SISTEMUL ENDOCRIN

 Definiţie
 Sistemul endocrin reprezintă totalitatea glandelor endocrine, care la
rândul lor secretă hormoni, pentru a coordona activitatea
organismului
 Funcţii
 Participă la menţinerea homeostaziei şi a echilibrului intern;
 Participă la regularea umorală a organismului;
 Participă la procesele metabolice a organismului;
 Stimularea creşterii organismului;
 Participă în cadrul reproducerii ( prin stimularea secreţiei hormonilor
sexuali);
 Diferenţierea caracterelor masculine sau feminine la oameni în
perioada adolescenţei.
 Glandele endocrine
 Glandele endocrine principale sunt: Hipofiza, Hipotalamusul, Glanda tiroidă,
Glandele suprarenale (adrenale), Pancreasul endocrin, Testicul, Ovar, Timus,
Epifiză
 Hipofiza
 Hipofiza este o glandă mica (500 mg), situată median la baza creierului într-o
cavitate a osului sfenoid denumită „şaua turcească”, posterior de chiasma
optica.
 Are trei lobi: anterior, intermediar şi posterior. Lobul anterior împreunǎ cu cel
intermediar alcǎtuiesc Adenohipofiza, iar cel posterior Neurohipofiza.
 Adenohipofiza secretă hormonii tropi: hormonul de creştere(somatotrop) -
STH, prolactina - LTH, adrenocorticotropul - ACTH, tireotrop-TRH,
gonadotropii FSH (foliculostimulator) şi LH (luteinizant), hormonul
melanocitostimulant(MSH), iar Neurohipofiza secretă vasopresina
(antidiuretic) - ADH şi ocitocina.
 Hipofiza-localizare
 Hormonii hipofizari
 STH. Prin intermediul factorilor insulinici de creştere are acţiune asupra cartilajelor
de creştere, anabolismului muscular şi creşterii celulare. UP = acromegalie, LOW =
hipopituitarism.
 PRL. Produce secreţia la nivelul glandei mamare a 2 enzime: lactozosintetaza şi 1
alfalactalbumina. UP = hiperprolactinemii.
 ACTH. Stimulează producţia de hormoni din zona reticulată şi fasciculată la nivelul
suprarenalei. UP = boala Cushing
 FSH. Rol în recrutarea foliculilor primordiali la femeie, iar la bărbat rol în
spermatogeneză. UP = menopauza.
 LH. Rol major în steroidogeneză. Declanşează ovulaţia. Stimulează producţia de
testosteron din celulele Leydig testiculare. LOW = insuficienţa gonadică secundară.
 TSH. Rol în asigurarea secreţiei adecvate de T3 şi T4. Proliferarea şi hipertrofia
celulelor tiroidiene. LOW = hipertiroidism şi hipotiroidism secundar (hipofizar) UP =
hipotiroidismul primar.
 Hipotalamusul
 Regiune centrală a diencefalului situată la baza creierului, sub talamus şi deasupra
hipofizei, care este legată de el cu o tijă, tija pituitară. Hipotalamusul asigură un dublu
rol de control al secreţiilor hormonale hipofizare şi de control al activităţii sistemului
nervos vegetativ.
 Funcţionare
 Hipotalamusul secretă doi hormoni care sunt stocaţi în hipofiză înainte de a fi eliberaţi
în sânge : hormonul antidiuretic sau vasopresina, care împiedică apa din organism să
fie pierdută în prea mare cantitate în urină, şi ocitocina, care stimulează contracţiile
uterine în cursul naşterii. Hipotalamusul secretă, de asemenea, liberine, hormoni care
controlează secreţiile antehipofizei. Alt rol al hipotalamusului constă în a acţiona
asupra funcţionării viscerelor (viaţa vegetativă), de exemplu intervenind asupra
ritmului cardiac sau respirator. Hipotalamusul controlează, de asemenea, senzaţiile de
foame şi de satietate, deci prizele alimentare, precum şi termoreglarea.
 Tiroida
 Tiroida este glanda endocrină situată la baza feţei anterioare a gâtului,responsabilă
de sinteza şi secreţia hormonilor tiroidieni,sub controlul hipofizei.
 Structură
 Glanda tiroidă este un organ de volum mic, cântărind mai puţin de 30 grame în stare
normală. Ea are forma unui fluture ale cărei aripi, lobii, simetrici lateral, sunt situaţi
lipiţi de inelele traheei şi legaţi în faţă printr-un istm. Tiroida este un organ foarte
superficial, uşor accesibil inspectării sşi palpării.
 Fiziologie
 Tiroida este bogat vascularizată şi se compune din două tipuri de celule: celulele C,
care secretă calcitonina (hormonul care micşorează nivelul calciului), şi celulele
tiroidiene, cele mai numeroase, care se grupează în vezicule. Acestea captează iodul
circulant în sânge şi îl transformă în prehormon tiroidian, pe care îl stochează în
vezicule. Atunci când la tiroidă ajunge o stimulare cu tireostimulina hipofizară
(TSH), veziculele eliberează o parte a stocului lor hormonal sub formă de
triiodotironină, ori T3 (aproximativ 20%), şi de tiroxină, ori T4 (aproximativ 80%).
 Patologie
 Tiroida poate creşte în volum şi poate forma o guşă care cuprinde unul sau mai mulţi
noduli. În plus, tiroida poate prezenta un defect de funcţionare (hipotiroidie) sau un
exces de funcţionare (hipertiroidie).
 Hipotiroidismul
 Cea mai frecventă boală a tiroidei, hipotiroidismul apare atunci când glanda tiroidă nu
reuseşte să producă o cantitate suficientă de hormoni tiroidieni. Hipotiroidismul este
o boală des întâlnită la noi în ţară, în special la femei şi la persoane în vârstă
 Una din cele mai frecvente forme de hipotiroidism este boala Hashimoto, o afecţiune
cauzată de o dereglare a sistemului imunitar care produce anticorpi anti-tiroida sau
limfocite "ucigaşe", care pur şi simplu distrug tiroida. Cum glanda tiroidă produce din
ce în ce mai puţini hormoni tiroidieni, glanda pituitară începete să secrete din ce în ce
mai mulţi hormoni stimulatori de tiroidă (TSH) pentru a forţa tiroida să secrete mai
mult. Această forţare a tiroidei poate să ducă la o mărire în dimensiune a glandei
tiroide, rezultând în ceea ce se numeşte popular guşă. Măsurarea anticorpilor anti-
tiroidă de tip blocant reprezintă un test folosit în diagnosticarea hipertiroidismului.
 Guşa endemică
 Boala lui Basedow-Graves
 Boala lui Basedow-Graves apare datorită hipersecreţiei de hormoni
tiroidieni la adult. Poate fi tratată cu inhibitori hormonali. In doze prea
mari aceşti inhibitori pot duce la apariţia hiposecreţiei de hormoni. Boala
Basedow apare datorită prezenţei auto-anticorpilor antireceptori TSH cu
funcţie stimulatoare asupra glandei tiroide. Legarea auto-anticorpilor la
receptorii TSH de pe celulele tiroidiene determină stimularea secreţiei
hormonilor tiroidieni. Inhibiţia prin feedback negativ de la nivel hipofizar
dispare. Manifestările clinice si paraclinice de hipertiroidie sunt: tumefacţia
tiroidei, exoftalmie însoţită de diverse simptomatologii oculare, tulburări
cardiovasculare (aritmii, tahicardie, eretism cardiac), tremurături digitale
fine, scădere în greutate, diaree, termofobie, transpiraţii profuze, astenie.
Metabolismul bazal este crescut - radioizotopul de iod are o fixare crescută
la nivelul tiroidei.
 Hipertiroidia
 Cei cu prea multă fabricare de hormoni tiroidieni au un tremur al extremităţilor, slăbesc uşor,
transpiră chiar şi când stau pe loc, au un puls iute şi o stare de agitaţie. Dar acuzarea tiroidei că
lucrează cu exces de hormoni nu o poate face decât endocrinologul, fiindcă aceste simptome sunt
date şi de nevroza anxioasă, deci de o suferinţă a psihicului. Medicul primar dr Monica Gheorghiu,
endocrinolog de la Institutul de Endocrinologie "Parhon", spune că există un deficit de secreţie din
partea tiroidei. Hipotiroidienilor li se usucă pielea şi li se adună lichid în ţesuturi. Din această cauză
faţa lor e buhăită, cu nasul mai lat. Le cade părul din sprâncene, din cap şi de la subsuoară, au
pulsul mai lent şi sunt cuprinşi de o somnolenţă ca şi de o vorbire lentă, precum şi de o gândire
înceată. Pur şi simplu faţa lor este tâmpă.
 Copilul cu funcţie redusă a tiroidei are pielea uscată, plânge răguşit, adoarme uşor cu limba ieşită
printre buze şi este bleg. Când nou-născutul este diagnosticat cu funcţie scăzută a tiroidei trebuie
urgent trecut pe tratament, fiindcă i se deteriorează intelectul. Dacă nu este tratat, copilul mic
scade cu 13 puncte la coeficientul inteligenţei în fiecare lună. Hipotiroidismul duce la apariţia de
copii cu coeficient de inteligenţă scăzut. Tocmai de aceea este binevenită iodarea întregii sări şi
administrarea de iod gravidelor cu hipotiroidie. Funcţionarea redusă ca hormoni a tiroidei se
întâlneşte mai frecvent la femeile peste 50 de ani, una dintre cauzele dese este tiroidita
Hashimoto, ce este o boală autoimună, în care anticorpii derutaţi atacă propria tiroidă. Boala
trebuie tratată din faze de început cu hormoni din cutie, pentru a nu se deschide uşa simptomelor
accentuate şi complicaţiilor.
 Tiroidita lui Hashimoto
 Tirodita lui Hashimoto este boala tiroidiană benignă cu evoluţie cronică,
antrenând adesea o hipotiroidie. Aceasta se manifestă prin guşă tare, de
volum moderat şi prin semne de hipotiroidie. În absenţa tratamentului
evoluează prin puşee spre o tiroidită profundă.
 Cretinism
 Cretinismul (din franceză crétinisme – idioţie) este o afecţiune gravă
întâlnită la om, care se caracterizează prin reţinerea dezvoltării psihice şi
fizice. Se manifestă prin talie mică, degete scurte şi groase, picioare
scurte şi strâmbe, faţă mare cu fruntea îngustă, nas redus în dimensiuni
şi lat, urechi, debilitate mintală, stare psihică de idioţie şi imbecilitate
ş.a. Este o consecinţă a tulburării funcţionării normale a glandei tiroide,
cauzată, în special, de insuficienţa de iod în alimente. Pentru a evita
această patologie, se recomandă utilizarea sării iodate în alimentaţie.
 Glandele suprarenale
 Glandele suprarenale (adrenale) sunt glande cu secreţ
ie
 internă, situate la mamifere la polul superior al celor
doi rinichi „ca o căciulă”. Ca activitate, prin secretarea
hormonilor corticosteroizi şi catecholaminelor
(inclusiv cortizolul şi adrenalina) ele sunt responsabile
cu regularea stărilor de stres, a rezistenţei la infecţii şi
substanţe antigenice, a metabolismului şi a
sexualităţii (echilibrul dintre hormonii androgeni --
„masculini” -- şi estrogeni -- „femeieşti” determină
sexul animalului, ca aspect şi ca activitate sexuală).
 Zona medulară
 Medulosuprarenala (miezul, măduva, medulla) reprezintă zona centrală a glandei
şi este inconjurată de zona corticală. Celulele cromafine (chromaffin cells),
principala sursă de catecholamine, secretă hormonii: adrenalina (epinefrina) şi
noradrelina (norepinefrina).
 Zona corticală
 Zona corticală (coaja, cortexul, corticosuprarenala) reprezintă zona periferică a
glandei ale cărei celule (aparţin de axa hipotalamică - pituitară - adrenală)
sintetizează cortizolul (în condiţii „normale” de viaţă ele secretă echivalentul a 35-
40 mg de acetat de cortizon pe zi). Alte celule din zona corticală secretă hormonii
corticosteroizi (liposolubili, pe bază de colesterol) următori:
 - mineralocorticozii, care acţionează la nivelul rinichilor stimulând reabsorbţia apei
şi a sodiului şi eliminarea potasiului;
 - glucocorticozii, cu rol hiperglicemiant, hiperlipemiant;
 - sexosteroizii, care gestionează dezvoltarea sexuală prin două tipuri de hormoni:
androgeni şi estrogeni.
 Patologie
 Mineralocorticoizii (aldosteronul) în caz de hiposecreţie pruduce
boala Adison, care se manifestă prin melanodermie (colorarea
pielii în brun), astenie, scăderea eficieţei neuromusculare, tulburări
gastro-intestinale şi cardio-vasculare, scăderea în greutate,
diminuarea funcţiei imunitare şi în caz de hipersecreţie produc
boala lui Conn (provocată de excesul de aldosteron) caracterizată
prin creşterea masei sângelui circulant şi hipertensiune arterială
 melanodermie
 Glucocorticoizii (cortizolul) în caz de hipersecreţie produc boala lui
Cushing. Boală ce se menifestă prin obezitate, hipertensiune
arterială hiperglicemie
 Pancreasul endocrin
 Pancreasul endocrin este reprezentat de insulele Langerhans care sunt alcătuite din două tipuri de celule
importante:
 Celule beta secretă insulină (70%)
 Celule alfa secretă glucagon (20%)
 Timusul
 Timusul este un organ mic, situat în cavitatea toracală, între cei doi plamani(partea posterioara a sternului). Acesta
face parte din sistemul endocrin.
 Anatomie
 Timusul constă din 2 lobi neegali drept si sting, de culoarea cenuşie, uniţi între ei.Este acoperit cu capsula
conjunctiva de la care pornesc spre interior prelungiri (septuri) ce impart lobii in lobuli
 Funcţii
 Maturizarea celulelor-T (timocitelor)(anticorpi);
 Eliminarea replicelor autoagresive ale celulelor-T, care provoacă omului aşa-numitele boli autoimune
 Producerea hormonului de creştere la copii (timopoetina)
 Funcţii limfatice.
 Patologie
 Timomul este o tumoare benignă sau malignă dezvoltată pe seama timocitelor (celulele timusului). Un timom este o
tumoare rară care nu se traduce de cele mai multe ori prin niciun simptom. El este descoperit întâmplător în cursul
unei radiografii a toracelui. Chirurgia permite îndepărtarea tumorii sau recoltarea unei probe care să confirme natura
sa malignă sau benignă
 Testiculul
 Testiculele sunt o pereche de organe de reproducere masculine care produc, în principal, testosteron,
un hormon care controlează dezvoltarea caracteristicilor sexuale masculine şi care joacă un rol
important în dezvoltarea spermei. Testiculul este gonada masculină la animale. Mamiferele de gen
masculin au două testicule, care sunt de obicei conţinute într-o extensie a abdomenului, numită scrot.
 Poziţie
 De obicei, testiculele nu se află la acelaşi nivel în scrot. Unul este mai sus decât celălalt. Numărul
bărbaţilor la care testiculul stâng este mai jos decât cel drept este aproximativ egal cu cel al bărbaţilor
la care testiculul stâng este mai sus decât cel drept. Acest lucru se datorează diferenţei dintre
structurile anatomice vasculare de pe partea stângă şi de pe partea dreaptă.
 Sistemul reproducător masculin uman şi structurile adiacente
 Funcţii
 Testiculul are două funcţii, declanşate la pubertate şi controlate de o glandă care este situată la baza
creierului - hipofiza - şi de o formaţiune cerebrală - hipotalamusul - care se supune, la rândul ei, unui
retrocontrol hormonal. 1. Funcţia exocrină este spermatogeneză, condiţie prealabilă oricărei
reproduceri.
 2. Funcţia endocrină este secreţia hormonală de testosteron, care nu doar ca induce
spermatogeneza, ci este responsabil şi de importantele modificări pubertare şi de dezvoltarea
caracterelor sexuale secundare masculine (pilozitate, schimbarea vocii, repartiţia musculară etc.).
 Patologie
 Înainte de pubertate, coborârea testiculelor din cavitatea abdominala în
burse, prin canalul inghinal, este necesară deoarece temperatura internă a
corpului este prea ridicată pentru a permite spermatogeneza. Absenţa
coborârii testiculelor în burse, ori criptorhidia, poate necesita un tratament
chirurgical. Alte anomalii ale tuburilor seminifere, între care atrofia,
antreneaza o sterilitate. O insuficienţă a dezvoltării testiculare poate fi de
origine cromozomică (sindromul lui Klinefelter) sau hipofizară (sindromul
lui Kallmann-De Morsier). Varicocelul (dilataţia varicoasă a venelor
testiculului), de cele mai multe ori neînsemnat, antrenează uneori o
sterilitate, şi hidrocelul (efuziunea de serozitate în jurul testiculului şi
epididimului) pot necesita un tratament chirurgical. În sfârşit, testiculul
poate fi sediul unei tumori, benignă sau malignă, unei torsiuni, unei rupturi
cauzate de un traumatism, de o infecţie bacteriană sau virală (în particular
tuberculoză, oreion, lepră etc.).
 Ovarul
 Structură
 La femeia adultă, ovarele sunt formaţiuni mici cu lungimea de 4 centimetri, lăţimea de 2
centimetri şi grosimea de 1 centimetru. Ele sunt amplasate de o parte şi de alta a uterului şi faţa lor
internă corespunde pavilionului trompei. Ligamentele se leagă de organele învecinate (uter,
trompe), dar ele rămân mobile. Un ovar este compus din două straturi de ţesut: în centru, partea
medulară conţine vasele sangvine care asigură irigarea, la periferie partea corticală care ocupă
două treimi din glandă, conţine la naşterea persoanei toţi foliculii care vor asigura în cursul fiecărui
ciclu menstrual maturarea unui ovocit şi expulzarea unui ovul, elementul femel al reproducerii.
 Funcţie
 Rolul ovarului este dublu: pe de o parte, el eliberează în fiecare lună la femeie, începând cu
pubertatea şi până la menopauză, un ovul maturizat în folicul, pe de altă parte, el secretă hormonii
sexuali feminini (estrogenii).
 Aparatul reproducător feminin
 Patologie
 Ovarul poate fi sediul unor leziuni inflamatorii în cadrul unei salpingite (inflamaţie a uneia sau
ambelor trompe), unor tumori benigne (chisturi) sau maligne (cancere). lnsuficienţa ovariană
antrenează tulburări ale ciclului menstrual şi, adesea, o sterilitate.
 Bibliografie
 http://ro.wikipedia.org/
 http://www.sfatulmedicului.ro
 www.didactice.ro
 www.i-medic.ro