ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA ANALIZATORULUI

VIZUAL
 ORBITELE – sunt două cavități osoase situate de o parte și de alta a foselor
nazale. Ele au formă piramidală cu baza anterior și vârful posterior, cu patru pereți și
numeroase orificii.
Pereții orbitei sunt:
a. Peretele superior – alcătuit din osul frontal și aripa mare a sfenoidului. (la nivelul
osului frontal se descrie fosa glandei lacrimale)

b. Peretele medial- alcătuit dinspre ant spre post din 4 oase: apofiza frontală a
maxilarului, osul lacrimal, lama orbitară a etmoidului și corpul sfenoidului.
c. Peretele inferior este alcătuit din trei oase: fața orbitară a maxilarului, osul
zigomatic și palatin.
d. Peretele lateral este cel mai gros și mai rezistent și este alcătuit din două oase:
zigomatic și aripa mare a sfenoidului
La nivelul perețiolor orbitari se descriu câteva orificii importante:
1. Gaura optică situată în vârful orbitei, se continuă cu canalul optic ce conține nervul
optic, artera oftalmică și fibre nervoase simpatice din plexul carotidian
2. Fisura orbitară superioară care prezintă o porțiune sup prin care trec nervii lacrimal,
frontal și trohlear și o porțiune inferioară prin care trec nervii oculomotor comun,
nazo-ciliar, oculomotor extern, vena oftalmică superioară și fibrele nervoase simpatice.
3. Fisura orbitară inferioară conține ramul nervos maxilar al trigemenului și vena
oftalmică inferioară.
Orbita conține următoarele structuri anatomice:
- Globul ocular care ocupă 1/5 din volumul orbitei;
- Mușchii extraoculari(patru mușchi drepți și doi mușchi oblici, mușchiul ridicător al
pleoapei superioare)
- Nervii cranieni II(optic), III(oculomotor comun), IV(trohlear), VI(oculomotor extern) și
V(trigemen), nervi vegetativi (simpatici și parasimpatici)
- Grăsimea orbitară
 Anatomia globului ocular

Globul ocular are forma aproximativ sferică.

Peretele globului ocular este alcătuit din trei tunici concentrice:
1. Tunica externă fibroasă reprezentată de scleră și cornee;
2. Tunica mijlocie vasculară(uveea) formată din iris, corp ciliar și coroidă
3. Tunica internă nervoasă reprezentată de retină.
1. Tunica externă fibroasă
a) Sclera este un țesut opac, de culoare alb sidefie și reprezintă 4/5 posterioare ale tunicii
externe
- La nivelul ei se inseră mușchii extraoculari
- Fața internă vine in raport cu coroida
- Orificiul anterior la nivelul căruia se continuă cu corneea; joncțiunea dintre cornee și scleră se
numește limb sclero-cornean;
- Orificiul posterior prin care trece nervul optic
- Histologic, sclera este un țesut conjunctiv format din fibre elastice și de colagen
- Sclera este o structură avasculară, ea se hrănește prin imbibiție din vasele straturilor
adiacente(la interior coprul ciliar și coroida și la exterior țesutul episcleral)
b) Corneea – reprezintă porțiunea anterioară transparentă a tunicii fibroase, se continuă cu
sclera la nivelul limbului sclero-cornean
- Privită din față corneea are formă ovalară cu axul mare orizontal
- Corneea are 2 fețe: una anterioară convexă ce vine în raport cu filmul lacrimal și una
posterioară concavă în raport cu umoarea apoasă din camera anterioară.
- Histologie este alcătuită din 5 straturi: epiteliul cornean, membrana Bowman, stroma,
membrana Descemet, endoteliul cornean
- Corneea este o structură avasculară, aportul metabolic și energetic se realizează prin
imbibiție de la nivelul filmului lacrimal și de la umoarea apoasă.
2. Tunica vasculară (uveea)
a) Irisul reprezintă partea anterioară a uveei. Este situat inapoia corneei și în fața
cristalinului.
- Are aspectul unui diafragm cu două fețe și 2 circumferințe.
- Fața ant delimitează post camera anterioară iar fața post delimitază ant camera post.
- Marea circumferință se continuă posterior cu corpul ciliar iar anterior delimitează
impreună cu periferia corneei unghiul camerular.
- Mica circumferință delimitează pupila
b) Corpul ciliar este partea mijlocie a uveei și se intinde de la rădăcina irisului până la ora serrata
Corpul ciliar este format din – procese ciliare care au rol de a secreta umoarea apoasă
- mușchiul ciliar care efectuează acomodația crstalinului
c)Coroida sau uveea posterioară se intinde de la punctul de intrare a nervului optic pâna la ora
serrata, captusind astfel jumatatea posterioara a sclerei.
- este un strat bogat vascularizat și intens pigmentat, formând astfel ecranul opac al ochiului,
având un rol insemnat în menținerea tonusului ocular și în nutriția celulelor retiniene.
3. Tunica nervoasă – retina
- Este cuprinsă între ora serrata anterior și originea nervului optic posterior
- Histologic este alcătuită din celule senzoriale(fotoreceptoare), celule nervoase(bipolare,
ganglionare, amacrine și orizontale) și celule de susținere (microglii)
- Celulele fotoreceptoare sunt de 2 feluri:
a) Celule cu bastonașe (100mil) : densitatea lor este mai mare în periferia retinei și scad spre
maculă și lipsesc complet în fovee și foveolă; sunt adaptate pentru vederea în lumină slabă
(vedere scotopică)
b) Celule cu conuri(5mil) densitatea lor este maximă în fovee și foveolă iar nr lor scade în
periferie;sunt adaptate pentru lumină puternică(vedere fotopică) și pt distingerea culorilor
La nivelul retinei se disting două zone mai importante din punct de vedere funcțional:
a) Macula – pata galbenă – este o zonă circulară delimitată de arcadele vasculare temporale
sup și inf, cu diam de aprox 5,5mm
- Are culoare gălbuie datorită pigmentului xantofil prezent în această zonă
- În centrul maculei se află foveea, zonă circulară cu diam mai mic iar în centrul foveei se
află o depresiune denumită foveolă
- La nivelul foveei se găsesc doar cel cu connuri
b) Papila nervului optic (discul optic) este o zonă circulară mai deschisă la culoare decât
restul retinei și corespunde originii nervului optic. Este situată nazal și superior față de
maculă, iar în centrul papilei se găsesc vasele care irigă retina(artera și vena centrală a
retinei)
- La nivelul papilei nu există celule fotoreceptoare motiv pentru care aceasta se mai numește
și pata oarbă.
 Conținutul globului ocular
1. Camera anterioară (CA) este o cavitate plină cu umoare apoasă, situată între fața
posterioară a corneei și fața anterioară a irisului. La unirea periferică a corneei cu
rădăcina irisului se află unghiul camerular ce conține rețeau trabeculară cu rol de
evacuare a umorii apoase.
2. Camera posterioară (CP) este o cavitate delimitată anterior de fața posterioară a irisului
și posterior de hialoida anterioară iar periferic de corpul ciliar. Conține umoare apoasă
care trece din CP în CA prin pupilă
3. Umoarea apoasă(UA) este un lichid transparent cu densitate asemănătoare apei
secretat de procesele ciliare în CP de unde traversează pupila în CA.De aici este evacuată
intr-o proporție de 90% prin rețeau trabeculară în canalul Schlemm. Restul se evacuează
pe calea uveo-sclerală( spațiul supracoroidian strabate sclera și ajunge în orbită)
4. Cristalinul este o lentilă biconvexă, transparentă, situată în spatele pupilei, în CP. La
nivelul ecuatorului se inseră zonula Zinn. Cristalinul este avascular și fără inervație
proprie.
5. Cavitatea vitreană este cea mai mare cavitate a ochiului fiind delimitată anterior de
cristalin, zonulă, și corp ciliar și posterior de retină. Cavitatea vitreană conține un gel
transparent- vitros – alcătuit din fibre de colagen. Vitrosul vine în contact cu structurile
vecine prin intermediul unei membrane denumită hialoidă.
 Vascularizația globului ocular
 Carotida internă Artera oftalmică

A. centrală a retinei A. ciliare lungi post A. ciliare scurte post A. Ciliare ant A.lacrimală

vasc port. post a coroidei

Este vizibilă la nivelul formează marele cerc art al irisului glanda lacrimală
papilei
 Inervația globului ocular

• Nervul oftalmic reprezintă ramul sup al n. trigemen. Se ramifică înainte de a intra în orbită
în : - n. Lacrimal
- n. Frontal
- n. Nazo-ciliar
Anatomia nervului optic
- este alcătuit din 4 porțiuni: intraoculară, intraorbitară, intracanaliculară, intracraniană
- Este vascularizat de artera centrală a retinei.

Chiasma optică este o formațiune nervoasă în ”X” situată deasupra hipofizei și ventriculului
III
Bandeletele optice sunt cuprinse între chiasma optică și corpii geniculați laterali.
Radiațiile optice conectează CGL cu cortexul occipital
Cortexul vizual este situal ăn lobul occipital pe versanții scizurii calcarine.
 Anatomia anexelor globului ocular
1. Pleoapele – 2 structuri musculo-membranoase ce acoperă și protejează segmentul anterior al
GO. Ele sunt alcătuite din fața ant cutanată, fața post mucoasă sau conjunctivală, două
comisuri(internă/externă) marginea aderentă ce corespunde rebordului orbitar și marginea
liberă unde se inseră cilii iar în jurul cililor se deschid orificiile gl sebacee Meibomius și
sudoripare.
- La unirea 1/6 internă cu 5/6 externă pe marginea liberă se află punctele lacrimale
- Au vascularizație dublă: sistemul facial (a. temporală a.facială, a.angulară) ce provine din a
carotidă ext și sistemul orbitar (a.supraorbitară) din artera carotidă internă
- Inervația senzitivă provine din n oftalmic și maxilar sup iar cea motorie din n facial pentru m
orbicular și n oculomotor comun pentru m ridicător al pleoapei sup.
2. Conjunctiva – este o membrană mucoasă, subțire și transparentă care acoperă fața post a
pleoapelor (conj tarsală) și fața ant a sclerei( conj bulbară) până la limbul sclero-cornean.Locul
unde conj tarsală se reflectă pentru a se continua cu conj bulbară se numește fundul de sac sau
fornixul conjunctival.
- Conj bulbară vine în raport cu sclera prin intermediul a 2 struct bine vasc: capsula Tenon și
episclera
- Vascularizația este dată de ram din a ciliare ant și a palpebrale iar inervația este asigurată de
ram din n oftalmic
3. Aparatul lacrimal a) componenta secretorie: 1)glanda lacrimală principală
- Este situată în partea ant a orbitei în unghiul supero-extern
- Are o prțiune orbitară situată în fosa gl lacrimale și o porțiune palpebrală situată în
profunzimea pleoapei sup.
2) Glandele lacrimale accesorii sunt situate în stroma conjunctivei fundurilor de sac(gl
Krause) și a conjunctivei tarsale(gl Wolfring
Filmul lacrimal are 3 straturi: lipidic, apos, mucos
b) Compenenta excretorie – căile lacrimale încep cu punctele lacrimale sup și inferior și se
continuă cu câte un canalicul lacrimal sup și inf ce se unesc într-un camalicul comun ce se
varsă în sacul lacrimal. De aici pleacă un conduct osos denumit canal lacrimo-nazal care se
deschide în meatul nazal inferior.
4. Mușchii extraoculari- sunt 4 m drepți (sup, inf, int, ext) și 2 m oblici( marele și micul oblic)
- inervația motorie este asigurată de n oculomotor comun(III) pt toți m drepți cu excepția
dreptului ext care este inervat de n oculomotor ext(VI)
- Marele oblic este inervat de n trohlear(IV)
- Micul oblic este inervat de n oculomotor comun(III)
 Fiziologia vederii
În procesul de formare a imaginii ochiul se comportă ca un aparat fotografic. Sistemul de
lentile acționează ca un obiectiv care captează razele de lumină și în funcție de distanța la
care se află obiectele din jur își reglează această putere de captare(acomodație) a.î imagine
obținută să fie clară. De asemenea există un diafragm care reglează cantitatea de lumină ce
pătrunde în ochi(pupila) și un film fotografic sensibil la lumină pe care se va forma
imaginea(retina).
Acomodația reprezintă capacitatea ochiului de a vedea clar la diferite distanțe prin
modificarea puterii de convergență a cristalinului.
Vederea binoculară este un proces complex de integrare a imaginilor percepute de cei doi
ochi într-o imagine unică elaborată de scoarța cerebrală. Ea se dezvoltă în doua etape: prima,
periferică în care cei doi ochi trimit la creier doua imagini clare și a doua, centrală,
reprezentată de elabolarea imaginii unice în urma fuziunii.
Componentele vederii binoculare
1. Percepția simultană
2. Fuziunea
3. Stereopsisul sau gradul III de VB care constă în capacitatea de a vedea 3D.