T.

Arghezi

Curs 3
„Cazul” Arghezi
 poet contestat și adulat
 Tradiționaliștii:poetul „scârbos” (N. Iorga) și „îngrozitor” (Nichifor
Crainic); „prezentat adesea drept un poet mare dar incomod și
vulgar” (Al. George)
 Socialiștii: „poetul cel mai revoluționar al vremii noastre” (N. D.
Cocea, prieten al autorului, în Viața socială, 1910); la procesul
ziariștilor (1919) N. D. Cocea va declara „Arghezi e cel mai mare poet
al țării de la Eminescu”
 comparat cu Eminescu, caracterizare consacrată de M. Ralea, 1927
 Avangardiștii: Cuvinte potrivite - „un eveniment literar și cel mai
important eveniment poetic de la Eminescu până azi”; „A apărut între
noi și cartea mult așteptată a poetului pe care de douăzeci de ani îl
caută, îl suspină și îl recită cu ochii închiși sufletele noastre (Felix
Aderca), 1927
„Cazul” Arghezi

 1927, Ion Barbu, art. Poetica domnului Arghezi, în Ideea europeană

• absenţa spiritului de construcţie (A. caută amănuntul opulent)

• facilitatea - „poet fără mesagiu, respins de Idee”
• desuetudinea temelor (eminescianism, sămănătorism, poporanism)
• descriptivism
• poezia = meșteșug, industrie impură, mecanică
• gen hibrid, roman analitic în versuri

„= poezie ne-lirică, ne-intelectuală, plebee, impură (hibridă), prozaică (roman

analitic în versuri), meșteșugărească, revalorificatoare a genurilor
istoricizate, «urâtă»”, (M. Cărtărescu, Postmodernismul românesc)

 1934: Premiul Național pentru Literatură, ex aequo cu G. Bacovia

„Cazul” Arghezi
 1936: Editura Fundațiilor Regale inaugurează colecția „Ediții definitive.
Scriitori români contemporani” cu volumul lui T. Arghezi Versuri (Cuvinte
potrivite, Flori de mucigai, Cărticica de seară, ciclul inedit Mărțișoare)
 1948, Sorin Toma, art. Răsfoind volumele lui Tudor Arghezi. Poezia
putrefacției sau putrefacția poeziei, în Scânteia

„Conținutul ideologic al poeziei lui Arghezi (dezgustul de viață, scârba și ura față de om,
pesimismul, misticismul, cultivarea a tot ce e bolnăvicios, căutarea morții) nu are în sine
nimic original și nimic «național». În epoca monopolurilor imperialiste, acest conținut
ideologic reprezintă marfa standardizată pe scară mondială a artei burgheze decadente.
[…] O asemenea «estetică» nu poate pretinde o mai mare valoare de circulație decât ar
putea să aibă niște obiecte fabricate într-o leprozerie, sau niște idei elaborate în casa de
nebuni. Ea nu este propriu-zis o estetică, ci un fenomen patologic, un agent al contagiunii,
pe care societatea sănătoasă trebuie să-l izoleze.”
„Cazul” Arghezi

 1948-1953, poetul este exclus din viața literară; traduceri

 1953, reintegrare în viața literară
 1955, ales membru titular al Academiei Române
 1967, înmormântat cu funeralii naționale la Mărțișor
„Cazul” Arghezi
 poet proteiform
 E. Lovinescu, Critice, vol. IX, 1923: Arghezi e un „fals simbolist”; nu a
putut identifica „unitatea temperamentală la care se reduce orice
mare poet”; în Istoria literaturii române contemporane: cap. Sinteza
poeziei moderniste și tradiționale
 M. Cărtărescu, Postmodernismul românesc, 1999:

„Arghezi, considerat cvasiunanim drept unul dintre cei mai mari

poeți moderni ai secolului nostru (…) a prilejuit întotdeauna un
scandal taxinomic. Ce fel de poet a fost, de fapt, Arghezi? Un
tradiționalist? Un simbolist? Un modernist? Pentru moderniști el a
fost totdeauna un eretic, și din acest motiv a fost ținta celor mai acide
atacuri.”
„Cazul” Arghezi
 poet proteiform
 Matei Călinescu: Arghezi = „modernist atipic”; păstrează din viziunea
modernă componenta metafizică și metaforismul poeziei sale
 Apropiere de modelul avangardist al antipoeticului: plasticitatea
limbajului, prozaismele, estetica urâtului; „țărănia” lui Arghezi în
răspăr cu purismul poeziei române după 1930
 debut întârziat
 1896, Liga ortodoxă, Ion N. Theodorescu
 1898, Viața nouă, semnează Ion Th. Arghezzi
 1904, Linia dreaptă, Tudor Arghezi; poetul era deja autorul Agatelor
negre care circulau în ms.; considerat al doilea debut al poetului
 1927, debut în volum
Experiențele argheziene

 eveniment de natură familială: la 11 ani, în urma unui incident cu tatăl

său, copilul părăsește casa părintească

Șerban Cioculescu:
- individualismul răzvrătit al poetului
- satanismul
- interesul ocazional pentru boema literară, a neadaptabililor
- amoralismul prozatorului
- răscolirea imundiciilor, cu o prefăcută voluptate, dar cu certa plăcere a
scandalului
- denotă poziția în răspăr cu acea colectivitate supusă convențiilor
sociale
Experiențele argheziene
 experiența religioasă: resorturile nu pot fi identificate: autorul nu e foarte
generos cu biografii săi

 februarie 1900 Mănăstirea Cernica, București – 1905, Fribourg, Elveția – îl

părăsește pentru o singurătate activă – 1906-1910 trăiește la Geneva și Paris –
1911 pamflete împotriva mitropolitului -- exclus din cinul călugăresc
 considerată o experiență excepțională (din vocație), impact asupra poeziei sale -
Vladimir Streinu: poezia lui Arghezi = „o mare dramă creștină”
 Ș. Cioculescu: „Poezia religioasă… conține un singur moment agonic: al
psalmilor, între 1925 și 1927. Ulterior, se precizează treptat, acalmia și
recunoașterea panteistică a divinității.”
 Ș. Cioculescu: „Nota atee lipsește cu totul în poezia argheziană”
 Al. George (experiență spirituală eșuată = a dorit să ajungă la adevărurile
supreme pe o cale proprie, eretică: palpabilul)
Poetica argheziană
 obscuritatea poeziei
 cronologia discontinuă
 nerespectarea logicii formale
 a scrie „pe dedesubt”, 1900
 scrisul artistic -- v. Scrisoare cu tibișirul, 1924
 artistul trebuie să fie un profesionist al scrisului (meșteșugarul)
 „scriitorul «muncește» cuvântul” „viziunea lui e deformatoare, dar în
același timp reformatoare” (Al. George)
 căutarea cuvântului nu pentru a exprima adevărul, ci pentru a descoperi
adevărul
 cuvântul e asimilat cu Logosul, cuvântul are ascunse în el virtualitățile
creației, pe care artistul trebuie să știe să le descătușeze
 percepția acut senzorială a cuvântului (încă din 1904 – art. Vers și
poezie)
Poetica argheziană
 poetica antipoeticului
Matei Călinescu:
„L-a împiedicat să adere la avangardă (…) credința sa veche, reînnoită sub
diferite forme, în posibilitatea finală a unei mântuiri prin cuvântul
poetic, prin virtuțile lui purificatoare.” (Conceptul modern de poezie)
 estetica urâtului
Matei Călinescu:
„E vorba deci, la Arghezi, nu de o sublimare a urâtului pentru a face să
strălucească mai tare frumusețea (în spiritul antitezelor romantice), nici de
o cultivare a urâtului, blasfematorie la adresa oricărui ideal de frumusețe
(ca la precursorii sau la promotorii avangardei), ci de o conversiune a
urâtului și repulsivului la o frumusețe tainică și indicibilă ca grația,
folosind în acest sens propriile sale resurse interioare, neștiute, de
purificare.” (Conceptul modern de poezie)
Proteismul modelului poetic
 1. modelul disperării culturale: Agate negre, Psalmii, Duhovnicească
 distrugerea unei ordini vechi a lumii
 importanța experienței religioase (căutarea, provocarea, negarea divinului):
 2. modelul estetic: Flori de mucegai
 recuperarea prin intermediul esteticului a unei lumi căzute
 3. modelul unui modernism alternativ
 recuperarea integratoare a unei comunități patriarhale, „o replică oricăror forme de
pervertire a simțămintelor elementare, a virtuților simple de către omul modern” (E.
Negrici, Literatura română sub comunism)
 restaurarea unor forme de viață istorice, tradiționale, a comunicării tradiționale, fondată
pe valorile familiei, ale comunității; Ș. Cioculescu: „Arghezi pleacă de la un ideal de
masculinitate plenară, energetică și voluntaristă, întemeiat social pe celula familială.”
 re-vrăjirea lumii – redescoperirea prezenței divine în universul apropiat, natura e infuzată
de sacralitate
Mă rțișor, „patria tribului meu”
1926 – cumpără domeniul din str. Prelungirea Mărțișor, suprafața
de 17250 m2, un câmp cu scaieți (mahala fără apă curentă,
canalizare, lumină electrică)
1929-1933 – casă construită sub directa supraveghere și
colaborare a lui Arghezi; materiale: trestie de bambus cu lapte
de ciment
Până în 1941 – reconstruită din cărămidă
În 15 ani Arghezi și Paraschiva „vor sădi grădină și livadă, vor
întemeia o gospodărie patriarhală, cu mâțe, câini, capre și
albine, în mijlocul cărora vor crește fericiți doi copii, o fată
[Domnica/Mitzura] și un băiat [Iosif/Baruțu], vegheați de
dragostea părinților.” (R. Sorescu)
T. Arghezi și
Paraschiva
București
primăvara 1956
Foto Eugen Jebeleanu