Masurarea, notarea si

reprezentarea grafica a
functiilor vitale si vegetative
-Temperatura
-Puls
-Respiratie
-Tensiune arteriala
-Greutate si inaltime corporala
-Eliminari(diureza, scaun, sputa, varsaturi
 Foaia de temperatura
 Urmarirea evolutiei bolilor
 Parte integranta a foii de observatie
 Document medical, stiintific, medico-
judiciar
 Completata de asistenta care raspunde in
fata superiorilor si in fata legii pt.
exactitatea si sinceritatea daelor incluse
 Condusa exact, clar si ordonat, tinuta la
curent pe ore
 Cuprins:
- Datele personale ale bv-ului
- Date principale legate de internarea lui
a. Numele si prenumele bolnavului
b. Varsta
c. Data internarii
d. Diagnosticul de internare
e. Numarul patului
f. Numarul foii de observatie sau din registrul de
internare
 La externare se va incheia F.O prin introducerea dg.
de externare sub dg. de internare si data externarii
 Foaia de temperatura
 Sistem de coordonate adaptat reprezentarilor grafice ale
functiilor de baza ale organismului : circulatia, respiratia,
termoreglarea si diureza
 Pe abcisa se noteaza timpul in cadrul caruia evolueaza
boala :
a. Impartita pe zile de boala
b. Zilele impartite in cate 2 jumatati: (D) dimineata si (S) seara
c. Deasupra coloanelor pentru zilele de boala data (ziua) iar
dedesubt ziua de boala – nr. zilelor parcurse de l inceputul
bolii, socotind si zilele cat b-vul a stat acasa inainte de
internare
d. Pentru usurinta orientarii se obisnuieste ca perioadele de o
saptamana sa fie notate in FO prin incercuirea sau
hasurarea zilelor a-7-a,a-14-a, a-21-a
 Pe ordonata:
a. Valorile temperaturii,
b. Frecventa pulsului si a respiratiei
c. Valorile tensiunii arteriale
d. Cantitatile de urina/24 ore
e. In medicina infantila:in plus 2 sisteme de
coordonate:reprezentarea evolutiei
greutatii corporale, reprezentarea grafica
a alimentelor consumate
 Culori si modalitati diferite de reprezentare:
- La marginea stanga a FO: 4 ordonate paralele cu gradatii deosebite
corespunzatoareval. normale si patologice ale diurezei, respiratiei, pulsului
si temperaturii.
- Pentru indicarea val.normale spre partea inf. a foii una din liniile orizontale
este mai groasa
- Linia groasa corespunde valorilor normale
- Deasupra liniei groase: val. in plus (hipertermie, tahicardie, hiperventilatie,
oligurie), sub linia val. normale val.-val in minus (hipotermie,bradicardie,
hipoventilatie, oligurie)
- Dedesubtul coordonatelor rubrici unde pot fi notate date asupra evolutiei
bolii si tratamentului: greutate corporala,cant. lichidelor ingerate in 24 ore,
nr. Si felul scaunelor, nr. Si felul varsaturilor
- Foile sectilor de obstetrica rubrici pentru notarea zilnica a involutiei uterine si
a lohiilor, FO a b-vilor cu afectiuni bronho-pulmonare:cant. Zilnica de sputa
expectorata
- Val. cantitative se noteaza in cifre, cele calitative cu semne conventionale
 1.
 Pe foaia de temp. se pot mentiona aparitia unor manifestari de boala,
complicatii frisoane,eruptii, exanteme sau intervntii chirurgicale
 Regimul dietetic al pacientului, in partea inf. a foii de temp.:regim hidric, , hidro,
zaharat, lactat, regim pentru afectiunile parenchimatoase renale
 La sugari obligatorie introducerea alimentatiei complete in foaia de
temperatura, sub forma de grafice cantit. consumate (nu cele prescrise) in
grame. Felul alimentelor se noteaza prin culori conventionale care variaza de la
spital la spital: laptele de mama- rosu, laptele de vaca cu albastru, preparatele
de lapte acidulat cu verde, legumele cu galben, preparatele din fainoase-brun
 Foi de terapie intensiva la bolnavii in stare grava: alaturi de functiile vitale
inregistrate din ora in ora si dinamica rezultatelor de laborator, cuprind si planul
de ingrijire si tratamentul b-vului defalcat pe ore fixe. Se pastreaza la capatul
paturilor de terapie intensiva.In lipsa acestora se ataseaz F.T 3 anexe:
- 1 notarea temp, puls.,T.A, resp, cantit de urina emise la intervale prescrise de
medic
- 2 planul de adm. a medicamentelor, concretizat pe orar fix si pe doza
- 3 programul de alimentatie, hidratare, esalonat pe termene si cantit. Fixe si
calculat dupa necesitatile hidrice si calorice a organismului
 2.
 Alaturi de cantit. prescrise, as. va nota
cantit consumate de bv., pt a reiesi
masura in care s-au putut respecta
prescriptiile.
 Asist. Sta in permanenta cu bv., il
supravegheaza(atat ziua cat si noaptea),
trebuie sa recunoasca manifestarile
fiziologice si patologice pt. a le putea nota
in F.T. si a le raporta medicului
 Temperatura
 Constanta 36-37°C datorita termoreglarii
 Sist. neuro-endocrin dirijeaza procesele de reglare
termic(temogeneza sau termoliza)
 Caldura-rezultatul proceselor oxidative din organism.Intensitate
variabila in raport cu temp. mediului ext.
 Prin scaderea temp. aerului se intensifica arderile din organism-
termogeneza creste.
 Organele principale ale termogenezei:muschii si ficatul.
 Daca temp mediului ext. scade, se excita receptorii piele care pe
cale reflexa determina intensific area arderilor din organism
eliberand cantit. Necesare de caldura in vederea compensarii
pierderilor.Daca temp. mediului continua sa scada- tot pe cale
reflexa, conteractii musculare mici, traduse prin tremuraturi si
aparitia frisonului.Contractiile musc. In cursul frisonului intensifica
metabolismul- elibereaza o cantit. Mai mare de energie calorica,
urcand temp. organismului
 Daca temp.mediului creste intensitatea metabolismului scade, termogeneza
diminueaza. Reglarea fizica intervine in mecanismul de pierdere a caldurii-prin
convectie, prin radiatie, evaporarea apei prin piele, eliminarea caldurii cu aerul
expirat, prin fecalele si urinile eliminate
 Mecanismul intim al pierderii de Q de pe suprafata corpului - prin modificarea
calibrului vaselor sangvine din piele.
- Sub influenta frigului vasele(arterele) se contracta, curentul sangvin scade spre
suprafata corpului, aportul de Q din profunzime-mai mic, scade pierderea de Q.
- Sub infl. Q vasele se dilata,aportul de sange la suprafata mai mare, pierderea de
Q se intensifica
- Daca temp mediului mai mare sau egala decat cea a corpului, pierderea de Q
prin convectie si radiatie imposibila – se face prin secretia si evaporarea sudorala
- Cantit. de sudoare evaporata de pe suprafata corpului in 24 ore in cond. de
repaus 800 ml. Fiecare gram de sudoare-0,58 cal. Organismul pierde zilnic pe
aceasta cale 400-500 cal.
- Evaporarea apei prin plamani si incalzirea aerului inspirat contrib. la pierderea de
Q
- In stare normala prod. si pierderea de Q- in echilibru -> constanta temperaturii
organismului.Cand acest echilibru este rupt:hipertermie si hipotermie.
 Temp. org. int.- temp. centrala mai ridicata decat temp periferica si in funct. de
intensit. starii de activit. a organelor((ficat-38°)
 Oscilatii fiziolog. 0,5-1°. In axila temp. normala 36-37°. Temp. cea mai joasa dim.
Intre orele 4-5. Orele 9-10 se ridica usor, cele mai mari valori spre seara intre orele
16-20.Aceste variatii legate de gradul de activit. Diurna sau nocturna.
 Oscilatii fiziolog ale temp. cu varsta.Valorile de seara mai ridicate la tineri decat la
batrani.
 In cursul digestiei si al efortului muscular temp creste.In a II-a jumatate a ciclului
menstrual, in cursul sarcinii- ascensiuni de temp.
 In cond. patologice temp. poate sa scada sub 36°- hipotermie, sau poate sa creasca
peste 37°C- hipertermie.
 Masurarea si inreg. sistematica a temp bv.dupa un orar fix- sarcina elementara a
ingrij. bv.
 Masurarea temp- cu termometrul
 Inainte de introd. Termometrului aprecierea temp. cprporale-prin palpare
 Dosul mainii sensibilit mai mare fata de variatiile de temp.
 Temp. periferica nu coresp. cu temp. interna
 Temp. axilara indica temp. periferica(axila nefiind cavitate fiziologica inchisa). Cu 4-5
zecimi de grad mai joasa decat temperatura centrala
 Metoda mai simpla si comoda-utilizata mai des in practica. Se sterge axila cu un
prosop, se riidica bratul si se aseaza rezervorul termometrului in vf. axilei apoi se
apropie bratul bv-ului de trunchi, iar antebratul flectat se plaseaza pe suprafata
anterioara a toracelui. Termometrul se mentine in groapa axilara 10 min. Dupa citirea
temp. termometrul se dezinfecteaza.
 Masurarea temp. in plica inghinala: la bv– slabiti si la copiii mici. Bv. Sta in decubit
lateral. Termometrul se plaseaza in plica inghinala si se flecteaza coapsa peste bazin
 Masurarea temp. in cavit bucala nu este destul de precisa, caci gura nu constituie o
cavit. perfect inchisa: din cauza resp o parte a cald. bucale se pierdeprin curentii de
aer ai resp. La b-vii slabiti unde axila nu poate fi suficient de inchisa si in afectiunile
dermatologice axilare bilaterale. Nu este recomandata in afectiunile cavit bucale si in
imbolnav. Cailor resp sup. Contraindicata la b-vii nelinistiti, alienati,la copii
 Masurarea temp in rect. Bv-ul asezat in decubit lat, cu membrele inf. In semiflexie.
Rezewrvorul termometrului uscat se cufunda in ulei sau se unge cu vaselina si apoi
se introduce fara violenta in rect la o adancime de 4-5 cm. timp de 5 min.. Copiii mici
culcati pe spate, se ridica picioarele si li se introduce termometrul direct in
rect.Termometrul fixat cu mana de examinator in timpul efectuarii masurarii.
CI . In bolile rectului si la b-vii agitati
 Masurarea temp. in vagin. Se procedeaza
ca si la masurarea rectala, introducandu-
se termometrul in vagin. CI in bolile
aparatului genital feminin.Temp. rectala si
vaginala se apropie mai mult de temp
axilara. In afectiunile inflamat. abdominale
ca apendicita, anexita, peritonita-temp
rectala se ridica in mod disproportionat
fata de cea axilara, ajungand la o diferenta
de 1-2°C
 Dupa grd de hipertermie masurata in axila, reactia febrila se imparte:
- Temperatura normala 36-37°
- Temperatura subfebrila 37-38°
- Febra moderata 38-39°
- Febra ridicata 39-41°
- Hiperpirexie 41-42°
 In evolutia febrei 3 perioade:
- Perioada initiala sau de invazie a febrei. Febra poater urca brusc, in decurs de cateva
ore, atingand 39- 40°in pneumonie manifestata prin frison de debut.
- Perioada de stare de la cateva ore pana la cateva sapt.Dupa oscilatiile zilnice ale
temp deosebim:
a. Subfebrilitate rigida in ferastrau. Temp. nu depaseste 37,4°C iar oscilatiile in cursul
zilei sunt de 0,1-0,2°C. Aceasta febra este neinfectioasa
b. Subfebrilitate cu oscilatii “fiziologice” temp. ajunge pana la 37,6 °-37,8°, iar oscilatiile
sunt de 0,4 – 0,5°C. Se intalneste in infectiile de focar si in tuberculoza pulmonara
incipienta.
c. Febra continua bv. este tot timpul febril, dar oscilatiile dintre temperatura de
dimineata si cea de seara nu depasesc 1 °C. Intalnita in pneumonie, febra tifoida,
tifos exantematic
d. Febra remitenta oscil. dintre temp. de dim. si cea de seara depasesc 1°, dar temp se
mentine tot timpul deasupra val normale. Se intalneste in septicemii, supuratii, TBC
pulm. Grava, unele forme de bronhopneumonii.
e. Febra intermitenta diferenta dintre temperatura de dimineata si cea de seara este de
cateva grade, temperatura minima atingand val. normale. Temp. se ridica brusc sub
forma de acces pt. cateva ore dupa care scade sub 37°. Intalnita in septicemii si
anumite forme de TBC.
f. Febra intermitenta periodica are caracterele febrei intermitente, dar accesele se repeta
la acelasi interval de timp putand fi separate si de zile afebrile.Intalnita in malarie.
Accesele zilnice(febra cotidiana), la 2 zile (febra terta), sau la 3 zile (febra cvarta).
g. Febra hectica curba asemanatoare cu cea a febrei intermitente dar cu oscilatii zilnice
de 3-5°C, cu scaderi bruste pana la temperatura subnormala. Intalnita in septicemii si
forme grave de TBC.
h. Febra recurenta perioade febrile de 4-6 zile cu temp. continua, alterneaza cu perioade
afebrile de acceasi durata.Intalnita in febra recurenta si limfogranulomatoza maligna.
i. Febra ondulanta per. frebrile alterneaza cu per. afebrile ca si febra de tip recurent,
trecerea de la per. afebrila la cea febrila nu se face brus, ci treptat prin oscilatii
asccendente si descendente, dand curbei aspectul unei linii ondulante. Intalnita in
bruceloza
j. Febra de tip invers: temp. minima se inregistreaza seara,
iar temp. maxima dim.Caracteristica pt. TBC grava
k. Febra neregulata ascensiunile si scaderile de temp. nu
pot fi sistematizate.
3. Perioada de declin sau stadiul de defervescenta,
asemanatoare debutului, poate fi brusca sau critica si
lenta. In caz de terminare brusca a febrei, temp. scade in
cateva ore la normal sau chiar sub nor. Totul se termina
cu transpiratii abundente si poliurie(ex. Pneumonie sau
tifos exantematic).
Scadere lenta , temp. scade incet in mai multe zile prin
oscilatii descendente: febra tifoida sau scarlatina
 Hipotermia Temp. organismului scade sub
36°. Determinata de o pierdere excesiva
de (pers. expuse frigului puternic), scadere
pronuntata a metabolismului si diminuarea
arderilor din organism( in inanitie,tulb.
endocrine, insuficienta circulatorie,
afectiuni cardiopulmonare, coma hepatica,
pierderi masive de sange, anemii
inaintate, interventie a sist. nervos central.
 Pulsul
 Reflecta starea functionala a inimii si arterelor
 Luarea pulsului orice artera care poate fi comprimata pe un plan
osos:radiala, temporala superficiala, carotida, humerala, femurala, pedioasa
 Repaus fizic si psihic 5-10 min inainte de numaratoare. Bratul b-vului sprijinit
pt. ca musculatura antebratului sa se relaxeze.
 Se repereaza santul radial-numit santul pulsului, pe extremitatea distala a
antebratului, in continuarea policelui
 Palparea pulsului cu vf. degetelor: index, mediu si inelar
 Frecventa pulsului la adultul sanatos 70-80/min.
 In cond fiziologice, frecventa pulsului variaza dupa:sex, varsta,inaltimea
corpului, effort, emotii, pozitia corpului, stari fiziologice. Pulsul femeilor este
cu 7-8 batai mai frecvent decat al barbatilor.
 La nou-nascut 130-140 pe min
 La copilul mic 100-120 pe minut
 La 10 ani 90-100 pe minut
 La 20 de ani 60-80/min
 La 60 de ani in sus 72-84 pe minut
 La pers. Inalte, pulsu este mai rar decat la cele scunde
 In pozitia culcat, pulsul mai rar decat in pozitia sezand.In picioare este mai frecvent
 Se accelereaza in caz de efort fizic sau psihic, in caz de emotii, tensiune nervoasa,
precum si in cursul digestiei.In timpul somnului, datorita reducerii necesitatilor
energetice ale organismului, frecventa pulsului scade fata de starea de veghe.
 Notarea pulsului se face cu cerneala sau cu creion rosu
 Frecventa pulsului poater sa creasca sau sa scada in cazuri patologice
 Pulsul tahicardic de cauze cardiace si extracardiace. Nr pulsatiilor 150-200 pe minut.
 Pt. fiecare grad de temperatura, pulsul creste cu 8-10 pulsatii pe minut
 In caz de insuficiente circulatorii centrale sau periferice (miocardite, endocardite,
leziuni valvulare, colaps circulator), anemii inaintate, hemoragii abundente, unele
intoxicatii, tulburari cardiace de natura nervoasa si endocrina
 PULSUL BRADICARDIC cauze cardiace si extracardiace Nr. pulsatiilor poate sa
scada la 60-50-40 pe minut sau mai putin
 Apare in miocardite acute (difterica, tifica), mixedem, icter accentuat, intoxicatia cu
digitala, mercur etc. In afectiunile care maresc tensiunea intracraniana ca:hemoragia
cerebrala, tumorile intracraniene, unele meningite, precum si in cazuri de inanitie.
 Ritmicitate: ritmic si aritmic
 In stare normala volumul si intensitatea pulsatiilor :uniforma, pauzele dintre
pulsatii egale
 In inspir pulsul mai frecvent, in expir mai rar
 Aritmia suferinta a sistemului nervos central, cerebro spinal sau simpatic
 In timpul inspiratiei pulsul este mai mic sau chiar dispare complet, pentru ca
in expiratie sa reapara normal sau sa se intensifice –pulsul paradoxal
KUSSMAUL.
 Volumul si amplitudinea pulsului:mare sau mic. Se micsoreaza pe masura
ce ne indepartam de inima. Determinat de cantitatea de sange pe care
inima o arunca in artere in cursul unei sistole. Amplitudine mai mare cand
inima este normala sau hipertrofiata, lucreaza energic si nu este nici un
obstacol in calea sangelui. In caz de tahicardie,sau in caz de prezenta a
unui obstacol in calea sangelui(stenoza aortica) pulsul este mic.
 Tensiunea pulsului:dura sau moale. Determinata de valoarea fortei de
contractie a inimii. Pulsul dur in cazul afectiunilor insotite de hipertrofia
ventriculului stang.Tensiunea pulsului scade in cazuri in care scade forta de
contractie a inimii.
 Celeritatea pulsului iuteala de ridicare si
de disparitie a undei pulsatile-viteza de
efectuare a pulsatiei: celer sau tard.
 Celer in insuficienta aortica, caci unda
pulsatila dispare repede
 In stenoza aortica, aterioscleroza, cand
elasticitatea vaselor este mai redusa-
pulsul are o durata mai lunga: este tard
 Respiratia
 1. Etapa pulmonara perioada in care aerul patrunde prin caile respiratorii pana la
plamani si se distribuie in alveolele pulmonare
 2. Etapa sangvina: schimburile de gaze dintre aerul alveolar si sangele din capilarele
circulatiei mici. Oxigenul din aerul inspirat este predat sangelui acesta debarasandu-
se in acelasi timp de CO2 si de apa
 3. Etapa circulatorie transportul oxigenului pana la tesutuuri si a CO2 de la tesuturi la
alveolele pulmonare pentru eliminare.
 4. Etapa tisulara reprezentata de schimbul de gaze dintre sange si tesuturi cu ajutorul
unui sistem complex enzimatic, in urma caruia O2 este cedat tesuturilor in vederea
asigurarii proceselor de ardere, iar CO2 este incorporat in sange cu scopul de a fi
eliminat prin plamani
 Respiratia in stare normala se face linistit, fara nici un effort
 Miscarile cutiei sunt simetrice, ritmice si abia vizibile
 Frecventa normala este de 16-20 pe minut dar poate prezenta usoare variatii dupa
sex si varsta
 Urmarire mecanicii respiratorii se face in practica curenta prin simpla observatie si
numararea miscarilor respiratorii pe minut.
 Unele aparate fac inregistrari mai complexe:cardiotronul:amplitudine, frecventa
respiratorie, TA, determinarea frecventei pulsului
 Tipul respirator:
 La femei dilatarea priveste diametrul antero-posterior, realizat prin
ridicarea si proiectarea inainte a sternului
 La barbati se dilata mai mult diametrul transversal, iar la copii si
batrani mai mult diametrul vertical, prin contractia diafragmului.
 Respiratia va fi si la barbati de tip costal superior In cazul:
- Afectarii diafragmului de procesele inflamatorii din apropiere
- Simfize pleurale
- Meteorism
- Ascita
- Paralizia nervilor frenici
- Dispnee foarte pronuntata
- Respiratia devine abdominala si la femei:
- In caz de nevralgii intercostale
- Paralizia muschilor toracelui
 Simetria miscarilor respiratorii:
 Miscarile respiratorii ale celor 2 hemitorace-simetrice.
 Hemitoracele bolnav isi limiteaza miscarile sau se
imobilizeaza comple in cazul:
- Dureri accentuate ale peretelui toracic sau ale pleurei
- Paralizia musculaturii unui hemitorace
- Scoaterea din functiune totala sau partiala a unui plaman
- Colectii pleurale abundente
- Pneumonie masiva
- Obturarea unei bronhii principale
 Amplitudinea miscarilor respiratorii se modifica paralel cu frecventa
respiratiei. Frecventa mai mare a respiratiei este insotita este
insotita de micsorarea amplitudinii, iar scaderea frecventei de
marirea amplitudinii.
 Frecventa miscarilor respiratorii: in functie de sex, varsta, pozitie,
activitate musculara, temperatura mediului ambiant, starea de
veghe sau somn. La barbati frecventa respiratorie este de 16 pe
minut, iar la femei de 18-20. Daca frecventa respiratiei se
accelereaza-tahipnee in caz contrar-bradipnee.
 La nou-nascuti numarul inspiratiilor este de 40-50 pe minut scazand
treptat pana in jurul varstei de 30 de ani cand se stabilizeaza l
cifrele de mai sus.
 In poz. culcat, frecventa este mai mica decat in poz sezand. In
picioare nr. resp creste si mai mult. Activit. musc. necesita un aport
mai mare de O2.In somn nr. resp. scade. Cresterea temp. mediului
determina cresterea paralela a frecventei resp.Polipneea apare la
temp. mai inalta- mijloc de pierdere a caldurii din organism.