POVESTEA

BROSCUTEI
INVINGATOARE
SE
POVESTESTE
CA
BROSCUTELE
DE PE MALUL
UNUI LAC SI-
AU PROPUS
SA
ORGANIZEZE
UN MARE
CONCURS,
PENTRU A VEDEA CARE DINTRE ELE
POATE SA AJUNGA PRIMA IN VARFUL
UNUI TURN,
CARE SE INALTA SEMET LA
MARGINEA DINSPRE APUS A
IMPARATIEI LOR.
S-AU GASIT CATEVA BROSCUTE
CURAJOASE CARE S-AU
INSCRIS LA CONCURS,
 SI LANGA TURN S-A ADUNAT
CURIOASA O MULTIME
IMPRESIONANTA DE SPECTATORI.
SE AUZEA CUM SOPTESC INTRE
EI DESPRE CAT DE INALT ESTE
TURNUL
SI CAT DE PERICULOASA ESTE
ACEASTA INTRECERE.
 DESPRE CAT DE
OBOSITOARE VA FI
INCERCAREA
SI DESPRE INDOIALA LOR
CA VREUNA
DINTRE
BROSCUTE VA
REUSI SA
AJUNGA PANA
SUS…
SI S-A DAT STARTUL!
BROSCUTELE AU INCEPUT
SA SE CATERE VIOAIE,
INSA DE JOS AUZEAU VOCILE
SPECTATORILOR
 UNII PRIETENI, ALTII
NECUNOSCUTI, CUM STRIGAU
PLINE DE TEAMA:
- N-ARE ROST, ESTE PREA
INALT!
-OPRITI-VA,
SUNTETI IN
PERICOL,
O SA
CADETI!
TOT MAI MULTE BROSCUTE
SE RESEMNAU SI
ABENDONAU CURSA…
 UNA SINGURA SE CATARA CU
INCAPATANARE MEI DEPARTE.
NU VOIA CU NICI UN
CHIP SA RENUNTE!
EA A
FOST
SINGURA
CARE NU
S-A
OPRIT
PANA NU A AJUNS IN
VARFUL TURNULUI.
UNUL DINTRE SPECTATORI SE DUSE
LA BROSCUTA S-O INTREBE
CUM DE A REUSIT
SA FACA UN EFORT ATAT DE MARE
 SI SA AJUNGA IN
VARFUL TURNULUI.
TOATE
CELELALTE
BROSCUTE SI
TOTI
SPECTATORII
AU VRUT SA
AFLE CUM A
REUSIT.
ASA SE AFLA CA…
BROSCUTA INVINGATOARE
ERA
SURDA !
MORALA
NU ASCULTA NICIODATA
DE OAMENII
CARE AU PROSTUL OBICEI
DE A FI PESIMISTI…
FIINDCA EI ITI
RAPESC
 CELE MAI
FRUMOASE
SPERANTE
 PE CARE LE
PORTI IN SUFLET!
 ASADAR
FII MEREU
OPTIMIST
SI MAI ALES……..
FII PUR SI SIMPLU……..
SURD
CAND CINEVA ITI SPUNE…
 CA NU-TI POTI
REALIZA VISURILE.
COMENTARII
 Uneori trebuie sa ne
prefacem ca suntem surzi,
 dar de obicei oamenii sunt mai
tare influentati de ceea ce zic sau
cred oamenii despre ei.
decat de ceea ce zice sau crede
Dumnezeu despre ei
Oamenii trebuie sa invete ca
ei sunt facuti pentru iubire
si nu pentru ura, iar goana
dupa lucrurile desarte ale
acestei lumi nu e decat
vanare de vant.
Oare faptul ca suntem
in viata nu e deja o
comoara?