Ametropiile

Notiuni introductive
● Ochiul se supune legilor opticii.
Astfel, orice raza de lumina ce trece dintr-un mediu
transparent in altul, formand un unghi cu suprafata de
separatie a acestor doua medii, sufera o deviatie
numita refractie.

● Modificarile pe care mediile si suprafetele refringente

ale ochiului le imprima razelor luminoase constituie
refractia oculara.
Mediile refringente ale ochiului, corneea,
umoarea apoasa, cristalinul si vitrosul
formeaza o lentila biconvexa compusa din mai
multe parti ce constituie dioptrul ocular.
Acest dioptru are o valoare de 60D din care
40D sunt date de cornee si 15D sunt date de
cristalin.
Sectiune prin ochi
●Ochiul reprezinta un sistem optic convergent
astfel incat imaginea unui obiect situat la
infinit(peste 5m) se formeaza pe retina.
●Numai cristalinul isi poate modifica puterea de
refractie in functie de distanta fata de obiectul
privit, marindu-si curbura in cursul procesului
fiziologic de acomodatie pentru vederea de
aproape.
●Putem vorbi de refractie oculara statica atunci
cand ochiul este in repaus acomodativ si de
refractie oculara dinamica in acomodatie.
● Formarea imaginii pe retina depinde de:
-lungimea ochiului (in medie 24mm)
-puterea de refractie a sistemului optic
-indicele de refractie (1.33)
Formarea imaginii pe retina
Formarea imaginii pe retina
● Ochiul normal din punct de vedere al
refractiei se numeste ochi emetrop si se
caracterizeaza prin doua elemente:
-suprafetele sale dioptrice sunt foarte
apropiate de forma unor calote sferice si sunt
corect centrate
-in repaus acomodativ (privire la infinit) exista
un echilibru perfect intre puterea dioptrica
totala a sistemului optic si lungimea axului
antero-posterior al globului ocular
●Refractia oculara poate fi:
-normala sau emetropie atunci cand focarul
principal al razelor care vin de la infinit se
formeaza pe retina dand nastere unei imagini
clare,reale
-anormala (ametropie sau viciu de refractie)
●Ametropiile sunt
A.Sferice
B.Asferice
A. Ametropiile sferice – cand razele luminoase
paralele se unesc intr-un punct, pentru ca
refractia dioptrului ocular este aceeasi pentru
toate meridianele corneei:
-hipermetropie-cand focarul principal este
situat in spatele retinei
-miopie-cand focarul principal este situat
inaintea retinei
B. Ametropiile asferice (astigmice) cand razele
luminoase nu se intalnesc intr-un focar ci in
doua sau mai multe focare, refractia nefiind
aceeasi in toate meridianele.
 Hipermetropia
● Este un viciu de refractie in care imaginea
unui obiect situat la infinit nu se formeaza pe
retina ci inapoia ei.
● In conditii de repaus acomodativ,
hipermetropul nu vede bine nici la distanta
nici la aproape deoarece puterea de refractie
a ochiului este insuficienta. Pentru fi corectata
tulburarea, acomodatia este folosita
permanent, manifestandu-se oboseala vizuala
(fenomen numit astenopie acomodativa).
●Hipermetropia este ametropia cea mai
frecventa si apare mai ales la copil in primul
an de viata, marea majoritate a nou-nascutilor
fiind hipermetropi. Pe masura ce copilul
creste, hipermetropia scade, ochiul putand
deveni emetrop.
 Clasificarea hipermetropiilor

●Etiologic, hipermetropia poate fi:

-axiala(cea mai frecventa): axul antero-
posterior al ochiului este mai scurt; este
constitutionala si se transmite dominant
-de curbura(cea mai rara): curbura corneei
este diminuata (ex. corneea plana)
-de indice: datorita unui indice de refractie
mai scazut al cristalinului (ex. diabet zaharat)
●Dupa gradul sau, hipermetropia poate fi:
-mica: pana la 3D
-medie: 3-6D
-mare: peste 6D
●Dupa raportul cu acomodatia, hipermetropia
poate fi:
-manifesta(nu poate fi compensata in acomodatie-la
adult)
-latenta(este compensata de acomodatie-la copil)
-totala(suma dintre cea latenta si cea manifesta,
prin paralizia acomodatiei)
 Simptomatologia hipermetropiei
●Simptomatologia clinica a hipermetropiei se
manifesta, in functie de gradul sau, prin:
cefalee, disconfort, tulburari pasagere de
vedere,oboseala oculara (simptome
caracteristice astenopiei acomodative
favorizate de acest viciu de refractie).
Hipermetropiile mari peste 6D se
insotesc de scaderea importanta a vederii,
uneori chiar de amblioplii bilaterale.
●Examenul clinic: determinarea acuitatii vizuale
la optotip, masurarea gradului hipermetropiei
prin refractometrie dupa paralizia
acomodatiei prin cicloplegie.
●Examenul polului anterior al ochiului poate
evidentia dimensiuni mai reduse, camera
anterioara mai redusa ca profunzime, unghi
camerular mai ingust.
La fundul de ochi se poate observa aspectul de
pseudonevrita optica hipermetropica in care
discul optic apare congestionat similar
edemului papilar dar fara hemoragii.

●Complicatiile hipermetropiei:
-ambliopie si strabism convergent la copii
-la adult, glaucom cu unghi inchis
 Tratamentul hipermetropiei

Principiile de tratament: optic si chirurgical.

●Tratamentul optic: cu lentile aeriene sau de
contact. Se prescriu lentile sferice convexe
(convergente sau “+”) atat pentru aproape cat si
pentru distanta, prescriindu-se lentila cea mai
puternica cu care pacientul vede bine, pentru
a relaxa acomodatia.
●Corectia chirurgicala a hipermetropiei se poate
realiza cu ajutorul laserului cu excimeri sau a
implantelor refractive.
 Miopia
●Miopia este un viciu de refractie in care
imaginea unui obiect situat la infinit se
formeaza inaintea retinei. Cu cat obiectul se
apropie de ochi cu atat imaginea sa se
formeaza mai aproape de retina. Miopia este
mai putin frecventa decat hiper-metropia,
constatandu-se exceptional la nastere.
●Efortul acomodativ este mai mic la ochiul
miop.
 Clasificarea miopiei
●Miopia poate fi:
-axiala: prin cresterea axului anteroposterior al
globului ocular
-de indice: prin cresterea indicelui de refractie a
mediilor oculare (cornee, umoare apoasa,
cristalin, vitros)- intalnita mai frecvent in
cataracta
-de curbura: prin marirea curburii supra-fetelor
refringente (ex. corneea in keratocon)
●Clasificarea etiologica:
-miopia congenitala
-miopia dobandita care se asociaza mai multor
afectiuni oculare: cataracta senila, retinopatie
pigmentara, glaucomul congenital (datorita
buftalmiei), sindromul Marfan (prin subluxatia
anterioara a cristalinului), microcornee,
microftalmie.
●In functie de gradul sau, miopia este:
-mica: pana la 3D
-medie: intre 3-6D
-mare: intre 6-8D
-forte: peste 8D.

●Dupa modul de evolutie:

-miopie benigna
-miopie maligna
● Miopia benigna sau miopia simpla apare la
6-7 ani si se dezvolta in perioada de
scolarizare. Este denumita si miopia scolarului.
Are origine constitutionala si un caracter slab
evolutiv, atingand un maxim spre varsta de
18-20 de ani. Simptomul principal la miopul
necorectat este vederea neclara la distanta.
Pentru a vedea clar, copilul ingusteaza fanta
palpebrala si apropie obiectele de ochi.
● Miopia maligna sau miopia degenerativa
evolueaza progresiv toata viata atingand
valori de 20-40D. Se asociaza cu o diminuare a
functiei vizuale si modificari ale fundului de
ochi. Acuitatea vizuala este scazuta din cauza
leziunilor degenerative corio-retiniene si sunt
prezente tulburari in perceperea culorilor, in
axul galben - albastru.
●Complicatiile miopiei maligne
-dezlipirea de retina
-cataracta complicata
-luxatia de cristalin
 Examenul clinic

- acuitate vizuala scazuta la distanta

- determinarea gradului miopiei prin
refractometrie
- examenul fundului de ochi
- campul vizual
- examenul simtului cromatic - diminuarea
sensibilitatii pentru albastru
 Tratamentul miopiei

●Tratamentul optic se face cu lentile sferice

divergente (concave, cu “-”) pe care miopul le va
purta permanent, indicandu-se cea mai slaba
lentila care permite pacientului sa vada bine.
Lentilele pot fi aeriene(ochelari) sau de contact.
●Tratamentul chirurgical se poate realiza prin
utilizarea laserului cu excimeri sau prin implante
refractive.
 Astigmatismul
●Astigmatismul este un viciu de refractie in care
razele luminoase provenite de la infinit nu se
focalizeaza intr-un punct ci intr-o linie focala
(astigmatism regulat) sau printr-o figura
geometrica neregulata (astigmatism neregulat).
Ochiul nu are in toate meridianele aceeasi
refractie. In majoritatea cazurilor astigmatismul
este cornean, corneea nu mai are forma unui
segment de sfera iar raza ei de curbura variaza
de la un meridian la altul. Nu este progresiv si nu
prezinta leziuni organice.
●Exista un astigmatism fiziologic al meridianului
vertical datorita corneei care are o curbura
mai accentuata a meridianului orizontal.
●Ochiul astigmat nu vede clar nici la distanta
nici la aproape. Datorita efortului de
acomodatie se poate produce astenopie.
Copiii si tinerii pot tolera mai bine
astigmatismul, printr-un efort de acomodatie
suplimentar.
 Clasificarea astigmatismului
●Astigmatismul poate fi:
-regulat: are aceeasi refringenta in toate
punctele unui merindian, insa meridianele au
refringenta variata, cele principale fiind
intotdeauna perpendiculare intre ele;
-neregulat: apare o diferenta de refringenta intre
diferite meridiane si in puncte diferite ale
aceluiasi merindian; este mai rar intalnit si este
datorat leziunilor corneene cicatriceale
●In functie de refractia meridianelor principale
(orizontal si vertical) astigmatismul poate fi:
-simplu: cand unul din meridianele principale
este emetrop iar celalalt miop sau hipermetrop
-compus: cand ambele meridiane sunt
hipermetroape sau ambele mioape
-mixt: cand un meridian este miop si celalalt
hipermetrop
●Simptomatologia in astigmatism
- un astigmat nu vede bine nici la distanta nici
aproape; el vede deformat si are astenopie
acomodativa
- la optotip pacientii vad mai clar unele cifre sau
litere de pe acelasi rand in timp ce pe altele le
confunda
- astigmatismele hipermetropice sunt cele mai
simptomatice deoarece sunt asociate cu
astenopie, cefalee si fotofobie
●Examenul clinic:
-autorefractometrie dupa cicloplegie
-keratometrie
-topografie corneeana computerizata
 Tratamentul astigmatismului
Principiile de tratament: optic si chirurgical.
●Tratamentul optic:
- lentile aeriene cilindrice
- lentile de contact
●Tratament chirurgical:
- chirurgie-laser cu excimeri
- implante refractive
- keratoplastie in astigmatismele neregulate
 Anizometropia

●Anizometropia apare cand intre refractia celor 2

ochi exista o diferenta mai mare de 2 dioptrii
●Tratamentul anizometropiei:
La copil se tinde spre corectie maxima pentru
a preveni ambliopia. La adult corectia se
face in functie de acuitatea vizuala.
Anizometropia produce o inegalitate a
imaginii retiniene care persista chiar cu
corectie optica aeriana si are repercusiuni
asupra vederii binoculare. Corectia cea mai
buna in acest caz o reprezinta lentilele de
contact.