Autori: Iosub Loredana,

Ciobanu Maria
Coordonator ştiinţific:
Prof. Strugariu Aurelia
CNSCM (Cl.a XI-a D)
1.Generalităţi.............................................................................pag.3
2.Bioetanolul.......................................................................pag.5
3.Problemele utilizării alcoolilor............................pag.8
4.Curiozităţi despre etanol.............................pag.11
 Alcoolii sunt compuşi organici care
conţin în moleculă grupa hidroxil, -OH
legată de un atom de carbon ce participă
numai la formare de legături simple,  .
Formula generală este R-OH. S-a arătat
experimental că unghiul dintre legăturile
C-O-H este, la majoritatea alcoolilor, de
109o, foarte apropiat de valoarea
unghiului dintre legăturile H-O-H care este
de 105o. Legăturile C-O-H sunt polare: pe
atomul de oxigen se găseşte o densitate
de sarcină negativă, iar pe atomii de H şi
C apar densităţi de sarcină
pozitivă.Această polarizare face ca între
atomul de hidrogen al unei grupe hidroxil
şi atomul de oxigen al altei grupe să se
exercite forţe de atracţie electrostatică.
Alcoolii sunt folosiți la scară largă în
industrie și știință, drept reactanți,
solvenți combustibili. Etanolul și metanolul
pot arde creând mai puține substanțe
nocive decât benzina sau motorina.
 În loc de a trece etilena în sulfat
acid de etil, ea poate fi transformată
in cloretan, CH3 – CH2Cl, prin
hidroliza căruia rezultă de asemenea
etanol.
Fermentaţia zaharurilor este
calea utilizată pentru obţinerea celor
mai mari cantităţi de alcool. Deşi
fermentaţia alcoolică este cunoscută
din antichitate, cauza fermentaţiei si
procesele chimice care au loc au fost
lămurite mult mai târziu.

Transformarea zaharurilor (ex:

glucoza) în alcool poate fi redată prin
următoarea reacţie:
C6H12O6  2CO2 + 2C2H5OH
Prin oxidare prelungită, etanolul se
transformă în acid acetic :
CH3 – CH2 – OH + O2  CH3 –
COOH + H2O
Etanolul arde cu flacară albastruie,
formând dioxid de carbon şi apă :
CH3 – CH2 – OH + 3O2  2CO2
Bioetanolul este etanol (C2H5OH) produs prin fermentarea biologica a carbohidratelor
derivate din materii vegetale. El poate fi folosit fie ca aditiv, fie ca substituent pentru
benzina. Etanolul anhidru (continut de apa < 1 %) poate fi combinat cu benzina in orice
proportii, pâna la etanol pur 100 %. În Brazilia se utilizeaza motoare care pot functiona
cu etanol hidratat, care este un amestec azeotrop între etanol (cca. 93 % v/v) si apa (7
%). Acesta poate fi utilizat în amestec cu benzina în cazul motoarelor flexibile.
Din punct de vedere practic exista urmatoarele alternative de a folosi bioetanolul în
motoarele cu ardere interna:
aditiv pentru benzine (ETBE). Procedeul este simplu si ieftin, dar actualmente nu exista
suficiente capacitati de productie pentru ETBE.

Exista temeri privind calitatea combustibilului astfel obtinut .

prin folosirea amestecurilor bogate în etanol (E85, E95, 85-95% etanol de fermentatie);
asemena amestecuri pot fi folosite ca atare înlocuind benzina sau motorina prin
folosirea etanolului 100%, direct în motoare (experienta Braziliana în materie este
îndelungata si relevanta).
precursor pentru combustibili oxigenati;
hidrogen pentru celule de combustie
Este de subliniat ca la nivelul consumurilor, cca. 1,5 litri etanol înlocuiesc 1 litru
benzina. Aceast raport se are în vedere la stabilirea necesarului de productie de
biocombustibili si la întocmirea bilanturilor de mediu.
Productia mondiala de bioetanol pentru autovehicole
este dominata de Brazilia si SUA, ea atingând în 2006
nivelul de 32 milioane tone (cca. 51 milioane litri),
având o crestere de 150 % fata de 1998 . 

Este de remarcat ca în Brazilia bioetanolul (produs din

trestie de zahar, fara a afecta productia de alimente)
asigura cca. 40 % din consumul de carburanti pentru
motoarele cu aprindere prin scânteie, cca. 75 % din
motoarele automobilelor noi fiind de tip flex-fuel. 
• În SUA bioetanolul este produs în principal din
porumb, dar în acest caz balanta energetica este
mai putin favorabila decât în cazul sfeclei de
zahar sau trestiei de zahar.
Din 1925 etanolul o fost comercializat în Germania ca
si aditiv pentru cresterea cifrei cetanice. 
"Redescoperirea" în ultimii ani a bioetanolului ca si
carburant s-a datorat necesitatii de gasire a unor
surse de energie alternative care sa înlocuiasca
treptat resursele minerale Mai mult productia de
bioetanol asigura atât o dezvoltare sustenabila, cât si
garanteaza disponibilitatea viitoare a combustibilului
alaturi de o contributie semnificativa la reducerea
emisiilor de CO2.
 
Criza titeiului din anii '70 a determinat guvernele
multor tari sa promoveze producerea si utilizarea
biocarburantilor.
Atingerea
nivelului de
10% în
2020 impune
o crestere
semnificativa
a productiei
de
biocarburanti
si a nivelului
de
încorporare
a acestora
dupa 2012.
 Utilizare
• Utilizarea bioetanolului drept carburant pentru motoarele
cu ardere interna nu este o inventie recenta, fiind
practicata de aproape un secol si jumatate. Ideea folosirii
bioetanolului drept carburant pentru motoarele cu
aprindere prin scânteie dateaza din primele decade ale
secolului al XIX-lea.
• Marele constructor de automobile Henry Ford a proiectat
motorul modelului T (1908) ca sa functioneze cu etanol
si a construit împreuna cu Standard Oil o uzina pentru
producerea acestui carburant în Midwest. Astfel, s-a
ajuns ca în anul 1920 etanolul sa reprezinte cca. 25 %
din vânzarile firmei Standard Oil.
• Utilizarea bioetanolului are un efect extrem de benefic
asupra nivelului reducerii principalelor emisii poluante ale
MAI.