INTOXICATIILE ACUTE LA

COPII
 Intoxicatiile acute ale copilului reprezinta o
problema de importanta deosebita in practica
pediatrica, atat din cauza frecventei cat si din
cauza gravitatii lor.
Reprezinta una din marile urgente medicale
la copil.
1/3 din aceste intoxicatii sunt cu sfarsit letal.
85% dintre intoxicatiile acute la copil apar
sub varsta de 5 ani,varsta de incidenta
maxima este intre 1an si 3 ani.
Sub varsta de 1 an ,intoxicatiile sunt produse
frecvent prin supradozaj medicamentos sau
prin folosirea necorespunzatoare a acestora.
Copilul mic si anteprescolar ,datorita spiritului
explorator,curiozitatii acestora,ingera medica-
mente aflate in farmacia familiei,diferite subs-
tante de uz casnic,cosmetice, dezinfectante,
alte produse accesibile.
La copiii sub 5 ani,intoxicatiile sunt rezultatul
ingestiei accidentale.
La adolescenti,incercarile de suicid sunt pe
primul plan ca frecventa. Se intalnesc
frecvent in familii dezorganizate,cu climat de
insecuritate
Intoxicatia acuta a copilului este o “boala a
familiei”. Se evidentiaza astfel
responsabilitatea majora care revine
adultilor ,in primul rand familiei,in prevenirea
intoxicatiilor copilului.
Toxic = orice substanta sau compus chimic
exogen,care patruns in organism prin diferite
cai,provoaca alterari functionale si structurale
organice, exprimate pe plan clinic printr-o
stare patologica.
Toxicitatea unei substante este determinata
de: proprietatile fizice si
chimice,doza,concentratia, calea si viteza de
patrundere, varsta intoxicatu-lui, greutatea sa
corporala.
 Elementul cel mai important de prognostic
favorabil – depistarea precoce.
Conduita in fata unei intoxicatii la copil este
guvernata de 2 “ reguli de aur”:
- Orice suspiciune de intoxicatie trebuie
considerata ca intoxicatie adevarata si sa se
actioneze fara ezitare.
- Trebuie castigat timp; fiecare minut pierdut
reprezinta o cantitate in plus de toxic
absorbit.
 DIAGNOSTICUL INTOXICATIILOR:
 Informatiile initiale : nume,varsta ,greutate,
adresa, numar de telefon.
 Istoricul: - important: identificarea produsului
ingerat ( este adus toxicul de catre
apartinatori, se verifica farmacia casei, se afla
daca pacientul a fost lasat nesupravegheat
chiar si un interval scurt de timp). Important:
de avut in vedere ca nu totdeauna se obtin
date corecte si adevarate de la primul
interogatoriu.
- cantitatea de toxic ingerata;
- timpul scurs de la ingestie si pana
la sosirea in camera de garda.
 - primele semne si simptome aparute;
- evolutia acestora;
- eventuale manevre terapeutice si tratamente
aplicate la domiciliu,in alte unitati sau in
timpul transportului.
 Examenul clinic:

- La prezentarea la spital se evalueaza in

primul rand functiile vitale ( aparat cardio-
vascular si respirator) si starea SNC.
- Se vor monitoriza functiile vitale pe tot
parcursul tratamentului si supravegherii.
- Se poate identifica un sindrom toxic specific
(modificari clinice caracteristice pentru un
anumit toxic).Astfel:
 Coma – in intoxicatii cu deprimante ale SNC
(alcool,cloralhidrat,barbiturice,opiacee,aneste
zice)
 Dilatarea pupilara – intoxicatia cu beladona,
efedrina,atropina.
 Pupile punctiforme – intoxictatii cu opiacee,
nicotina,substante cu efecte muscarinice.
 Leziuni ulcerate ale mucoasei bucale,
buzelor si pielii – in intoxicatiile cu
substante caustice acide sau alcaline.
 Coloratia cianotica a tegumentelor si
mucoaselor,care nu se amelioreaza sub
oxigenoterapie – intoxicatii cu substante
methemoglobinizante.
 Mirosul particular al respiratiei
– halena de alcool este data de intoxicatia cu
alcool,,acetona,lacuri,tiner,vopseluri;
- Halena de usturoi – fosfor,arsenic;

- Halena de migdale – de cianuri;

- Halena de petrol lampant – de produse

petroliere.
 Hipersalivatia si hipersecretia bronsica
cu inundarea cailor respiratorii –
insecticide organofosforate;
 Uscaciunea mucoasei bucale – intoxicatia
cu atropina si derivati,substante
antihistaminice.
 Hipoventilatia – intoxicatia cu substante
deprimante ale SNC
 Hiperventilatia – intoxicatia cu salicilati,
nicotina sau oxid de carbon.
Examenul paraclinic:
- Glicemia; timp de coagulare; la punctie
venoasa-sange ciocolatiu-brun (intoxic.cu
subst.methemoglobinizante);lichid de
varsatura,ex.de urina, examen toxicologic din
sange,urina,lichid gastric.
 Screeningul toxicologic:
- Orice medicament sau substanta aduse de
familie sau de cei din anturajul copilului ,drept
suspectate a fi cauza intoxicatiei trebuie
trimise laboratorului de toxicologie.
- Tot pentru toxicologie se trimit lichidul de
spalatura,sange,urina.
- Laboratorul de toxicologie nu poate pune
singur dignosticul intoxicatiei;istoricul si
examenul clinic sunt foarte importante.
 Tratamentul general al intoxicatiilor acute la
copil : reprezinta intotdeauna o urgenta.
1. Prevenirea absorbtiei toxicului:
Indepartarea toxicului care nu a fost inca
absorbit, inainte de aparitia simptomatologiei,
reprezinta scopul primar al tratamentului .
Intoxicatiile prin ingestie :
- Indepartarea toxicului prin : evacuarea
continutului gastric si intestinal si prin adm de
antidoturi nespecifice.
 Evacuarea continutului gastric : prin
provocare sau spalare.
Provocarea varsaturii:
- Unele subst.toxice sunt ele insele emetizante;
- Provocarea varsaturii – la domiciliu :
stimularea repetata a fundului gatului (faringe
posterior) cu degetul sau cu un obiect
neascutit (lingurita, apasator de limba)
- Copilului i se va da sa bea lapte sau apa
calda.
- Provocarea varsaturii si pe cale medicamen-
toasa: sirop de ipeca,po; apomorfina
subcutan;
 Provocarea varsaturii este contraindicata la : bolnavii
obnubilati,in coma sau/si convulsii; in cazul ingestiei
de substante caustice si hidrocarburi volatile, in
intoxicatia cu substante antiemetizante.
Spalatura gastrica: - este o metoda de prevenire a
absorbtiei substantei toxice,mai ales daca se
efectueaza in primele 4 ore de la ingestie.
Echipament necesar: tub de cauciuc sau plastic folosit
pt. tubaj duodenal (tub Faucher),seringa.
Copilul se va imobiliza.
Tubul se va introduce cu blandete fara a forta.
Daca bolnavul coopereaza ,i se cere sa faca miscari
frecvente de deglutitie.
 Solutia pentru spalatura gastrica:
- solutie salina izotona diluata ½ cu apa;

- Cantitate de maxim 150-200 ml;

- Apoi se aspira;

- Se face acesta manevra de 10-12 ori sau

pana cand lichidul de spalatura este clar si
limpede.
Contraindicatiile spalaturii gastrice:
- Ingestia de substante puternic caustice;

- Ingestia de stricnina (risc de declansare a

convulsiilor);
- Ingestie de hidrocarburi volatile;

- Copil comatos.
 Complicatiile spalaturii gastrice (in 3% din
cazuri):
- Pneumonie de aspiratie;
- Leziuni esofagiene;
- Aritmii hipoxice;
- Hipercapnie;
- Laringospasm.
 Administrarea de antidoturi nespecifice:
inactiveaza substantele toxice sau previne
absorbtia lor.
 Carbunele activat:
- Pulbere neagra-cenusie,fara miros si fara
gust;
- Previne absorbtia toxicului: adsoarbe pe
suprafata sa toxicul rezultand un complex
stabil;
- Se adm.inainte si dupa spalatura gastrica.
- Se adm in sol cu 150-200 ml apa+glucoza,

1 g/kg/doza.
- Actiunea este cu atat mai buna cu cat se adm
mai repede de la ingestia toxicului.
- Carbunele activat este ineficient impotriva:
metalelor, alcoolului etilic,izopropilic si
metilic,alcalilor si acizilor caustici.
 lapte ,albus de ou crud – in intoxic.cu
mercur,arsenic si alte metale.
 amidonul – in intoxic. prin ingestie de
iod,ioduri.
 ceai concentrat,sol.de acid tanic si sol.de
permanganat de potasiu – intoxic.prin
ingestie de alcaloizi ca atropina,morfina.
 Evacuarea continutului intestinal:
pt.reducerea absorbtiei toxicului care nu a
putut fi eliminat prin varsaturi sau spalatura
gastrica.
Substante folosite pentru accelerarea
evacuarii intestinale (catarctice): nu se mai
folosesc astazi.
 Intoxicatiile prin inhalare de substante in
stare gazoasa ( CO,gaze de esapament,vapori
ai unor metale,gaz metan):
- Indepartarea victimei din mediul toxic: se va
scoate intoxicatul din incapere la aer curat si
se va transporta la distanta de sursa de gaze
toxice;
- +/-respiratie artificiala prin masaj toracic sau
“gura la gura”;
- Transport la spital,
- Adm.de oxigen sau ventilatie mecanica.
 Indepartarea toxicelor care
contamineaza tegumentele : in cazul
substantelor toxice care se absorb pe cale
transcutanata : insecticide organofosforate si
organoclorurate,hidrocarburi
halogenate,substante caustice si corozive.
- Spalarea tegumentelor contaminate cu sapun
si apa sub forma de jet continuu;
- Se evita frecarea brutala a pielii;
- Pentru toxicele uleioase se folosesc solventi
organici (alcool,acetona),care apoi se vor
indeparta prin spalare cu apa si sapun.
- Zonele cutanate erodate chimic dupa spalare
se vor trata ca si arsurile.
 Indepartarea toxicelor care
contamineaza mucoasa conjunctivala:
- Ochii se spala cu ser fiziologic caldut in cant.
de 200-300 ml sau cu apa simpla sub jet
continuu sau mica presiune,timp de 15-20
minute;
- Contactul substantei toxice cu ochiul poate
determina arsura chimica cu leziuni ale
corneei si conjunctivei;
- Dupa spalatura oculara se trimite intoxicatul
la medicul specialist oftalmolog.
 Prevenirea absorbtiei toxicelor injectate:
- Se aplica un garou proximal de locul injectarii,
pentru a incetini absorbtia;
- Indepartarea toxicelor aflate in zona injectarii
– pe cale chirurgicala sau prin suctiune;
- Aplicarea unei pungi cu gheata la locul
injectarii (crioterapie) – intarzie absorbtia
toxicului.
2. GRABIREA ELIMINARII TOXICELOR DIN
ORGANISM:
Scop: eliminarea din organism a toxicelor care
au fost absorbite.
Metode:
 Sporirea diurezei – poate favoriza si grabi
excretia unor substante toxice care se elimina
pe cale renala:
- Diureza apoasa;
- diureza osmotica: sol.de glucoza 10% ;
- diureza osmotic – ionica : furosemid 1-2
mg/kg/doza,iv.
 dializa extrarenala: este rezervata doar in
cazurile de intoxicatii foarte grave,cand
tratamentul medical conservator a esuat,cand
apare simptomatologie care denota
amenintarea imediata a vietii,cand toxicul
este dializabil.
- Hemodializa – in intoxicatiile grave cu
parace-tamol,ciuperci otravitoare,arsenic,
teofilina, camfor,alcool etilic,etilen-
glicol,hidrazida,alcool metilic,salicilati.
- Dializa peritoneala: are aceleasi indicatii ca si
hemodializa,dar are eficienta mai redusa.
- Hemoperfuzia : trecerea sangelui printr-un
cartus filtrant care contine carbune
superactivat si o rasina schimbatoare de ioni.
- Plasmafereza – cand toxicul nu poate fi
eliminat prin dializa. Se foloseste doar in
cazuri foarte grave,cu risc letal.
- Exsanguinotransfuzia – se folos.numai la
nn,sugar,copil mic, pentru ca se foloseste
sange de la un singur donator.
3. NEUTRALIZAREA TOXICELOR PRIN
ANTIDOTURI SPECIFICE:
Antidoturi specifice = compusi chimici care
neutralizeaza actiunea toxica a anumitor
substante asupra organismului.
Numarul toxicelor pentru care exista antidoturi
specifice este redus.
Nici antidoturile nu sunt lipsite de toxicitate.
Antidoturile specifice se folosesc cu mult
discernamant,in cazuri stric selectionate si cu
indicatie precisa.
 Antidoturi specifice:
- Alcool etilic 100% - pentru ix. cu alcool
metilic;
- Glucagon – pt.ix.cu betablocante;
- Atropina – pt. ix.cu colinergice,pesticide;
- Desferoxamina – pt.ix.cu fier;
- Albastru de metilen1%,vitamina C – in ix.cu
nitriti,nitrati;
- Oxigen – in ix.cu CO;
- Atropina – in ix.cu organofosforate;
- N-acetilcisteina – in ix.cu paracetamol;
- D-penicil-amina – in ix.cu
plumb,cupru,mercur.
- Vitamina K – in ix.cu raticide.
TRATAMENTUL NESPECIFIC AL
INTOXICATIILOR:
- Primele masuri terapeutice aplicate de
urgenta vizeaza sustinerea functiilor vitale;
- Administrarea de oxigen,medicamente si a
antidotului trebuie facuta cu
discernamant,bine justificat,in functie de
nevoile specifice ale fiecarui bolnav.
- Se trateaza bolnavul,nu toxicul;

- Orice bolnav intoxicat – linie venoasa , pt.

instalarea perfuziei.
- Monitorizare cardio-vasculara si respiratorie.

- Monitorizarea functiei renale.

- Tratamnet hidro-electrolitic – in functie de
diureza si densitatea urinara monitorizate din
ora in ora.
- Tratament sedativ – in ix.cu stimulente pt
SNC;
- Depresia,coma – tratament stimulator al
SNC;
- tratamentul perturbarii
functiilor celorlalte organe si sisteme.
- Sustinerea functiei respiratorii: eliberarea
cailor respiratorii,,respiratie “gura la gura”,
O2, ventilatie mecanica.
- Sistemul cardio-vascular;
- Afectarea renala;
- Afectarea gastro-intestinala.
- Copilul intoxicat este susceptibil la infectii si
tratamentul antibiotic trebuie avut in vedere;
- Antibioterapie profilactic- in ix.cu hidrocarburi
volatile,substante caustice corozive.
- Durerea trebuie combatuta pt.ca ea insasi
contribuie la intretinerea socului (socul de
stres).