Brucella Brucelele se impart in 6 specii .

Brucella melitensis cu 3 biogrupe (capre, oi), Brucella abortus cu 7 biogrupe (vite), Brucella suis cu 5 biogrupe (porci), Brucella canis (cini), Brucella neotomae (obolan),Brucella ovis cu cte un biogrup. Brucella maris este a aptea specie din genul Brucella care reunete tulpinile izolate de la mamifere marine. Morfologie: Brucellele sunt cocobacili Gram negativi, care se coloreaz frecvent bipolar, eventual prezentnd capsul. Sunt imobili, nesporulati, strict aerobi, catalaz pozitivi, oxidaz negativi, relativ inactivi metabolic. Nu produc acizi din carbohidrati pe mediile care contin pepton. Sunt strict paraziti pentru animale, caracteristic localizati intracelular. Caractere de cultura:Brucellele sunt aerobi obligati; la insamintarea materialului de bolnav ele se dezvolta lent(3-10 zile); uneori cresterea se manifesta in a 15 zi, iar intr-o serie de cazuri in a 30 zi. Brucellele se cultiva la Ph 6,6-7,4 , temperature optima de crestere 37C , limitele intre 20-40C. Brucellele cresc bine in prezenta tiaminei,niacinei,biotinei, pot creste pe medii obisnuite ,geloza hepatica , bullion hepatic,preferential fiind geloza-ser cu dextroza ,geloza din infuzie de cartof cu ser , geloza-singe, geloza-ser cu triptoza; mediile lichide contin aceleasi componente, fara agar. Pe geloza hepatica- coloiile rotunde si netede , cu nunanta albuie sau sidefie , in bullion hepatic produc opacifiere de pe urma depunerii unui sediment mucos. Cu success se cultiva in oua grase(nefecundate). Dezvoltarea de tip bovin (Brucella abortus ), se produce in prezenta CO2 5-10% , care constituie pentru ele un factor de crestere. Pentru izolarea brucellelor se utilizeaza medii selective, cu anumiti coloranti si antibiotic. Formele brucellelor pot fi S si R , au fost puse in evident si forme L, ce apar sub influenta antib. Caractere enzimatice: Brucellele nu lichefiaza gelatin, nu scindeaza proteinele, unele specii produc H2S , scindeaza urea si asparagina, reduc nitratii in nitriti. Hidorolizeaza P , Peptonele, aminoac. , formind NH3 si H2S. Toxicogeneza: Nu produc exotox. , de pe urma dezagregarii corpilor bacterieni se formeaza endotoxina cu caract. Alergenice specific. Brucellele produc hialuronidaza, ureaza , catalaza. Structura antigenica : contin Ag A,M,R. La Brucellele ovinelor- Ag M, Brucellele bovinelor- Ag A. Antigenele sunt situate mosaic la supraf. celulelor. Au un Ag comun cu bact tularemiei si vibrio holeric. Inafara de Ag O au un Ag termolabil Vi. Brucellele modificate se diferentiaza cu ajutorul serurilor aglutinante A,M si a fagului brucelozic. Rezistenta : In sol , urina, excremente de animale,gunoi,resturi de fin, tarite , brucellele supravetuiesc pina la 4 luni , in gheata ,zapada, unt si brinza- 4 luni , in lina oilor-3-4 luni , in praf- 30zile , in carne20 zile. Sensibile la temp. inalte si subst. dezinfectante. La temp. 60C ele mor in 30 min. ,la fierbere -in citeva secunde. La subst. ca fenol, creolina, formalina, clorura de var ,cloramina etc. sunt foarte sensibile. Rezultate optime da sol HCl 1% cu sol NaCl 8%. Patogenitatea pentru animale: La Brucella sunt receptive ovinele ,bovinele ,porcinele, cerbii nordici ,lamele, caii, camilele, si ciinii, care pazesc oile si care maninca embrionii si placente in caz de avorturi.; pisicile, rozatoarele. Sint infectioase excretiile animalelor bolnave (urina, excrementele, lichidul amniotic, secretia vaginala) laptele, mai ales de capra,oaie . Din animalele de laborator sint

sensibile la Brucella cobaii : timp de 3 luni si apoi mor, cu simptome de afectare a oaselor , articulatiilor ,cartilajelor, ochilor. Patogenia afectiunii la om.: oamenii se afecteaza de la animale, insa in epidimiologia brucelozei umane rolul principal le revine ovinelor. Mai fregvent se infecteaza pe cale alimentara, lactate de la animale infectate, prin invelisurilor cutanate si membranele mucoase. In cond. gospodariei satesti se releva caracterul sezonier al afectiunii, care apare in perioada fatarii oilor si caprelor(mart-mai). Perioda in incubatie dureaza 1-3 sapt.,uneori citeva luni. Din regiunile de localizare primara , brucellele patrund in celulele fagocitelor mononucl. Unde se multiplica,apoi trec in torentul sangvin,cauzind stare de bacteriemie de lunga durata. Pe cale hematogena agentii se rasp. Prin tot organismul , conditionind o simptomatica intermediara(orhita, periostita, artrita ). Imunitate: persoanelor care au suportat boala le apare o rezistenta nespecifica la reinfectie. La baza imunitatii infect. si postinfect. sta activitatea macrofagilor si T-limfocitelor (imun. celulara); rol important il au fagocitoza si starea de alergie, ce impiedica raspindirea brucellelor in org. La inactivarea lor mai participa si factorii humorali(aglutininile, subst. fixatoare de complement, Ac incomplete) cu capacitatea de a bloca agentii brucelozei , si fagul. Diagnostic de laborator: prelevatele(single ,LCR si periarticular, materii fecale, urina, laptele si produsele lactate ,serul bolnavului(p/u depistarea aglutininelor).Izolarea culturilor - laboratoare special. Cultivarea -3-4 saptamini. B.abortus se uzeaza medii nutritive ce contine 2-10 %CO2, in scopul izolarii culturii pure si ident. ei peste 4-5 zile se efectueaza reinsamintari pe geloza inclinata. Incepind cu a 10-12 zi de boala in singele bolnavilor se acumuleaza cant. suficienta de aglutinine , care se depisteaza prin RA in eprubete (wright) si lama(huddleson). React. Huddleson si RA cu singe integral pe lama se monteaza mai ales in cazul cercetarilor in masa pentru indentificarea brucelozei. Mai tirziu se monteaza proba alergica Burnet pentru a constata starea alergenica incepind cu a 15-20 zi de boala. Tratament: Bolnavilor de bruceloza li se administreaza tetracycline semisintetice, rifampicina. In formele cronice rezultatele eficiente se obtin in urma vaccinoterapiei, precum si a administrarii de brucelina. Pentru combaterea recidivelor se recomanda gamaglobulina antibrucelozica. Profilaxia : metoda nespecifica consta dintr-un complex de masuri generale si specific in colaborare cu organizatiile veterinare, metoda specifica:imunizarea oamenilor cu vaccine viu, se preconizeaza un vaccine chimic, care contine un complex proteo-polizaharidic din peretii celulari ai brucellelor.

Francisella (tullarensis) Morfologie: bacteriile tularemiei sint niste cellule foarte mici in forma de coci si bastonase,cu dimensiunile 0,2-0,7m. Bacteriile sunt immobile, fr pili ,aerobi, facultativi anaerobi, ,poseda policromazie(se coloreaza intens la poli) , Gram - ,in organismul animalelor formeaza o capsula fina. Ele se caracterizeaza prin polimorfism. Caractere de cultura: Sint aerobe, nu cresc pe medii uzuale , se dezv.bine la 37C in medii bogata in vitamine,ex.:mediu vitelin ce contine 60 parti galbenus de ou si 40 sol NaCl la ph 6,7-7,4. Insamintarile se termostateaza 2-14 zile. Bacteriile se multiplica pe geloza cistinica(0,05-0,1% cistina, 1% glucoza). Formeaza colonii de culoare alba-laptoasa. Agentul tularemiei se cultiva pe medii de creier,ficat,splina, extract de cord, drojdii de bere,faina de peste, trebuie sa contina vitaminele necesare. Este preferabil mediul sintetic ce contine(arginina,cisteina,leucina,histidina etc., pantotenat de Ca ,ioni de Mg, sarurile NaCl, sulfat de Mg,tiamina. PEntru prepararea mediului solid se adauga agar. Cel mai bine cresc in sacul vitelin al embrionului gainii. Fiind cultivate in cnd.artificiale, bacteriile pierd Ag K , caruia I se datoreaza virulent si imunogenitatea lor. Caractere enzimatice: Bacteriile scindeaza proteinele,elaborind H2S ,nu form.indol, fermenteaza cu formare de ac.glucoza ,maltoza, levuloza, manoza, instabil-dextrina, glicerina. Caracterele biochimice sint instabile ,modificindu-se relative repede. Toxicogeneza: Nu sa constatat prezenta exotoxinei.virulenta datorita Ag Vi. Structura antigenica : In RA s-au stability Ag comune cu bacteriilela brucelle . Culturile de forma R cu Ag O ,sint avirulente si lipsite de caractere imunogene. Tipica- forma S, ce contine Ag Vi si O.Formele SR contin Ag O si cant mai mica de Ag Vi, din care se prepara vaccine vii. SE deosebesc 3 subspecii: Pentru acestea e caracteristica deosebirea cantitatii unor ac. grasi (decanic ,tetradecanic,tetracozanic) Holarctica(europa,asia, A. de nord) Inarctica(America de nord) Din Asia central(in focarele fluviilor Ili,Ciu,Amudaria) Rezistenta : In cereale-130 zile , in apasi in cadavrele rozatoarelor-90 ,in piinea coapta-20,in sol-10 zile, la temp. joase-peste 3 luni. Sub actiunea sol. De lizol 3%,crezolului, sol.de cresol saponat,formalinei, alcoolului mor in citeva min. ,la 60C-10,15 min. Sub razele solare directe-30min. Patogenitatea la animale:Sensibili sunt soarecii ,sobolanii cenusii,soarecii de padure si de casa,iepurii,tintarii,veveritele sibiriene,hirciogii,sobolani de nisip,chitcanii ,din animale domestice :camile,oi,pisici,ciini,porci,din anim. de laborator:cobaii si soriceii albi. Agentul tularemiei se caracterizeaza prin poliadaptibilitate. Cea mai mare importanta epidimiologica o au sobolaniide apa si cei obisnuiti ,soarecii, ondatrele, din vectori:taunii ,capusele, tintarii etc. Patogenia afectiunii la om: Infectarea pe cale alimentara si aerogena. Agentul poate patrunde prin invelisurile cutanate si membr. mucoase, precum si prin intepatura artropodelor si insectelor.

Microorg. Se localizeaza in piele ,pe membr mucoase ,in ganglionii limfatici ,caile respiratorii ,tractul gastrointestinal, alte organe, provocind forme clinice respective ale afectiunii (bubonic, ulcerobubonica, oftalmica ,angina-bubonica ,abdominal sau intestinala ,pulmonara si generalizata sau septicemia primara). In toate formele se remarca afectarea ganglionilor limfatici. Datorita utilizarii pe larg a antibiot. in majoritatea cazurilor tularemia se termina prin convalescent. Imunitate: Suportarea bolii antreneaza elaborarea unei imunitati stabile de lunga durata, care prin caracterul ei este celulara si humorala. Diagnostic de laborator: Rolul de baza in diferentierea tularemiei de alte boli revine investigatiilor de laborator. La a 3-5 zi de boala se monteaza proba intracutanata sau cutanata cu tularina. Probele alergice positive la convalescent si vaccinati,fapt de care se va tine cont la diferentierea tularemiei de alte boli. In a 2 sapt. in singele bolnavului se acumuleaza aglutinine pentru depistarea unde se monteaza RA pe lama in picatura de singe sai metoda volumetrica. Din cauza Ag comuni giagnosticul din brucella poate fi pozitiv . Sint utilizate deasemenea RHAI,RIE, care sint mai sensibile decit RA. Prelevatele: punctat din bubon, raclaj din ulcer ,secretie din conjunctivita ,deposit faringian ,sputa, singe. Materialul de examinat se insaminteaza pe medii nutritive speciale ,insa semnificatia diagnostic este minima. De obicei se infecteaza soarecii albi sau cobaii cu material de la bolnavi. Proba biologica se monteaza in lab special. Daca materialul contine bacteria tularemice animalele de lab mor in a 4-12 zi, fiind supuse necropsiei iar din organelle lor se pregatesc frotiuri-amprente si se exam pe mediu de ou coagulat. Cultura fiind supusa exam bacterioscopic.bacteriologic, si biologic. LA rozatoare diagnosticul se efectueaza cu ajutorul bacterioscopiei frotiurilor-amprente din organe, RP(termoprecipitare), RIF, probelor biologice. Se exam deasemenea apa ,artropodele hematofage, Tratament: Antibiotice(gentamicina, streptomicina ,levomicetina ) ,vaccine din bacteria tularemice inactivate. Profilaxia: efectuarea masurilor antiepidemice generale in focare si imunizarea oamenilor. Profilaxia specifica: vaccine viu si vaccine inactivat preparat din Ag protective. Vaccinul se produce in stare uscata. Administrarea: percutan intr-o singura repriza. Durata imun. : postvaccinale e de 3-6 ani. Datorita unui complex larg de masuri, imunizarii locuitorilor din focarele natural, morbiditatea de tularemia a scazut pina la cazuri sporadice.

Virusul rujeolei (Genul Morbillivirus) Morfologie :Dimensiunile 120-250 nm. Nucleocapsida comporta simetrie helicoidala.Virionul are caractere hemaglutinante, nu contine neuraminidaza. Caractere de cultura: Cultivarea- in culture monostratificate de epiteliu renal uman,simian,canin, pe cultura de amnios uman. Efectul citopat se caract prin formare din semiplaste(cel ploinucleare)si incluziuni eozinofile in citoplasma si nucleu. Structura antigenica: Au fost detectate Ag ale membranei externe (Ag V), hemaglutinina, protein de membrane. Cele mai inalte facultati imunogene le are hemaglutinina. Rezistenta: Se inactiveaza repede la 58C , rezistent la temp joase (-70C). Inafara organismului rezista nu mai mult de 30 min. Sensibil la lumina solara. Din aceasta cauza nu se practica dezinfectia in caz de rujeola. PAtogenitatea pentru animale: Animalele nu contracta rujeola in cond natural.A reusit reproducerea bolii la maimuta. Patogenia afectiunii la om: Sursa omul bolnav. Durata perioadei contagioase-8 ,10 zile : din prima zi a perioadei nprodromale si pina a 4-5 zi dupa eruptiuni. Virusul patrunde prin mucoasa cailor resp . Boala e insotita de virusemie, febra, eruptii. De obicei se imbolnavesc copii. Boala rujeolica e insotita de diminuarea imunitatii fata de gripa, tuberuloza, difterie ,tuse convulsive,scarlatina si altele. Dupa suportarea bolii in unele cazuri virusul nu dispare si probabil persista in celulele tesutului cerebral si ganglionii limfatici.uneori intervine o encefalita demielinizanta. Virusul poate fi transmis transplacentar, cauzind mortinaralitate sau malformatiuni la nou-nascuti. Imunitate: Suportarea rujeolei e urmata de formarea unei imunitati stabile si indelungata. Reimbolnavirile nu se intimpla. Celulele organismului afectate fromeaza interferon ,care peste 1-2 zile dupa contaminare atinge nivelul maxim. Sub influenta macrofagilor virusul se scindeaza cu formare de Ag care stimuleaza celulele T si monokinele. Celulele T activate limfokine(interleucina2) are loc multiplicare celuleor T( citotoxine, supresoare si helper). In a 7 zi celulele T citotoxine lizeaza celulele contaminate cu virusul rejeolos. La aceasta etapa boala se intrerupe. Unde se pastreaza cellule memorie ce formeaza raspuns imun in caz de patrundere a Ag virusului rujeolos in organism. Celulele T sint necesare pentru producerea de catre celulele B a Ac de 2 claseIgM si IgG Diagnostic de laborator: Examenul rinocitologic-metoda microscopie luminiscenta a frotiuriloramprente de pe mucoasa nazala. Prin metoda RIF in cel se detecteaza un Ag viral specific. Prelevate: singe din deget (0,5 ml),elutii rinofaringiene si urina. Virusul in celulele renale se deceleaza abia peste 1 sau 1 jumate luni. Izolarea virusului de la bolnav numai in perioada prodromala sau 1 zi de eruptie. Ac pot fi detectati prin RN a efectului citopat in culture tisulare, si in RFC,RIHA. Tratament: in complicatii de infectie secundara antibiotice (penicilina etc.) Nu exista trat. specific Profilaxia: P/u seroprofilax. Se folosesc Ig(gamaglobulina antirujeoloasa),doza de 1,5-3ml, obt din ser sangvin placentar sau donator. Ig nu are effect terapic dupa a 7 zi. Durata imuitatii passive de 30zile. In Moldova se aplica vaccine viu antirujeolos din tulpina Leningrad-16. Adm.- subcutanat intr-o singura prize.Ea reduce morbiditatea.se fac cercetari asociat contra parotiditei ,rujeolei si rubeolei.

Virusul rabiei (genul Lyssavirus, din gr. Lyssa-teama de apa) El afecteaza selective SN si se elimina cu saliva. Morfologie: Forma de glonte cu un capat plat si unul acuminate, dimensiunile 180-200 nm lungime 75-80 nm in diametru. El e acoperit de o membrana alc din glicoproteina si glicolipide ,care conditioneaza propr. hemaglutinante ale virusului.In component virionului au fost gasite enzyme proteinkinaza si ARN-polimeraza. Corpusculii Babes-Negri sint situati in citoplasma celulelor nervoase si in prelungirile lor., au forma rotunda ,ovala, sau poligonala, dimens 0,5-0,25 m; se coloreaza pregnant cu coloranti acizi in rosu-rubiniu. Caractere de cultura: se dezv in tesuturile encefalului la soareci ,oi ,pui ,iepuri, cobia, sobolani albi. Unele tulpini se reproduce in culturile primare de cellule renale de hamster,embrion de oaie, de vitei, si in oua de gaina embrionate. Structura antigenica: nu are varietati si tipuri. Agentul bolii de circulatie printe animale a fost numit VIRUSUL RABIEI DE STRADA. De pe urma unor pasaje multiple pe encefalul de iepure Pasteur a reusit sa reduca durata perioadei de incubatie, acest virus fiind numir VIRUS FIXAT. Caracterele antigenice ale acestor 2 sunt identice.. Virusul e putin sau deloc pathogen pentru om. Se foloseste pentru vaccinarile antirabice. Rezistenta: rezistent la temp joase si glicerina; se pastreaza mult timp in tesutul nervos, uneori dupa moartea animalului. Virusul se inactiveaza prin fierbere timp 2 min , la temp 60C- 10 ,15min; moare razele solare directe si radiatiei UV, de la actiunea sol de fenol, lizol, alte materii dezinf. E sensibil la eter. Patogenitatea la animale : mai frecvent ciinii ,lupii ,vulpile, liliecii, scunsii, mai rar bovine,ovine,cabaline,porcine etc. Virusul se transmite prin muscatura, prin saliva animalelor bolnave ea nimereste in pielea deteriorate sip e mucoasa. Patogenia afectiunii la om :de la momentul cantagiului pina la debutul afectiunii trec 15-45 zile,uneori3 luni, unele cazuri peste 1 an.Durata perioadei de incubatie depinde de: cant si virulenta virusului,topografia muscaturii, caracterul tesutului deteriorat. In perioada prodromala apar uneori tumefiere si rubor pe cicatrice, apoi nausea,hiperhidroza, febricula,cefalee, xerostomie,deposit lingual. Apare hipersensibilitate la excitantii vizuali , sonori. La poarta de intrare(plaga,fisura) virusul se raspindeste prin trunchiurile nervoase odata cu curentul de lichid in spatiile perineurale, in sistemul nervos central. Cea mai mare cant de virus se cincentreaza in cornul lui Ammon, in medulla oblongata, in cerebel, ganglionii nervilor cerebrali,ganglionii simpatico si in portiunea lombara a maduvei spinale. De pe urma afectarii se instaleaza excitabilitate reflexa exagerata, hipersialie si hiperhidroza,convulsiuni. Moasrtea survine pe parcursul 5-7 zile de boala in cadrul unor fenomene de aerofobie, hidrofobie,paralizie si convulsii. Imunitate: imun postinfectioasa in rabie nu e cunoscuta, cazuri de vindecare de rabie nu au fost demonstrate cu certitudine. Mecanismul imunitatii dobindite-formarea Ac virusneutralizatori. In imun postvaccinala are rol interferenta intre virusul rabiei de strada si Ag preparatelor vaccinale.

Diagnostic de laborator: metoda histological-detectarea post mortem a corpusculilor Babes-Negri in frotiuri-amprente ale sectiunilor de encefal si din glandele salivare,colorate dupa Romanovski-Giemsa, Mann, Turevici etc. Metoda de imunofluorescenta-evidentierea Ag viral in frotiuri-amprente ale sect de encefal sau glande salivare de la oameni sau animale sucombate sau in amprentele din cornee(test intraviral). Metoda e mai sensibila si mai expeditiva. Metoda bilogica-scopul de a decela virusul in tesuturile encefalului,glandelor salivare prelevate de la cadaver, sau in saliva prin inocularea intracerebrala la soareci sugari sau tineri. Peste 2-3 sapt la animale apar paralizii. Diagnostic serologic: P/u evidentierea Ac in timpul bolii se monteaza RH,RFC,RIF,RIE. Tratamentul: toaleta minutioasa a plagii sau locului de imbavatie cu apa si sapun,curatarea imediata a ranii de impuritati si tratarea ei cu sol dezinf(alcool, tincture de iod, sol 2-5% formalina, otet etc) ca remedii specific-administr Ig antirabice, vaccinului antirabic. Profilaxia: un complex de ordin general si specific. 1)anihilarea animalelor turbate,ciinilor vagabonzi,inregistrarea ciinilor de casa, purtarea lor cu botnite,interzicerea traficului cu ciini din locurile endemic ; 2)administrarea vaccinului antirabic persoanelor muscatel de animale turbate sau cu suspiciuni de turbare 3)vaccinarea profilactica obligatory a tuturor ciinilor inregistrati. Imunitatea postvaccinala se instaleaza peste 2 sapt si dureaza 6 luni.Sint eficiente Ig antirabica,obtinuta prin hiperimunizarea cailor cu virus fixat, Ig omologa din serul oamenilor, imunizati contra rabiei. Ig poate inactive virusul rabiei de strada si preveni encefalitele postvaccinale.Ea se administreaza mai tirziu de 72 ore de la muscatura. Se interzice categoric a aplica vaccine la oamnei fara indicatii suficiente.