor obligatorii apare ca o completare
indispensabilă a politicii de rată a dobânzii pe piaţa monetară, ambele
fiind constrângătoare pentru bănci, în măsura în care băncile sunt
îndatorate la banca centrală.
 Politica intervenţiilor pe piaţa monetară
(open-market)
politica de bază politica ratei de
monetară dobândă
când banca centrală cumpără sau vinde
titluri pe piaţa monetară.
Banca centrală rescontează
• în cazul cumpărării titluri, atunci titlurile ce sunt prezentate de
mobilizează şi majorează lichiditatea băncile comerciale mijlocind
bancară, situaţie care permite plata unui anumit preţ (rata
băncilor să facă faţă cererii de rescontului), pe care îl
monedă. determină în mod unilateral.
Acesta exercită un rol director
• în cazul vânzării - este antrenată
asupra tuturor ratelor de
reducerea lichidităţii bancare, ceea
dobândă.
ce generează dificultăţi de monedă
pentru bănci
 3. Strategii ale politicii monetar-
creditare
Strategia monetară reprezintă un ansamblu de criterii, dispozitive şi proceduri necesare
Băncii Centrale pentru îndeplinirea obiectivului fundamental. Ea este adoptată,
implementată şi comunicată publicului larg în mod periodic.

țintirea
țintirea cursului
agregatelor
de schimb
monetare

controlul ratei țintirea directă a

dobânzii inflației
4. INSTRUMENTELE POLITICII MONETAR-CREDITARE A BNM
1. OPERAŢIUNILE DE PIAŢĂ DESCHISĂ:
A. Vânzări de Certificate ale BNM (CBN), care constituie instrumente negociabile de datorie ale BNM,
tranzacţionate în scopul absorbţiei lichidităţii din piaţa monetară. Acestea pot fi emise cu scadenţa pâna la
un an, la moment Certificatele BNM se emit de regulă pe termene de 7, 14 si 28 zile. În condiţiile
supralichidităţii sistemului bancar din ultimul timp, Certificatele BNM constituie principalul instrument
aplicat de către BNM în această perioadă.
B. REPO de vânzare şi REPO de cumpărare a valorilor mobiliare de stat – reprezintă operaţiuni de
vânzare a valorilor mobiliare de stat cu răscumpărarea ulterioară a aceloraşi valori mobiliare la o dată
anumită sau la vedere şi la un preţ anumit, stabilit la data vânzării. BNM poate fi atât vânzătorul (REPO
de vânzare) cât şi cumpărătorul (REPO de cumpărare) VMS, în dependenţă de situaţia impusă de piaţa
monetară.
C. Depozite acceptate de BNM de la bănci prin licitaţii sau negocieri directe se utilizează pentru absorbţia
excesului structural de lichiditate.
D. Vânzări şi cumpărări de valori mobiliare de stat – aceste instrumente se aplică rar.
2. OPERAŢIUNILE BNM PE PIAŢA VALUTARĂ
Activitatea Băncii Naţionale a Moldovei, sau, altfel spus, intervenţiile valutare, se derulează în strictă conformitate
cu obiectivele politicii valutare. Banca Naţională utilizează în calitate de instrumente ale intervenţiilor valutare:
A. operaţiunile directe (cumpărări sau vânzări la vedere de valută contra lei moldoveneşti), care
influenţează masa monetară,
B. operaţiunile de ajustare (swap-uri valutare), care sunt instrumente reversibile şi nu influenţează masa
monetară pe termen lung.
3. FACILITĂŢILE PERMANENTE reprezintă facilităţile pe care BNM le pune la
dispoziţia băncilor autorizate la iniţiativa acestora. BNM oferă două facilităţi permanente:
A. Creditul overnight este un credit acordat de BNM peste noapte băncilor, pentru
acoperirea descoperitului de cont neachitat la sfîrşitul zilei operaţionale, precum şi
în scopul menţinerii rezervelor obligatorii, garantat cu valori mobiliare amanetate
la BNM, la o rată a dobînzii prestabilită.
B. Depozitul overnight este o facilitate permanentă acordată de BNM, care oferă
băncilor autorizate posibilitatea de a plasa depozite peste noapte la BNM din
proprie iniţiativă, remunerate la o rată a dobînzii prestabilită
4. REZERVELE OBLIGATORII A BNM - reprezintă nivelul minim al rezervelor
pe care o bancă autorizată trebuie să le deţină în conturi deschise la BNM (în baza art.17
din Legea cu privire la BNM, nr.548-XIII din 21 iulie 1995)
 Băncile menţin rezervele obligatorii separat în lei moldoveneşti şi valută străină (dolari SUA şi
Euro). Băncile constituie RO din mijloacele atrase în valutele respective.
 BNM plăteşte dobîndă la cota din rezervele obligatorii ce depăşeşte 5% din pasivele în baza
cărora se calculează aceste rezerve. Plata pentru rezervele obligatorii se efectuează lunar, după
data de 15 a lunii în curs, pentru luna calendaristică precedentă. Rezervele obligatorii în lei
moldoveneşti şi în valută straină se remunerează la rate distincte, care se stabilesc şi se
modifică de catre Consiliul de administraţie al BNM.
1. Recapitulați tema ”Politica monetar-creditară”.
2. Caracterizați strategiile politicii monetare.
3. Identificați avantajele și dezavantajele celor
patru strategii.
4. Identificați cum a evoluat rata rezervelor
obligatorii din mijloacele atrase în lei
moldoveneşti şi în valută străină stabilită de
către BNM pentru ultimii 5 ani. Prezentați
grafic.