CURS BOLI INFECȚIOASE

Șef lucr. univ. Dr. Cocuz Maria-Elena

 LEPTOSPIROZA

Definiție: antropozoonoză acută, determinată de bacterii din genul

Leptospira, cu manifestări clinice variate.
Etiologie:
- bacterii Gram negative, spiralate, mobile printr-un flagel axial.
- Pot fi evidențiate la microscop pe fond întunecat sau prin
impregnație argentică.
• Exista 2 specii : Leptospira interrogans ( cuprinde toate serotipurile
de leptospire patogene pentru om) si Leptospira biflexa
( nepatogene pentru om).
• Leptospirele patogene pentru om sunt: L. canicola, L. hebdomadis,
L. pomona, L. grippotyphosa, L. ictero-hemorrhagiae.
• Rezistența în mediul extern: rezistă la temperaturi scăzute, în mediu
umed și cald (apa de canal sau de mlaștini/lacuri); distruse rapid în
mediu uscat, la temperaturi peste 60gr.C, UV, clorinarea apei,
dezinfectante( fenoli, derivați cuaternari de amoniu, aldehide).
Epidemiologie:
• Sursa de infecție - mamifere sălbatice și domestice : șoareci,
șobolani, iepuri , manguste, arici, porcine, bovine, cabaline,
ovine, câini, pisici – bolnave sau purtătoare de leptospire -
contaminează solul și apa cu urina.
• Transmitere: cutanată ( prin tegumentul intact sau cu leziuni
de continuitate) - prin îmbăiere, înot în ape contaminate;
digestivă – ingerare de alimente sau apă contaminată cu urina
sursei de infecție; conjunctivala/respiratorie cu aerosoli
contaminați proveniți de la animale.
• Sezonalitate: mai frecvent in sezonul cald si umed.
• Receptivitate: universală.
Patogenie:
• De la nivelul porții de intrare se realizeaza bacteriemia
( leptospiremia), cu diseminare organică, în special în ficat,
rinichi, plămân și LCR.

• Apar leziuni tisulare ( vasculită, hemoragii, necroză), inițial

prin mecanism lezional direct, apoi prin mecanism alergic.
Tablou clinic:
Caracteristic pentru leptospiroza este polimorfismul clinic.
• Incubația : 2-26 zile.
• Perioada de stare - evoluează în 2 faze successive,
leptospiremică ( septicemica) si leptospirurică ( imună).

Exista forme anicterice și forme icterice de boală.

A. Formele anicterice – majoritatea cazurilor de boală.
A.1. Faza leptospiremică: febră, cefalee intensă și persistentă, mialgii,
artralgii, grețuri/vărsături alimentare, dureri abdominale difuze,
constipație/diaree.
• La examenul obiectiv: congestie conjunctivală, , exantem tranzitoriu
maculo-papulos; simptomatologia se poate remite spontan.
• Leptospirele pot fi evidențiate în sânge și în LCR ; lipsesc în urină.
A.2. Faza leptospirurică: după 5-6 zile reapare febra și se poate instala
un tablou clinic de meningită acută; LCR este clar, hipertensiv, cu
pleiocitoză sub 500 elemenete celulare/mm3 - limfocie, proteinorahie
moderat crescută.
• Evoluția meningitei este favorabilă sub tratament.
• Leptospirele pot fi evidențiate doar în urină.
• Mai pot apare uveite, iridociclite, nevrite, mielite.
B. Formele icterice de leptospiroză ( boala Weil:
• Afectare hepatică: icter colestatic, citoliză hepatică, uneori
insuficiență hepatică acută;
• Afectare renala: IRA clinic și biologic;
• Afectare neurologică: meningită, encefalită, mielită, nevrite
periferice;
• Afectare cardio-vasculară: miocardită, pericardită, șoc;
• Afectare pulmonară: pneumonie interstitială, hemoptizie,
uneori insuficiență respiratorie acută;
• Afectare hematologică: trombocitopenie, CID, hemoliză.

Caracteristic: evoluție severă.

Investigații de laborator:
1. Nespecifice: valori crescute VSH și ale fibrinogenului seric;
leucocitoză cu neutrofilie.
2. Specifice:
2.1.Evidențierea leptospirelor direct prin examen microscopic pe
fond întunecat din sânge, urină, LCR, prin cultură pe medii
speciale sau prin reproducerea bolii prin inoculare la cobai.
2.2.Teste serologice: reacția de fixare a complementului
( specifică de grup), reacția de aglutinare ( specifică de tip), ELISA
– evidențiază apariția Ac tip IgM.
Diagnostic diferențial:
• În formele anicterice – cu viroze respiratorii, MNI,
enteroviroze;
• În formele icterice – cu HAV, ictere hemolitice,
angiocolecistite, septicemii cu icter, febre hemoragice;
• În formele cu meningită – cu alte meningite.
Prognostic:
- favorabil in formele anicterice;
- în formele icterice evoluția este dificilă, cu mortalitate 5-10%;
- factori de prognostic rezervat: IRA, afectarea pulmonară
severă, alterarea stării de conștiență, afectarea cardiacă.
Tratament:
• Boală de grup A, cu declarare nominală și spitalizare
obligatorie.
• Formele severe de boală necesită internare în secții de terapie
intensivă.
1. Regim igieno-dietetic: repaus, hidratare corespunzatoare,
dietă de protecție hepato-renală.

2. Tratament etiologic – obligatoriu.

Se poate face cu Penicilina G, Ampicilina și derivate,
Ceftriaxonă, Eritromicină, Doxiciclină – durata 7-10 zile.
3. Tratament patogenic:
• Reechilibrare hidro-electrolitică și acido-bazică, aport caloric
parenteral;
• Tratament depletiv ( Manitol) in meningita;
• Tratamentul IRA – furosemid și la nevoie hemodializă;
• Tratamentul sdr. hemoragipar – sânge, plasmă, vitamina K;
• Combaterea hiperamoniemiei din IHA – pev cu Arginină-
Sorbitol;
• Corticoterapie în afectarea miocardică severă.

4. Tratament simptomatic: antitermice, antialgice, sedative.

Profilaxie:
• Vaccinarea animalelor domestice care trăiesc în habitatul
uman;
• Utilizarea echipamentului de protecție la persoanele cu risc
ocupațional;
• Aplicarea de măsuri de deratizare în locuințele din rural;
• Evitarea scăldatului în bazine cu ape stătătoare, neclorinate;
• în caz de expunere în zone cu factor de risc crescut – profilaxie
cu Dociciclină 200 mg po doză unică.
 TRICHINELOZA

Definiție : parazitoză produsă de infestarea cu paraziți din genul

Trichinella, pe cale digestivă, prin consum de carne infestată,
insuficient preparată termic.

Etiologie:
- paraziți din genul Trichinella; în prezent se cunosc cel puțin 10
specii de Trichinella implicate în apariția bolii la om;
- în România specia întâlnită este Trichinella spiralis – vierme
nematod, cu formă cilindro-conică, cu lungime de 1-4mm.
Ciclul evolutiv al parazitului:
- este autoheteroxen – aceeași gazdă servește parazitului atât
ca gazdă intermediara cât și definitivă;
- la aceeași gazdă parazitul necesită trecerea prin intestin
( pentru dezvoltarea formelor adulte) și prin mușchiul striat
( pentru închistarea larvelor infectante).
Ciclul evolutiv cuprinde 3 faze: intestinală, de migrare și musculară.
1. Faza intestinală :
- începe odată cu ingestia de carne infestată, ce conține larve de
Trichinella;
- în stomac, sub acțiunea sucului gastric, fibrele musculare și capsula ce
înconjoară larvele sunt digerate și larvele eliberate.
- Larvele trec în intestinul subțire , se maturizează, se transformă în
adulți, se acuplează și, după 6-7 de la infestare, încep să depună larve.
2. Faza de migrare - larvele din intestin ajung în mușchii striați pe cale
limfatică și sanguină, străbătând țesuturile și organele gazdei.
3. Faza musculară – larvele se dispun sub sarcolema fibrelor musculare
striate, se maturează, se spiralează și sunt înconjurate de o capsulă de
țesut conjunctiv, cu rol în supraviețuirea larvei față de reacția
inflamatorie locală.
• În evoluție în jurul larvei se formează un chist , care se
calcifică treptat în ani de zile.
• Larvele prezente în chist au viabilitate îndelungată , de ani de
zile.
• Musculatura striată cel mai frecvent infestată: mușchii feței, ai
limbii, diafragama cu pilierii, intercostali, deltoid.
• În cazurile cu infestare masivă larvele se pot localiza și în
miocard.
Epidemiologie:
• Sursa de agent patogen: reprezentată de peste 300 specii de
animale vertebrate, care se infestează natural cu larve de
Trichinella.
• Exista 2 cicluri prin care Trichinella se menține în natură:
a. Ciclul silvatic: animale de câmp și de padure – lupul, vulpea, pisica
salbatică, tigrul, leopardul, jderul, dihorul, nurca, ursul, porcul mistreț,
iepurele, veverița, șoarecele sălbatic, șobolanul, castorul, cârtițe, arici,
foca, delfinul, morsa, unele păsări( bufnița, cioara, struțul).
• În România animalele implicate în ciclul silvatic sunt ursul, mistrețul,
lupul, vulpea, rozătoarele de câmp.
b. Ciclul domestic: constituit de animale care habitează în preajma
locuințelor umane – porcul, pisica, câinele, șobolani, șoareci, cabaline,
ovine.

Posibilitățile de infestare ale porcului domestic: necrofagia ( porcii

hrăniți insuficient consumă cadavre de șobolani infestați), consumul de
resturi din porcii infestați aruncate.
• Transmitere: pe cale orală, prin consum de carne de porc, alte
animale domestice ( cai, oi), animale sălbatice ( mistreț, urs)
infestată cu larve de Trichinella, insuficient preparată termic.
• Riscul cel mai mare – carnea crudă ca atare, afumată sau
saramurată; în aceste alimente larvele își păstrează potențialul
infecțios timp de 60-90 zile.
• Receptivitate populației: generală, indiferent de vârstă sau
sex.
• Sezonalitatea: frecvența îmbolnăvirilor este mai mare în
sezonul de iarnă ( decembrie-februarie), când se sacrifică
masiv porci; pot apare cazuri de boală și în restul anului.
Tablou clinic:
• Evoluția clinică a trichinelozei este polimorfă, asemănătoare
cu aproximativ alte 50 de boli.
• Simptomatologia depinde de cantitatea de larve ingerată și de
o posibilă stare de imunitate câstigată printr-o expunere
anterioară.
1. Incubația – medie 10-14 zile , mai scurtă în infestările masive,
mai lungă în cele ușoare.
2. Debutul : cu tulburări gastro-intestinale în majoritatea
cazurilor – grețuri, dureri abdominale, diaree apoasă; este
perioada de prezență a parazitului în intestin.
Manifestările de debut cedează spontan în 1-2 zile, de obicei
neglijate de către bolnavi.
3. Perioada de stare :
- febră,
- mialgii ( generalizate sau cu diferite localizări) ,
- edeme ( palpebrale, faciale, gambiere sau generalizate în
formele severe),
- Conjunctivită ,
- erupții cutanate tip urticarian.

4. Perioada de declin: începe din săptămâna a 3-a de boală,

odată cu debutul fazei de închistare musculara a larvelor;
- scăderea treptată a febrei,
- retrocedarea edemelor
- ameliorarea mialgiilor.
Forme clinice:
• Asimptomatice: 50% din cazuri; diagnosticate doar pe baza
eozinofiliei depistate la anchetele epidemiologice în focarele
de trichineloză sau ocazional.
• Ușoară: incubație mai lungă, tulburări digestive rare, febră și
mialgii moderate.
• Medie: cea descrisă.
• Severă: prin infestare intensă și producerea de leziuni în
diverse organe ( plămân, cord, rinichi, SNC).
Clinic: incubație scurtă, tulburări digestive concomitente cu
manifestările generale de boală; febră înaltă, edeme faciale și la
membre, mialgii intense, ce produc impotenta functionala,
manifestari cardio-vasculare ( miocardită, pericardită),
manifestări neurologice ( meningite, encefalită. radiculonevrite,
pareze, paralizii), manifestări respiratorii ( infiltrate pulmonare
tip Loffler), afectare oculară ( maculopatii).
Investigatii de laborator:
1. Teste nespecifice:
• Leucograma: în majoritatea cazurilor leucocitoză cu
eozinofilie; numărul eozinofilelor poate fi normal în formele
ușoare sau în formele severe.
• Enzime serice de origine musculară – creatinfosfokinaza,
miokinaza, lacticdehidrogenaza, TGO; cresc datorită leziunilor
musculaturii striate și miocardice.
• Proteinele serice: hipoproteinemie, hipoalbuminemie ( prin
alterarea metabolismului proteic și prin disfuncții hepatice).
2. Teste specifice:
• Teste serologice: devin positive după 3 săptămâni de la infestare;
pentru afirmarea unei infecții recente este necesară repetarea
testului la interval de 10-14 zile pentru a surprinde seroconversia
( apariția IgM) sau creșterea titrului de Ac de cel puțin 4 ori în cele 2
probe.
Teste utilizate: RPL ( reacția de precipitare larvară), reacția de fixare a
complementului, imunfluorescența, ELISA etc.

• Teste parazitologice:
- Examenul coproparazitologic – poate evidenția paraziții adulți în
scaun în primele zile de la infestare.
- Biopsia musculară si examenul histopatologic – se poate efectua din
săptămâna 3-4 de la debutul febril al bolii, când începe faza de
localizare musculară; se pot evidenția larve libere în musculatură, larve
spiralate sau chiar larve încapsulate.
3. Examenul trichineloscopic al cărnii consumate: are valoare de
diagnostic cert în situația în care manifestările clinice sunt
prezente la mai multe persoane care au consumat carne
infestată.
• Controlul se poate efectua pe carne proaspătă , carne
congelată sau carne uscată conservată.
Tratament:
1. Etiologic: se poate efectua cu Thiabendazol ( Mintezol) 5-10
zile, Mebendazol( Vermox) 7-14 zile, Albendazol ( Zentel) 10-14
zile.
2. Patogenic:
- Antiinflamatoare, cu rol în inhibarea mecanismului toxico-
alergic, atenuarea efectului hipersensibilizant al medicației
antiparazitare și prevenirea complicațiilor severe.
Se pot folosi AINS sau steroidiene.
3. Simptomatic: antihistaminice, antialgice ( Algocalmin,
paracetamol), antitermice, calciu, vitamine.

-
Profilaxie:
1. Prevenirea infestării umane cu Trichinella – se realizează prin:
• Controlul trichineloscopic al cărnii destinate consumului
uman;
• Evitarea consumului de carne de porc sau preparate
proaspete din carne de porc necontrolată sanitar-veterinar;
• Prelucrarea termică corespunzătoare a cărnii și a oricărui
preparat din carne;
• Educația pentru sănătate a populației privind riscurile de
îmbolnăvire.
2. Prevenirea infestării animalelor:
• Asigurarea măsurilor de zooigienă;
• Hrănirea corespunzătoare a animalelor;
• Acțiuni de deratizare, urmate de strângerea cadavrelor de
șobolani și arderea lor;
• Ecarisare operativă si complexă;
• Combaterea vagabondajului porcilor.