ARENE - HIDROCARBURI AROMATICE

Definiţie: Arenele sunt hidrocarburile aromatice care conțin în structura lor unul sau mai
multe nuclee benzenice.
Structura: Primul care a propus structura pentru benzen, folosită și astăzi, a fost Kekulé.
Benzen C6H6

structura Kekulé Structura modernă

Deficiențe ale structurii Kekulé:

- existența legăturilor duble nu explică comportarea benzenului:
- absența unor reacții caracteristice alchenelor (r de oxidare cu agenți oxidanți)
caracteristici alchenelor, participarea la reacții de polimerizare);
- participarea în condiții energice la reacții de adiție (existența celor 3 legături duble ar
trebui să determine un caracter nesaturat mai pronunțat decât al alchenelor);
- participarea cu ușurință la reacțiile de substituție, reacții caracteristice compușilor saturați
- legăturile între atomii de C ar trebui să fie inegale, hexagonul să fie neregulat (lungimile
legăturilor C-C=1,54 A, C=C -1,33A); dar, s-a determinat lungimea legăturii C-C =1,39A
- ar trebui să existe mai mulți izomeri pentru compușii disubstituiți, dar nu există
Comportamentul benzenului se explică dacă se consideră că e- π sunt delocalizați (nu sunt
fixați ca la alchene între anumiți atomi de C, ei aparțin în egală măsură celor 6 atomi de C);
Se foloseşte mai mult structura cu un hexagon regulat în interiorul căruia se figurează
distribuţia uniformă a electronilor , sub forma unui cerc punctat sau continuu.

Structura modernă explică comportamentul chimic al benzenului; benzenul are caracter

aromatic manifestat prin preferința pentru reacțiile de substituție, în defavoarea celor de
adiție.

Clasificare. Arenele pot fi:

- mononucleare – au N.E. = 4, 5, 6; cele cu catenă saturată au form gen: CnH2n-6 și NE=4
 CH3 CH2 CH3 CH3 CH CH3 CH CH2

benzen toluen etil-benzen vinil-benzen=stiren izopropilbenzen (cumen)

metil-benzen

CH3 CH3 CH 3
CH3

CH3
CH3
1,2-dimetil-benzen 1,4-dimetil-benzen
o,m,p- xileni

C6H5-CH3 - toluen (C7H8); C6H5- CH2-CH3 - etil-benzen

-polinucleare -N.E. = 7

naftalina antracen fenantren difenil

cu nuclee condensate cu nuclee izolate
- naftalină (C10H8)

Pozițiile α sunt mai reactive decât pozițiile β

Izomerie.
Arenele mononucleare monosubstituite au un singur izomer, deoarece toți cei șase atomi de
hidrogen și carbon sunt echivalenți.

Arenenele mononucleare disubstituite au trei izomeri de poziție: orto, meta, para

Radicali.
- monovalenți: C6H5- fenil C6H5-CH2- benzil

Proprietăţi fizice
-au miros caracteristic aromatic, pătrunzător, de aici și denumirea de hidrocarburi aromatice;
-benzenul și toluenul sunt lichide, incolore, cu densitatea mai mică decât apa
-benzenul are punctul de solidificare (p.t) 5,5oC de aceea iarna se păstrează și se transportă în
cisterne încălzite;
- benzenul se evaporă ușor iar vaporii sunt toxici și inflamabili;
-pf al toluenului este mai mare decât al benzenului; pt al toluenului este mai mic decât a
benzenului deoarece benzenul are molecula mai simetrică decât toluenul.
-naftalina este solidă, sublimează

Proprietăţi chimice

Arenele au caracter aromatic, ca atare reacțiile caracteristice sunt reacțiile de substituție la

nucleul benzenic.
Dar arenele pot participa și la reacții de substituție la catena laterală, la reacții de adiție și de
oxidare care pot avea loc, atât la nucleul benzenic, cât și la catena laterală.

I. Reacţii de substituţie la nucleul aromatic

a) substituția la benzen
1. Reacţia de halogenare catalitică /AlCl3, AlBr3. Halogeare= introducere de halogeni (Cl, Br)
in moleculă

benzen bromobenzen
2. Reacţia de nitrare se realizează cu amestec sulfonitric (sau amestec nitrant format din HNO3
și H2SO4; nitrare= introducerea gr nitro -NO2 in moleculă HNO3 HO-NO2

benzen nitro-benzen

3. Reacţia de alchilare (Friedel – Crafts);

Alchilare= introducerea unui radical alchil (metil, etil...) in moleculă
 izopropilbenzen

b) substituția la derivați ai benzenului

Dacă pe nucleul benzenului există un substituent, substituția va fi orientată, in funcție de

natura substituentului.
Avem două grupe de substituenţi:
- Substituenţi de ordinul I: -CH3, -OH, -Cl, -Br, -NH2 →orientează noul substituent în
poziţiile orto şi para.
- Substituenţi de ordinul II: -NO2; -COOH; C=O, -SO3H →orientează noul substituent în
poziţia meta.
- Dacă pe nucleul aromatic există doi substituenți, unul de ordinul I și unul de ordinul II,
orientarea se realizează în raport cu cel de ordinul I.
1. Reacţia de halogenare catalitică /AlCl3

o-dibromobenzen

p-cloro-toluen o-cloro-toluen
2. Reacţia de nitrare a nitrobenzenului, toluenului și naftalinei:
Nitrarea toluenului:

exploziv (TNT - trotil

Nitrarea naftalinei:

3. Reacția de sulfonare – procesul în care se introduce in moleculă gruparea sulfonică -SO3H;

se obțin acizi arilsulfonici;

4. Reacţia de alchilare (Friedel – Crafts).

II. Reacţii la catena laterală

Reacţia de substituţie – halogenarea
Reacţia are loc în prezenţa luminii folosind drept reactanţi clorul sau bromul:
 clorură de benzil
Se pot substitui toți atomii de H de la catena laterală, obținându-se clorură de benziliden,
respectiv fenil-triclormetan

III. Reacţii de adiţie la nucleul aromatic

a) adiţia halogenilor.

benzen hexaclorciclohexan
C6H6 + 3Cl2 → C6H6Cl6
Un izomer al acestui compus se numește lindan sau gamexan (insecticid).

b) adiţia hidrogenului (Pt, 250 ͦC, Ni)

o
Ni, 180 C
+ 3 H2
300 atm.

sau: C6H6 + 3H2 → C6H12 (ciclohexan)

- adiția H2 la naftalină are loc în 2 etape, ciclurile benzenice se hidrogenează pe rând (Pt, Ni,
Pd):

Tetralina și decalina sunt lichide utilizate ca solvenți și carburanți.

IV. R de oxidare și ardere

Oxidare la catena laterală- cu [O] (KMnO4/H2O) sau cu O2/V2O5- se obțin acizi
Arderea benzenului și toluenului

15
C6H6 + O2 → 6CO2 + 3H2O
2

C6H5-CH3 + 9 O2 → 7CO2 + 4H2O

Utilizări:
-benzenul– solvent, intermediar valoros în industria coloranților, medicamentelor, ind
parfumurilor, detergenților, insecticidelor, ind cauciucului, maselor plastice (stiren, polistiren)
- toluenul-solvent, ind coloranților, medicamentelor, explozivilor
-naftalina – insecticid, dezinfectant; industria coloranților, medicamentelor, maselor plastice;
Obținerea unor solvenți (tetralină și decalină), a naftolilor (precursori pt insecticide și
medicamente)