METABOLISMUL ENERGETIC

Asist. univ. Muresan Simona

Estimarea necesarului energetic.Estimarea ratei
metabolice de repaus.(RMR).

 Echilibrul energetic reprezintă aportul energetic ce

menţine constantă greutatea corporala.Un aport insuficient se
traduce prin pierdere ponderală, in timp ce excesul energetic
creează o creştere în greutate. Circumstanţele care modifică
necesarul energetic sunt: traumatismele, intervenţiile
chirurgicale, abuzul de alcool si malabsorbţia.

 Cheltuiala de energie umană se exprimă şi se măsoară in

calorii. (O calorie se defineşte ca fiind cantitatea de căldură
necesară pentru creşterea temperaturii unui litru de apă de la
15 la 16 grade Celsius).Se mai poate folosi o altă unitate de
măsură-joule-ul

1calorie=4,186 J; 1J=0,239cal.
Componentele necesarului energetic
 -termogeneza indusă de regimul alimentar (TIA) numită
şi efectul termic al hranei sau acţiunea dinamică specifică
: reprezintă creştera consumului de energie peste valorile de
bază asociate cu consumul de alimente

 - energia de activitate: se defineşte prin cantitatea de

energie utilizată pentru susţinerea unei game variate de
activităţi.

 - rata metabolică bazală(RMB) sau rata metabolică de

repaus (RMR): reprezintă cantitatea de energie utilizată de
organismul în repaus, fără aport alimentar.

Rata metabolică de repaus reprezintă două treimi din necesarul

energetic total.Valoarea sa este influenţată de dimensiunile
corpului (înalţime, greutate) , vârstă, sex .
Metode de estimare a consumului energetic
de repaus:


-ecuaţiile lui HARRIS şi BENEDICT

 RMB femei = 655+(9,5* G)+ (1,8*Î)- (4,7 * V)

 RMB bărbaţi= 66+(13,7*G)+ (5*Î)-(6,8*V)

G= greutatea actuală sau obişnuită (kg);

Î=înălţimea actulă (cm);
V=vârsta (ani);
RMB=rata metabolică bazală (kcalorii/zi).
 La adultul tânăr, rata metabolică bazală este de aproximativ 1
kcalorie pentru 1 kilogram greutate corporală /oră, ceea ce
înseamnă că o persoană de 70 kg , in condiţii bazale ,consumă
aproximativ 1700 kcal/24h.

 Termogeneza indusă de alimente (TAI) poate fi împărţită in

două componente:
- temogeneza obligatorie (fracţia din TIA care se dezvoltă in
timpul digestiei, transportului şi transformării alimentelor
consumate.)
- termogeneza facultativă (surplusul energetic care
participă activ la menţinerea greutaţii corporale )

Dintre principiile alimentare , proteinele se situează pe primul

loc în ceea ce priveşte efectul termogenetic, ele fiind urmate de
glucide si lipide.Termogeneza indusă de regimul alimentar este
estimată între 6%-10% din valoarea totală a necesarului
energetic
Estimarea energiei suplimentare utilizată în activitate

 Energia necesară în activitate reprezintă aproximativ o treime

din consumul energetic total in diverse condiţii, putând varia ca
şi valoare absolută intre 1,5-8,5 kcalorii/kg corp/ oră

Tipul activităţii Calorii adăugate la RMB(RMR)

 Sedentarism 400-800 kcalorii/zi

 Activitate uşoară:funcţionari, profesori 800-1200kcalorii/zi
 Activitate moderată: mecanici, militari 1200-1800kcalorii/zi
 Activitate grea: constructori, atleţi 1800-4500kcalorii/zi
Estimarea necesarului proteic
 Proteinele sunt substanţe nutritive cu o structură complexă şi cu o
dublă funcţie in organism : structurală şi metabolică . Prin echilibrul
proteic se înţelege, ca şi în cazul echilibrului energetic, relaţia între
aportul de proteine alimentare şi utilizarea sau pierderea acestora.
 Proteinele sunt macromolecule formate din lanţuri de aminoacizi uniţi
prin legături peptidice.Azotul derivat din aminoacizii derivaţi din
digestia proteinelor se pierde in mod normal prin fecale, urină şi piele.
Azotul urinar reprezintă principalul indicator în stabilirea necesarului
zilnic de azot, el fiind in relaţie directă cu rata metabolică de repaus-
RMR.( fiecare kcalorie necesară metabolismului bazal determină
excreţia de 1-1,3 mg azot urinar).Pierderile prin fecale şi prin piele
reprezintă 40% din pierderile de azot ale corpului in condiţii normale.

- Pierderile zilnice de azot (g/zi) pentru o persoană de 70 kg ating

valoarea de 4.4g/zi, ceea ce însemnă că pierderea echivalentă de
proteine în 24 ore este reprezentată de 27.5g/zi ( 0.4g/kgcorp).

- Raţia de proteine recomandată pentru adulţi : 0,6-0,9 g /kgcorp

Necesarul proteic

Necesarul de proteine poate varia în funcţie de mai mulţi

factori:

-efortul fizic creşte necesarul proteicactivitatea fizică susţinută

necesită un aport de peste 1g prot/kgcorp/ zi ;

- vârsta (cotele maxime ale consumului de proteine sunt atinse

in copilărie şi adolescenţă, deoarece în aceste perioade rezerva
totală de proteine a corpului are valoarea cea mai mică, iar
pierderile obligatorii sunt cele mai ridicate) Cerinţele minime
pentru aceste vârste sunt de 1,5g/kgcorp/zi.

-perioadele de sarcină si lãuzie ( momente care necesită un

aport proteic crescut)
Tulburarile metabolismului energetic

 Malnutriţia protein –energetică (MPE), denumită şi

malnutriţie protein-calorică (MPC), se defineşte ca fiind o
tulburare cronică a stării de nutriţie , datorate discordanţei
dintre aportul de substanţe energetice sau proteine şi cerinţele
metabolice ale organismului.

 Mecanismele incriminate in apariţia acestei stări patologice :

- regimul alimentar inadecvat,
- necesităţi metabolice crescute datorate bolilor ,
- pierderi masive de substanţe nutritive.
- consumul de alimente ce conţin proteine de calitate
inferioară( proteine provenite de la o singură sursă vegetală).
Rapiditatea cu care progresează MPE şi gravitatea manifestărilor
clinice depind de un număr de factori care includ:

A. Factori nutriţionali:
-caracterul adecvat al rezervelor de substanţe nutritive;
-severitatea consumului neadecvat;
-durata lipsei aportului nutritiv ;
-deficitul concomitent al altor substanţe nutritive.

B. Boli subiacente:
- febră, infecţii, traumatisme ;
- stări de malabsorbţie şi digestie deficitară;
- boli asociate cu pierderi excesive de substaţe nutritive (enteropatie cu
pierdere de proteine, sindrom nefrotic, fistule enterice);
-metabolism alterat al substanţelor nutritive(hipertiroidie,diabet zaharat);

C. Stări fiziologice în care sunt prezente cerinţe nutritive

sporite:
- graviditate, alăptat;
- creşterea şi dezvoltarea în primul an de viaţă, copilărie, adolescenţă.
Clasificarea şi evaluarea malnutriţiei protein-energetice.

Malnutriţia protein- energetică se poate clasifica în:

 MPE primară: se datorează aportului inadecvat de surse de

proteine şi/sau energie.
 MPE secundară: este cauzată de stări patologice care
afectează aportul de substanţe nutritive sau utilizarea lor, sau
boli care sporesc cerinţele şi pierderile metabolice( tumori
maligne, SIDA, insuficienţă renală cronică, malabsorbţie
intestinală , boală inflamatorie intestinală).

Nu există criterii universal valabile in stabilirea gradului de

severitate al MPE, deşi adesea se apelează la termenii de
malnutriţie uşoară, moderată, severă. Clasificarea corectă
a MPE necesită de fapt o sinteză a informaţiilor rezultate din
anamneză, examenul fizic, datele de laborator şi măsurătorile
funcţionale şi /sau antropometrice ale stării de nutriţie .
 La adulţi , greutatea corporală reprezintă cel mai
utilizat indice al stării nutriţionale. Se utilizează în acest
sens tabelele standard ale greutăţii corporale sau se
apelează la diferite formule de calcul ale greutăţii
corporale ideale.

G .I.= 50 + 0,75(Î -150) + (V-20)/ 4

G.I.= greutatea ideală ( kg);

Î = înalţimea (cm);
V = vârsta (ani).
 Gradul de pierdere neintenţionată a greutăţii la un individ
bolnav devine un element sugestiv in aprecierea statusului
său nutriţional.Acesta se corelează în mod direct cu
pierderile totale de proteine din organism, cu integritatea
funcţiilor fiziologice şi cu alte aspecte precum: rata
infecţiilor intraspitaliceşti sau durata spitalizării.

-o scădere neintenţionată a greutaţii corporale cu peste

20% se asociază cu o reducere de 25%-35% din masa
musculară, cu o rată crescută a morbidităţii intraspitaliceşti
şi caracterizează MPE severă.
- pacienţii a căror greutate pierdută reprezintă un procent
situat între 10%-20% din greutatea iniţială, prezintă o
malnutriţie moderată.
- pierderea involuntară a greutăţii cu pâna la 10% , nu este
insoţită de modificări fiziologice sau morbiditate crescută ,
aceasta caracterizând MPE uşoară.
 Ţesutul adipos reprezintă rezerva energetică majoră a organismului.
Acesta poate fi utilizat în evaluarea stării energetice.Un indice
antropometric des utilizat este pliul cutanat tricipital. Astfel se
măsoară valoarea pliului cutanat la nivelul ticepşilor şi se compară
rezultatul cu valorile standard .O diferenţă de peste 10% la valoarea
obţinută indică un deficit substanţial de grăsime in depozitele
organismului.

Grupe de vârstă (ani) BĂRBAŢI FEMEI

Valoare medie (mm) Valoare medie (mm)
18-24 11.2 19.4
25-34 12,6 21.9
34-44 12,4 24.0
45-54 12,4 25.4
55-64 11,6 24.9
64-75 11,8 23.3
Evaluarea statusului proteic

 Semnificativ din punct de vedere fiziologic sunt evaluările separate ale

compartimentelor proteice somatice şi viscerale, deoarece aceste
depozite sunt utilizate în mod diferit de către organism.

 Compartimentul proteinelor somatice se apreciază prin determinarea

ariei zonei musculare de la nivelul mijlocului braţului şi estimarea indicelui
creatinină-înalţime .Datele obţinute se compară cu valorile din tabelele
standard. Formulele de calcul pentru ambii parametri sunt următoarele:

circumferinţa mijlocului _ pliul cutanat

Aria zonei musculare braţului tricipital *∏
de la mijlocul = --------------------------------------------------------
braţului(AMMB) 4*∏

creatinină eliminată prin urină in 24h

Indicele creatinină-înalţime =
------------------------------------------------
valoare normativă pentru înălţime şi sex
 Compartimentul proteinelor Proteină Locul Funcţie Valoare
viscerale poate fi evaluat prin serică biosintezei normală
câteve metode . Numărul de (g/l)
limfocite din sângele periferic hepatocite Menţine presiunea
reprezintă un indice important . Albumina 35-50

Existenţa a mai puţin de 1500 osmotică plasmatică

celule pe mm3 , precum şi o

Transfe- hepatocite Leagă Fe2+ din
hipersensibilitate cutanată întârziată plasmă şi îl 2,0-3,2
la diverşi antigeni sugereză un rina
deficit în compartimentul transportă in oase

visceral.Alţi parametri utilizaţi sunt Transtire hepatocite

concentraţiile anumitor proteine -tina Leagă T3 şi T4 0,2-0,5

serice-cel mai frecvent utilizat fiind

albumina, dar se poate apela şi la
Proteina hepatocite Transportă vitamina
transferină, prealbumină 0,0372
de legare
(transtiretina) sau proteina de A în plasmă

legare a retinolului. a fierului

Particularităţile clinice ale malnutriţiei protein-
energetice:

Malnutriţia protein–energetică se poate stadializa astfel:

 Malnutriţia uşoară (distrofia grad I , hipotrofia);

 Malnutriţia moderată sau medie ( distrofia de grad
II);
 Malnutriţia severă (distrofia gradul III):
-malnutriţia protein-calorică severă (marasm,
atrepsie);
-malnutriţia proteică severă ( kwashiorkor )
A. Malnutriţia uşoară şi moderată:

 Malnutriţia uşoară şi cea medie se caracterizează prin

procese reversibile de slăbire, dacă deficitul de aport este în
principal unul caloric.Clinic, acestea se traduc prin scăderea
ţesutului adipos subcutanat. Reducerea masei musculare
nu este suficient de reprezentativă in aceste stadii ale
malnutriţiei. Scăderea azotului ureic din urină reflectă în
special reglajele fiziologice realizate de organism ca
răspuns la cantitatea inadecvată de calorii şi/sau proteine.
Suferinţa compartimentului proteic visceral este
reprezentată de reducerea proteinelor serice (albumină,
transferină, transtiretină, proteina de legare a fierului) , a
numărului de limfocite din sângele circulant sau de
pierderea hipersensibilităţii cutanate întârziate. Din punct de
vedere funcţional se observă o reducere a forţei de
strângere a mâinii. Limitarea capacităţii de muncă a
individului se remarcă doar la persoanele cu activităţi
zilnice solicitante.
B. Malnutriţia severă:
 Malnutriţia severă se caracterizează prim modificări severe atât la
nivelul statusului constituţional cât şi în parametrii de laborator.Se
constată grave deficienţe de substanţe minerale şi vitamine care
influenţează direct starea de sănătate a pacientului subnutrit.
Clinic remarcăm o reducere semnificativă a stratului adipos
subcutanat care deseori se asociază cu „topirea” musculaturii de la
nivelul extremităţilor.( la examenul fizic se observă atrofia
muşchilor interosoşi ai mâinii şi a muşchilor temporali) Pielea îşi
pierde elasticitatea şi tonusul, devine ridată, cu dedublarea
pliurilor. Leziunile cutanate frecvent întâlnite sunt :apariţia zonelor
lucioase, eritematoase, atrofice sau existenţa de regiuni
hiperpigmentate, hiperkeratozice( dermatite descuamative). Se
pot remarca şi escarele de decubit. Modificări se înregistrază şi la
nivelul fanerelor. Părul devine friabil, subţire, îşi poate pierde luciul
şi uneori culoarea. Letargia este un fenomen obişnuit la pacienţii
cu malnutriţie severă . Dificultatea de a consuma mese regulate,
precum şi saţietatea precoce şi vărsăturile repetate duc la apariţia
constipaţiei. Frecvenţa cardiacă, tensiunea arterială şi
temperatura centrală pot avea valori sub cele normale (chiar dacă
se suprapun infecţii intercurente , organismul nu va răspunde prin
tahicardie sau hipertermie. )
 În cadrul MPE marasmice se înregistrează un deficit mai
sever la nivelul compartimentului proteinelor somatice,
comparativ cu cele viscerale.Clinic se remarcă o topire
accentuată a musculaturii extremităţilor, în timp ce valorile
proteinelor serice se menţin în limite acceptabile.De aceea
nu apar edeme , particularitate clinică definitorie pentru
marasm.
 Kwashiorkor-ul, denumit şi MPE „ hipoproteinemică”, se
caracterizează printr-un deficit sever la nivelul proteinelor
serice.Edemele, importante din punct de vedere clinic, pot fi
înşelătoare pentru clinician, ele mascând deseori
măsurătorile antropometrice .Pacienţii cu kwashiorkor au în
general un prognostic mai rezervat decât MPE marasmică,
existând un risc mai crescut pentru dezvoltarea de infecţii
intercurente.