ARENE

HIDROCARBURI AROMATICE
 DEFINIŢIE

Arenele sunt hidrocarburi care conţin în

molecula lor unul sau mai multe nuclee
benzenice.
 FORMULĂ GENERALĂ

Arene
mononucleare
Cn H2n2n-6
C nH -6

Arene
polinucleare
C
CnnHH 2n-12
2n -12
 Benzenul este cel mai simplu şi cel mai
important reprezentant al hidrocarburilor
aromatice.
Molecula benzenului este alcătuită din 6
atomi de carbon şi 6 atomi de hidrogen,
după cum reiese din formula sa moleculară,
C6H6
 Structura benzenului:
Prima formulă de structură a fost propusă de
chimistul german A. Kekule în anul 1865.
Ţinând seama de formula moleculară
a benzenului (C6H6), de tetravalenţa
carbonului şi de monovalenţa
hidrogenului, Kekule a propus ca formulă
structurală pentru benzen un ciclu
hexagonal regulat, alcătuit din şase atomi
de carbon situaţi în vârfurile hexagonului
şi legaţi între ei prin trei legături duble,
repartizate simetric. Fiecare atom de
carbon este legat, la rândul său, de un
atom de hidrogen.
 Structura Kekule nu este în concordanţă cu
comportamentul experimental al benzenului.
O astfel de moleculă, cu trei legături
duble, ar trebui să dea reacţii de adiţie, în
care legătura dublă (π),dintre doi atomi de
carbon se rupe, transformându-se în
legătură simplă, (σ), electronii rămaşi fiind
folosiţi pentru legarea cu atomii adiţionali.
În cazul benzenului, adiţia are loc la toate cele trei
duble legături, simultan:

hexaclorciclohexan
 În schimb, benzenul suferă reacţii de substituţie,
specifice compuşilor saturaţi, în care unul din atomii de
hidrogen este înlocuit de alt atom sau grupare
funcţională.
 Teoria modernă

Propune o altă formulă a benzenului, care explică, deşi

nu în totalitate, comportamentul acestuia.
Atomul de carbon are 4
electroni de valenţă.
Pentru a ajunge la
configuraţie de octet, trebuie sa
realizeze patru covalenţe.
 Fiecare atom de carbon
formează două legături
covalente simple (σ) cu
doi atomi de carbon vecini,
( realizând un ciclu de 6
atomi de carbon), şi o
legătură covalentă simplă
(σ), cu un atom de
hidrogen, în total trei
legături covalente simple,
(σ):
 Unghiul dintre cele trei legături
covalente simple (σ), are
valoarea 120°. Cel de-al patrulea
electron, se găseşte într-un
orbital p, de formă bilobară,
orientat perpendicular pe ciclul
atomilor de carbon.
Pentru cuplarea celui de al 4-
lea electron, cei şase orbitali p
se deformează, se întrepătrund
şi formează un orbital molecular,
π, extins pe ciclul celor 6 atomi
de carbon şi care este ocupat cu
6 electroni.
 Cei sase electroni din
orbitalul molecular extins,
π, se numesc
“SEXTET AROMATIC”.
 Orbitalul molecular π Benzenul - model structural

Orbitalul molecular π, extins pe ciclul atomilor de

carbon şi sextetul aromatic conferă benzenului “caracterul
aromatic”:
- stabilitate mare, deci reactivitate mică
- caracter saturat, asemănător alcanilor.
 Deşi structura Kekule nu corespunde realităţii, ea
este în continuare utilizată ca simbol al benzenului.
Aşadar pentru reprezentarea nucleului benzenic, se
pot utiliza cele două simboluri:
 Clasificare:
 mononucleare: cu un singur nucleu benzenic
 Clasificare:

 polinucleare: cu mai multe nuclee benzenice

cu nuclee izolate:

cu nuclee condensate

 Nomenclatura:
 1.Arenele mononucleare

benzen
Omologii monosubstituiți ai benzenului se denumesc prin numele
radicalului și numele benzen, dar se păstrează și denumiri
nesistematice.
 Nomenclatura:
Omologii disubstituiți ai benzenului se denumesc cu
ajutorul prefixelor orto- (o-), meta- (m), para- (p).sau
cifrelor
- poziții orto (2 poziții
consecutive)

- poziții meta (când avem o

pauză)

-poziții para (când avem 2

pauze)
Exemple
* Omologii polisubstituiți ai benzenului se denumesc
prin indicii de poziție, cei mai mici în ordine alfabetică și
benzen:
 2. Arenele polinucleare
- cu nuclee izolate

numerotarea se face : numerotăm un nucleu, iar pe celalalt simetric.

pozitiile 2,2’ si 6,6’ sunt pozitii orto
pozitiile 3,3’ si 5,5’ sunt pozitii meta
pozitiile 4 si 4’ sunt pozitii para

3' 2' 2 3

4' 1' 1 4

5' 6' 6 5
 -cu nucleee condensate
H H
1
H C C H 8
C C C 7 9
2
1,4,5,si 8 - α
C C C
H C C H 6 2,3,6 si 7 - β
10 3
H H 5 4

8 9 1
1,4,5 si 8 - α
7 2
2,3,6 si 7 - β
9 si 10 - ‫ﻻ‬
6 3
5 10 4
 Principalii radicali proveniți de la arene

Arena Radical monovalent Radical divalent

CH3
HC
CH3

C6H5 CH

Benziliden

α - naftil β - naftil

(C10H7 -)
 Proprietăţi fizice

Numele de aromatice se datorează atât mirosului

caracteristic al unor reprezentanţi cât şi faptului că erau
extrase din materiale vegetale parfumate.
 Benzenul şi omologii lui sunt substanţe lichide, incolore
cu densitate mai mică decât a apei.
 Arenele polinucleare sunt solide.
-Toate arenele sunt insolubile în apă, solubile în diferiţi
solvenţi organici. Un solvent caracteristic este dioxidul de
sulf lichid. Atât benzenul cât şi toluenul sunt utilizaţi ca
solvenţi pentru numeroase substanţe organice. Un
dezavantaj major al utilizării benzenului este toxicitatea lui. -
-Naftalina este o substanţă solidă, albă, insolubilă în apă;
prezintă proprietatea de a sublima. Majoritatea arenelor au
acţiune cancerigenă.
 Proprietăţi chimice

Se pot împărţi în două categorii:

A. Reacții la care participă nucleul aromatic

B. Reacții la care participă catena laterală

A. Reacții la care participă nucleul aromatic
I. Reacţii de substituţie la nucleul aromatic
a) Halogenarea : se realizează în condiţii catalitice.
Clorurarea benzenului duce la formarea unor compuşi
mono- şi policloruraţi.

clorobenzen

În molecula naftalinei, pozițiile α sunt mai reactive în

reacțiile de substituție decât cele β și reacțiile de
substituție decurg cu precădere în pozițiile α
Y

+ X-Y + HX
 Br

FeBr3
+ Br Br + HBr
1-bromonaftalina
α-bromonaftalina
b) Nitrarea : are loc în prezenţa amestecului sulfo-nitric
(HNO3 + H2SO4).

nitrobenzen
 NO2

H2SO4
+ HNO3 +H2O

1-nitronaftalina
α-nitronaftalina
β-nitronaftalina nu de obține prin nitrare directă.

c) Sulfonarea :

acid benzensulfonic
 SO3H

80 oC
+ H2SO4
+H2O

Acid α-naftalin sulfonic

160 oC
SO3H

+ H2O
Acid β-naftalin sulfonic
d) Alchilarea :cu compuși halogenați în prezență de AlCl3 anhidră
sau cu alchene în prezență de AlCl3 umedă.
e) Acilarea : reacţia prin care atomul de hidrogen se
substituie cu grupa acil în prezenţa de AlCl3.

Produşii reacţiei de acilare a arenelor sunt compuşi

carbonilici.

clorura de acetil fenil metil cetona

O H3C C O
H3C C O
+ O
AlCl3
+ H3C C
OH
H3C C
fenil metil cetona acid acetic
O (acetofenona)
anhidrida acetica
2. Substituţia la omologii şi derivaţii benzenului și naftalinei
Introducerea unui substituent pe nucleul benzenic, va
fi determinată numai de natura primului substituent.
După natura lor, substituenţii sunt de ordinul I şi de
ordinul II.
S este de ordinul I S este de ordinul II
activează nucleul benzenic față de dezactivează nucleul benzenic față
reacția de substituție de reacția de substituție
orientarea celui de-al doilea orientarea celui de-al doilea
substituient se va face în orto (2) și substituient se va face în meta (3)
para (4)
Radicali alchil: - R grupare aldehidă: - CHO
Halogeni: - F, - Cl, - Br, - I grupare carboxil: - COOH
Grupări hidroxil: - OH grupare sulfonică: - SO3H
Grupări amino: - NH2 grupare nitro: - NO2
grupare nitril: - CN
 S este de ordinul II
S este de ordinul I
Exercițiu:
Pentru următoarele reacții chimice, să se completeze produșii
de reacție, sa se indice denumirile reactanților și produșilor de
reacție obținuți:
CH3
FeCl3
1. + Cl2 ...... + .......

CH3

+2Cl 2 ...... + .......

2.

CH3

3. +HNO3 ...... + .......

 CH3

H2SO4
+3HNO3 ...... + .......
4.

NO2
H2SO4
5. ... + ...
+HNO3

6. + 2H SO
2 4 .................. +..........................
Pentru naftalină, substituienții de ordinul I orientează ce de-al
doilea substituient pe același nucleu,în poziția α.
Substituienții de ordinul II orientează ce de-al doilea
substituient pe celălalt nucleu, în poziția α.
Y

+ X

Y X Y
Y

X X

Y=substituient de ordinul I Y-subsituient de ordinul II

Exercițiu:
Pentru următoarele reacții chimice, să se completeze produșii de
reacție, să se indice denumirile reactanților și produșilor de reacție
obținuți:
CH3

H2SO4
1. + HNO3 ..................+.........................

NO2

H2SO4
..........................+.........................
2. + HNO3

SO3H
..........................+.........................
3. + H2SO4
II. Reacţia de adiţie
1. Hidrogenarea (condiţii: 100-180oC, catalizator Ni)

Ni
+ 3 H2

.............................

tetrahidronaftalină decahidronaftalină
(tetralina) (decalina)
2. Halogenarea

1,2,3,4,5,6-
hexaclorociclohexan
III. Oxidarea
1. Cu agenţi oxidanţi:
Benzenul este stabil la acțiunea agenților oxidanți; s-a
constatat că oxidarea cu agenţi oxidanţi la nucleu are loc
doar în cazul hidrocarburilor aromatice cu multe nuclee
condensate.

antracen

2. Cu oxigen molecular: antrachinona

 oxidarea benzenului (500oC, V2O5)
O
V2O5 HC C
OH
+ 9/2 O 2 o
500 C OH + 2CO + H2O
2
HC C
O
acid 2-butendioic
(HOOC-CH=CH-COOH)
Acidul 2-butendioic prezintă doi izomeri geometrici:
acidul cis-2-butendioic (acid maleic) și acidul trans 2-butendioic (acid
fumaric)
 Oxidarea naftalinei (350oC, V2O5)

Anhidridă
Acid o-ftalic
ftalică

B. Reacţii chimice ale catenei laterale

I. Halogenarea fotochimică a toluenului

toluen clorofenilmetan diclorofenilmetan triclorofenilmetan

(clorură de benzil) (clorură de benziliden)
 1-cloro-1-feniletan
II. Dehidrogenarea catalitică

Vinilbenzen(stiren)
III. Oxidarea: conduce la acizi ftalici

Acid ftalic
acid tereftalic

(acetofenonă)

(acid benzoic)