Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Electroterapia ocupa un loc important an cadrul terapiei moderne, cuprinzand metode care
folosesc an scop terapeutic diferite forme de curent electric (curent continuu, curenti de joasa
frecventa, curenti de medie frecventa), forme ale energiei electro-magnetice de analta
frecventa (undele scurte), vibratii mecanice (ultrasunetul), campuri electro-magnetice de joasa
frecventa si vibratii electro-magnetice (radiatii infrarosii si ultraviolete).
Curentul electric se defineste ca miscare a particulelor ancarcate electric, iar mediul an care se
produce aceasta miscare constituie un conductor electric.
Organismul uman, datorita componentelor sale, intra an categoria conductorilor de gradul II.
an compozitia sa, apa este prezenta an procent de 75-80 %. La trecerea curentului se produce
disocierea ei an H+ si OH-, prezenta ionilor de H+ imprimand tesutului respectiv gradul de
aciditate, iar prezenta OH- gradul de alcalinitate; numeroase reactii din organism depind de
ph-ul mediului. Sarurile minerale sant in majoritate constituite din saruri de Na, K, Mg, Ca.
Ionii de sodiu si potasiu cresc excitabilitatea tesuturilor, ionii de calciu si magneziu o scad.
curent diadinamic difazat fix (DF) curent diadinamic monofazat fix (MF)
Modalitati de aplicare
• aplicatii pe puncte dureroase circumscrise. Se utilizeaza electrozi mici, rotunzi, egali.
Polul negativ se aplica direct pe zona dureroasa, iar pozitivul proximal la 2-3 cm distanta;
• aplicatii transversale (transregionale), la nivelul articulatiilor mari, a zonelor musculare
mari ale trunchiului si membrelor. Se folosesc electrozi plati, suficient de mari, asezati de o
parte si de alta a zonei dureroase;
• aplicatii longitudinale, de-a lungul unui nerv sau al unei cai vasculare. Pentru nervi
electrodul pozitiv, mai mare, se aseaza proximal, iar cel negativ distal;
• aplicatii paravertebrale, pe regiunile radacinilor nervoase, cu electrozi adaptati ca marime
regiunii afectate, cu polul negativ pe regiunea dureroasa si pozitivul de cealalta parte, sau
electrozii de aceeasi parte, pozitivul proximal;
• aplicatii ganglionare, pe ganglionii vegetativi. Se utilizeaza electrozi mici, rotunzi, cu
negativul pe ganglionul respectiv si pozitivul la 2-3 cm distanta.
Tehnica de aplicare
Pacientul se aseaza an functie de regiunea de tratat pe paturi sau scaune de lemn. Electrozii se
aplica prin intermediul unor anvelisuri hidrofile, bine umezite.
Aparatul va avea la anceput potentiometrele la 0. Intensitatea se creste progresiv la un nivel
corespunzator efectului urmarit: analgetic sau dinamogen. Pe parcursul sedintei trebuie
crescuta intenstatea pentru mentinerea senzatiei de vibratie nedureroasa, senzatie care scade
prin acomodare. Durata tratamentului este scurta, de 4-8 minute sau chiar mai putin. Ritmul
sedintelor se stabileste an functie de stadiul afectiunii. an stadiile acute se pot aplica de doua
ori pe zi sau cel putin o data pe zi, zilnic. an scop analgetic este inutil sa se aplice mai mult de
6-8 sedinte. Acestea se pot relua dupa o pauza de 7 zile. an scop dinamogen si hiperemiant se
pot face peste 10 sedinte, an functie de caz.
Indicatiile curentilor diadinamici
• stari posttraumatice:
- antinderi musculare
- redori articulare
• artoze activate
• artite
• mialgii
• reumatism abarticular:
- PSH
- epicondilite
• lumbago discogen si musculo-ligamentar
• boala Raynaud, acrocianoza, boala varicoasa
• arteriopatii periferice obliterante
• aplicatii segmentare, vizand zone neuro-reflexe an suferintele de tip neuro-vegetativ
ale stomacului, colecistului, colonului, an astmul bronsic, migrene
CURENJII CU IMPULSURI DE JOASA FRECVENJA (ELECTRODIAGNOSTICUL)
Diagnosticul prin electrostimulare al leziunilor neuromusculare cuprinde, an general,
urmatoarele metode :
> testul galvanic al excitabilitatii;
> testul faradic al excitabilitatii;
> metoda curbei I/t.
In toate aceste metode se folosesc stimuli de joasa frecventa. Metoda curbei I/t prezinta, fata
de testul galvanic si testul faradic, aprecieri cantitative mai precise ale proceselor de
denervare si permite o apreciere cantitativa a procesului de reinervare. Pe de alta parte, cu
ajutorul curbei I/t, se pot stabili parametrii optimi ai impulsurilor triunghiulare utilizate pentru
tratarea paraliziilor flasce, an vederea obtinerii unor rezultate cat mai bune.
Metoda curbei I/t
O posibilitate relativ facila de ridicare a curbei I/t o ofera aparatul TUR RS 12, fabricat an
Germania.
Determinarea curbei I/t se face, atunci cand muschiul an cauza o permite an tehnica bipolara,
deoarece, spre deosebire de tehnica monopolara, curentul strabate mai multe fascicule
musculare.
Electrozii, de marime egala, se dispun la capetele muschiului. Marimea lor se adapteaza la
dimensiunile acesteia. Catodul se dispune distal an toate cazurile cand nu exista raspuns
paradoxal (IA>IC). an cazul raspunsului paradoxal, se inverseaza catodul cu anodul.
Datele obtinute an masuratorile facute pentru ridicarea curbei I/t se trec antr-un grafic cu scari
logaritmice. Pe ordonata se reprezinta curentul I an miliamperi, iar pe abscisa, timpul t,
exprimat an milisecunde.
Masuratorile se fac cu 2 tipuri de curenti : impulsuri dreptunghiulare, ce vor da curba notata
CID (curba cu impulsuri dreptunghiulare) si impulsuri triunghiulare, ce vor da curba notata
CIT.
anainte de determinarile propriu-zise, se stabileste cu impulsuri dreptunghiulare (avand o
durata de 1000 ms si pauza antre ele de 2000 si 3000 ms) raspunsul la fiecare dintre polaritati
an parte, pentru a stabili raspunsul normal sau paradoxal. Dupa cunoasterea acestui raspuns,
se plaseaza electozii, conform indicatiilor de polaritate mentionate mai sus :
1. Se selecteaza forma de impuls dreptunghiular ca succesiune de impulsuri. Durata
impulsurilor se fixeaza la 1000 ms, iar pauza antre 2000 si 3000 ms. Cu electrozii montati pe
pacient, se creste treptat intensitatea curentului, pana se obtine contractia minima. Valoarea
intensitatii (mA) cu care se obtine aceasta contractie minima se numeste reobaza.
2. Se scurteaza apoi durata impulsului, de exemplu an succesiunea 500, 400, 300, 200, 100,
50 ms, etc., masurandu-se de fiecare data intensitatea curentului ce produce contractia
minima. Valorile obtinute se trec an grafic. La scaderea duratei impulsului, valoarea
intensitatii curentului care produce contractia minima, ramane un timp egala cu reobaza, ceea
ce se traduce printr-o portiune orizontala a curbei CID (b). La o anumita durata a impulsului,
pentru obtinerea contractiei minime este necesara o intensitate mai mare decat reobaza. Din
acest punct, curba I/t devine ascendenta, pe masura ce durata tinde spre 0. Timpul (durata
impulsului) de la care curba ancepe sa devina ascendenta este denumit timp util (an figura -
c). De mentionat ca valoarea timpului util variaza foarte mult, an functie de pozitia
electrozilor si de presiunea lor pe tegument. Din acest motiv, timpul util nu este considerat ca
un parametru important pentru elecrtrodiagnostic.
3. Se determina cronaxia, definita ca durata impulsului de curent dreptunghiular, cu
amplitudinea egala cu dublul reobazei, care produce contractia minima. Cronaxia poate fi
determinata an doua moduri :
• pe graficul curbei I/t, determinata an fazele precedente, se traseaza o dreapta paralela
cu abscisa, la valoarea de curent reprezentand dublul reobazei (an figura - e), iar de la
punctul de intersectie al acestei drepte cu curba I/t, se duce o perpendiculara pe axa
timpului, unde se obtine valoarea cronaxiei (f).
• prin determinarea directa pe pacient. an timpul ridicarii curbei I/t se fixeaza valoarea
de varf a curentului la o valoare egala cu dublul reobazei, durata impulsului fiind
foarte redusa si apoi se mareste treptat durata impulsului, pana la obtinerea contractiei
minime;
• durata impulsului corespunzatoare contractiei minime este cronaxia.
• 4. Se ridica curba CIT an axeleasi conditii ca la curba CID. Durata frontului de
descrestere se alege practic zero. Valorile se trec an acelasi grafic ca si curba CID.
• Se determina coeficientul de acomodare, notat cu ?, ce se defineste ca raportul dintre
intensitatea curentului triunghiular cu durata de 1000 ms si intensitatea curentului
dreptunghiular cu aceeasi durata, pentru valorile ce produc contractii minime.
Prescurtat se poate exprima :
• la contractie minima coeficientul de acomodare are la muschii sanato§i ai scheletului
valori antre 2,5 si 6. O scadere a valorii sub limita inferioara denota o denervare
partiala a muschiului, iar o scadere sub 1 arata o denervare totala. Determinarea
coeficientului de acomodare este foarte importanta, deoarece an valorea acestuia se
reflecta chiar leziunea incipienta a nervului.
•
Forma curbei I/t discutata, este valabila numai pentru un sistem muschi - nerv intact.
Pentru muschii denervati, forma curbei se modifica mai mult sau mai putin si din
alura ei se pot trage concluzii privind gradul afectarii.In aceasta figura se prezinta
variatia curbei I/t (CID) an cursul regenerarii unui nerv. Astfel, la muschiul total
denervat, curba este deplasata in dreapta si in sus, ca urmare a cronaxiei crescute a
fibrelor musculare, care sunt excitate an locul fibrelor nervoase (a).
La un muschi partial denervat, curbele ocupa un loc intermediar antre curba
precedenta si curba muschiului sanatos. Se observa ca pe masura ce are loc
reinervarea, curbele se deplaseaza de sus in jos §i de la dreapta spre stanga. Din
variatia curbelor din aceasta figura se trage concluzia importanta pentru diagnostic ca
partea stanga a curbei I/t da in primul rand informafii asupra starii nervului motor, iar
partea dreapta asupra starii fibrelor musculare. O deteriorare an functionalitatea
nervului motor se traduce prin ridicarea partii stangi a curbei, adica prin necesitatea
utilizarii unor intensitati mai mari pentru excitatie.
Pentru optimizarea parametrilor alesi pentru electrostimularea terapeutica este utila
determinarea curbei CIT pentru muschiul corespunzator sanatos al nervului simetric.
Aceasta din urma curba este denumita an literatura de specialitate si climaliza.
Pe grafic se traseaza, ancepand de la origine, o dreapta aproape tangenta la curba climalizei.
Suprafata triunghiului hasurat descris de curba CID si aceasta dreapta reprezinta domeniul de
intensitati si durate, ce pot fi alese pentru excitarea muschiului bolnav cu impulsuri
triunghiulare. De obicei se alege un punct situat pe dreapta tangenta, caruia ai corespunde o
intensitate mai mare cu cativa miliamperi decat reobaza (punctul A pe figura). Dreapta
verticala ce tre ce prin acest punct determina la intersectia cu abscisa ( B ) durata frontului de
crestere a impulsului, iar dreapta orizontala la intersectia cu ordonata ( C ) indica intensitatea
curentului. Durata frontului de descrestere a impulsului se alege practic zero. Alegerea
punctului pe tangenta cu cativa miliamperi mai mult decat reobaza are an vedere nedepasirea
unui anume nivel al intensitatii curentului, care sa provoace oboseala muschiului stimulat.
Pauza dintre impuslurile triunghiulare se alege de cateva ori mai mare decat durata
impulsului.
CURENJII DE MEDIE FRECVENJA
Sant curenti sinusoidali cu frecvente antre 2000 si 50000 Hz.
an terapeutica se folosesc frecventele de 5000 si 10000 Hz.
Avantajul acestor curenti terapeutici este acela ca pot determina contractia muschiului, fara a
influenta tegumentul. Mai au si actiune trofica si analgetica.
FORME DE CURENJI DE MEDIE FRECVENJA
a) medie frecventa pura de 5000 Hz, la care predomina efectul excitomotor;
b) medie frecventa pura de 10000 Hz, cu efect vasodilatator, analgezic;
c) medie frecventa modulata an lunga perioada, care determina contractie musculara
puternica aproape nedureroasa;
d) medie frecventa modulata an scurta perioada;
e) medie frecventa supramodulata scurta perioada an lunga perioada, cu important efect
asupra excitabilitatii neuro-musculare (contractie musculara indolora).
Mod de aplicare
Se folosesc electrozi de plumb, aplicati prin intermediul unor anvelisuri hidrofile. Acesti
curenti nu au polaritate. Intensitatea se prescrie an miliampermetri.
Indicatii
• stari posttraumatice
• arteriopatii periferice an stadii incipiente
• afectiuni reumatismale CURENJII INTERFERENJIALI DEFINIJIE
Curentii interferenjali rezulta din suprapunerea a doi curenj de medie frecventa decalaj cu 100
Hz. In acest mod apare un curent de medie frecventa (interferential) a carui modulatie an
amplitudine se produce cu o frecventa de la 0 la 100 Hz.
EFECTE FIZIOLOGICE
1. Efect excitomotor pe musculatura striata, care se produce la frecvente ale modulajei in
amplitudine mici de la 0 la 10 Hz. Acest efect se exercita numai asupra musculaturii cu
inervaje pastrata, motiv pentru care acesti curenti pot fi folositi §i in scop diagnostic. Daca
muschiul nu raspunde la curenti interferentiali prin contractie, anseamna ca inervatia sa este
afectata.
2. Efect decontracturant, obtinut la frecventele medii de 12-35 Hz, dar mai ales la
frecventele variabile antre 0 si 100 Hz.
3. Efect vasculotrofic, hiperemiant si resorbtiv, realizat prin actiunea directa pe vase si prin
gimnastica musculara.
4. Efect analgetic, produs prin diminuarea excitabilitatii dureroase. Apare la frecventele
rapide antre 80 si 100 Hz.
5. Efect excitomotor pe musculatura neteda, realizat de orice forma de curent interferential,
mai ales de frecventele antre 12 si 35 Hz.
MODALITAJI DE APLICARE Interferenta plana
Se folosesc patru electrozi, cate doi asezati an cruce pentru fiecare din cei doi curenti care
realizeaza interferenta. an mijlocul patratului format de cei patru electrozi se afla zona de
tratat. Efectul se produce numai an planul in care se afla electrozii.
Interferenta spatiala
Permite prin adaugarea unui al treilea circuit ca efectul sa se produca an mai multe planuri.
Electrozii folositi poarta numele de electrozi stelati.
Vectorul interferential
Pentru a nu exista directii preferentiale de exercitare a efectului s-a inventat un dispozitiv care
realizeaza o rotatie periodica cu 450 a vectorului principal de actiune. In acest fel toate
direcfiile din spafiu sant excitate succesiv cu aceea§i intensitate.
Interferenta dinamica
Este o modalitate de rotire a vectorului de actiune cu 360 grade la fiecare ciclu, ca un radar.
Corectia distantei
Exista cazuri an care electrozii nu pot fi plasati la distanta egala antre ei. Unele aparate sant
prevazute cu un ”egalizor de distanta“, care permite folosirea intensitatii optime necesare an
conditii de buna toleranfa.
TEHNICA DE APLICARE
an practica se folosesc doua tehnici de aplicare: statica si dinamica. an tehnica statica,
electrozii se mentin an timpul procedurii an acelasi loc si asupra lor se exercita o presiune
constanta. Electrozii clasici sant de tip placa, introdusi antr-o textura umeda. Ei se fixeaza cu
benzi elastice sau cu saculefi de nisip. Se mai folosesc §i electrozi tip ”pernifa“ §i electrozi
tip ”vacuum“.
In tehnica dinamica sau cinetica se utilizeaza doi electrozi de tip ”manusa“, care se aplica pe
miinile asistentului. Ceilalti doi electrozi sunt fixi.
ALEGEREA FRECVENJEI Frecventa constanta
Aceasta modalitate mai poarta numele de ”manual“ §i permite alegerea unei frecvente fixe
antre 0 si 100 Hz, an funcfie de efectul dorit.
Frecventa variabila
Mai poarta §i numele de ”spectru“ §i permite o modulafie a curentului de interferenfa
crescatoare §i descrescatoare in 15 secunde intre anumite limite:
- spectru 0-10 Hz
- spectru 90-100 Hz
- spectru 0-100 Hz DURATA §EDINJELOR
In general se indica durate de 15-20 de minute, in prima parte facindu-se o aplicafie de tip
manual, iar in cea de a doua de tip spectru.
NUMARUL §EDINJELOR
Este variabil dupa reacfia pacientului. Sint cazuri in care sant suficiente 6-8 sedinfe §i altele
in care se ajunge la 14-16. Aplicafiile se pot face zilnic sau la doua zile.
INDICAJIILE CURENfILOR INTERFERENJIALI • stari posttraumatice
• artrite
• periartrite
• artroze
• spondiloze, discopatii
• nevrite, nevralgii
• arteriopatii obliterante an stadiul I si II
• anexite, metroanexite
• dischinezii biliare
• atonii intestinale postoperatorii
• incontineta vezicala
CURENJII DE iNALTA FRECVENJA
Sant curenti alternativi sinusoidali a caror frecventa depa§e§te 300000 de Hz.
Strabatind mediile cu densitafi diferite ale corpului omenesc, ace§ti curenti determina
producerea locala de caldura.
Fata de celelalte proceduri de termoterapie, procedurile care folosesc curenti de inalta
frecventa pot fi definite ca fiind proceduri de termoterapie de profunzime.
FRECVENJA DENUMIREA GAMEI PROCEDURA 300 kHz-3 MHz (100-1000 m)
Unde hectometrice sau unde medii
Unde decimetrice
-tratament cu unde decimetrice (69 cm) si microunde (12,25 cm)
3 GHz-30 GHz
(1-10 cm) Unde centimetrice -nu se folosesc an terapeutica 30 GHz- 300 GHz (1-10 mm)